Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1873 (Anul 6, Nr. 81-146)
1873-09-16 / nr. 107
înainte effectele ce are să producă această generoasă donațiune in viitor,—cănd ne vom representa realitatea aceea ca generațiuni preste generațiuni de juni și de barbați, părăsind vieața de petreceri deșerte, au să se pună pre lucru spre a căpăta premiere fondate de generosul donator—cănd ne vom pune in perspectivă că in fiecare an România are să serbeze încoronarea unei opere literarie cu premiul Năsturel,—cănd vom considera că inavațiunea literaturei române va avea de resultat cultura intelectuală a unor generațiuni întregi in stare de a produce și a forma atăta soldați de civilliațiune in fruntea popoarelor orientale,—cănd ne vom închipui toate acestea,—cade-se, domnilor, să afirmăm că viitorul națiunii noastre nu este de desperat. In di șert pessimiștii se vor lamenta de turpitudinile isolate ale societății de astăzi, virtutea română, inoculată in vinele gintei noastre și manifestată prin atâtea fapte de care istoria noastră este cu mândrie plină, va germina fără indoeală cu neincetare pre solul patriei și va produce mereu patrioți ca Năsturel, demni die gloria strămoșască: „Da, domnilor, România nu va fi niciodată lipsită de patrioți adevarați, probă surprinderea ce ne face astăzi venerabilul general Năsturel Iterescu. „Dar voacea mea, talentul meu, sunt prea debili, poate, spre a face elogiul unei fapte atăt de românești. Să ne placă a crede că nobilii strămoși ai lui Năsturel, și cu osebire nemuritorul Udriștea Năsturel, carele sub domnia cumnatului său Mateiu V. Bassarab, traduse și tipări cele mai ănteiu cărți românești, in dar cu toți acei ce după secoli au făcut sacrificie pre altarul patriei, astăzi, in momentul acesta, de sus din ceruri binecuvinteazâ nobila inspirațiune cucare vine a contribui la pregătirea elementelor de regenerare a națiunii noastre. „Nu ne remăne astăzi nouă, cari ne cercăm a păstră tabernacolul in care se pune acest sacru deposit al sacrificiului național, de căt a ’l primi cu respect și ven-rațiune profundă. „Totodată 'mi permit a pro un Societății Academice: „l Ca alăturea în busturile primilor dosatori, fericiții Ev. Zappa și Alexandru loan I, să se așeze și bustul generalului Const. Năsturel Iierescu, sculptat n marmoră din fondurile Societății ,2. Conform cu art. 9 din statele Societății Academice, să proclamăm pref. general C. Năsturel Herescu de membru donator: „Implinindu-ne această sacră datorie, nu mă indeesc domnilor colegi, că vő veți uni cu mine a saluta cu recunoștință această nobilă figură, și a zice: „să trăească general Const. Năsturel Herescu! " (Popor.) SAMIRI. Măria Sa Domnitorul cu ocasiunea zilei de 6 Septemvrie in virtutea prerogativei acordată Măriei Sale prin art. Ü3 alin. V din Constituțiune, a bine-voit agrada de restul inchisorei pe următorii condamnați: Costachi G. Șerbănescu, loan Neculai Brutariu, Anghel M. Cârcimaru, George Kirilă, Alecu Spătariu, Soare R. Colțeanu, Vasile Grecu, George Neculau, Vasile Apostoloéii, Tudor Rusu, Hie Stanciu, loan al Ilincăi, loan Ciubuccescu, Mihail Sechelari, Maria Adam, Stati Ionescu, loan Ene, Dumitru Neculau sau Dinu, George loan Olteanu, George Badea, Dumitru Duță, Costachi D. Ssărdău, Const. Drăghici. Asemene, se reduce din osânda condamnaților acestora și anume: Petre Bagăgila, 5 luni din osânda de 6 luni; George Sekel, 6 luni din 2 ani și 2 luni; Costachtin Ghimpețeanu, 6 luni din 1 an; Voinea Badea, 6 luni din 4 ani; George Froscu, 6 luni din 1 an; Ilie Crețu, 6 luni din 11 an; Take Niță Nedeleaia, 1 an din 11 ani; Zaharia Stancovici, 5 ani din 25 ani; Costachi Stef. Birjaru, 5 ani din 21 ani, asemenea comutat osânda de pe viață condamnaților acestora și anume: Stanciu Bungheru, la 18 ani de la data condamnațiunii; loan Ilie Feducu, la 25 de ani de la data condamnațimii; loan Biskeru, la 25 de ani de la data condamnațiunii; Vasile Nedelcu, la 20 de ani de la data condamnațiunii; Nică Dumitrache, idem; Ghiță Mandricel, idem; Niță George, idem; loan Straton, idem loan Mandroca, idem. CURIERUL DE IAȘI. ȘTIRI DIN AFARĂ. FRÂNȚIA. „Lo Loli“ publică asupra stărei actuale a fusiunii, un buletin care nu va contribui mai mult decât precedentele informări, spre a explica nestrămutata încredere ce capii acestei intrigi au insuccesul ei. Respunzând la demarșele făcute pe lăngă el, a delegaților dreptei și a centrului drept spre a pune capăt nesiguranțelor opiniei publice asupra condițiilor cu care ar consimți să primească corona Franției, șeful casei de Bourbon ar fi declarat că înainte de a-i cere angajamente, Adunarea din Versailles ar trebui mai ăntăi să recunoască dreptul seu, și că in urmă el va face toate concesiunile ce ar putea fi justificate. El ar fi dat incă a înțelege, tot după „le Soir“ că îndată ce se va sui pe tron, el va abdica in favoarea contelui de Paris. Fără a putea garanta adevărul acestor informări, un lucru pare aproape sigur. Guvernul, dacă înca nu a renunțat la toate șansele unei restaurații monarhice se desinteresază din ce in ce mai mult spre a se consacra exclusiv la consolidarea ordinei morale și a propriei sale situații, in vreme ce credincioșii sei din centrul drept, nerăbdători și umiliți de situația făcută partidei lor și Franției, prin tărguirea la Froshdorf a libertăților sale viitoare, au fixat amicilor pretendentului legitimist un termin, după care ei vor fi liberi de a da sprijinul lor soluțiunii celei mai simple și mai ușoare a unei prelungiri a puterilor mareșalului Mac-Mahon, și a unei organizări provizorie a republicei. Se crede in cercurile parlamentare că acest termin este foarte scurt, și că un rezultat va trebui să fie dobândit înainte de viitoarea întrunire a comisiei de permanență. Jurnalul „la France“ zice că noutățile ce-i vin din Viena confirmă neizbănda silințelor făcute pe lăngă contele de Chambord spre a-l aduce la un compromis constituțional și la concesiuni asupra cestiunii steagului Henric V ar fi declarat încă odată formal că manifestul seu din 1871 trebue să fie considerat ca unica programă compatibilă cu sentimentul demnităței sale și inspirațiile conștiinței. GERMANIA. Arhiepiscopul de Posen vroește hotăror a impinge lucrurile până la estremizate și a sili pe guvern a nu-l mai cruța ca pănă acum. El a declarat oficial gubernatorului provinciei că, nevroind a se supune prescripțiilor legei nici a se expune la asprimile ce i-ar atrage abaterile, a hotărât ca seminarul episcopal să fie inchis. „Gazeta de Spener“ asigură că guvernul german a recunoscut oficial pe d. Reinkens, episcop ales a vechilor catolici, in calitate de episcop, posedând față cu statul aceleași titluri și drepturi ca și celalți episcopi catolici. Decretul regesc a numirei sale ii va fi încredințat, când va depune juramentul pretezat de lege. După „Post“ generalul Manteuffel, la sosirea sa in Berlin, a primit brevetul de feldmareșal. „Gazeta de Spener“ din 18 Septemvrie, anunță că un conflict amenință de a se produce intre guvernul bavarez și arhiepiscopul de Bamberg. Inspecțiunea micului seminar episcopal, ordonată de stat, descoperind mari abuzuri, guvernul a cerut ca ele să înceteze, dar arhiepiscopul a respins ca nelegal orice amestec a statului. „Suntem curioși, adauge „Gazeta de Spener“ de a vedea dacă ministrul, d. de Lutz, va avea energia de a face să se închidă seminarul“. AUSTRO-UNGARIA. Regele Italiei a avut la 18 Sept. o conferență privată cu d-nii Minghetti și Vis conti Venosta. El a primit pe contele Robillant și a intors vizita arhiducilor pre senți in Viena. In urmă regele a făcut o primblare in trăsură in Ringstrasse și a asistat la deschiderea esposiției de cai. Lara a asistat la o representație de operă, ITALIA. Papa a reînceput recepțiunile sale publice. Duetul despre călătoria prințului Humbert la Paris și la Londra este desmințit. O depeșă din Roma, 20 Septemb, anunță că populația a celebrat ziua aceasta, aniversarea intrărei trupelor italiene, cu numeroase demonstrații. „Opinione“ anunță că notificările făcute de corporațiile religioase comisiei insărcinate cu lichidarea bunurilor eclesiastice se ridică la mai mult de 60. STATURILE UNITE. O criză financiară foarte gravă a izbucnit in New York. Deja mai multe case de bancă au suspendat plățile; „Clearing Office“ a trebuit să oprească operațiile sale și bursa să se inchidă din ordinul guvernului, spre a permite celor interesați să stabilească ei insuși socotelile lor. Panica publicului n’a putut fi conturată, după cum se sperase la început, cererile de rembursare se grămă“ dese la bance și amenință existența celor mai solide. Ministrul de finanțe s-a pus in raport cu președintele spre a căuta să atenueze criza. Deja el a dat ordin agenților sei de a cumpara pentru 10 milioane donuri in cursurile de mijloc. Dacă această măsură nu e de ajuns spre a liniști agitarea, el va avea recurs la o emisiune de bilete pănă la concurența de 44 de miilioane. Pănă acum casele din Anglia și din Germania care au relații cu Staturile Unite nu sunt compromise, dar la Francfort neliniștea pentru viitor incepe a se simți. ȘTIRI LOCALE. *** (Apel.) In numerul foiei noastre din 2 a curentei am publicat apelul comitetului incendiaților din orașele Huși și Fălciu, la care cu durere vedem că a respins foarte puțini, atăt din compatrioții noștrii cat și din cei străini, de aceia dată redacțiunea acestei foi îndemnată de simțul umanitar face din nou apel la caritatea și buna-voință a tuturor oamenilor de bine fără distincțiune de religie și naționalitate a veni in ajutorul incendiaților cu ceia ce le va sta prin putință, amintinduși fiecare că nu este reu a ajuta pe cei picați in nenorociri, căci in asemene triste ocasii nu trebue se ne abținem, ci se căutăm a da tot concursul nostru material pentru alinarea durerilor celor picați in asemenea dureroasă și sfâșietoare nenorocire. Totodată persoanele care vor bine voi a subscrie in lista originală a incendiaților se pot adresa la redacțiunea acestei foi in toate zilele de lucru. ..** (Antreprenorii pavajului.) Vedem că pănă in present n’a făcut altceva decăt câteva trotuare iară mijloacele stradelor sunt numai începute, pentru ce li se permte oare a strica altele pănă a nu găti pe cele începute, s’au vroesc d-nii antreprenori se neiese cu stradele stricate tocmai acuma in timpul toamnei și a iernei? *** (Sergentul asasinat), relativ la moartea sergentului Danii Neculai Risu, sa constatat prin visum et Repostum că el a murit asasinat. Ideia de sinucidere trebue să dispară. Bănuelele contra d-lui locotenent Negoescu sunt grave. Instrucția au trimis actele auditorului militar. *** (Necurățenia stradelor.) de un timp incoace, d. antreprenor, pentru curățirea stradelor este de o mare neglijență astfel incăt necurățănia domnește, mai in toate stradele, aviz locului competent. *** (Fântână descoperită.) In stradula Universităței cu ocazia facerei stradelei, a rămas o fântână desgrădită chiar in trotuară, fiind ghisdelele mai asemene cu trotuara; avisăm aceasta locului competent, pentru a regula cele cuvenite, spre înlăturarea pericolului ce s’ar putea întâmpla. *** (Abuz.) Cu ocazia facerii trotuarelor asfaltate, mai mulți proprietari profită de locul liber lasat intre trotuare și gardurile lor, spre a impinge aceste garduri mai înspre uliți. Așa se întâmplă in stradela Universităței, față cu casele Bălănescu, cumpărate de Sf. Spiridon. Proprietarul iși strică taplazul seu, mutăndul cu câteva palme, mai înspre uliță. Atragem atenția onorabilului Consiliu Comunal asupra acestui abuz, și cerem grabnica lui îndreptare. Inserțiuni și Reclame*). Domnule Redactare! Permiteți’mi a apela la ospitalitatea ziarului ce refigiați, pentru următoarele rânduri. Sunt patru luni de cănd in jurnalul „Noul Curier Romăn“ sub rubrica Cronica zilei, a apărut un articol, conținând laude mai mult sau mai puțin exagerate pentru D. Farmacist Otto Seiter. Aceste laude nu m’ar interesa după specia lor, dacă ele n’ar fi fost provocate de un incident, in care am fost silit se joc și eu un rol, rolul calomniatorului. Gestiunea fiind poate uitată, sunt dator a reveni asupra ei, arătând in scurt peripețiile ce au urmat și mijloacele ce au întrebuințat d. Seiter, pentru a posa inaintea publicului in victima calomniilor făcute de mine. Doi copii ai d-nei Dreiter s’au bolnăvit de anghina difterica. Medicamentele ordinare au fost preparate in Farmacia d-lui Selten și hasardul a voit ca unul dintre acesti se sucombe. Familia desolată și in necunoștința violenței acestei teribile boale, presupuse medicamentele reu preparate, și a venit la mine cu un șip deșert pentru a me pronunța asupra conținutului lui. Nu era cu putință a se pronunța asupra conținutului neexistănd acela, și respunsul meu a fost consecvent. Căt de mare a fost insă mirarea mea cănd am văzut că d. Selten sau d. Redactor al ziarului „Noul Curier Romăn“ esploatănd acest incident cu totul inocent fulgere in contra me că sunt calomniatore. *) Responsabilitatea articolelor publicate sub această rubrică privește numai pe autor. Point de réves dorés au coeur d’un jeune amant Plus gracieux que ton sourire ; Non, la nuit au milieu d’un bois silencieux. Quant l’âme se complait â la mélancolie, La voix de philoméle offre moins d’harmomc Que ta voix qui s’épancke en flots mólodieux.— Les accords incertains d’une harpe sonore Qu’effleure de son aile un papillon d’azur, Le murmure étouffé d’un ruisseau lent et pur Qui se méle aux soupirs du pale sycomore, Le doux frémissement de la feuille de bois, Le bruit voluptueux dos baisers du délyre, La voix de l’espérance au sein d’un long martyre, Son moins doux, moins touchants, moins divius que toi. Cănd sfărșitu de a căuta, văzuiu că se deschidea o fereastră, la rândul ăntăiu a unei case inprijmării... . o femeie se arătă in balcon, cu o ghitară in mână, și intuuă rugăciunea cea vestită a Normei patru lună... Glasul ei nu’mi era necunoscut, dulcirava ruladelor sale iscă in mine un prepus. Mă sculăm iute, și mă apropiem de fereastra unde auzisem acel glas ; tocmai atuncea razele lunei se aruncară in plin pe fața necunoscutei. „Cecilia!“ strigăiu in delirul meu, și picăiu jos inundat in singe. O umbră neagră trecuse pe lăngă mine, și îmi înfipse stiletul seu iîn peptumi. Cănd deschiseiu ochii, mă găsimu— o norocire ! in brațele Ceciliei... Ea auzise gemetele mele, și trimisese slugile, care găsindu mă intins ca un mort pe pământ mă adusăse in odaea ei; slabăciunea in care picasem prin perderea singelui, și mai ales comoția electrică ce siroțiiu, văzindu mă lângă sinul Ceciliei, mă aruncară incă odată iumanele morții; eară cănd mă trezimu de a doua oară, intrămu intr’o desnădăjduire cumplită, căci mă văzuiu in odaia mea.—In zadar căutau să’mi aduc aminte de toate cele ce se întâmplase; nu puteam înțelege pentru ce Sinor Allar se uita la mine cu ochii plini de lacrimi; și pentru ce doftorul îmi pipăea măna, cănd deodată simții o durere groznică iu peptu’mi. Mă uităiu împrejurul meu, așternutul ămi era plin de sânge. Atunce ămi adusăiu aminte de toate întâmplările... Cea ăntăiu întrebare care făcuiu, au fost despre Cecilia... „Unde’i, ziceam, unde’i, să o văd încă odată, șapoi se mor?“—Nimene nu’mi respundea... și toți se uita la mine cu milă și cu frică. Sdrobit de durerile care mă muncea, și desnădăjduit prin tăcerea și misterul celor ce era pe lăngă mine, socotiiu că Cecilias murise. Toate simțirile mi se turbură la o idee atăt de crudă,— și ne mai putând suferi viața, ămi smulsă iu de pe rană legăturile ce-mi pusese spre a opri curgerea sângelui; dar cănd ridică cu măna ca să îe arunc departe de mine, nudeva și pică pe genunchi mi. Ăl deschisăiu indată, și cetiiu aceste cuvinte scrise de măna Ceciliei. 11 știu de rost: „Un tiran care mă prigonește din copilăria mea, mă silește să mă pornesc in ceasul acesta din Florența, căci au aflat dragostea mea pentru tine. Nu știu in care parte a lumei are de gând să mă ascundă, insa mare este Dumnezeu... Ne vom intălui poate vre o dată, și atunce... Ceciliea— Acest ravaș mă pătrunsă ca un trăsnit, și mă adusă intr’o nebunie cumplită. Trei luni de zile, vieața mea a fost in brațele morții. Am aflat pe urmă, că in vremea aceasta, mă sculam cate odată, săream prin casă, rădeam imbrățoșam toată lumea și spuneam niștecăruia că Ciefliea mă iubea, că eram cel mai norocit da pe pământ, și pa urmă începeam a plânge, a’mi smulge părul și a blăstăma ceasul in care m’am născut, și soarta care, ca unui om însetat căruea ii prezenta un pahar cu apă, și’lai trage de la gură cănd ar vroi se bec, m’au făcut să cunosc dragostea Cicelei tocmai cănd ea au fost silită să se depărteze de mine. In sfârșit după șase luni, mă ridicăiu de pe boală ; și cum fuseiu in stare de a eși afară din casă, mă duseiu la Sinora Iulia, ca se o întreb de nu cunoaște locul unde se găsa prietina ei.— Sinora lulia era singură intr’o odae elegantă, și pe o canape de catife roșie. Ii ceruiertare de indrăsneala ce luasem a mă înfățoșa dinainte și fără a avea cinste ai fi cunoscut. Ea inse îmi răspunse zimbind că mă înșelam foarte mult, căci mă cunoștea prea bine. (Va urma).