Convorbiri Literare, 1888-89 (Anul 22, nr. 1-12)

1888-09-01 / nr. 6

sibile, decăt de exeplu teatrul sau alte opere de artă, care au aceeaşi influenţă morală. Tocmai pentru că acţiunea cărţilor asupra sufletului este aşa de mare, e bine ca tinerimea să fie cu multă grije in alegerea lor, şi să se ferească mai ales de curentul literar al acelui pesimism bolnăvicios, care moleşeşte şi slăbeşte inimele, in loc să le purifice şi să le inalţe. La noi încă a inceput un asemenea curent literar, mai ales prin poesiile lui Eminescu şi Nicoleanu, pe cari ii urmează alţi poeţi tineri. Ar fi un mare rău, cănd o asemenea literatură a „desperării“ ar influenţa educaţiunea tinerimei. Viaţa este o luptă, cu natura, cu semenii noştri, cu noi inşine. Pentru ca se putem invinge in această luptă şi pentru că atunci, când se vor termina scurtele minute, ce ne sunt date a petrece in lumina vieţii, să putem fi mul­ţumiţi că ne-am împlinit chemarea, avem trebuinţă de cu­raj şi de multă tărie morală. Să căutăm acest nutriment acolo unde-l găsim, in literatura sănătoasă şi plină de vigoare. In această privinţă, deşi poate mai puţin ştiinţifice, scrierile literare ale unui Boliac, C. Negruzzi, Bolintineanu, Bălcescu şi a altor scriitori din epoca entusiasmului naţio­nal, sunt de preferit multora din scrierile de astăzi. Ele nu numai ne îmbunează şi înseninează inima, ci aprind in noi flacăra iubirii de patriă şi de neamul romăn, care afară de lăudabile excepţiuni, pare atăt de stinsă astăzi in junimea română. De intăia trebuinţă sunt astfel cunoştinţele pentru susţinerea şi ameliorarea materială a existenţei, apoi culti­varea literaturei şi artelor pentru înfrumuseţarea şi m­o­­bilirea ei. Cea mai însemnată parte in această lucrare pentru propria educaţiune este, fără indoială, disciplinarea voinţei şi intrenarea pasiunilor sau domnia peste sine insuş, şi.

Next