Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)
1873-05-16 / nr. 56
Anul VI. PREȚUL ABONAMENTULUI: lasi! Apare de TRÉS ori pe septamana DUMINICĂ, MERCURI și VINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NAȚIONALE. CALENDARUL SEPTAMANEI. ANUNCIURI. Exemplarul 20 bani. Manu iții: Pe un an 20 lei noi;— Pe șese luni 11 lei noi; —Pe trei luni C lei noi. Districte: Pe un an 24 lei noi; —Pe șese luni 18 lei noi; —Pe trei luni 7 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci;—Germania: Pe 6 luni 18 franci Italia, Belgia, Elveția: —Pe șese luni 22 franci; — Francia: Pe șese luni 26 franci. ’fig." Din causa Sf. sărbători a Inălțărei Domnului. No. viitor al Ioaei, va apăre Duminică. Respunsul principesei E. Cuza, la depeșa primăriului urbei Iași. D-lm primar a urbei Iași. Bine-voiți a spune membrilor consiliului municipal că eu sunt adânc mișcată de sentimentele de afecțiune și de recunoștință, exprimate pentru memoria Prințului. Superez că va voiu mulțumi tuturor la Huginoasa. Principesa Elena Cum. Răndul sau locul seu 15 bani. Insorțiuni și reclame. Rândul 60 bani.—Epistole nefrancate nu se primesc, scriptele nepublicate se vor arde. Stil Stil DIOR PATRONUL PILEI. Răsăritul Apusul Stil Stil PIOA. 1 .1 TRANUL f>LEI. I Strarîdu i vechiu. nou. ”AVA 1 A1 K 1 ^ 1 ” r * 1 Soarelui. Soarelui. vechiu. j npu. * j| boarelui. Soarelui. Malul Malii. ~ ~ 1Öre. ni. Dre. m. Main. “ Main. III Cre. ni. Dre. ni. 13 25 Duminică. Mart. Glicheria. I 4 25 7 31 17 29 Joi. (t) înălțarea Domnului. 1 4 21 7 35 14 26 Luni. Mart. Issidor. 1 4 24 7 32 18 30 Vineri. j M. leod. Petru și Dionis. 4 20 7 36 15 27 Marți. Păr. Pahomie. . ii 4 23 7 33 19 31 Sâmbătă. 8f. Muc. Parachie episc. 4 19 7 37 16 28 Mercuri. I Martirul Theodor. li 4 22 7 34 20 Iunie 1 Duminică......Si. Siuc..Jalaleu . 4 19 7 33 ȘTIRI DE PE URMĂ. O noutate gravă, care pare a nu fi fără temeiu, s’a împrăștiat in orașul nostru. Să zice că D. Thiers a fost resturnat și înlocuit prin mareșalul Mac-Mahon.Această noutate, de se va confirma, va fi fără indoială, începutul unei nouă ere de lupte civile in Franția. ȘTIRI DIN INTRU. DISCURSUL Pronunciat de cătră Eminența Sa mitropolitul-primat, in zioa de intărutain curent, cu ocasiunea deschiderii sfântului Sinod al sfintei biserici autocefale ortodoxă Romană. In numele Tatălui și al Fiului și al sfântului Duh, amin! Casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, intru lungime de zile. (Ps. 92, 7). Iubiți frați episcopi și arhierei, Bată trecu mai bine de o zecime de ani de grele și a mari incercări pentru sfânta noastră Biserică, in care i se crease o astfel de situații me anormale, incăt inspira cele mai mari îngrijiri și temeri tuturor fiilor noștri sufletești Romani, un adevăr luminați, cari doresc prosperitatea țarei lor pe base solide și sigure. Insă, cu toate acestea, cu ochii minții și ai credinței, noi nu puteam șil nu vedem cărările neadjunse ale provedinței lui Dumnezeu, care dispune de toate in mod absolut și care ingădue, câte o dată, ca fiii săi cei abătuți să cunoască prin întuneric prețul luminei, prin amărăciunea răului, dulceața binelui, prin rătăciri, valoarea și sanctitatea adevărului divin, și așteptăm cu credință tare sosirea mântuirii. Acum, deci, intorcăndu-și fața sa cătră noi Domnul și revărsănd mila Sa asupra noastră, iată Biserica Română rechiemată la drepturile sale, pentru care scop ne am și adunat astăzi cu toții aici in Sinod, conform sfintelor canoane și tradițiunilor străbune ale sfintei noastre biserici ortodoxă de răsărit. Pentru aceasta, ca și oricănd împăratul și profetul David, care observa cu ochiu pătrunzetor cărările providenței lui Dumnezeu asupra bisericei vechiului testament, să esclamăm cu toții: „casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, intru lungime de zile!“ Și așa casei sau bisericei Domnului se cuvine sfințenie, pentru că ea insăși Sate sfântă, precum zice apostolul Pavel, ca să fie sfântă și fără prihană, (1 5, 26 și 27) ca ceea ce a primit începutul său de la cel mai sfânt dintre sfinți, Domnul nostru Isus Christos, și, aflănduse totdeauna in cea mai strânsă legătură cu Dânsul, este stabilită pentru sfințirea și mântuirea oamenilor. De aceea, cine, căndva, din cei ce s’au atins de cele sfinte cu nevrednicie, a rămas nepedepsit ?—Nici unul! Sfănta scriptură și istoria bisericei nu presintă mulțime de fapte cari pun in evidență acest adevăr. Astfel Oza, in vechiul testament, care cutezase a opri din mersul său chivotul legii Domnului, a fost îndată lovit cu moarte (2, Imp. 6, 7). Arie, in biserica noului testament, turburând pacea bisericei cu nedreptele sale cugetări, a dispărut intr’un mod neprevăzut și îngrozitor. filai in urmă, Iulian Apostatul, suflănd cu ură asupra bisericei lui Christos, de pe tronul imperial, a dispărut intr’un mod neașteptat, și toată urzirea lui de planuri, făcută cu multă viclenie, pentru ruinarea bisericii, s’a stricat și s’a nimicit, incăt cu toți aceștia, precum și cu alții mulți, s’au împlinit cuvintele profetului Psalmist, văzut’am pe cel necurat prea inălțăndu-se și ridicăndu-se ca Chedri Libanului, și am trecut și cată nu era!! Perit’au pomenirea lor cu sunet! Și nici nu putea fi altfel căci Dumnezeescul fondator al bisericei Domnului nostru Isus Christos, a zis: zidi-voin biserica Mea, și porțile iadului nu o vor birui pe ea (Mat. 16, 18), iară apostolul Pavel adăogă: de va strica cineva casa lui Dumnezeu, strica’ l-va pe acela Dumnezeu, că biserica lui Dumnezeu sfântă este (1 Cor. 3, 17). Pătrunși cu toții de acest mare adevăr, să dăm laudă și mărire lui Dumnezeu, că minunate și mari sunt lucrurile Lui, câte El, in toți timpii, a sevărșit in biserica Sa, și care acum a făcut milă și eu noi, trecând cu vederea greșelele noastre. Glorie clară și mulțumire Măriei Sale Domnului Carol I, care protege biserica țarei Sale și pentru care providența lui Dumnezeu a bine-voit ca in timpul Domnirii Sale, să se ridice biserica română la demnitatea ei legitimă și să-și reia splendoarea străbună. Onoare și mulțumire domnului și patrioticului său guvern și corpurilor legiuitoare ale țarei, cari au participat cu bunăvoință la această măreață opera. Acestea zise și întruniți de astăzi in Sinod, pentru a aprofunda și a satisface necesitățile bisericei, pentru ca biserica insăși, cari ’și cunoaște mai bine nevoile, să dea și măsurile ce le va socoti mai proprii, spre nimicirea relelor introduse și restabilirea unei stări normale demnă de dânsa. Nevoile bisericei noastre sunt multe, de aceea și materiile ce au a face obiectul ocupațiunilor noastre, atât in această sesiune căt și in cele viitoare, sunt de asemenea multe. Ele toate la rândul lor vor fi supuse deliberațiunei și densiunei sfântului Sinod. In toate acestea, precum și in oricare alte chestiuni relative, să fie cunoscut tuturor celor ce iubesc podoaba casei Domnului că biserica română ortodoxă autocefală are același mod de a vedea, de a lucra și de a regula, care le-a avut de la începutul ei, și se va ține cu neclintire pe aceeași cale pe care a mers totdeauna fără șovăire, calea credinței orthodoxă și a naționalității române , pentru că unul și neschimbat este Domnul și vecinicul ei cap, care o conduce, o luminează și petrece intr’insa, precum însuși a zis: eată Eu cu voi sunt in toate zilele, pană la sfirșitul veacului, (M. 28, 20) și a invățat’o că chiar ăngerii din cer de va propovedui voă, afară de ce am propovednit voă, anatema să fie (Gal. 1, 8). Astfel dară, pătrunși de umilință pentru cele ce a făcut Domnul cu noi, și tami in credință că harul Său divin ne va umbri totdeauna, să pășim la lucrare in via Domnului cu toată luarea aminte, cu toată sărguința și devotamentul, incăt din lucrările noastre să se vadă ceea ce zice profetul: râvna casei Tale m’au mâncat, și legea Ta, cugetarea mea este Doamne! (Ps. 68, 11 Ps. 118, 77), pentru ca astfel, căndva să putem zice și noi, după dreptate, cu Dumnezecănul apostol: „lupta cea bună m’am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit,“ și să sperăm împreună cu Dansul cununa dreptății, pregătită de nepărtinitorul judecător aleșilor săi. Amin (2 Tim. 4, 7, 8). (Monitorul.) NUMIRI. Prin decret cu No. 980, din 3 ale curentei, d. inginer inspector Sp. Soreeanu membru in consiliul lucrărilor publice, s’a însărcinat agera lucrările atribuite directorului generale la acest minister, pe timpul cat titularul D. N. A. Nicolescu se va absenta de la post, in urma concediului ce a obținut, pentru căutarea sănătăței sale. Prin decret cu data din 28 Aprilie 1873 d. lom Vasiliescu, actualul comptabil și adjutare al secretarului comitetului permanent din județul Romanațy s’a numit directore al prefecturei acelui județ, in locul d-lui N. Dobruneatiu, încetat din viață. Prin decret sub No. 974, cu data din 3 Mai 1873, pe temeiul art. 83 și 84 din legea comunală, s’a confirmat d. Spirache Taciu in funcția de primar al comunei urbană Miziliu, din districtul Buzău, eară in acea de adjutare pe lângă d-sa, d. Taki Crăciunescu și Ștefan Pitiș.Prin decret cu No. 963, din 28 Aprilie 1873, d. G. Petrescu, licențiat in drept de la facultatea din București, s’a numit advocat al Statului, clasa I, la tribunalul Covurlui-Brăila, in locul d-lui V. FOILETON. BATAR sau DIAVOLUL LA PARIS. Tradus de S. C. A. Comedie vodevil in 4 acte, un prolog și un epilog. (Fine). Necunoscuta, Priveștemă Fernand I Fernand, O! Totudeauna, totdeauna! Necunoscuta, Da, totdeauna, căci singur ai zis că vei fi al meu. Fernand, Da voi fi al meu, și aceasta nui decât singur zapisul care l’are făcut, aceatai o nouă pasiune teribila, infernală, aceastai amorul născut din ură, un sentiment străin care te lovește, care me face a te iubi, când tu vei fi Batana . . . care me face a te urma când tu me vei conduce in infern . . . Necunoscuta, (suspinând) lată’s vindicat, tatăl consolat ! Fernand, Ce zici ? Necunoscuta, Că uiți așa repede jurămintele ce faci. Fernand, Jurăminte și nu ești tu care le-ai deslegatu? . . . Da, iubesc, iubesc ca tandreță oarbă, cu un amor care isurezătoriu, cu un amor care trebue a fi uitat ca toate amorurile de pe pămet. Acea femeie am iubito din toată inima me, pa tine te iubesc din sufletul meu din toate fantaziele rade . . . Divinitate cerescă sau infernală, te iubesc cum iubește cineva pe D-zeu. Urmărite din acea zi, cănd mi ai apărut zicăndu-mi „Fernand, tu ești fericit, ai amici, ai avere, ai o fidanță ta, fericirea ta vine de la mine; amicii tei, averea ta, fidența ta ta, ți io ieu toate, și tu vei fi al meu in virtutea unui zapis subscris de mâna ta:“ Ei bine! Ba ca acela pe care ’l chemai pe care lai răpit, nu mai am nimica alta decât pe tine, și de acuma ’s al teu și aceia ce vip ești este Infernul dacă ești Satana, Cerni dacă ești ingeru, fericire dacă ești femeie. Necunoscuta, Și dacă, in sfărșit n’ași fi decât o muritoare pute-voi ocupa in inima ta locul pe care l’ai acordat diavolului ? FernandȘi citiu o «ubitoare ar putea i! spune trecutul, schimba presentul și prezice viitorul ? Necunoscuta. Tu singur ai spus, că mai greu de a preveni falimentul unui bancheriu și că nu trebue pentru aceasta decăt a avea confiența sa. Fernand, Și D-tao aveai pe a lui Gustav? Necunoscuta, Atât mai bine că prin inj grijirele cel fals și portofoliul l’am oprit la frontieră și iată portofoliul pe care i l am luat. Fernand, Portofoliul meu! Necunoscuta, Aice-i întreaga averea pe care l’o restituesc. Fernand, Da, totdeauna acea putere misterioasă care comandă oamenilor, soarta, norocul care pentru a mii scapa din măna bandiților te-a condus pană ’n fundul pamentului. Necunoscuta, Ei! D-zeul meu, dacă ai ști cătăi de ușor de a juca rolul unui personaj" . . . chiar acela a diavolului, imaginațiunea este atât de repede, atât de ușoara, că ea primește foarte bucuros tot aceia ce uimește, tot aceia ce spâimănta cu scrisoare prin un servitor a lui Gustat", că el are se recurgă la un pasport, fals. Vrând a-ți arata ca duelistul 1lector nu este brav precum Gustav nu era localul, am angajat unul din acei oameni care pe prețul argintului vănd secretele complicelor mei și că m- a făcut o cheie la o mică ușă părăsită de mult timp și care conducea din cavernă in uliță, aceasta a fost planul meu. Siliiu pe Gustav, prin servitorul sei care uu cn devotat, spre a se duce la acea cavernă, spre ai lua pașaportul seu. Fernand, Dară acele scrisori ? portretul. D-nei de Nantes ? . . . Necunoscuta, Oh! Aceasta a fost o diplomație femeiască. Diavolul pentru a împrăștia suposițiele jaluze a crezut de datoria sa, a sacrifica pe rivala sa, dacă vrai acuma a ști cum pistoalele nu mau omorât, ajunge un singur cuvânt a spune spre a risipi misterul care ne ’ncunjura, și scriind aice nu aveam de fel intențiunea de a mă bate de aceia am făcut foarte ințelepțește scoțnd plumbii de la cartușe. Fernand. Dar este adevarat ca rațiunea ma a fost un moment tulburată prin toate ilusiunele prin toate misterile ce mci ncunjurau . . . dacă este adevarat că mi ești decât o muritoare, apoi dar ec interes te a condus aice ? V *