Convorbiri Literare, 1888-89 (Anul 22, nr. 1-12)
1888-04-01 / nr. 1
GÁSPÁR GRAŢIANI Locadele Acum nu mai are. ( tainic ) Nu ştie, ce-i drept, că Gáspár Graţiani rivneşte şi el la scaunul Moldovii; de cănd a aflat insă, că e vorba, ca el să iea in căsătorie pe fiica dragomanului, ovreica e tăcută şi întunecată. — N’are să-l ajute. SCENA II. Drăgan, Şeptilici, Goia şi cei de sus. Drăgan, Şeptilici şi Goia (Intra din fund, se opresc şi stau oarecum surprinşi). Van Olen (Se întoarce, apoi înaintează spre boieri). Drăgan Iertaţi. D-sa dragomanul Borisi ne-a poftit... Dacă cumva.. . Van Olen L’am lăsat la Poartă pe dragomanul. Are să se întoarcă in curând cu ovreica. Locadele (inaintîind spre boieri) Vrăjmaş de vrăjmaş se apropie, când cere nevoia.’ Drăgan (se inchinii) Nu, Măria Ta! — noi slugile ne apropiem de stăpănul nostru. Noi, prigoniţii, prigoniţi din ţara noastră, nu putem decăt să binecuvântăm pe aceia, care unesc puterea lor cea mare cu slabele noastre puteri, ca să surpe pe prigonitorul nostru.