Cultură Fizică şi Sport, 1967 (Anul 20, nr. 1-4)

1967 / nr. 1

„Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! CULTURA FIZICA Şl SPORT ORGAN AL UNIUNII DE CULTURA FIZICA Şl SPORT DIN REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA ANUL XX Nr. 1/1967 Contribuţii la clarificarea problemei virstelor în activitatea sportiva de performanţa Prof. CORNELIU RADUŢ e peste un deceniu, la noi in ţară şi peste hotare, se studiază din ce în ce mai mult influenţa şi utilitatea practicării sporturilor pentru copii şi juniori. Pornind de la nevoia dezvoltării lor fizice armonioase şi de la întărirea sănătăţii prin practicarea unei ramuri de sport, s-a ajuns la unele performanţe care au stîrnit admiraţie. De exemplu : campionii olimpici Mihaela Peneş (România), 17 ani — suliţă; Don Schollander (S.U.A.), 17 ani — înot; A. Villanueva (Fili­­pine), 17 ani — box etc. Astăzi, mai mult ca oricind, specialiştii caută, prin cercetări îndelungate, să stabilească din punct de vedere biologic, pedagogic şi psihologic care este virsta optimă pentru începerea practicării specializate a unei ramuri de sport. Astfel, s-au născut diverse teorii ale specializării sportive timpurii. Unii au susţinut ideea practicării sportului la o vîrstă timpurie, alţii au combătut-o. Unii au recomandat pregătirea multilaterală, alţii cea specializată. In mod practic, copiilor pînă la virsta de 7 ani le sunt accesibile exerciţiile de dezvoltare fizică generală ce se predau în creşe, cămine sau grădiniţe, după programe elaborate de Ministerul Invăţămîntului pentru invăţămîntul preşcolar, la care se mai adaugă activităţile dirijate ale familiei sau cele spontane. Pentru cei ce nu sînt cuprinşi în formele de învăţămînt preşcolar, activităţile fizice se desfăşoară numai sub îndrumarea familiei sau sub forma jocurilor spontane indi­viduale şi colective. Incepînd cu virsta de 7 ani (virsta şcolară), programul zilnic este dirijat prin orarul şcolar, iar activităţile fizice se efectuează în cadrul orelor de educaţie fizică şi extraşcolară, în cadrul asociaţiei sportive şcolare, al şcolilor sportive sau al cluburilor sportive, întreaga activitate se desfăşoară după programe elaborate de către Ministerul Invăţămîntului în colaborare cu Uniunea de Cultură Fizică şi Sport. Nu putem ignora nici anumite activităţi spontane recreative, în curtea şcolii sau în cartier. Dar, odată cu începerea vîrstei şcolare, copilul poate să participe şi la o activitate organizată în cadrul unei secţii. Mulţi tehnicieni, în goană după rezultate imediate, selecţionează copii şi-i supun unui regim de lucru mărit, barînd astfel drumul perspectivei tînărului către performanţele înalte. Plafonările timpurii nu sînt altceva decît consecinţele necunoaşterii particularităţilor biologice ale organismului în creştere, ale unei metodici greşite şi ale selecţiei necorespunzătoare. Vîrsta la care putem începe selecţia copiilor pentru iniţiere şi specializare depinde de mai mulţi factori : specificul sportului respectiv, caracterul efortului, frecvenţa şi durata lecţiilor de antrenament etc. De la început este necesar să facem o diferenţiere între învăţarea timpurie a unui sport, care se poate efectua şi la o vîrstă mai fragedă (însuşirea unor elemente de tehnică sau chiar practicarea globală a sportului respectiv) şi specia­lizarea timpurie, care presupune o pregătire cu volum şi intensitate mărite, cu par­ticipare în competiţii.

Next