Curentul, iunie 1937 (Anul 10, nr. 3351-3380)

1937-06-10 / nr. 3360

"MUL X 3360 8 PAGINI 3 LEI * Joi 10 Iunie 1937 Director: PAMFIL ŞEICARI redacţia ŞI ADMINISTRAŢIA Strada Belvedere No. 6 (Redacţia 3-4088, Administraţia 3-4080 TELEFON (Secretariatul şi Provincia .... 3-4086 (Cabinetul directorului .............. 3-4084 ABONAMENTE : Lei 700 pe an; 350 pe 6 luni; 200 pe 3 luni; pentru bănci, instituţiuni şi administraţii publice: lei 1000 anual; pentru străinătate: lei 1700 pe an; 900 pe 6 luni; 500 pe 3 luni. Abonamentele încep la 1 şi 15 ale lunei. Taxa poştală plătită în numerar contord. Dir. Gen. P.T.T. nr. 55740929. Grandioasa sărbătoare a tineretului românesc pentru glorificarea Restauraţiei şi consacrarea Străjeriei Suveranul şi Preşedintele Statului polon asistă la superbele demonstraţii ale copiilor. Vibranta cuvântare a Marelui Străjer. Parada generaţiei de mâine Dimineaţă superbă, — fără nici un fulg de nor pe triumfala flamură a azurului , s’a anunţat închiderea tribunelor pentru orele 8 jum., — dar pâlcurile policrome ale spectatorilor au pornit dela 7 spre măgura stadionului cu verzi peluze.... Din toate uliţele, — în deltă, — curg puhoaiele mulţimii, sfredelite de limuzinele cari se întrec voinice la deal. Capitala s’a învestmântat în straie festive, asortaţi cu albele coloane ale răscrucilor, — împodobite toate cu iniţiala Majestăţii Sale Regelui Carol II şi cu stema vulturului polon,— gardienii au arborat uniformele lor imaculate, semeţe sub coifurile coloniale. Trecătorii gonesc febril, — doamnele cu flexibile pălării, largi unele cât umbreluţele, se pregătesc să înfrunte asaltul crâncen al razelor solare. Potop de Norod La intrarea vastei arene, cordoanele jandarmilor străjuesc cu severităţi de vameşi: nici un franctifor nu poate filtra, la controlul biletelor... Te-ai aştepta să afli tribunele goale la orele 8, când soseşti, şi deodată, pe creasta imensului amfiteatru, ţi se deschide în faţa ochilor un grandios oval de norod, cu băncile tixite de o mulţime în vestminte de toate culorile. Până la ivirea fanfarelor, este o încântare chiar acest aspect al publicului din tribune, — gigantic viespar de murmure şi de chiote, la poalele căruia tineretul ţării şi-a şi luat pe iarbă locul pentru mândra paradă. Uriaşa elipsă a stadionului,—dela altitudinea orgolioaselor tribune,— este o feerie: vastul front de trupuri fragede — ocupând aproape toată lungimea peluzei, — este ti Primăvara.j î“ In faţă, — la stânga, cercetaşiistrăjeri în bluze kaki şi basce albe, în spatele lor, — trupuri mai înalte şi mai atletice, — elevii liceelor militare, în uniforma lor olimpică, de fiecare dată aclamată: pantaloni albi, — cămăşi albastre. Par o holdă însufleţită de stânjenei, lângă lanul de crini al străjerilor din mijloc, în al căror flanc se înşiră străjeriţele în tunici albastre, precedate de camaradele lor în bluze albe. Şi de această parte a frontului, — în dreapta, cum privim, — o lizieră de stindarde galbene străjereşti brodează marginea careului: le poartă flexibile adolescente, mândre de augusta lor povară... Stadionul este şi el sobru dar elegant împodobit, în fund, deasupra unei imense pancarte care-i dă mai frumos relief, stema Patriei. In dreapta noastră, la frontiera ierbii, patru înalte coloane patrate, decorate cu stema Străjeriei. In stânga, aşteptându-şi inspiraţia şi cadenţele, o muzică militară. Orele 9 fără un sfert... Nu au mai rămas câteva locuri răzleţe decât în tribunal, — rezervată diplomaţilor şi oaspeţilor, miniştrilor şi invitaţilor în jachetă. Au îmbrăcat-o pe cea gri, — mai răcoroasă, — domnii Tillea şi Mitiţă Constantinescu, restul privilegiaţilor, — sub protocolare jobene, — se cam prăjesc în călduţe jachete negre, capi-— Dreeepţi !... Atenţiune !... O comandă, difuzată de megafoane, înmărmureşte imensul ocean de trupuri tinereşti într’o patetică neclintire. Majestatea Sa Regele!... Dreeepţi !... In dreapta, — pe sub arcada porţii înalte, au apărut patru automobile lunecând fluid pe nisipul blond al aleei.. Prima, — cea deschisă, urmată de trei limuzine închise, — oferă aclamaţiilor unanime pe Suveran, în dreapta căruia se află d. I. Moscicki, Preşedintele Poloniei. Iată şi Voevodul Mihai, — iată şi Excelenţa Sa colonelul Beck, mai înalt par’că de când a fost distins cu ordinul „Pentru Merit”... — Uraaaa !.. Din mii de piepturi tinereşti, aclamaţia s’a deslănţuit viforoasă,— şi în vreme ce adolescenţii salută cu braţul întins, după tradiţia romană, Majestatea Sa Regele poposeşte în faţa tribunei domneşti. Stindardele de aur ale străjerilor s’au înclinat, pentru onor : Augustul Oaspe din Miază-Noapte coboară împreună cu Suveranul, în vreme ce uralele tineretului cresc, — fluide valuri de graiuri entuziaste urmându-se cu ecouri ce se stimt, pentru ca o nouă vijelie de a- ‘ clamaţii să le reaprindă închinare Cuvântul domnesc este întâmpinat de tineret cu o nouă rafală de urale cari durează tot timpul cât Maiestatea Sa Regele trece în revistă legiunea Aclamă entuziaşti străjerii şi străjeriţele, aclamă elevii liceelor militare, premilitarii şi arcaşii, — aclamă fratern şi cei 60 copii polonezi, oaspeţi ai României astăzi alături de prezidentul Ivit în faţă de lunga salbă a fanioanelor străjereşti, — aurii sub razele de aur ale soarelui. Le poartă cu mândrie adolescente în ii şi fete româneşti, ivite din toate ţinuturile ţării , le poartă vânjoşii arcaşi coborâţi din frumoasa Buco- vină, — bronzaţi la chipuri toţi, toţi strânşi bărbăteşte în brâele lor de culoarea văpăilor... Restul unităţilor, — un imens dreptunghiul scobit la centru pentru a găzdui pestrada de pe care va vorbi Ma- rele Străjer, în faţa acestei mici tribune, — elegant drapată într’un covor ţărănesc, — soborul preoţilor şi corul de liturghie aşteaptă clipa rugilor spre slavă. Nerăbdgă tori aşteaptă şi tinerii de pe poligon, — în uniforme pe cari mulţimea nu se satură admirându-le. Neamului tonaţi pe dedesubt şi cu vestele. Doamna Victor Antonescu trece sprintenă şi zâmbitoare printre duduile cari distribue amabile diplomaţilor elegante broşuri în cari este descrisă Străjeria, în franţu,zeşte, pe hârtie cretată. D. Zamfirescu, — ministrul ţării la Varşo- via, — face senzaţie într’un elegant costum de străjer. Stadionul este un imens covor de capete, — tribunele sunt roiuri de foşnete şi de Surâsuri... Nu sunti figuranţii obicinuiţi ai publicului sportiv, — cu privirile fanatizate de extazul pentru club, sunt părinţi înduioşaţi de bucuria copiilor aflaţi în crângul de chipuri de pe peluză.. . sunt soţii de plenipotenţiari, purtându-şi pe frozionomii origina exotică, blonde scandinave sau brune mediteraneene... Jobenele cu opt reflexe fulgeră şi sporesc reverberaţiile, orbind ochii fără ochelari de plajă; mai orbitoare sunt însă fireturile şi constelaţiile de decoraţii de pe albele uniforme ale generalilor, printre cari generalul Paul Teodorescu îşi înalţă statura de viking. Salutat de toţi, — deşi deghizat în obscur cetăţean cu sobrul său veston civil, — generalul Marcel Olteanu este dela orele 8 prezent la datorie, în flancul tineretului, — aşa cum s’a obicinuit să-l aplaude lumea şi când apare în fruntea celor dela Mănăstirea Dealului... — Atenţiune!... Falangă, — drepţi!... Publicul din tribune, — care se aşezase, — se ridică din nou in picioare, pentru a asculta serviciul divin, oficiat de Soborul preoţilor : copiii se descoperă... — ...Christos a înviat din morţi... Cu moartea pre moarte călcând... Deasupra capetelor desmierdate de soare, megafoanele risipesc acordurile vibrante ale cerului, ale cărui cadenţe par să planeze deasupra frunţilor, ca şi când ar coborâ din slavă.... — Pace. — Domnului să ne rugăm... Singurii cari nu au pace. Insă, sunt fotografii, îmbulziţi în front la grilajul din faţa tribunei regale, unde mitraliează cu anastigmatele de Kodak şi de Leica pe Suveran şi pe Prezident... Serviciul divin s’a sfârşit.. Copiii se închină, — în vreme ce Suveranul coboară din tribună singur, spre a primiraportul prezentat de comandantul, unităţilor, maiorul Teofil Siderfktete ■ — Să trăiţi, Majestate !... Cohorta străjerilor şi a străjerilor... aşteaptă înaltele ordine ale Majestăţii Voastre !... Sănătate !... — Sănătate !, d urează în mulţumire Suveranul. Stindiului Moscicki. Set 30 cercetaşi, şi 30 de „strzeles"— trăgători din unităţile întemeiate odinioară de luptătorul Josef Pilsudski, pentru pregătirea luptătorilor dintre cari aveau să se recruteze mai târziu legionarii porniţi în sacra cruciadă a independenţei... — Falangă, — dreeeepţi!... La pavilionul naţional, — pentru onor înainte!... Comanda cea nouă urneşte în sufletele spectatorilor o prelungă tresărire de emoţie: în tăcerea densă de evlavie, majestuos sub adierea zefirelor dimineţii, se ridică lent stindardul ţării, încrustându-şi culorile dominatoare în azurul boltei cereşti... Şi în tăcerea aceasta patetică, prind să se cadenţeze deodată melodioasele acorduri ale Imnului Regal, intonat de miile de piepturi tinereşti: — Trădăiască Recegele... Graiurile fluide ale copiilor sunt escortate din tribune şi de vocile mai aspre ale părinţilor, bucuroşi să se înfrăţească şi ei măcar pentru câteva clipe cu primăvara exuberantă a Neamului... In mijlocul careului, — cu braţul ridicat spre pavilionul naţional, — Suveranul salută neclintit. — Pentru rugăciune... descopereriţi! Momentul este încă şi mai impresionant: miile de copii au îngenunchiat pe gazon, — şi din gurile tinereşti, ca o rugă către slavă la urnirea unei cruciade a poruncilor, prinde să se toarcă silabele cucernice ale supremului psalm : ...Tatăl Nostru... Au îngenunchiat şi elevii şcoalelor militare, cu imaculaţii lor pantaloni de culoarea zăpezii... Ingenunchiată pe gazonul verde şi ofiţerii adjutanţi, şi ei cu fragili pantaloni albi... In genunchi căzură şi fotografii, cei mai mulţi cu pitoresc! nume exotice, neobicinuite cu ritualele creştine... — Falangă, — dreeeepţi !... Acopeeecriţi !... O clipă acoperiţi, tinerii se descoperă însă iarăşi, spre a asculta lectura din Sfânta Scriptură, rostită de pe estradă de un preot în majestuoase odăjdii. A început să sufle un vântuleţ din Miază-Zi, — şi sub mângâierile lui flutură acum armonios galbenele stindarde străjereşti din faţa fronturilor. — Dreeeepţi!... Pentru deviză... Onoooor... înainte!... Maiorul Sidorovici rosteşte sobra deviză stâjerească : — Credinţă şi muncă pentru Ţară şi Rege !... Apoi, — pentru încheiere, — urarea rituală : — Sănătate !... O nouă comandă, — pentru cântecul dedicat stindardului românesc : — Falangă... drecepţi!... Pentru tricolor... onooor... înainte !... Graiurile melodioase ale copiilor încep cadenţele domoale ale imnului închinat drapelului : — Trei culori... cunosc pe lume... ce le ţin de-un sfânt odor... Pasagiile de cor, m intonate de miile de piepturi, alternează cu un vibrant solo de bariton, care subliniază mai eloquent suavitatea vocilor fragede. Sosirea Marelui Străjer ♦ Grăeşte Suveranul Suveranul a pornit spre estradă. O comandă pregăteşte unităţile : — Pentru cuvântul Majestăţii Sale Regelui, — Marele Străjer !... Falangă, — Precepţi !... . Suveranul a vorbit cu grai răspicat, — necontenit întrerupt de aplauzele publicului, şi de aclamaţiile tineretului: discursul Său este recompensa pentru cei ..cari muncesc cu dragoste pentru mărirea şi întărirea scumpei noastre ţări“... Şi-a rostit recunoştiinţa pentru instructori, — a subliniat apoi progresele şi virtuţile Străjeriei, — incomparabilă sculă de regenerare naţională, instituţie de renaştere care după trei ani de existenţă a realizat uimitoare înfăptuiri. „Un nou crez, — un nou avânt, pentru binele Patriei“, aci se deslănţuesc primele aplauze, — şi ele continuă până la sfârşitul cuvântării,să ratifice îndemnurile virile ale Maiestăţii Sale Regelui In tribuna domnească, d. Prezident Moscicki contemplă emoţionat priveliştea acestui impunător tineret ,atât de spontan înfrăţit cu Suveranul ţării aliate, primeşte zâmbitor omagiile imensei mulţimi, ale cărei aclamaţii salută pasagiul în care Regele Carol II salută Naţiunea polonă, al cărei înalt reprezentant se află astăzi printre noi.. — Sănătate!... Urarea de încheiere a Majestăţii Sale Regelui este şi ea acoperită de entuziastele urale ale tineretului... Spre a curma aceste aclamaţii, comanda, instructorului trebue să Baletul Orele sunt abea 10 fără 20 minute... Introducerea rituală a Străjeriei s’a încheiat: urmează programul de demonstraţii cu puii de străjeri, străjeri şi străjere, premilitari şi licee militare. Majestatea Sa Regele se întoarce spre tribună, întâmpinat cu aclamaţii de mulţimile amfiteatrului. Deasupra frunţilor descoperite, fie de trei ori repetată în megafoane. —Pentru urarea Majestăţii Sale Regelui. — Marelui Străjer!... Pentru pnopor... înainte!.... Suveranul salută zâmbitor, în vreme ce miile de piepturi intonează sobra şi afectuoasa întâmpinare domnească: — Uraaa!... Uraaa!... Uraaă!... Toţi străjerii, — Majestate... Vă urează sănătate!... Uraaa!.... Uraaa! Uraaa!... — Sănătate!, — mulţumeşte surâzând Suveranul, policrom deasupra batistelor cari se agită frenetic, megafoanele mugesc comenzile de exerciţii: — Toate porţile vor fi lăsate libere !.. Lumea care este massată se deplasează din porţi !... — Apoi, — spre a zori letargiile spectatorilor mai moleşiţi de zăduf/ comanda adaogă un îndemn mai puţin protocolar : — Mai repede !!!... Comenzile, acum, se succed liturgic: — Cohorta I şi II... la stânga !... Porneşte şi iese prin poarta din dreapta ! — Cohortele 7, 5, 4 şi 3... la dreapta !... — Inainteeee... Marş !... Momentul, — şi de data aceasta, — este încântător... Fluturate de vânt, fanioanele galbene au pornit înainte, în cadenţele unei muzici tinereşti, mai puţin solemnă decât obicinuitele fanfare militare... Spre cele două porţi ale arenei, — ca două vaste estuare colorate, — încep să curgă fluviile de trupuri tinere , vânjos grumaz de unde albastre, sub arcada porţii din stânga, — sunt elevii liceelor militare, — fluid puhoi de bluze albe pe poarta din dreapta, destinată străjeriţelor... Publicul din tribune, — fermecat de acest melodios balet al adolescenţilor, îşi mărturiseşte încântarea prin nesfârşite aplauze. Năvălesc giganţii. O salvă mai animată de aclamaţii întâmpină pe Măria Sa Voevodul Mihai, care a coborât în arenă spre a-şi ocupa locul în flancul unei secţiuni de cercetaşi străjeri. Peluza s’a golit pe flancuri: sub porţi se scurg în urma cortegiilor galbene monoame ale fanioanelor străjereşti... In chenar de verdeaţă, — în timp ce muzica a amuţit, — nu au mai rămas decât piticii Neamului: piticandri de străjeri, înalţi cât Statu-Palmă unii, alţii doar cât Barbă-Cot... !— Repriza întâia!, — sună în megafon comanda pregătitoare. Apoi, — mai energică : — Atenţiune !... Alinierea !... Legiuneee... dreeeepţi!... — Legiune... Pentru ansamblu... înainteee... marş !!... Liliputanii, — cu paşi gigantici, simulând mersul viril al atleţilor, s’au desfăşurat spre tribuna regală, primiţi de mulţime cu afectuoase aplauze. — Legiune... Stăi!... Alinierea!... In flancul fiecărei secţiuni, — dominând pe copiii cari nu le ajung decât până la brâu, — stau neclintiţi instructorii adulţi, mândri de fragilele lor odrasle. — Legiune... Spre stânga şi spre dreapta, — la două lungimi de braţ, măriţi intervalele !... Prichindeii, ţopăind ca brotăceii, se desfăşoară după comandă, salutaţi de spectatori cu un murmur de admiraţie. — Legiune... Un pas lateral la stânga!... Unu, — doi!... — Legiune... Pas alergător, cu ocolirea primei rondele, — înainte de marş!... Arabescuri, cercuri, romburi... Şi de data aceasta, ţâncii cu toracele bombate de importanţa momentului aleargă încruntaţi, serioşi ca atleţii Olimpiadelor... îşi continuă pe loc apoi pasul alergător, în aplauzele publicului amuzat şi încântat laolaltă. Desfăşurarea s’a terminat, — impecabilă : — Legiune... Stăi!... Alinierea!... Alinierea, — după o secundă, — oferă privirilor noastre fermecate un grandios careu, cu copiii distanţaţi la intervale perfect echivalente, ca puii de salcâmi într’o plantaţie model... — Cât mai sus... de patru,ori săriţi... Incepeţi!... Unu, doi, trei, patru!... — Pentru „sfarmă-piatră”, mâinile pe şolduri!... Sfarmă-piatră, de patru ori! Copiii execută exerciţiul, — apoi revin în poziţia virilă: unul, mai jilav, îşi mai sumete eroic culotele prea largi, pe coapsele de diametrul unui flacon de benedictină... — Paza, şeful, ajutorul sau ultimul străjer din cuib... înapoi adunarea!... O clipă de evoluţii, — şi plantaţia de araci însufleţiţi s’a metamorfozat subit într’un covor uman, cu desen de linii oblice: copiii s’au format în mărunte fronturi de cuib, — câte şase în linii... — In linie pe două rânduri... faţă în faţă... adunarea!... Fronturile s’au apropiat, — piezişe : tot — Pentru a veni pe două şiruri... la stânga şi la dreapta!... Altă magică formulă: căci deodată frânturile cuiburilor s’au articulat în elegante romburi, şi încep acum jocurile tinereşti, — dovedind iscusinţa atenţiei şi priceperea la întreceri. Puii stau jos, aşteptând semnul să se ridice de fugă : — Cursa de numere!... Fuge numărul 8!... Străjerul care poartă în secţiune acest număr, ca fript sau gâdilat de gazon, auzindu-se strigat se ridică, face în goană înconjurul camarazilor rămaşi pe iarbă, şi se aşează vertiginos la locul său, căutând să-şi bată recordul de viteză... — Numărul 6 ! Aceeaşi întrecere, —din fiecare cuib sărind la fugă numărul stri— Numărul 1.... 9... 3... Alt joc, acum: — Pentru lupta la frontieră şi pentru lupta cocoşului.... începeţi!... înfruntarea aceasta • cocoşească a mărunţilor gladiatori umple de zâmbete chipurile părinţilor din tribune. — Pentru cerc... Prindeţi de mâini!... Secţiune... în cerc, adunarea!... Pe vasta peluză, — iată, — s’au întocmit acum şase coloane de cercuri, fiecare coloană de câte 12, dacă înmulţim bine, — sunt toate cam 72, — impecabil rotunjite... — Pentru jocul goana pe loc!... Repriza Il-a Aleea sunt orele 10, —şi soarele cam molestează epidermele delicate din tribune, dar nimeni nu se plânge, — fiindcă spectacolul este plin de însufleţire, de voie bună, de graţie ritmică... lata acum repriza Il-a a demonstraţiilor: sint străjerii-cercetaşi, din cursul secundar şi Asociaţia C. T..... Megafonul anunţă pe comandanţi: profesor N. Mihăilescu, Sever Bivolaru,apoi cohorta 111-a băeţi, în frunte cu Marele Voevod Mihai, fruntaş încheietor voinic şi chipeş, îndelung ovaţionat de mulţime... încep exerciţiile cercetaşilor străjeri, Marele Voevod uimeşte prin supleţa dobândită. Toată lumea este cu ochii la acest robust Vlăstar al Dinastiei, pe care îl aclamă după fiecare exerciţiu: augustul principe mulţumeşte cu acel candid surâs care ţi face graţia şi-i sporeşte patrimoniul de iubire din sufletul Naţunii... Liceele militare,— cu superbele lor echipamente, — impun prin disciplina impecabilă a ansanblului. Şi iată adolescentele, — repriza IlI-a, — străjeriţele şi fetele din Asociaţia tinerelor fete, cu bluze albe şi foi albastre, sub conducerea d-relor Silvia Capsali şi Virginia Petrescu execută evoluţii mlădioase, dansante ca nişte arabescuri coregrafice, fluid cadenţate de muzică... Sunt mai toate bronzate, exuberante de sănătate şi de senin echilibru: în timpul acesta, Marele Voevod Mihai escortat de un coleg de clasă s’a strecurat în flancul peluzei, unde s’a aşezat agrest pe iarba fraternă, admirând demonstraţiile tinerelor camarade... A IV-a repriză, — premilitarii: sunt adevăraţi soldaţi, — cu carabine în mâini, cu pectoralii bombaţi, — câteva mii admirabil struniţi, aclamaţi de mulţimea care-i admiră cât de splendid păşesc pragul bărbăţiei şi al cazărmii, începe defilarea, acum. Marele Voevod se ridică, spre a-şi lua din nou locul în front: defilează 8.500 străjeri şi străjeriţe, — cei cari au executat exerciţiile de până acum, câte 2.700 de fiecare repriză, — plus alţi 4.000 suplimentari, rezervaţi doar pentru paradă... Defilarea începe la orele 11, din clipa când un cortegiu asemănător se desfăşoară în toate oraşele ţării... In cadenţele melodioasei muzici a Gărzii Regale, defilează toţi conduşi de căpeteniile O. E. T. R., de comandanţii Falăngilor şi organizaţiilor afiliate, arcaşi şi şoimi; apoi U. F. S. R., — conducătorii doar urmaţi de majestuoasa pădure a stindardelor galbene, cari după defilare se aşează de strajă în flancurile triunii regale.... O imensă aclamaţie a publicului salută ivirea celor 60 de tineri polonezi, pretutindeni întâmpinaţi cu ovaţii şi cu strigătul: „Iesce Polska!... Trăiască Polonia“!... După cercetaşi, cu muzica lor, — sosesc străjeriţele, şi ele prelung aclamate, apoi Asociaţiile tinerelor fete, — în sfârşit premilitarii, arcaşii din Bucovina cu fârtatul Robu în flanc, — cercetaşii sanitari cu tărgile, o secţie de cercetaşi ai apărării pasive, cu măscile pe faţă, — şi defilarea s’a încheiat.