Convorbiri Literare, 1893-94 (Anul 27, nr. 1-12)
1893-10-01 / nr. 6
480PANĂ TRĂSNEA SFÎNTUL Sărmanul neamţ... Ii venise rău în ziua de judecată... Acum se certa cu lumea în tîrg şi se silea să le arate că se făcuse o nedreptate... Şi se sbătea şi vorbea aşa cum putea, pe cînd ei făceau haz de româneasca lui: «Ia lasă asta... Bei cinci picatur?...» ; iar seara, după apusul soarelui, cînd treceau în stol lăstunii peste biserică și peste ruinele palatului domnesc, se ducea de plîngea singur în fundul livezii, pe malul gîrlei, de unde se auzeau venite din depărtare, ca din altă lume, sunetele clavirașului pe care cânta Pană Trăsnea.... * * •f* Cînd a venit omul legii să ia, cerendu-şi iertare şi aretândui mandatul, l-a găsit în grădină resădind nişte verbine... Hager a pus mâna pe o greblă... Maria a eşit în uşă şi a început să ţipe... dar Pană Trăsnea a rugat-o să tacă, a luat grebla din mâna lui Hager, l-a pus să-i toarne să se spele pe mâini de pămîntul de care era plin, şi-a îndreptat pălăria şi a eşit din grădiniţă, urmat de omul legii. Hager a fugit, strigând, spre fundul curţii, Maria, albă şi încovoiată, plîngea, cu capul rezemat de poartă, acelaşi plîns bătrin al ei... Florica, sperieată, se ţinea de şorţul slujnicei... iar el, cu fruntea’n sus, şi-a urmat liniştit drumul pe subt salcîmii de lîngă ulucile şcoalei.... ION AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI.