Curentul, februarie 1944 (Anul 17, nr. 5732-5760)
1944-02-01 / nr. 5732
S (GpaghtSyrCurentulf ANUL xvri, Ni*. 5732, Marți I Februar S» " SPORT Campionatele nanonaie de boi au inai siarsli Un match scandalos.—Se impun sancţiuni In faţa unui public extrem de numeros s’au desfăşurat în arena circului Milea matchurile finale ale campionatelor naţionale de box amator. Victoriile — cu două excepţii, care pot fi socotite tot atâtea grave erori ale judecătorilor, au revenit boxeurilor mai meritoşi şi conform pronosticurilor date de noi. In primul match s’au întâlnit la CATEGORIA MUSCA Lucadi Ion (Bocşa Montană) cu Vasile Secoşan (Reşiţa). Ultimul a reuşit să-şi învingă adversarul prin vitalitatea atacurilor deslănţuite în cursul celor trei reprize. Juriul a văzut însă „altfel” şi iată cum avem un campion fără merit: pe Ion Lucaci. Deşi învins, PE HÂRTIE, Secoşanu a primit o frumoasă cupă pentru sportivitate şi pentru că a câştigat materiul PE RING. CAT. COCOŞ Gh. Lucaci (Bocşa Română) îmbolnăvindu-se subit nu s’a putut prezenta în faţa lui Marin Dumitru (Timişoara). Astfel timişoreanul a fost declarat campion al categoriei prin neprezentarea adversarului. Campionul este totuşi un element valoros. CATEGORIA PANA După un match cu aspecte destul de bătăioase, Const. Marin (Bucureşti) este declarat învingător în faţa lui Petru Brătescu (Tr. Severin). Ultimul putea fi declarat — cu aceiaşi justeţe — campion. Credem totuşi că Marin posedă mai multă tehnică. CATEGORIA UŞOARA Intre Petre Zaharia (T. Severin) şi Pârvu Ion (Petroşani) s-a desfăşurat un simulacru de box, pentru care ambii ,,pseudoboxeuri” au primit un avertisment de box neregulat. După trei reprize de spectacol apugilistic, Pârvu a fost declarat învingător. Publicul însă ovaţiona pe Ursu şi Stoianovici. De fapt ei sunt virtualii campioni. Pârvu e... dar nu e... CAT. SEMI-MIJLOCIE Prezenţa în ring a celor doi puncheuri Ion Mihăilescu (Ploeşti) şi Torna Ilie (Buc.) a dat loc unei lupte aprige, care n’a durat decât patru minute. Prima repriză Torna scapă de lovitura decisivă a ploeşteanului. La începutul celei de a doua, directă la bărbie. Toma cade şi nu se mai ridică. Campion: I. Mihăilescu. Un element dotat cu înalte calităţi fizice. Când va avea şi cunoştinţele tehnice necesare va fi un excelent profesionist. CATEGORIA MIJLOCIE Acum un an, Iosif Todt (Reşiţa) a a învins la puncte, la Reşiţa pe Anton Valentin. In urma acestui rezultat, acest mateh era mult aşteptat. Cartea de vizită a reşiţanului era destul de importantă: o victorie asupra lui Valentin spune destul. Pe ring, însă, matekul dintre n’a durat decât un minut, căci o dreaptă la bărbie îl aruncă pe Todt pe podea. Se ridică — ameţit — o nouă serie de pumni şi lupta se sfârşeşte. Campion: Andrei Valentin. Elevul maestrului Toma Panaitescu este cel mai bun produs al boxului amator. Poate fi oricând un excelent profesionist. CAT. SEMI-GREA Cel mai curios match al zilei s’a desfăşurat între C. Dumitrescu (Buc.) şi Al. Suciu (Reşiţa). Cu acest prilej a fost prezentat în ring un tânăr care habar n’avea de cele mai elementare noţiuni de box. Un maestru mai caraghios decât elevul său, pe nume Géza Toth, a cărui suspendare o cerem pentru culpa de a-şi fi bătut joc de F. R. Box şi de publicul românesc, aducând — in batjocură — pe ring un individ care ţinea să compromită bruma de prestigiu câştigată de boxul românesc după mulţi ani de sbucium, luptă şi sacrificii ale diverşilor conducători. Cerem suspendarea lui Geza Toth şi a uneltei sale Al. Suciu. In timpul acestui match juriul a dat două avertismente individului cu mănuşi de box de la Reşiţa. La al treilea avertisment, — care-i aducea şi descalificarea — a sunat gongul. D. Pralea, arbitrul matchului, a cerut de câteva ori oprirea matchului, lucru pe care judecătorii l-au refuzat. La un moment dat, lupta devenise atât de inegală, de neregulată, spectacolul oferit cu atât de revoltător — încât d. Pralea a părăsit ringul nemaivoind să arbitreze. Fără îndoială este o greșală regulamentară, pe care o punem pe seama enervării care ne cuprinsese pe toţi. D. Pralea avea dreptate. Nu e mai puţin adevărat că trebuia să aştepte întâi hotărîrea judecătorilor. Materiul a continuat sub arbitrajul d-lui Mihail Drăgoi care — la o nouă încăerare a individului de la Reşiţa — a ridicat mâna lui C. Dumitrescu declarându-l învingător prin descalificarea adversarului. ■ CATEGORIA GREA Paul Menzel (Timișora), mai bun decât Ferdinand Brucher (Reşiţa), pe care l-a pus dealtfel de două ori la podea, este declarat învingător prin descalificarea adversarului. Brucher a primit un avertisment pentru lovituri cu capul Matekul a fost oprit pentru că Menzel avea arcada spartă. Campion: Menzel. La sfârşitul reuniunii, campionii şi finaliştii, urcaţi pe ring, au primit centurile de campioni, plachete, medalii şi cupe oferite de F.R. Box, ziare şi particulari. In concluzie, un campionat frumos regisat care ne-a dat — în linii generale — pe cei mai buni reprezentanţi. N. Dumbravu PING-PONG Oterele şi Academia Comercială finalişti ai campionatului interuniversitar Eri s’a desfăşurat semifinalele campionatului interuniversitar de pingpong. Rezultatele sunt următoarele: Literele-Medicina II 5—0. Acad. Comercială—Drept 5—0. Și urma acestor rezultate Literele şi Acad. Comercială s’a calificat finale?ti. Iată patru campioni cu trofeele cucerite în cadrul campionatelor naţionale de box .CROMKAV da^uircea Jtefanefcul TEATRUL INTIM : „Bani !**, strigăt în trei acte de Gh. Ciprian, după Octave Mirbeau ...$i Ciprian vorbea. Nfingîind cu ivirile (cu privirile lui bune „om”, sau fără mlîrțoagă) o scoarță romească tocmită pe cheiul Dîmbovei, vorbea cu doi ingineri, pe cari poftise la dejun în castelul lui — lui Isidore (pe româneşte: Gabriel) Kchat — castel construit de Ludo. XIV. Fericit că bărbuţa lorrostă, scăpată din silieziele copiilor, poate profila, liberăşi aerisită, pendalul unei peluze născută din gena unui Le Nôtre, Ciprian vorbea, orbea, vorbea... și reflectorul dinnga rampei scotea fum. — „Onețoiu!... se auzi șoptind doctar Eftimiu, care fiind așezat în adul întîi, era în imediata apropiere a evenimentului „sinistru“ ; și Lucien Garaud, secretarul lui Lechat, ridică ochii de pe „Le Petit Tricolore”, ziarul condus de patronul lui, şi — fie ce-o fi — se aplecă asupra reflectorului şi, cu riscul pieliţei, încearcă să desşurupeze încinsul bec. Un plăcut miros de mititei se răspândi în sală, creind atmosfera evocată de scoarţa românească din castelul lui Ludovic al XIV-lea. „Mititeii” erau pe scenă, mai stătuţi sau mai proaspeţi, adunaţi acolo de spiritul filantropic al lui Cipran, pe care l-au enervat totdeauna banii strânşi cu „Omul cu mîrţoaga” şi a căutat o modalitate să-i piardă. Dar, cum ziceam, Ciprian vorbea cu inginerii şi noi, în staturi, vorbeam şi noi între noi, mai una mai alta, până, nemaiavând subiecte, neam lăsat furaţi de dulcea reverie la care ne invitau inofensivele şuviţe ale fumului... şi neam imaginat deodată o pădure din Terna Nova, două schelete şi resturile unui avion. Erau scheletele presupuse ale lui Nungesser şi Coli cari, în Mai 1927, încercaseră primul zbor peste Atlantic. Ne aminteam... Nereuşita acelei tentative fusese cu atît mai dureros resimţită în Franţa, cu cît altă tentativă, şi încă mai nebunească — aceea a lui Lindbergh — se anunţa chiar atunci, ca replica unui match cu totul excepţional, în care amorul propriu al Franţei îndoliate nu se mai putea angaja, dar îşi arăta rana. Seara aceea, în piaţa Concorde ! (Ciprian vorbea...) Seara aceea, în piaţa Operei, cu inimile strânse de emoţie, cu ochii pe literele ziarului luminos, care alergau pe cerul senin, cadenţând parcă primejdiile celui care, ajuns adesea de valurile oceanului, înainta în noapte spre mirajul de lumini al Parisului-în sufletele celor cari aşteptau acolo finalul aventurii aeriene a colonelului american, se intretăiau două întrebări şi se amestecau două dorinţi. Va ajunge Lindbergh la Le Bourget, sau nu ? Şi dacă minunea acestui „va ajunge’’ exalta sufletul generos al oricărui francez, sensibil performanţelor eroice din cuta ascunsă a aceluiaş suflet însă, acolo unde omul e meschin fără să vrea, acolo unde domnea imagina aviatorilor naţionali prăbuşiţi de pe cerul Atlanticului, se înfiripa totuşi o speranţă, pe care însă nici o gură n’ar fi îndrăznit s’o rostească , poate, totuşi, că n’o să ajungă... Şi cu cât Ciprian vorbea, cu atît ne afundam mai mult în amintire... şi în fotoliu. Dar era un fotoliu mai larg și, prin favoarea lui Yonnel, în primul rînd al Comediei Franceze. Parfumul doamnei Marie Bell venea pînă la noi, de pe terasa deschisă spre perspectiva lui Le Notre. Bătrânul și regretatul Maurice de Féraudy ’juca pe Isidore Lechat. Mişcări de veveriţă şi, în ochii mici şi lăcrămoşi, se intretăiau cuţite; scîntei din privirile lui Harpagon, Turcaret, Mercadet... din toţi ochii în cari, pe scena primului teatru francez, a lucit aurul aruncat de Moliére, Lesage, Balzac, sau Dumas, Augier, Becque, Fabre. Spectacolul, ovaţionat de o sală plină, s’a terminat aproape de miezul nopţii. Cînd a căzut ultima cortină, de Féraudy a ieşit la aplauze. A apărut singur. Dar, de sub masca aceea de financiar rapace, care întindea o mină negustorească peste cadavrul proaspăt al copilului lui, ochii mici şi albaştri ai bătrînului interpret au trimis spre sală o lumină caldă, o lumină care cuprindea o emoţie cîtva timp încătuşată şi care acum se răsfrîngea printre lacrimi. înainte de orice cuvînt, sala a părut că Înţelege ceva, că presimte vestea unei întâmplări unice — şi mîinile ridicate să se bată între ele spre slăvirea actorului, s’au întins să prindă cuvintele din zbor. Iar mina lui de Féraudy, vrînd să se întindă spre sală pentru a cere tăcere, a întâlnit parcă mîna întinsă a întregii săli — și așa a fost primită vestea, mină în mână : — Mie, et M-mes, j’ai le bonheur de vous annoncer que Lindbergh est arrivé â 10 h. 20, â Le Bourget ! Glasul lui de Féraudy s’a înecat. Dar nu numai în el, ci într’o crispare a întregii săli care, din câteva sute de suflete, și-a gemut prima impr® sies. — Oh! O exclamație scurtă, groaznică, strivită ca un țipăt pe care moartea nu-1 lasă să-şi deşerte toată jalea. Cîteva femei şi-au acoperit ochii şi şi-au apăsat pieptul. In toţi, un singur gînd : Nungesser şi Coli ! Ai lor ! Dar inimile s’au înviorat repede şi ochii s’au deschis. De sub doliu, de sub tristul apanaj omenesc al amorului propriu, a bătut sunetul clopotului cel adevărat, pe care sufletul Franţei l-a ascultat totdeaua. Şi, ce a urmat după acea clipă de tăcere crispată, n’a mai fost o simplă manifestare de entuziasm şi bucurie, ci un torent de nebunie, în care oamenii, furându-şi pasul in ghionţi şi în urale, se rostogoleau spre taxiurile dn piaţa Teatrului Francez, răspunzînd americanilor cari întrebau în fierbântaţi: — Where is Bourget ? doar atît: — Vive Lindbergh ! ..Şi pe cînd Ciipitan vorbea mai departe — noi, răpiţi din stal de amintirile noastre, ne-am trezit alergând la vale pe Cîmpineanu, să prindem tramvaiul Nr. 6. Ce o mai fi făcut Ciprian şi ce o mai fi vorbit după plecarea noastră nu ştiu. Iar domniile voastre, care vă aştepetaţi la o cronică dramatică, poate o să ziceţi : „ce au aface toate astea, cu „Banii” lui Mirbeau ?“... Dar ce are aface Ciprian, cu Isidore Lechat ? Tot atît de om de afaceri în personajul lui Mirbeau pe cât şi în viaţă, Ciprian a vorbit şi noi am visat. Fiecare ne-am împărţit seama aşa cuip ne-am simţit mai atraşi. Prin abaţie de idei, noi ne-am pomenit intr’o noapte din 1927, care ni s’a părut mai plăcută decât cea din 1944. Iar Ciprian, urmîndu-şi destinul lui de filantrop, a strigat „Bani! Bani! Bani !”... nu pentru a-i lua, ci pentru a-i da. In fond, bun băiat Ciprian! Mircea Ştefănescu Ion Chiriac -Bidrinschi boxeaza la „Paladium“ Duminici dimineață in arena Circului Paladium se desfășoară o grilă mixtă de box la cadrul căreia vom vedea matchul Chiriac-Bidrinschi. Programul complect este următorul C. David-M. Gaspar. Ilie Petrescu-Petre Tofan. Ion Chiriac-Bidrinschi. La Sinaia s’au sfârşit campionatele naţionale SINAIA, 29 (telefon)__In localitate au luat sfârşit azi campionatele nationale de bob, skeleton şi săniuţe. Au fost de faţă la această măreaţă manifestare sportivă reprezentantul M. S. Regelui d. comandor Bossi, d. amiral Gheorghiu, general Cameniţă, șeful sportului românesc d. prof. Gheorghin, conducătorii federalei sporturilor de iarnă, etc. REZULTATE TEHNICE BOB 4 PERSOANE 1. I. A. R. (Frim, cpt. Ciplea, M. Mareş, Eug.. Marin), timp:l’,80”,45. S'a stabilit un nou record al pârtiei. 2. Ministerul de război (cpt. Budişteanu, Buruc, Pătlăgică, Tito RăduLupta ce se desfăşoară între echipele fruntaşe ale volley-basket-ballului bucureştean pentru cucerirea trofeelor donate de d. col. Gh. Teodorescu, director general al poştelor, a ajuns spre sfârşit. De două luni asistăm la întreceri pasionante, care au culminat cu jocul de basket Viforul Dacian Colţea din săptămâna trecută. Publicul din ce în ce mai numeros, care face ca sala de sport, PTT să fie neîncăpătoare, arată că volleyul şi basketballul au intrat în gustul său. Etapa de ieri a fost mai puţin agitată ca precedentele, încă destul de interesantă dând câştig de cauză favoriţilor. Iată rezultatele technice înregis- VOLLEY-BALL Sportul Studenţesc—Telefon Club : 15-13 (15-9). lescu). S’a bătut vechiul record al pârtiei. 8. R. T. T. CAMPIONATUL BOB 2 PERSOANE 1. I. A. R. (Frim, opt. Marin Eugen) timp: 1’37” 89. 2. Ministerul de război (opt. Budişteanu, cpt. Tăutu) 1’38” 19. CAMPIONATUL NAŢIONAL DE DOMNI ŞI DOAMNE 1. P. T. T. (d-na Inglitera şi Ene Heinrich). 2. I. A. R. (D-na şi d. ing. Florescu). CAMP. NAŢIONAL DE SKELETON 1. P .T. T. (Crnva-C. Ciirconu). CAMP. NATIONAL DE SĂNIUŢE 1. P. T. T. Volley-Basket Colţea—Telefon Club : 15-10 (15-11). Medicina—ACT : 15-9 (15-8). Radu Vodă—U.S.C. : 15-9 (15-9). BASKET-BALL Sportul Studenţesc—A.C.T.: 47-24 Viforul Dacia—înainte: 48-18 (23-51. Roza vânturilor CARMEN a reînceput antrenamentul în aer liber. Toţi jucătorii au făcut ieri curse de marş pe şos. Olteniţei. * LT. FANESCU, fostul jucător al Sp. Studenţesc, C. F. R. şi Crişana a celebrat ieri căsătoria cu d-ra Ana Asanoglu. Transmitem tinerilor căsătoriţi toate urările noastre de bine, învingătorii scontați in etapa de ieri a cupelor P.T.T. 25-101. CARNETUL ZILEI «ratu ■ cas „Piretoterpia în ulcerele cronice ale frambiei” Lucrarea tânărului alt. medic dr. Andrei Cavască expune o metodă nouă în tratamentul diffid al ulcerelor cronice al gambei, prin folosirea ca agent piretogen a vaccinului antitifo-paratific, metodă practicată de d-sa la spitalul militar Regina Elisabeta. Prezentată de autor sub forma tezei de doctorat in medicină şi chirurgie, în sesiunea Ocombrie 1043, lucrarea a fost primită de juriul de promoţie al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, cu menţiunea „Magna cum laude". Trionitşrfia Timişoarei Întocmită de d. prof. Niculae Ilieşiu, din care a apărut recent vol. I, constitue una dintre afirmările de cea mai mare importanţă a intelectualităţii bănăţene. Concepută pe plan vast, d. prof. Ilieşiu scrie un întreg capitol de istorie trudită românească. Asupra ei vom reveni. „Notariatul public, revista de drept, doctrină şi jurisprudenţă de la Sibiu, condusă de către d. dr. Ion T. Cosma, preşedintele „Uniunii notarilor publici din România", continuă să apară în vremelnicul refugiu, aducând in paginele ei aceiaşi contribuţie de serioasă documentare şi rezolvire a tuturor problemelor ce brăzdează ceriul Justiţiei Româneşti. Din ultimul număr al revistei (Decembrie 1943) se desprind luminoase articolele d-lor Lazar Albu, magistrat în Sibiu, privind problema expropierii şi românizării; Aurelian R. Ionaşcu, decanul Facultăţii de Drept despre : Problema unificării legislative; Cornel Petrovici: Constituirea asociaţiilor ca persoane juridice; Ion Sălajan: Practica de carte funduoară şi I. Macavei : Actele autentice. D. prof. P. Poruţiu scrie despre împlinirea a 25 ani de la Unirea Sfântă. „Notariatul Public” este una dintre revistele scrise cu toată seriozitatea cu care se discută marile probleme in provincia de dincolo de creste. Luceafărul din Sibiu, revista de literatură, artă şi cultură generală a Asociaţiei Scriitorilor din Ardeal, condusă de către d. prof. univ. Olimpiu Boitoş, distinsul cercetător al vieţii culturale de dincolo de Carpaţi, îşi deschide paginile din anul acesta cu poezia „Iancule, Măria Ta" a lui I. Ch. Severeanu, plină de duhul legendarelor opintiri transilvane : Iancule, Măria Ta, Cum mai poţi a indura Ca o nedreptate nouă Să despice Ţara ’n două . Dar aici, acolo dor. Mădularele ne dor ; Cugetele ni-s bolnave, Cum isvoare de Tărnare; Aici lacrimi, colo chin. Clipele sunt azi venin. Zilele sunt nopţi amare: Suferinţi şi aşteptare. Un studiu cuprinzător şi adânc scrie d. Vasile Gionea asupra aspectelor poeziei patriotice de azi, conchizând că ea a fost şi este mai mult cultivată şi cu mai mare succes dincolo de munţi unde durerea despicării Transilvaniei a fost mai acut simţită. Coriolan Petranu publică un studiu de o deosebită actualitate provine partea românilor, saşilor şi ungurilor din Transilvania la formarea caracterului ei artistic. Două bune nuvele semnează Ion Maxim şi Ionel Neamţu. Versuri publică : Zorica Laţcu, Dominic Stanca şi Ana Voileanu Nicoară. Cronica e bine susţinută de scrisul bogat al lui Grigore Popa, Grigore T. Marcu, M. Nanu şi Liciu Pop. Revista Banatului scoasă de ,,Astra bănăţeană“ ne aduc® în paginile ei acelaşi material documentar de mare însemnătate, selecţionat de d. prof. Traian Topliceanu, cu care ne-a obişnuit de la primele numere. Domneşte printre intelectualii bănăţeni acea pasiune după scormonirea trecutului, acea înclinare puternică de a scoate înţelesul altor vremi pentru zilele de azi pe care nu o găsim în alte provincii Din această dorinţă de actualizare a trecutului se adapă scrisul lui C. Gropşoreanu, Traian Birăcsscu, C. Corneanu Gr. Bugacin şi atâţia alţii, al căror nume ne scapă. Drumul evocărilor e bătătorit cu fiecare număr al „Revistei Banatului". Şi e bine aşa. Pentru că luptele şi afirmările de azi se cer isvodite din realităţile de eri. Subliniem, in acest înţeles, articolele „Un pătrat de veac dela Marea Unire de Gr. Bugariu, „Generalul T. Doda de C. Corneanu și „Un document edificator" de T. Birăescu. La %\ Cărţi bune Cât trăeşte o cente ? Atâta «mp cât ea te îndeamnă s'o recitez«. Cartea care nu-ţi mai spune nimic după ce ai citit-o, nu te mai ispiteşte ai atmosfera ei ciudată şi densă, este sortită uitării. Dar câte din lecturile pasionate la prima Întâlnire reuşesc să placă şi la recitire? Sunt puţini autorii „a căror prietenie nu înşeală ", cum spune Saint-Beuve. Dincolo de inclinârile personale şi gustul fiecăruia, există cărţi bune pentru orice vârstă, potrivite pentru orice epocă.,Cred că una din cele mai fericite definiţii ale clasicismului aici trebue căutată. O carte la care te întorci pentru câ Întâmplările şi oamenii din paginile ei continuă să te preocupe, peste ani, peste noul experienţe literare, este o carte bună, oricare ar fi sentinţa criticei. Esteţii greşesc adeseori. Cititorul niciodată, întreg sistemul nostru de educaţie este vicios, odată ce alungă tineretul de cărţile de căpătâi ale omenirii. Poate că Miron Costin şi Rousseau ar fi autori gustaţi la toate vârstele şi de toate categoriile de lectori, adică n’ar fi impuşi in şcoală de programa analitică şi rataţi pentru conştiinţa fragedului cititor, prin argumentul clasicităţii lor definitive şi inapelabile. H. G. Wells ocupftndu-se undeva de reforma învăţământului, propune sâ se interzică la şcoală citirea tuturor autorilor care ar fi de dorit să-l cunoască elevii. Interdicţia va fi cel mai hotârîtor argument în favoarea lor şi Goethe, Schiller, Racine, Neculce, Odobescu vor deveni astfel cei mai gustaţi scriitori, pentru clientela băncilor liceelor de pretutindeni. Cine nu-şi aminteşte initorat de „Râsboiu şi pace" al lui Tolstoi, de romanele lui Dostoewski, de Flaubert şi Balzac, de Daniel de Foé şi Dickens, poate tocmai pentru câ l-am citit nesiliţi de vreo constângere, la o vârstă când totul ne era talonat, impus, programat ? Care dintre lectorii de odinioară cdoul Karl May nu revine cu plăcere la cărţile cu scoarţe roşii ale tinereţii, recapitulând cu o primenită curiozitate aventurile, pirateriile, admirabila moralâ din Winettou ? Fiecare mare scriitor este de fapt, un autor de aventuri. întrebarea este: atinge el nivelul literaturii sau ba ? Karl May 11 atinge, desigur, odată ce se reciteşte cu uşurinţa şi emoţie. Mal curând opream tipărirea dulcegelor peripeţii ale Iul Paul şi Virginia. Cine mai este azi în stare sâ răsfoiască cărticica lui Bernardin, fără să nu simtă ridicolul In care se Îneacă virtutea eroinei ? Virginia trebue sa moară in povestea aceea desuetă, pentrucâ refuză să-şi scoată haina grea In faţa matelotului străin.„La aceasta cumplită privelişte, matelotul se asvârli singur In mare. Iar Virginia, văzând moartea de neinlăturat, îşi strânse cu o mână haina, cu cealaltă Îşi acoperi Inima şl ridicându-şi spre cer ochii senini, păru un inger care işi ia sborul spre paradis...") Fireşte, este Instructivă totuşi cartea lui Bernardin. Ne dă o imagine perfectă despre „tempora mutantur" despre formidabila evoluţie a moralei. Ceea ce n'o scuteşte de melodramă, de ridicol, de inutilitate. Cartea aceea şi altele de felul ei nu mai trâesc de mult. Altele mai vechi au înfruntat In schimb timpul. Sunt cărţi bune , cărţile cu zile. Celelalte înseamnă simplă pierdere de vreme. Ce păcat că suntem nevoiţi să alegem singuri grâul de neghină, chiar in ogorul literaturii.„ George Sbârcea Privelişti basarebene opera poetului D. Iov premiată de Academia Română, apare zilele acestea în ediţia doua în editura „Cartea Moldovei". Noua ediţie este completată cu noui bucăţi, dând cărţii o închegare definitivă în care Basarabia va trăi în fermecătoare pagini de Mir. Teatrul Naţional Cu d-nii A. Pop Marţian, I. Finteşteanu, Toma Dimitriu, Nicu Dimitriu Ion Radu, C. Economu, I. Horaţiu, Lucian şi d-nele Tanti Economu, Marcela Demetriad, Victoria Mierlescu Nora Peyov, Emilia Cazachievici, Didy Teodorescu se reprezintă astă seară la Teatrul Naţional „Ochii strigoiului". A şaptea şezătoare ardelenească în Capitală Marţi 1 Februarie orele 4.30 va avea loc la „Ateneul Român" a şaptea şezătoare organizată de Căminul Cultural „Avram Iancu“ al Refugiaţilor Ardeleni din cadrele Fundaţiei Culturale Regale „Regele Mihai I", la care va vorbi de avocat dr. Ion Fruma din Sibiu, despre : Spiritul juridic ardelenesc. D-na Lizette Dima şi d. Gh. Ştefanovici de la Opera Română vor cânta doine şi cântece ardeleneşti. D-nele : Maria Voluntara şi Eugenia Voinescu (Teatrul Naţional) şid-nii Constantin Neacşu şi S. Holban (Teatrul Naţional), vor recita din poeţii ardeleni. D. Emil Botta, Radu Gyr, I. Dumitrescu-Petrari şi d. Teofil Bugnariu varecita versuri originale. D-na Ioana Postelnicu va citi din scrierele d-sale. Intrarea liberă. NMB Foarte folositoare pentru lucrările examenului de înaintare (învăţători) şi pentru cursul superior liceal sunt Sinteze de Istoria literaturii române de Ion Mihăescu Deposit: B-dul Carol 16, Craiova TEAMA PE EMOŢIE ţie? De aceea reacţionăm: când ocazia sa iveşte, cârmuim frumos vârful nasului într-o parte, refuzându-ne tresărirei şi înfiorării, înţelegerei imediate cu organismul, fiindcă noi înţelegem, cu capul ca nişte „intelctuali" ce suntem. Cunosc oameni care resping emoţia, considerând-o lipsită de eleganţă. Pentru ei asta e totul: eleganţa. Adică stilul de convenienţă al epocei, compus dincâteva rituri şi câteva abstenţiuni şi bineînţeles dispreţul pentru tot ce nu procedează la fel. Emoţia, concentrarea sau difuzarea aceasta a unei vitalităţi care lor le lipseşte, este exclusă din codul manierelor elegante, atunci când nu e înlocuită prin simple artificii pantonimice. Emoţia omului de pretinsă eleganţă este : „ce bine-ţi şade, ma chérel" sau „ce dezolat sunt!“ sau ..nici nu-ţi închipui ce multă plăcere îmi face, ha ha !“ Se pare însă că în anii pe care îi trăim, nu prea e loc, pentru rafinament. Acum când toate naţiile îşi concentrează forţele lor combative, adică tocmai fondul primar animalic (fiindcă războiul pune problema animalică, viaţă ori moarte), — teama aceasta subtilă de ridicolul. ori de prostul gust, ori de inferioritatea psihologică a emoţiei, această piedică în calea covârşitorului elan vital ce ne năpădeşte, nu mai are ce căuta. Da, intr’o epocă decadentistă de pace şi de înflorire a bunelor moravuri, de eflorescenţă, a spiritului, de abuz de judecată, se pot ridica bariere care să încuie emoţia ori principii care s’o filtreze, s’o sublinieze sau s’o evite ca pe un reziduu al vieţii noastre preistorice. Dar până atunci ridicolă devine tocmai teama de emoţie, de prost gust e tocmai aservirea noastră unei pretinse eleganţe, inferioritatea psichologică rezidă tocmai în piedicele ideologice est care ne paralizăm tumultul vital. Trăim azi o luptă de viaţă şi toate impulsurile de viaţă trebuesc descătuşate. Emoţia e o reacţie spontană, care a- ndărăt, smulşi de primul val de em aduce la suprafaţă străfundurile de plastică elementar omenească, şi le exprimă. Ea marchează mai bine decât orice, participaţia noastră integrali la fenomenul din afară. Până să aibe timp cumpătul să desimuleze, emoţia gâlgâie artezian şi se difuzează dens ca o apă vieţi grea, străbătută de înfiorarea undelor. La oamenii naturali ,emoţia se declanşează aproape electric. Temperamentele robuste, sănătoase in primitivitatea lor, întrevăd fără ocolişuri fenomenul brut şi-l înţeleg cu intensitatea de viaţă care le e proprie. Acum se întâmplă însă că oamenii s’au mai complicat puţin tot crescând de-a lungul vremurilor. Şi iată că şi-au alterat odată cu fondul, ancestral, foarte lesne de scăndărit, şi modul de a înţelege lucrurile. Fiecare fapt trebue cântărit în raport cu un anume complex cauzal, şi cu efectele cărora el le poate da naştere. Lucrurile simple se compun, şi cele compuse îşi organizează o nouă ordine interioară. Reacţiunea omului e să înţeleagă, adică să distilieze ce a primit intr’o idee precisă, pe care o vrea, neapărat generalizată. In goana după înţeles, nu mai irumpe răspunsul primitiv al emoţiei, ci se construieşte unul premeditat. Dispare interesul organic, brusc, pentru o chestiune, şi naşte un interes rafinat, tinzând către obiectiv, adică pierzând implicaţia emoţională a individului. Şi cu cât ne complicăm mai tare, cu atât suntem mai străini de rosturile simple încât la un moment dat ajungem să facem din indiferenţa noastră condiţia însăşi a rangului spiritual la care tindem. Şi atunci nu ne mai lăsăm emoţionaţi. Ni se pare, din culmea gândirii noastre silogistice, că orice acceptare integrală a fenomenului emotiv, degradează superioritatea in care ne-am postat. Cum adică ? Am făcut atâţia paşi înainte de la simplele reflexe animale până la judecata organizată, pentru a ne lăsa târâţi Petre Constantinescu Filatelie Un cerc filatelic de amatori Din Iniţiativa unui grup de gazetari, s’au pus bazetele unui cerc filatelic, in care nu vor fi admişi decât amatorii şi începătorii. Se simţea de multă vreme nevoia unei apropieri între filateliştii amatori, colecţionari mai vechi sau mai modeşti şi începătorii sau tineretul şcolar filatelist, pentru a se facilita schimburile de timbre, de cunoştinţe şi păreri. Amatorul obicinuit prea a fost, o raritate până acum, în bursa filatelică. E firesc să încerce şi el să-şi facă un cerc de cunoscuţi, în care cei mai experimentaţi să sfătuiască cu dezinteresare pe începători, ferindu-i astfel de dezamăgiri, necazuri şi pierderi de bani, ceea ce dăunează filateliticii în general. Toţi filateliştii din Capitală oricât de tineri sau de încercaţi, sunt invitaţi pe această cale să se prezinte pentru a face cunoştinţă unii cu alţii. Duminică 11 Februarie, ora 10 dimineaţa, in palatul Dacia-Traiană, str. Sărindar 59. Nu se plăteşte nici o cotizaţie, fiindcă nu e vorba de vreo asociaţie, ci numai de o amicală luare de contact, in interes exclusiv filatelie. Cei ce doresc, pot veni cu colecţiile, carnetele de timbre de schimb, listele de lipsuri, etc. Nu se vinde, nici nu se cumpără timbre, ci se admite numai schimbul de timbre. Filateliştii amatori din provincie sunt rugaţi a-şi trimite adeziunile lor la ziarul nostru, deoarece in cadrul iniţiativei de mai sus, se fac acum demersurile necesare, pentru asigurarea şi o schimbi*» ritor de timbre cu provincia. Pentru începători Ziarul „RAPID" publică o serie d« îndrumări şi noţiuni elementare de fi»latelie. , Citiţi in „RAPID" ce serii mai veei de timbre se pot cumpăra de la Poştă Centrală, la nominal. Răspunsurile cititorilor Doamna X. — Timbrul cu cep de osi de care vă interesaţi a fost emis cu prilejul unui congres agricol. Valorează ştampilat 80—91l lei, neştampilat 100—150. Dar e greu de găsit un amator pentru el, deoarece face parte dintr’o serie dă 10 timbre şi se cere de obiceiu seria întreagă. E căzut să spunem că e de praferat un ,cap de bou”, unui „cap de cal".... Pentru orice relaţiuni filatelice, torii sunt rugaţi să se adrezese nostru, str. Belvedere 8, et. II, tel. 3.27. Programat de Radio Luni Si Ianuarie RADIO ROMANIA RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL DACIA ROMANA 6.55 8.00; Ora diminaţii: Deschiderea emisiunii. Radio-jurnal. Concert de dimineaţă. RADIO ROMANIA RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL DACIA ROMANA 12.45; Deschiderea emisiunii. Radiojurnal (informativ, agricol şi cultural). 13.00: Ora ostaşului. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 13.50: Ştirile serviciului german 14.00: Radio-jurnal. 14.15: Publicitate. 14.30: Ora răniţilor. Orchestra Soc de Editură. RADIO ROMANIA ŞI POSTUL DACIA ROMANA 15.30: Poşta militară radio. 16.10: Emisiune specială în limba rusă. 16.30: închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 17.75: Deschiderea emisiunii. Cronica vieţii studenţeşti. RADIO ROMANIA 18.15: Jurnal în limba turcă. RADIO BUCUREŞTI 18.15: Ştirile serviciului german. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI . 18.30: Corala Municipiului Bucureşti, condusă de Ştefan Mureşanu. Muzica populară românească de Simeon Nicolescu. 19.00 : Orchestra Ştefan Micu ; voce • Dorina Drăghici 19,45 : Publicitate. 19,50 : Radio jurnal. 20.00 : Muzică de balet (discuri). 20,40 : Universitatea Radio : „Folklorişti români". Ovidiu Papadima : „ Dem. Theodorescu". 21.00 : Teatru . ..Fără speranţă", scenariu radiofonic de Eugen Petit. 21,50: Vals din „Cavalerul rozelor* de Richard Strauss (discuri). 22.00 : Radio jurnal. Sport. 22,15 : Publicitate. 22,20 : D-na Cella Delavrancea pdats. Muzică franceză. 22.50 : Muzică variată uşoară (disc.). 23.00 : închiderea emisiunii. in fiecare seară localizarea de SUCCES TREATELUL a maestrului MYN5A,11 PAUL gusti LUMINIA CUMPAN INIMII comedie in 3 acte, cu AL. GIUGARU în reprezentaţie şi Geo Barton, Irina Răchiteanuu, Nelli Nicolau, I. Ştefănescu, Costin, Iliescu, C. Vitencu, M. Marinescu, N. Necşulescu, C. Nea goescu, N. Ene, etc. Nelly Nicolau MARE