Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1875 (Anul 8, Nr. 73-138)
1875-09-26 / nr. 103
> PROGRAS Pentru serbarea funebră ce va avea loc in ziua de 1 Octomvrie anul curent in amintirea Domnitorului Moldovei Grigorie Ghica, ucis in Beilic in aceeași zi la anul 1777. l. In ziua de 1 Octomvrie carele 12 Eminența Sa Mitropolitul Moldovei și Sucevei, împreună cu inaltul Cler, va binevoi a sevSrși in biserica S-tei Mitropolii o panahidă religioasă, la care sunt rugați se asiste toți funcționarii civili și militari, clerul, corpul profesoral, Consiliul Comunal și tot publicul in ținută de doliu. II. Toți primarii Comunelor Urbane din țară vor fi aseminea invitați se asiste la această solemnitate de doliu național. m. După săvârșirea ceremoniei religioase intreg cortesul cu Eminența Sa Mitropolitul Moldovei in cap și in sunetul muzicei care va esecuta un marș funebru va merge in procesiune la peatra comemorativă rădicată de Consiliul Comunal pe mormântul Domnitorului Grigori Ghica, unde se vor face rugăciunile cuvenite pentru sfințirea petrei. IV. După sfințirea petrei, sub-semnatul Primar va rosti un disrimo *n țmî tv fi otelor reposatului Domn. V. Se va împărți apoi păne și carne la săraci. Primar, N. Gane. *NUL Vl11____________ ________Jasti,VineriT 281 Septemvrie 1875. 103. FOAEA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII APELATIVE DIN IASSI. PREfITL RȚMNAMENTULUI s Stil vechiu. I Stil nou. I ZIUA, |j_______PATRONUL ZILEI. j Rea. Soar. Ap. Soar. j Stil vechiu. Stil nou. ZIUA. | PATRORUL ZILEI, Ref. Soar. Ap. Soar. Septemvrie Octomvrie. _ _ 1 OreTmT TfeTlTfn^ptem. Octavian| |0re. m. Ore. m. go | | Apostolul Codrat. 6 14 5 43 25 7 Joi. Cuvioasa Maică Eufrosinc. 6 22 5 36 ogf. M Îoant ^ 6 17 5 41 26 8 Vineri. 1 Adormirea Sf. loan Evanghelistul. 6 24 5 35 i ~ 1W. Zimislirea Sf. loan Botezătorul. 6 19 5 39 27 9 Sâmbătă, Martirul Calistrat. 6 25 5 33 ------------------------------------——1c 11._____S.__ Martira T’fk. ____________________6 21 5 38 28 ! 10 Duminică. Cuviosul Hariton. 6 27 5 31 1 . ..................................................... ................................................................................— ........................... ..........— Ifiși: Pe un an 12 lei noi. — Pe șase luni 6 lei noi. — Pe trei luni 8 lei noi. In districte, se adaogă portul de 2 h. 40 bani. Austria. Pe 6 luni 14 franci — Germania pe 6 luni 18 franci. — Italia, belgia, Elveția : — Pe șase luni 22 franci. AMINU1URI. Răndul sau locul seu 15 bani. Revista Internă. Estragem din Presa următorul articol foarte interesant, in privirea răpirei Bucovinei. Un fapt durerors din istoria Românilor a fost reamintit prin organele de publicitate încă din Aprilie trecut, cănd se zicea că are să se celebreze la Cernăuți centenarul anexărei Bucovinei la Austria. Ieri se zice că s’ar fi celebrat acel eveniment care s’a consumat acum o sută de ani prin vânzarea acelei părți a Moldaviei de cătră Turci, vânzare făcută printr-un act dat de Turcia la măna Austriei in 2 Iunie 1777, cănd patriotul și nemuritorul Domn Gr. Ghica a protestat, și a fost apoi in Octomvrie 1777 decapitat in mod laș și viclean de un chiehaia turc trimis de Poartă la Iași înadins însoțit de mai mulți ieniceri. Acest fapt istoric aparține epocei de decadență a Românie, cănd Turcii prădau și jăfuiau, schimbau și decapitau Domnii țărei in fiecare an, și cănd brațul desarmat al Românilor nu putea să mai proteste cu vigoare ca in timp de bărbăție și vitejie. Până la tractatul de la Cuciuc-Cainargi, încheiat la 1774 intre Rusia și Turcia, tractat prin care se restabilia drepturile Românilor și se punea Dunărea hotar, Turcii făceau dese năvăliri și jafuri, iar Domnii se puneau și se resturnau prin intrigile partitelor de boeri și prin lăcomia Vizirilor pe fiecare an și de două ori pe an. Acestă nestabilitate pe tron și umilire națională, nesiguranță și jaf in țară adusese pe Români in o stare de jale. Faptul de vânzare a Bucovinei și decapitare a Domnului Gr. Ghica ne arată îndestul pană unde ajunsese Turcii cu indrăsneală și cu violarea tractatelor încheiate de Domnii cei mari Mirce, Vlad, Petru Rareș și Bogdan, tractate in virtutea cărora Turcii se obliga, pentru tributul sau darul ce i se dedea in bani, se apere teritoriul Moldo-Romăniei, dar nu să-l vănză la alte rULVi-li GUUI VWl— a.r'p'9 _ ncovina. Nu amintim acest fapt de vânzare, ca și decapitarea perfidă a bunului Domn Gr. Ghica, spre a ațâța pasiunile. Departe de noi această ideie. Cele ce sau scris vise prin diferite organe austrice despre centenarul anexării Bucovinei ne au reamintit aceste evenimente istorice. Celebratu-s’a iise in Cernăuți acel centenar, de cătră autoritățile comunale de acolo ? Dacă un fapt, despre care trebue să avem informațiuni mai lămurite și mai detaliate. Căci știm că ziua de 25 Aprilie 1775 este data cănd au intrat acum 100 de ani oștirile austriace in Bucovina sub motiv de a ocupa posițiile strategice și a se apăra contra incursiunile Tătarilor. Astă primăvară s’a zis că consiliul comunal din Cernăuți luase inițiativa de a celebra la 25 Aprilie centenarul anexării Bucovinei. Această serbare s’a amănat nu știm din ce causă. Ne aducem aminte că unele ziare din străinătate ne spuneau atunci că și impăratul Francisc Josef fusese rugat de acel consiliu municipal ca să vie in capitala Bucovinei să asiste la celebrarea centenarului, ear Majestatea Sa a declinat cu multă delicateță această invitare. De atunci nu s’a mai vorbit despre centenarul Bucovinei. Ieri ni se spune că s’a consumat acea celebrare. Dar pe căt știm din ziarele din străinătate nu a mai fost vorba de centenarul anexării Bucovinei, ci de inaugurarea Universității din Cernăuți. Până la știri mai lămurite, ne place a crede aceasta, căci celebrarea unui centenar peste 5 luni de la data istorică nu mai corespundea nici cu ordinea cronologică. Odată trecută data de 25 Aprilie 1875, mai rămănea data de 2 Iunie 1877, adică ziua cănd Turcia acum 100 de ani a înstrăinat formal Bucovina, călcând tractatele noastre abantiquo și obligațiunea ce avea de a ne apărea teritoriul. Organul oposițiunei Românul, care a apărut ca și Alegătorul in doliu, a crezut că e patriotic și cu această ocasiune a termina articolul seu de ieri prin cuvinte injurioase la adresa guvernului actual. A pune in sarcina acestui guvern chiar evenimente petrecute acum 100 de ani este lucru foarte ușor și patriotic din partea adversarilor noștri PO-miCI. Dar nu ne vom cobori pe acest tărâm spre a discuta in deșert, deși am avea mai multe de amintit celor cu esploatarea luării Transilvaniei, cu art. 6 din Constituție pentru acordarea in bloc a drepturilor politice la Evrei și cu conducerea d-lui Cremieux de braț cu pompă in Camera roșie din 68. SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMÂNĂ 10 Septembre, 1975 Membri presenți: Treb. Laurian, Dr. A. Fetu, G. Sion, P. S. Arelian, I. C Massim, Nic. Cretzulescu, I. Ghica, G. Barițiu, V. Babesiu, Nic. lonescu, I. Caragiani. Să dă lectură procesului verbal al ședinței precedente și se adoptă. Se comunică o epistolă a d-lui Dimitrie Sturza adresată Președintelui societății in următoarea cuprindere: „Vezi spre marea mea măchniciune, că speranța ce aveam de a lua parte in anul curent la lucrările societăței noastre academice, nu se va realisa. Sunt reținut incă căteva săptămăni in străinătate pentru căutarea sănătății mele. „îmi pare de asemene foarte rău, că nu am putut pregăti pentru Societatea Academică memoriul meu asupra neumismaticei romănești. Prin o întâmplare din cele mai norocite mi-a picat in măni in carna trecută un tesaur neprețuit, peste o sută de monete muntenești. Acest tesaur, aflat la Cămpu Lung, conține nu numai o serie minunată a monetelor lui Vlad I și o monetâ unică a lui Radu Negru, dar de astăzi putința de a clasifica, pot zice cu certitudine, monetele celor dintăiu Radu și Vlad. „ Aceasta insă a causat studii și cercetări nouă, care m’au impedicat de a termina lucrarea mea. Sperând că in anul viitor ’mi va fi dată bucuria, de a presenta Societăței Academice măcar o parte a investigațiunilor mele asupra numismaticei patriei.“ Societatea iea act. Se comunică o epistolă a d-lui Hodosiu care se întreabă de mare necesitate să vnă la sesiunea Societății. Se decide a i se respunde că Societatea î și termină sesiunea pe la 15 ale curentei. Se comunică o propunere a d-lui D. Dobrescu, traducătoriul premiat al lui Sallustiu, care le cere ca operă tradusă să o tipărească cu spesele sale: A*. * i*f ' f TfȚ Această propunere fiind pănă la oarecare grad neprevăzut in Regulamentul Societăței pentru traducerea autorilor clasici, susținută insă de mai mulți din membrii Societății, după moțiunea d-lui Bariț seamănă până după votarea budgetului. La ordinea zilei discusiunea proectului de budget. La alocațiunea pentru tipărirea dicționarului și glosariului d. N. Ionescu zice că protestă contra terminelor. D. V. Babescu presentează o petițiune a servitorului Societății prin care cere un adaus la salariu. Societatea acordă un adaos de zece lei pe lună. După ce se votează toate țifrele prevăzute in proiect, nefigurănd țifra alocată anul trecut pentru Comisiunea de revizuire a Dicționarului, după mai multe discusiuni se admite a se trece și aceasta in budget. Budgetul in total se voteză cu lei 82,000 la venituri, iar cu lei 76,373 la spese, prin urmare lei 5627 escedent in plus. La ordinea zilei, alegerea delegațiunei Societății, se face votare cu vot secret conform Regulamentului. Cu majoritatea votului se alege: Președente, D. A. Treb. Laurian, Vicepreședinte, Dr. Anastasiu Fetu, Secretar general I. C. Masim.—Membri: G. Sion, P. S. Aurelian. Ședința se ridică la 5 % post-meridiane. Președinte: A. Treb. Laurian. Apare de trei ori pe septămănă DUMINICA, MERCURI si VINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NATIONALE. Inserțiuni și reclame: Răndul 40 bani. — Epistole nefrancate nu se primesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Francia: Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și anunciurile pentru „Cariera de Iași“ foaea oficială se fac la Eugene Crain, la Paris 9 rue Druot, 9. Constantinopole: 26 franci. Abonamentele și anunciurile pentru Curierul de Iași foaea oficială, să fac la D. Eugène Micoud, Constantinopoli 2 rue de la Banque Ottoman 2. Exemplarul 40 Bani. Revista Rnternă. Făcăndu-ne reservele cuvenite asupra unora din aprecieri ce conține următorul articol, il reproduceai aici ca un indiciu mai mult despre desbinarea și animositatea ce continuă a fi intre Grecii și Slavii din Turcia, mai ales Bulgarii. Oricine va înțelege ca neînțelegerea intre diferitele naționalități din Turcia și vechia devisă „divide et impera“ nu lipsește a profita mult puterei și opresiunei otomane asupra popoarelor creștine. Dacă articolul de care vorbim : GRECIA, față cu popoarele slave. Sub acestu titlu ziarele reproduc din le Messager d’Athenes, un articol prin care se cearcă a explica o nouă atitudine ce se atribuește poporului și guvernului grec in fața Turciei. Fără să’i dăm importanța ce pretinde, ’1 reproducem pentru curiositate . Mai multe jurnale străine, au făcut conjecturi asupra atitudinei Greciei in turbu- A-Ațlo insuși presa germană. Acele jurnale au căzut in niște erori cu atât mai sensibile cu căt Europa se pare că nu cunoaște lucrarea care se face in Orient de treizeci de ani aproape. Fecare ’și inchipuește numai decat — și nu prea știm tocmai pentru ce — că această parte a Europei, este încă și astăzi ceea ce era la finele resbelului pentru independința elenică, și că populațiunile creștine, au ca și atunci — permităm-se curentul —o bază comună de operațiuni: înainte de 1870, in adevăr, toți creștinii din Orient, arătați sub numele de Greci nu aveau decăt o singură țintă, scăpare de sub jug și unirea lor sub un principe creștin. Prin nobilele sale aspirațiuni și prin vecinica sa protestare contra concurstei musulmane, Grecia exercita un fel de farmec asupra tuturor populațiunilor creștine din peninsula elenică, supuse pa lănga acestea jurisdicțiunei spirituale a bisericei eminamente grecești din Constantinopole. Alte aspirațiuni, alte interese au modificat de atunci incoace intr’un mod simțitor vechile relațiuni intre Greci și Slavi și prin urmare, situațiunea politică a Orientului. Aceasta este o consecință inevitabilă a deșteptărei naționalităților, despre care Slavii din Turcia nu aveau pănă atunci decăt o noțiune vagă și imperfectă. FOILETON, AURELIA NOVELA LE PONTMARTIN Traducțiune de N. W. (Urmare). Mai târziu după ce o văzuse serioasă și naivă, afectată și prevenitoară intre Jules și Laurența ca intre un frate și o soră, d. Marchian cu toată receala anilor și a stărciturei caracterului seu, n’au putut scapa farmecul, ce această creeatură grațioasă împrăștia inprejurul ei, dar s’ar fi zis că in aceste momente chiar era in prada unei lupte interioare, căci acest interes resistibil ce simțea pentru Aurelia se ajuta, nu știu ce gândire întunecată, prevederea unei nenorociri necunoscute, a unei soarte necinstite netezită pe această soartă pacinică. D-șoara d’Ermancey cunoscuse câteva din gândirile sale, precum ea găsise de mult și la D-na Aubert niște disposiții analoage, ea se întreba cu tulburare, de ce ea nu poate fi iubită fără ca acela să se întristeze sau să se ingrijască pentru dănsa. Atunci ii reveneau in gând faptele bizare care ii descria memoria ei, și care de abea că gândise, luau forme diferite precum se desemnează pe orizont stăncele, și munții cănd trec negurele plutitoare a dimineței. Totdeauna gândirile ei se opriră înaintea unei imagini sfinte, acea a mamei ei. Din ce in ce mai asigurată că era in posiția ei ceva excepțional și estraordinar, ea ajunsă printr’o aplicare nesimțită a’și închipui că tatul ei pa care nu’l văzuse de 10 ani, și a căruia existență chiar nu’i mai revenea in memoria, comise una din cele mari crime care lovesc o familia întreagă, după cum cetise ea de aceste in istorie, sau auzise povestindu-se de amicele ei, sau că făcuse pe femeea sa așa de nenorocită, in căt o dispărțenie fusese necesară. Gândind atunci că căt mama ei a trebuit să sufere, ea iși explica neegalitatea drăgostirilor ei, neregularitatea vizitelor, neurii care întunecau fruntea ei, ea o iubea incă mai mult. Intr’o sară de vară D-na Marbeau venise la pensionatul d-nei Aubert. Jules Daniel se afla deja acolo, și duse pe tutorele seu in grădină împreună cu Laurența și Aurelia. Sara era frumoasă, o rasă solară culcăndu-se se juca pe acoperemintele vecine și începea a se stinge pe vârfurile teilor și stejarilor. Trandafirii și curpenii albi scuturând picăturile lor sedefruite, umpleau aerul de sară cu niște miroase străbătătoare, atmosfera avea aromele nemărginite, acele calde miroase, care înveselesc pe bătrâni, iar pe tiniri ii dispun visurilor și amorului. Jules pledase eri cu un succes legitim, și d. Marbeau mai imparțial decât de obiceiu ii areta intr’un viitor apropiat, recompensa lucrărilor sale. La fiecare din cuvintele sale încurajatoare, Jules Daniel e saltat prin vnteile sale norociri, îndrepta privirea sa cătră Aurelia ca și cum ar vroi să-i zică că intrărea singură era secretul succeselor și speranțelor sale. Ea aseminea il privi fara voe și se întreba de era el același tănăr pe care il văzuse odinioară trist și gânditor, fruntea plecată ochiul stăns. Aceste încercări dulce a unui suflet ficioresc, simțindu-se gradual a incepa o viață nouă, dădea feței d-șoarei d’Ermancey un caracter așa de încântător incăt d. Marbeau insuși fu lovit, și Laurența supusă deodată unei mișcări de a cări sinceritate nu s’a putut bănui, strigă cu o vivacitate încântătoare. —„D-zeule, Aurelia, căt ești de frumoasă!“— „Și tu Laurență căt ești de rea“—murmura Aurelia aruncăndu-se, pentru a ascunde roșața ei in brațele amicei ei. Intorcăndu-se de la primblare d-șoara d’Ermancey țipă deodată de bucurie, ea observase pe mama ei, care negăsind’o in cancelarie se indreptasă cătră grădină. Venirea d-nei d’Ermancey intr’un asemine moment ii păria ca culmea și sfințirea norocului ei, ii părea aseminea că ingerul ei păzitor o trimise pentru ca să poată imbrățoșă, intr’o singură privire tot ce iubise, și să pue pe jumătate mila ei copilărească in nouele ei drăgostiri. Ea era așa turburată incăt nu observase la inceput ca la vederea d-lui Marbeau mama ei tremurasă și se opri, această tulburare nu ținu insă decăt un moment, d-na d’Ermancey învinse nehotărărea ei, apropiindu-se de grupă, precedată de fiica ei care-i alergase înainte și o ținutacă de mână.—„Mamă, zise ea, arătăndu’i pe d. Marbeau consilier la curtea regală și tutorele Laurenței“. — Am de mult onorul de a cunoaște pe d-na, respinse aceasta foarte rece. D-na d’Ermancey il salutase cu un aer silit, ea se încerca de a zice căteva cuvinte, Aurelia ii respunse, dar farmecul era rupt intre aceste suflete de abia așa unite și înveselite, ceva începea a se slăbi și a se strica. D-na Marbeau reluă posițiunea sa imposantă și severă ca și cum ar fi fost vorba de judecat un proces criminal. Jules era îngrijit, tăcu, amețit, Laurența singură privi, cu un ochiu lacom, această femee, incă frumoasă, a cărei frunte inaltă și privire de flacără arătau niște facultăți emenente. Vorbirea ținu cu greu căteva minute, apoi d. Marbeau făcu un semn lui Jules și inchinăndu-se pe jumătate fără a lepăda aerul său sec și rece, se duse cu tenărul. Un moment apoi d-na d’Ermancey luase adio de la fiica ei, imbrățoșănd-o cu o energie convulsivă ca și cum nenorociri îndepărtate s’ar fi deșteptat intreasa. Laurența și Aurelia renaseră singure amândoue triste și umilite. Ce se întâmplase oare? Care era ziua acea rea, care alungase impărtășenia și bucuria sufletului? Aurelia n’o știea, poate Laurența i-ar fi putut zice, dar ea nu-i zise și Aurelia nu indrăsnea a o întreba. IV. Câteva zile apoi d-na Aubert chiemă pe Aurelia sus in odaea ei:—Scumpă copilă ii zise ea cu un ton afectat și grav, așează-te lângă mine, avem ceva de vorbit. Aurelia asculta tăcând. D-na Aubert continua:—De 6 ani de cănd ești in casa mea te-am tratat necontenit ca o fiică, și ț’o pot zice acum fără frică de a’ți inspira prea multă închipuire de tine insuși, n’am întâlnit in lungul meu drum o persoană care m’ar fi atras ca d-tn afară de o singură circonstanță care și-a adus cu sine vaia scusă nu mi-ai dat nici un sufet de plângere. Te iubesc și merit ca să me iubești Aurelia.......ai încredere in mine ? — Ca in mama mea respinse tânăra fată. Directoarea încreți sprincenile ca și cum acest respuns pe buzele d-rei d’Ermancey n’ar fi cu totul potrivit a o asigura, dar ea o privi și înțelese că sărmana fată vrea a esprima prin aceste cuvinte incredirea ei cea