Curentul, iunie 1937 (Anul 10, nr. 3351-3380)

1937-06-10 / nr. 3360

"MUL X 3360 8 PAGINI 3 LEI * Joi 10 Iunie 1937 Director: PAMFIL ŞEICARI redacţia ŞI ADMINISTRAŢIA Strada Belvedere No. 6 (Redacţia 3-4088, Administraţia 3-4080 TELEFON (Secretariatul şi Provincia .... 3-4086 (Cabinetul directorului .............. 3-4084 ABONAMENTE : Lei 700 pe an; 350 pe 6 luni; 200 pe 3 luni; pen­tru bănci, instituţiuni şi administraţii publice: lei 1000 anual; pentru străinătate: lei 1700 pe an; 900 pe 6 luni; 500 pe 3 luni. Abonamentele în­cep la 1 şi 15 ale lunei. Taxa poştală plătită în numerar cont­ord. Dir. Gen. P.T.T. nr. 55740­929. Grandioasa sărbătoare a tineretului românesc pentru glorificarea Restauraţiei şi consacrarea Străjeriei Suveranul şi Preşedintele Statului polon asistă la superbele demonstraţii ale copiilor.­­ Vibranta cuvântare a Marelui Străjer.­­ Parada generaţiei de mâine Dimineaţă superbă, — fără nici un fulg de nor pe triumfala fla­mură a azurului , s’a anunţat închi­derea tribunelor pentru orele 8 jum., — dar pâlcurile policrome ale spectatorilor au pornit dela 7 spre măgura stadionului cu verzi peluze.... Din toate uliţele, — în deltă, — curg puhoaiele mulţimii, sfredelite de limuzinele cari se în­trec voinice la deal. Capitala s’a învestmântat în straie festive, asortaţi cu albele co­loane ale răscrucilor, — împodo­bite toate cu iniţiala Majestăţii Sale Regelui Carol II şi cu stema vulturului polon,­­— gardienii au arborat uniformele lor imaculate, semeţe sub coifurile coloniale. Tre­cătorii gonesc febril, — doamnele cu flexibile pălării, largi unele cât umbreluţele, se pregătesc să în­frunte asaltul crâncen al razelor solare. Potop de Norod La intrarea vastei arene, cordoa­nele jandarmilor străjuesc cu seve­rităţi de vameşi: nici un franctifor nu poate filtra, la controlul bilete­lor... Te-ai aştepta să afli tribunele goale la orele 8, când soseşti, şi de­odată, pe creasta imensului amfi­teatru, ţi se deschide în faţa ochilor un grandios oval de norod, cu băn­cile tixite de o m­ulţime în vestmin­te de toate culorile. Până la ivirea fanfarelor, este o încântare chiar acest aspect al publicului din tri­bune, — gigantic viespar de mur­mure şi de chiote, la poalele că­ruia tineretul ţării şi-a şi luat pe iarbă locul pentru mândra paradă. Uriaşa elipsă a stadionului,—dela altitudinea orgolioaselor tribune,— este o feerie: vastul front de tru­puri fragede — ocupând aproape toată lungimea peluzei, — este ti­ Primăvara.j î“ In faţă, — la stânga, cercetaşii­­străjeri în bluze kaki şi basce albe, în spatele lor, — trupuri mai înalte şi mai atletice, — elevii liceelor militare, în uniforma lor olimpică, de fiecare dată aclamată: panta­loni albi, — cămăşi albastre. Par o holdă însufleţită de stânjenei, lângă lanul de crini al străjerilor din mijloc, în al căror flanc se în­şiră străjeriţele în tunici albastre, precedate de camaradele lor în bluze albe. Şi de această parte a frontului, — în dreapta, cum pri­vim, — o lizieră de stindarde gal­bene străjereşti brodează marginea careului: le poartă flexibile adoles­cente, mândre de augusta lor po­vară... Stadionul este şi el sobru dar elegant împodobit, în fund, deasu­pra unei imense pancarte ca­re-i dă mai frumos relief, stema Patriei. In dreapta noastră,­­ la frontiera ierbii, patru înalte coloane patrate, decorate cu stema Străjeriei. In stânga, aşteptându-şi inspiraţia şi cadenţele, o muzică militară. Orele 9 fără un sfert... Nu au mai rămas câteva locuri răzleţe decât în tribuna­l, — rezervată diploma­ţilor şi oaspeţilor, miniştrilor şi in­vitaţilor în jachetă. Au îmbrăcat-o pe cea gri, — mai răcoroasă, — domnii Tillea şi Mitiţă Constanti­­nescu, restul privilegiaţilor, — sub protocolare jobene, — se cam pră­jesc în călduţe jachete negre, capi-— Dreeepţi !... Atenţiune !... O comandă, difuzată de mega­foane, înmărmureşte imensul o­­cean de trupuri tinereşti într’o pa­tetică neclintire. Majestatea Sa Regele!... Dreeepţi !... In dreapta, — pe sub arcada porţii înalte, au apărut patru au­tomobile lunecând fluid pe nisipul blond al aleei.. Prima, — cea des­chisă, urmată de trei limuzine în­chise, — oferă aclamaţiilor unani­me pe Suveran, în dreapta căruia se află d. I. Moscicki, Preşedintele Poloniei. Iată şi Voevodul Mihai, — iată şi Excelenţa Sa colonelul Beck, mai înalt par’că de când a fost distins cu ordinul „Pentru Merit”... — Uraaaa !.. Din mii de piepturi tinereşti, a­­clamaţia s’a deslănţuit viforoasă,­­— şi în vreme ce adolescenţii sa­lută cu braţul întins, după tradiţia romană, Majestatea Sa Regele po­poseşte în faţa tribunei domneşti. Stindardele de aur ale străjerilor s’a­u înclinat, pentru onor : Augu­stul Oaspe din Miază-Noapte co­boară împreună cu Suveranul, în vreme ce uralele tineretului cresc, — fluide valuri de graiuri entuzia­ste urmându-se cu ecouri ce se stimt, pentru ca o nouă vijelie de a- ‘ clamaţii să le reaprindă închinare Cuvântul domnesc este întâmpi­nat de tineret cu o nouă rafală de urale cari durează tot timpul cât Maiestatea Sa Regele trece în re­vistă legiunea Aclamă entuziaşti străjerii şi străjeriţele, aclamă ele­vii liceelor militare, premilitarii şi arcaşii, — aclamă fratern şi cei 60 copii polonezi, oaspeţi ai României astăzi alături de prezidentul I­­vit în faţă de lunga salbă a fa­­nioanelor străjereşti, — aurii sub razele de aur ale soarelui. Le poartă cu mândrie adolescente în ii şi fete româneşti, ivite din toate ţinuturile ţării , le poartă vânjoşii arcaşi coborâţi d­in frumoasa Buco-­ vină, — bronzaţi la chipuri toţi, toţi strânşi bărbăteşte în brâele lor de culoarea văpăilor... Restul uni­tăţilor, — un imens dreptunghiul scobit la centru pentru a găzdui p­estrada de pe care va vorbi Ma-­ rele Străjer, în faţa acestei mici tribune, — elegant drapată într’un covor ţărănesc, — soborul preoţi­lor şi corul de liturghie aşteaptă­ clipa rugilor spre slavă. Nerăbdgă tori aşteaptă şi tinerii de pe poli­gon, — în uniforme pe cari mulţi­mea nu se satură admirându-le. Neamului tonaţi pe dedesubt şi cu vestele. Doamna Victor Antonescu trece sprintenă şi zâmbitoare printre du­­duile cari distribue amabile diplo­maţilor elegante broşuri în cari este descrisă Străjeria, în franţu­,­zeşte, pe hârtie cretată. D. Zamfi­­rescu, — ministrul ţării la Varşo-­ via, — face senzaţie într’un elegant costum de străjer. Stadionul este un imens covor de capete, — tribunele sunt roiuri de­ foşnete şi de Surâsuri... Nu sunti figuranţii obicinuiţi ai publicului­ sportiv, — cu privirile fanatizate de extazul pentru club, sunt pă­rinţi înduioşaţi de bucuria copiilor aflaţi în crângul de chipuri de pe peluză.. . sunt­ soţii de plenipoten­ţiari, purtându-şi pe frozionomi­i origina exotică, blonde scandinave sau brune mediteraneene... Jobenele cu opt reflexe fulgeră şi sporesc reverberaţiile, orbind ochii fără ochelari de plajă; mai or­bitoare sunt însă fireturile şi con­stelaţiile de decoraţii de pe albele uniforme ale generalilor, printre cari generalul Paul Teodorescu îşi înalţă statura de viking. Salutat de toţi, — deşi deghizat în obscur ce­tăţean cu sobrul său veston civil, — generalul Marcel Olteanu este dela orele 8 prezent la datorie, în flancul tineretului, —­ aşa cum s’a obicinuit să-l aplaude lumea şi când apare în fruntea celor dela Mănăs­tirea Dealului... — Atenţiune!... Falangă, — drepţi!... Publicul din tribune, — care se aşezase, — se ridică din nou in pi­cioare, pentru a asculta serviciul di­vin, oficiat de Soborul preoţilor : copiii se descoperă... — ...Christos a înviat din morţi... Cu moartea pre moarte călcând... Deasupra capetelor desmierdate de soare, megafoanele risipesc acor­durile vibrante ale cerului, ale că­rui cadenţe par să planeze deasupra frunţilor, ca şi când ar coborâ din slavă.... — Pace. — Domnului să ne ru­găm... Singurii cari nu au pace. Insă, sunt fotografii, îmbulziţi în front la grilajul din faţa tribunei regale, unde mitraliează cu anastigmatele de Kodak şi de Leica pe Suveran şi pe Prezident... Serviciul divin s’a sfârşit.. Copiii se închină, —­ în vreme ce Suvera­nul coboară din tribună singur, spre a primi­­raportul prezentat de comandantul, unităţilor, maiorul Teofil Siderfk­tete ■ — Să trăiţi, Majestate !... Cohor­ta străjerilor şi a străjerilor... aş­teaptă înaltele ordine ale Majestă­­ţii Voastre !... Sănătate !... — Sănătate !, d urează în mul­ţumire Suveranul. Stind­iului Moscicki. Set 30 cercetaşi, şi 30 de „strzeles"­— trăgători din uni­tăţile întemeiate odinioară de lup­tătorul Josef Pilsudski, pentru pre­gătirea luptătorilor dintre cari a­­veau să se recruteze mai târziu le­gionarii porniţi în sacra cruciadă a independenţei... — Falangă, — dreeeepţi!... La pa­vilionul naţional, — pentru onor înainte!... Comanda cea nouă urneşte în sufletele spectatorilor o prelungă tresărire de emoţie: în tăcerea den­să de evlavie, majestuos sub adie­rea zefirelor dimineţii, se ridică lent stindardul ţării, încrustându-şi culorile dominatoare în azurul bol­tei cereşti... Şi în tăcerea aceasta patetică, prind să se cadenţeze deo­dată melodioasele acorduri ale Im­nului Regal, intonat de miile de piepturi tinereşti: — Trădă­ias­că Rece­gele... Graiurile fluide ale copiilor sunt escortate din tribune şi de vocile mai aspre ale părinţilor, bucuroşi să se înfrăţească şi ei măcar pen­tru câteva clipe cu primăvara exu­berantă a Neamului... In mijlocul careului, — cu braţul ridicat spre pavilionul naţional, — Suveranul salută neclintit. — Pentru rugăciune... desco­­pere­riţi! Momentul este încă şi mai im­presionant: miile de copii au înge­­nunchiat pe gazon, — şi din gurile tinereşti, ca o rugă către slavă la urnirea unei cruciade a poruncilor, prinde să se toarcă silabele cucer­nice ale supremului psalm : ...Tatăl Nostru... Au îngenunchiat şi elevii şcoale­­lor militare, cu imaculaţii lor pan­taloni de culoarea zăpezii... Inge­­nunchiată pe gazonul verde şi ofi­ţerii adjutanţi, şi ei cu fragili pan­taloni albi... In genunchi căzură şi fotografii, cei mai mulţi cu pito­resc! nume exotice, neobicinuite cu ritualele creştine...­­ — Falangă, — dreeeepţi !... Aco­­peeecriţi !... O clipă acoperiţi, tinerii se des­coperă însă iarăşi, spre a asculta lectura din Sfânta Scriptură, rosti­tă de pe estradă de un preot în majestuoase odăjdii. A început să sufle un vântuleţ din Miază-Zi, — şi sub mângâierile lui flutură acum armonios galbenele stindarde stră­jereşti din faţa fronturilor. — Dreeeepţi!... Pentru deviză... Onoooor... înainte!... Maiorul Sidorovici rosteşte sobra deviză stâ­jerească : — Credinţă şi muncă pentru Ţară şi Rege !... Apoi, — pentru încheiere, — u­­rarea rituală : — Sănătate !... O nouă comandă, — pentru cân­tecul dedicat stindardului româ­nesc : — Falangă... drecepţi!... Pentru tricolor... onooor... înainte !... Graiurile melodioase ale copiilor încep cadenţele domoale ale imnu­lui închinat drapelului : — Trei culori... cunosc pe lume... ce le ţin de-un sfânt odor... Pasagiile de cor, m intonate de miile de piepturi, alternează cu un vibrant solo de bariton, care su­bliniază mai eloquent suavitatea vocilor fragede. Sosirea Marelui Străjer ♦ Grăeşte Suveranul Suveranul a pornit spre estradă. O comandă pregăteşte unităţile : — Pentru cuvântul Majestăţii Sale Regelui, — Marele Străjer !... Falangă, — Precepţi !... . Suveranul a vorbit cu grai răs­picat, — necontenit întrerupt de aplauzele publicului, şi de aclama­ţiile tineretului: discursul Său este recompensa pentru cei ..cari mun­cesc cu dragoste pentru mărirea şi întărirea scumpei noastre ţări“... Şi-a rostit recunoştiinţa pentru in­structori, — a subliniat apoi pro­gresele şi virtuţile Străjeriei, — incomparabilă sculă de regenerare naţională, instituţie de renaştere care după trei ani de existenţă a realizat uimitoare înfăptuiri. „Un nou crez, — un nou avânt, pentru binele Patriei“, aci se deslănţuesc primele aplauze, —­ şi ele continuă până la sfârşitul cuvântării,să ra­tifice îndemnurile virile ale Ma­iestăţii Sale Regelui In tribuna domnească, d. Prezi­dent Moscicki contemplă emoţio­nat priveliştea acestui impunător tineret ,atât de spontan înfrăţit cu Suveranul ţării aliate, primeşte zâmbitor omagiile imensei mul­ţimi, ale cărei aclamaţii salută pasagiul în care Regele Carol II salută Naţiunea polonă, al cărei înalt reprezentant se află astăzi printre noi.. — Sănătate!... Urarea de încheiere a Majestăţii Sale Regelui este şi ea acoperită de entuziastele urale ale tineretu­lui... Spre a curma aceste aclamaţii, comanda, instructorului trebue să Baletul Orele sunt abea 10 fără 20 mi­nute... Introducerea rituală a Stră­jeriei s’a încheiat: urmează progra­mul de demonstraţii cu puii de străjeri, străjeri şi străjere, premi­­litari şi licee militare. Majestatea Sa Regele se întoarce spre tribună, întâmpinat cu acla­maţii de mulţimile amfiteatrului. Deasupra frunţilor descoperite, fie de trei ori repetată în megafoa­ne. —Pentru urarea Majestăţii Sale Regelui. — Marelui Străjer!... Pen­tru pnopor... înainte!.... Suveranul salută zâmbitor, în vreme ce miile de piepturi into­nează sobra şi afectuoasa întâm­pinare domnească: — Uraaa!... Uraaa!... Uraaă!... Toţi străjerii, — Majestate... Vă urează sănătate!... Uraaa!.... Uraaa! Uraaa!... — Sănătate!, — mulţumeşte su­râzând Suveranul, policrom deasupra batistelor cari se agită frenetic, megafoanele mugesc co­menzile de exerciţii: — Toate porţile vor fi lăsate li­bere !.. Lumea care este massată se deplasează din porţi !... — Apoi, — spre a zori letargiile spectatorilor mai moleşiţi de ză­duf/ comanda adaogă un îndemn mai puţin protocolar : — Mai repede !!!... Comenzile, acum, se succed litur­gic:­ — Cohorta I şi II... la stânga !... Porneşte şi iese prin poarta din dreapta ! — Cohortele 7, 5, 4 şi 3... la dreapta !... — Inainteeee... Marş !... Momentul, — şi de data aceasta, — este încântător... Fluturate de vânt, fanioanele galbene au pornit înainte, în cadenţele unei muzici tinereşti, mai puţin solemnă decât obicinuitele fanfare militare... Spre cele două porţi ale arenei, — ca două vaste estuare colorate, — în­cep să curgă fluviile de trupuri ti­nere , vânjos grumaz de unde al­bastre, sub arcada porţii din stân­ga, — sunt elevii liceelor militare, — fluid puhoi de bluze albe pe poarta din dreapta, destinată stră­­jeriţelor... Publicul din tribune, — fermecat de acest melodios balet al adolescenţilor, îşi mărturiseşte în­cântarea prin nesfârşite aplauze. Năvălesc giganţii. O salvă mai animată de aclamaţii întâmpină pe Măria Sa Voevodul Mihai,­­ care a coborât în arenă spre a-şi ocupa locul în flancul unei secţiuni de cercetaşi­ străjeri. Peluza s’a golit pe flancuri: sub porţi se scurg în urma cortegiilor galbene monoame ale fanioanelor străjereşti... In chenar de verdeaţă, — în timp ce muzica a amuţit, — nu au mai rămas decât piticii Nea­mului: piticandri de străjeri, înalţi cât Statu-Palmă unii, alţii doar cât Barbă-Cot... !— Repriza întâia!, — sună în me­gafon comanda pregătitoare. Apoi, — mai energică : — Atenţiune !... Alinierea !... Le­­giuneee... dreeeepţi!... — Legiune... Pentru ansamblu... înainteee... marş !!... Liliputanii, — cu paşi gigantici, simulând mersul viril al atleţilor, s’au desfăşurat spre tribuna regală, primiţi de mulţime cu afectuoase aplauze. — Legiune... Stăi!... Alinierea!... In flancul fiecărei secţiuni, — dominând pe copiii cari nu le a­­jung decât până la brâu, — stau neclintiţi instructorii adulţi, mân­dri de fragilele lor odrasle. — Legiune... Spre stânga şi spre dreapta, — la două lungimi de braţ, măriţi intervalele !... Prichindeii, ţopăind ca brotăceii, se desfăşoară după comandă, salu­taţi de spectatori cu un murmur de admiraţie. — Legiune... Un pas lateral la stânga!... Unu, — doi!... — Legiune... Pas alergător, cu o­­colirea primei rondele, — înain­te de marş!... Arabescuri, cercuri, romburi... Şi de data aceasta, ţâncii cu to­racele bombate de importanţa mo­mentului aleargă încruntaţi, serioşi ca atleţii Olimpiadelor... îşi conti­nuă pe loc apoi pasul alergător, în aplauzele publicului amuzat şi în­cântat laolaltă. Desfăşurarea s’a terminat, — im­pecabilă : — Legiune... Stăi!... Alinierea!... Alinierea, — după o secundă, — oferă privirilor noastre fermecate un grandios careu, cu copiii distan­ţaţi la intervale perfect echivalen­te, ca puii de salcâmi într’o plan­taţie model... — Cât mai sus... de patru,ori să­riţi... In­cepeţi!... Unu, doi, trei, patru!... — Pentru „sfarmă-piatră”, mâi­nile pe şolduri!... Sfarmă-piatră, de patru ori! Copiii execută exerciţiul, — apoi revin în poziţia virilă: unul, mai jilav, îşi mai sumete eroic culotele prea largi, pe coapsele de diame­trul unui flacon de benedictină... — Paza, şeful, ajutorul sau ul­timul străjer din cuib... înapoi a­­dunarea!... O clipă de evoluţii, — şi planta­ţia de araci însufleţiţi s’a meta­morfozat subit într’un covor u­­man, cu desen de linii oblice: co­piii s’au format în mărunte fron­turi de cuib, — câte şase în linii... — In linie pe două rânduri... fa­ţă în faţă... adunarea!... Fronturile s’au apropiat, — piezişe : tot — Pentru a veni pe două şiruri... la stânga şi la dreapta!... Altă magică formulă: căci deo­dată frânturile cuiburilor s’au ar­ticulat în elegante romburi, şi în­cep acum jocurile tinereşti, — do­vedind iscusinţa atenţiei şi price­perea la întreceri. Puii stau jos, a­­şteptând semnul să se ridice de fugă : — Cursa de numere!... Fuge nu­mărul 8!... Străjerul care poartă în secţiune acest număr, ca fript sau gâdilat de gazon, auzindu-se strigat se ri­dică, face în goană înconjurul ca­marazilor rămaşi pe iarbă, şi se a­­şează vertiginos la locul său, cău­tând să-şi bată recordul de viteză... — Numărul 6 ! Aceeaşi întrecere, —din fiecare cuib sărind la fugă numărul stri­— Numărul 1.... 9... 3... Alt joc, acum: — Pentru lupta la frontieră şi pentru lupta cocoşului.... începeţi!... înfruntarea aceasta • cocoşească a mărunţilor gladiatori umple de zâmbete chipurile părinţilor din tribune. — Pentru cerc... Prindeţi de mâi­ni!... Secţiune... în cerc, adunarea!... Pe vasta peluză, — iată, — s’au întocmit acum şase coloane de cer­curi, fiecare coloană de câte 12, dacă înmulţim bine, — sunt toate cam 72, — impecabil rotunjite... — Pentru jocul goana pe loc!... Repriza Il-a Aleea sunt orele 10, —şi soarele cam molestează epidermele delicate din tribune, dar nimeni nu se plân­ge, — fiindcă spectacolul este plin de însufleţire, de voie bună, de graţie ritmică... lata acum repriza Il-a a demon­straţiilor: si­nt străjerii-cerce­taşi, din cursul secundar şi Asociaţia C. T..... Megafonul anunţă pe coman­danţi: profesor N. Mihăilescu, Se­ver Bivolaru,­­apoi cohorta 111-a băeţi, în frunte cu Marele Voevod Mihai, fruntaş încheietor voinic şi chipeş, îndelung ovaţionat de mul­ţime... încep exerciţiile cercetaşilor­ stră­­jeri, Marele Voevod uimeşte prin supleţa dobândită. Toată lumea este cu ochii la acest robust Vlăstar al Dinastiei, pe care îl aclamă după fiecare exerciţiu: augustul principe mulţumeşte cu acel candid surâs care ţi face graţia şi-i sporeşte pa­trimoniul de iubire din sufletul Naţunii... Liceele militare,­­— cu superbele lor echipamente, — impun prin dis­ciplina impecabilă a ansanblului. Şi iată adolescentele, — repriza IlI-a, — străjeriţele şi fetele din Asociaţia tinerelor fete, cu bluze albe şi foi albastre, sub conducerea d-relor Silvia Capsali şi Virginia Petrescu execută evoluţii mlădioa­se, dansante ca nişte arabescuri co­regrafice, fluid cadenţate de muzi­că... Sunt mai toate bronzate,­­ exuberante de sănătate şi de senin echilibru: în timpul acesta, Marele Voevod Mihai escortat de un co­leg de clasă s’a strecurat în flancul peluzei, unde s’a aşezat agrest pe iarba fraternă, admirând demon­straţiile tinerelor camarade... A IV-a repriză, — premilitarii: sunt adevăraţi soldaţi, — cu cara­bine în mâini, cu pectoralii bom­baţi, — câteva mii admirabil stru­niţi, aclamaţi de mulţimea care-i admiră cât de splendid păşesc pra­gul bărbăţiei şi al cazărmii, începe defilarea, acum. Marele Voevod se ridică, spre a-şi lua din nou locul în front: defilează 8.500 străjeri şi străjeriţe, — cei cari au executat exerciţiile de până acum, câte 2.700 de fiecare repriză, — plus alţi 4.000 suplimentari, rezer­vaţi doar pentru paradă... Defilarea începe la orele 11, d­in clipa când un cortegiu asemănător se desfă­şoară în toate oraşele ţării... In cadenţele melodioasei muzici a Gărzii Regale, defilează toţi con­duşi de căpeteniile O. E. T. R., de comandanţii Falăngilor şi organi­zaţiilor afiliate, arcaşi şi şoimi; a­­poi U. F. S. R., — conducătorii doar urmaţi de majestuoasa pădure a stindardelor galbene, cari după de­filare se aşează de strajă în flan­curile triunii regale.... O imensă a­­clamaţie a publicului salută ivirea celor 60 de tineri polonezi, pretu­tindeni întâmpinaţi cu ovaţii şi cu strigătul: „Iesce Polska!... Trăiască Polonia“!... După cercetaşi, cu muzica lor, — sosesc străjeriţele, şi ele prelung aclamate, apoi Asociaţiile tinerelor fete, — în sfârşit premilitarii, ar­caşii din Bucovina cu fârtatul Robu în flanc, — cercetaşii sanitari cu tărgile, o secţie de cercetaşi ai apă­rării pasive, cu măscile pe faţă, — şi defilarea s’a încheiat.

Next