Convorbiri Literare, 1867-68 (Anul 1, nr. 1-24)
1867-09-15 / nr. 14
"No. 14. — Anul I. Iassi, 15 Septemvrie 1867. CONVORBIRI LITERARE Apare la 1 și 15 a fiecărei luni. Abonamentul pe urmanu in România liberă unu galbenu; in Austria 4 fi. — Abonamentele se făcu in Iassi la Tipografia Societății Junimea; in Bucuresci la librăria Soccec & Comp. S U M A R I U. Ventul Soartei. Novelă de D. Leon Negruzzi. POESII: Tenera Creolă, de D. V. Alexandri. In biserică In colibă. De D. G. Creţeanu. In dulcea luna Maiu. Durere. Măngăere. Adio. De D. Iacob Negruzzi. Notiţe literare. VESTUL SOARTEI NOVELA de D. LEON NEGRUZZI. (Urmare). — „Trebue să fie tănjiu“zise elu cu ochii ăncă pe jumătate inchişi. — „Dormi, băetul mei, dormi,“ respunse bătrânul, „am luatu precauţii mele necesare... am scrisu şefului teu că nu eşti bine... credu că trebue să fii ostenitu după intămplările de ieri... dormi tu numai, eu mă ducu la curte şi speru că te voiu găsi bine, la prăndu . .. noapte bună,“ adăugi elu sufidendu şi plecă, din uşă ănsă se întoarse, „ţi-am notatu pe o hârtie numele părintelui copilei de ieri a fost astăţii aice se te vadă, dară nu am voitu se te trezescu . . . e unu bogatu neguţitoru de la Napoli, a căruia întreagă familie se mărginesce in copila sa. . . bietul omu nu stie cum să-şi arate recunoscurea . . . daca voesci, du-te de la vedi. .. elu o doresce foarte mult, mă ne pleacă ... la revidere.“ — „Du-te, Gian- Battista, de'ţi caută de alte trebi, nu am trebuinţă de tine spre a mă inbracă.“ —zise Leonardo cătră unu betrănu servitorii in livrée care stătea la ușă, asceptăndu ordinele tănărului seu stăpăni. Eroul nostru iși făcu răpede toaleta—„Ce visu curiosul“ (Jicea elu „părea că eram lamâiul înărei, privindu jocul valurilor, cănd de o dată, marea se prifăcu intr’unu focu grozavu ... şi din mijlocul focului, doue braţe de femee se întindeau spre mine, ca cum ar cere ajutoru . . . eră Albertina da Rostoli! ... Ea eră in mijlocul focului şi nu ardeă ... Eu mă aruncăi spre densa... focul mă cuprinse . . . hainele, perul imi ardeau ... simţeam tortură infernală... deasupra mea Giulia da Traschini eră in aeru... ea avea aripi şi caută să’mi dee ajutoru fără se poată... Auditu unu hohotu de risu salbaticu . . . Albertina pare că rideă ... figura ei se schimbase ... avea musteţe şi barbă.... simţeam că am seioru. .. de-odată văitui pe tatăl