Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)
1879-10-24 / nr. 124
* Anul al Vll-lea No. 124. IASSI, Mercuri 24 Octomvre 1879. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. Prețul abonamentelor .» ^IN IASSI, pe an. 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe pe trimestru 7 fr. STAFT NATATE............................. semestru 14 fr.— . . . . 40 fr. INSERTIUNI și RECLAME, răndul 60 b. SCIRI LOCALE „ 1 fr. Epistole nefrancate nu se primesc. CURIERUL (TH.B,4LASS/i.> Win At». 20 bani FOAIA INTERESELOR GENERALE. Ca lexic LarvLl Septa, m. anei STIL VECHI PIUAT" PATRONUL 1) 1 LEI TIMPUL DIN SEPTAMANA 1 STIL NOU____JIUA ~~ PATRONUL ZILEI ;Răs. Soar. Apusul Soar. * Vetoniv. — ~T’............ - ----- -------------------------------------- F Noemvre. 21 Duminici Cuviosul Părinte Harion. ! Duminică E. 22. Iustu 0—36 461 22 Luni Sf. Agerchie și Sf. 7 coconi din Ephes. In 26 pătrarul din urmă ger apoi 3 Luni Toate sufletele. 0—37 4—Ö6 23 Marțir’f. Apostol Iacob fratele Domnului. I Marți Carol Bor, 6—38 4—49 24 Mercuri Sf. Mar. Aretha. ‘ J Mercur Emeric 6—43 4—48 26 Joi Sf. Mart. Marcion și Martiriu. ^ J ° I Leonhard 6—45 4—46 26 Vineri [1] Sf. HI. Hlarur »Imbrie. Igineri Engelbert 6-454-45 ___Sărabătă Sf. Mart. Nestor și Sf. Dimitrie Basarabevo. ______________________________ Prețul Anunciurilor PAGINA Í. 50 b. Pag. III 40. b. Pag. IV 30 b. Rentru FRANCIA: se primesc annnciuri la D-I Adam négociant-commissionaire 4, rue Clement Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 2 Wien Vincenz ITrdlicka Teinfaltstrasse No, 31 Wien, Fii lip Löb Eschbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. In CERNĂUȚI la d. I. Iakubowski Manuscriptele nepublicate se vor arde. ANUNCIURI. AVIZ IMPORTANT Aduce la cunoștiința Onor, public, că am pus deja sub presă: Calendarul Curierului pe anul 1880. Invitam dar pe toti d-nii medici, advocați, ingineri, profesori si comercianți cari ar dori se-si publice adresele lor, se binevoeasca a aduce la redactiunea ziarului „Curierul“ anunciurile respective. Costul inserării este forte moderat. Th. Balassan. Degradat narii situată la un ceas și jum. de la Bărlad, cu 300 fălci arătură, 60 fânațe și aproape 300 fălci șuhaturi. A se adresă la proprietarul dl. Alexandru Docan la moșia Gădinți lângă Roman. (326-12) Jre venxare casele mele situate în strada Carol, vis avis de teatru, compuse din 9 camere, grajdi de 4 cai, remisă, hambar, 2 pivnițe, 2 grădini, fântână etc. se vănd de veci. Doritori se pot adresa la proprietara ce șede intrănsele la orice oară din zi. (îl 2—324) Maria Bolintineanu află de vânzare, in orașul Botoșani la Ceardacul Roș, o vie, loc Domnesc, in mărime de 7 fălci, cu 7 pogoane de butuci și 4 fălci de fănaț sămănate precum și copaci roditori. Amatorii să se adreseze la d. Hajnal la Botoșani. (313—12) Uue flame franijaise piș lecons particulieres, eile peut aussi dormer des lepons de piano. Les eléves pouraient étudier chez eile. Strada Lăpușneanu. prés de St. Nicolas. (339—10) Maison Ballo. U I june cunoscănd bine limbele Francesă, Germană, Italiană, Engleză, Greacă, Spaniolă și Română, dorește, a se plasa ca Comptabil intrun Birou, Magazin sau la țară. A se adresa la Dl. I. V. Hotel Victoria No. 9. (345—4) Corteie de ploae de la fr. 5 în sus la magazinul W Gruchot Iași. (350-3)_____________ Pălării p. barbați p. tineri și p. copii de la fr. 5, de la 4, și de la 3 în sus magazin IV. CfrwcHoM Iași (350-3) din Jr§ 20 bani TELEGRAME Paris 30 Oct. Decretul guvernului anulează decisiunile consiliului general al departamentului Senei în favoarea amnestiei complecte. Pe baza altor decrete ulterioare sunt suspendați din posturile lor 22 primari din departamentul Vendée și 4 din Tarn- et-Garonne, pentru participarea lor la manifestările resculătoare. Madrid 30 Oct. O furtună vehementă a cauzat er perderi mari in Malaga. Madrid 30 Oct. Orașul Vera din provincia Almeria a fost inundat. Riul Almazora s’a revărsat in minele de fer și argint, cauzând perderi in valoare de 500,000 „pesetas“. Se mai înregistrează: 21 persoane înecate și 30 case prăbușite. Madrid 30 Oct. Inundațiunile continuă. Ebrul s’a urcat cu 5 metri. Tortosa e inundată. Pe tot întinsul insulei plouă necontinui Bandele resculate din Cuba se supun. Londra 30 Oct. „Londra Gazette“ publică proclamațiunea regală, prin care se ajumează parlamentul pănă la 19 Decembre. Londra 30 Oct. Ziarul „Standard“ i se comunică din Cabul: Populațiunea din Cabul arată a fi liniștită; liniștea pare a fi motivată de frică; se presupune însă că populațiunea se va rescula, îndată ce va prevedea o reușită. Londra 30 Oct. Din Candahar i se comunică lui „Standard“. Generalul Hughes a împrăștiat trupele Ghilzailor aproape de Kelatighilzai după o luptă crâncenă. Englezii au perdut 2 morți și 78 răniți. Madrid 31 Oct. Comunicațiunea pe calea ferată Saragosa-Barcelona-Valencia este întreruptă din cauza inundațiunilor. Berlin 31 Oct. Podbielsk, inspectorul general al artileriei, a murit substamente. Pesta 31 Oct. In ședința de azi a camerei a continuat desbaterea specială asupra proiectului de lege relativ la dobândirea și perderea dreptului la cetățenia ungară. Laibach 31 Oct. Dieta țării a decis de a recomanda guvernului introducerea limbei germane ca obiect obligator în toate scoalile primare urbane din Kraina, Atena 1 Nov. Camera deputaților s’au deschis. Prin discursul seu regele constată ordinea și realitatea care prezidară in alegerile generale justificând astfel din ce in ce mai mult încrederea in poporul seu. Discursul constată apoi ca relațiunele Greciei cu toate puterile sunt amicale. Guvernul meu, zice regele prin mesagiu, se aplică a realiza deciziunele Congresului de la Berlin privitoare la Grecia. Chestiunile practice se aplaneează pe fiecare zi, și sunt convins că sprijinul marelor puteri precum și interesul statelor limitrofe, vor face ca negocierile armate la Constantinopol se fie conduse la un bun sfârșit. Grecia trebue să se ocupe cu formarea și pregătirea armatei sale, căci elementul esențial a oricărui popor ce voește să-și fixeze locul său pintre națiuni rezidă iu forța sa. Londra 2 Nov. Se asigură că Anglia au adresat un ultimatum Porței pentru a introduce imediat reforme in Azia ; in caz de refuz Anglia va detrona pe Sultan și-l va înlocui cu fratele său Rișad care va domni sub tutela Angliei, a Franției și a Austriei. Se zice că Rusia susține pe Sultan in această criză. Viena 2 Nov. Ziarul „Revista de Luni“ declară că este fără temeiu știrea cum că ministerul austriac ar avea se fie in curent modificat. Pera 3 Nov. Poarta au cerut explicațiuni d-lui Layard in privința sosirei escadrei engleze in apele turce. D. Layard au respuns că escadra va remânea pentru moment in fața Varîei, și au adaos că Anglia refuză de a tolera mai mult timp asuprirea creștinelor din Asia și că insistă pentru executarea reformelor. Wasington 31 Octomvrie.Se confirmă oficial știrea că d. Canon, representantul Statelor Unite, au primit ordinul de a merge la București să recunoască independența României și să stabilească relațiuni diplomatice cu Statele Unite ale Americei. IAȘI,în 23 Octomvrie 1879. Cestiuni de cea mai mare importanță pentru Statul român se succedează foarte de aproape la ordinea zilei. De abia se sfirși cu revizuirea constituțiunei, și, iată că astăzi toate spiritele sunt preocupate, frământate de o nouă cestiune, care, dacă sub punctul de vedere politic nu este tot atît de gravă ca cestiunea israelită, sub punctul de vedere a economiei naționale este insă tot atît de importantă. . Este vorba de răscumpărarea căilor ferate, adică de o afacere de aproape 240 de milioane de lei noi. Aceasta este de ajuns pentru ca țara să se îngrijască în cel mai înalt grad, fiind în joc interese naționale de cea mai mare însemnătate. Suntem și noi de părere că toți Românii doresc să fie pe deplin stăpâni in țară la dânșii, și prin urmare nu putem admite că se vor găsi omeni cu mintea sănătoasă și cu tragere de inimă de interesele țerei, cari în principiu să nu fie pentru răscumpărarea căilor ferate. Aprețuim la adevărata lor valoare următoarele sezoane cuprinse in expunerea de motive ce d. ministru de finanțe face asupra acestei cestiuni: a) . „Nu e interesul Statului, ca „administrațiunea căilor ferate să fie „in mâinele unei societăți de acționari „străini, căci această administrațiune „prin chiar natura ei, este o putere „mare“, și nu e nici bine, nici prudent că această putere să nu fie nnminele țărei. b) . Căile ferate sunt astăzi mijloace strategice de prima ordine și „e un pericol pentru orice stat, ca „ele să fie ale unei societăți străine,“ care nu are nici o legătură cu inte rDILETOIT. ALEXANDRU DUMAS. SfATUl ITTâ 9 Traducere de George C. Stamatopulo. (Urmare). — Ai făcut giurământ, zisă Ahmed-Can, de-a te reântoarce cu tovarășul teu sau cu pelea tigrului. Te-ai devotat tu singur morții, dacă du ’ți vei ținea giurământul. Nu ’ți’l-ai ținut, trebue să mori. — Când va fi aceasta? întrebă Neftali. — Iți dau trei zile, in timpul cărora se vor face cercetări. Dacă, in aceste trei zile, nu vor găsi pe Ammalat sau oarecare probe de inocența ta, vei muri.—Auziți, voi cu toții, zise Ahmed-Can mulțimei, ii acord trei zile nimeni să nu’și bată gioc de dânsul; nimeni să nu’i atingă un singur fir de per; numai, dac’ar încerca să fugă, să tragă asupra lui ca’ntr’un câne.—Fiu a lui Mohamed-Ali, m’am pronunțat asupra ta cum s’ar fi pronunțat însuși părintele seu. Pe urmă, cătră unkerii sei: — Luați’l, adăogă el, îmi veți respunde cu capul vostru.. Și trăgându’și paporul pe ochi. — Vino, zise el Sultanezei, se intrăm. De nu vom găsi pe Ammalat viu, cel puțin va fi rezbunat. Conduseră pe Neftali la ’nchisoarea fortăreței. In aceaș zi, treizeci de nukeri plecară’narmați ca v pentru luptă: se duceau să caute pe Ammalat-Beg. Era un punct de onoare pentru Ahmed-Can, dacă nu găsea viu pe Ammalat, de-a culege cel puțin oasele sale și a le’ngropa. Adesa Avarii s’aruncă’n mijlocul luptei celei mai înferbântate pentru a sta din manele Rușilor pe amicul sau pe șeful lor ucis, și cad pe cadavrul seu, preferând mai bine a muri cu el decât al părăsi. Sultaneta lăsasă brațul părintelui seu și reîntrasă’n camera sa. In aparență, ea părea liniștită, nu se jeluea și nu plângea. Numai cât, mumă-sa’i vorbea și ea nu respundea nimic. Scânteia de la ciubucul părintelui seu îi ardea rochia, ea nu băgă în samă. Vântul muntelui sufla și ea se punea’n vânt cu capul gol. Sentimentele cele mai opuse luptau în inima sa și i-o sfărămau. Insă această inimă era departe de priviri: nici un mușchiu din față nu’i trăda suferința inimei. Mândria fiicei Canului lupta cu amorul Sultanetei, și era imposibil a spune care, mândria sau amorul, va cădea. Astfel petrecu ea restul zilei. Noaptea, remasă singură, ea putu plânge după plăcerea sa. Deschise fereastra, se rezemă de dânsa, și remase cu ochii țintiți pe munte. Ei părea că’n fiecare minunt trebuia s’audă oarecare voet care să’i vestească ’ntoarcerea lui Ammalat, numele său pronunțat în noapte de vocea sa prea iubită, oarecare lucru ca un cântic de veselie sau un țipet de durere. Ea n’auzi altă nimic decât văezarea plângătoare a șacalilor, acești sclavi ai tigrului ș’a leului pe cari sultanii muntelui ș’a deșertului îi obligă de a le’ntoarce prada, și vițetul îndepărtat și ne’ncetat al cascadei care s’aruncă din vârful lui Godur-d’Adi. Acest venit îi aminti o preumblare, pe care adeseori o făcea cu Ammalat-Beg, la ruinele unei mănăstiri creștine—Avarii sunt mahomedani de mai puțin de doi secole—am zis că această preumblare o făcea la ruinele unei mănăstiri ruinate situată cu două verste la răsărit de Kunsak. Măna timpului respectată biserica, și oamenii, lucru rar, nu fuseseră mai destrugători de cât timpul. Ea rămăse să ’ntreagă ’n mijlocul sfărmăturelor celorlalte clădiri; numai cât, ea era intrasă prin ferestrele stricate și ’și întinseră ’năuntru mantaua sa de-un verde sumbru ; ai borii împinseră ’n intervale petrele, care se deslipeau din ce în ce mai mult; un mușchiu, fin ca cele mai scumpe covoare, se ’ntinsesă pe lespezi, a cărui frăgezime era întreținută de un izvor care ’și făcusă trecere prin zid și care curgea limpede ca un cristal liquid în toată lungimea capelei, făcând-o, pentru arzăroarele zile de vară, o retragere delicioasă. Foarte adesa Sultanetta venise aici cu Ammalat, întovărășită de Sakina, servitoarea sa, să șadă sub răcoroasa cupolă și să viseze la murmurul micului mușor unde, câte odată, s’adăpau câteva capre din munți, care, spăimântate, fugeau sărind când vedeau pe cei doi amanți. — Mâne, zisă ea, mă voi duce fără tine la capela ’n care, așa de adela am fost cu tine, scumpul meu Ammalat-Beg. Și, ostenită de țipetele șacălilor care’i păreau de rău augur, tânăra fată ’nchisă fereastra și se dusă să s’arunce ’n pat. Dimineață, chemă pe Sakina și’i zise: — Să mergem să ne preumblăm pe malul lui Urens. In tot lungul drumului, Sultaneta gândea, c’o tristeță dulce, la acest loc încântător, așa de dulce, așa de recoros și așa de liniștit. Agiungând, îi păru c’ar fi o profanare dacă n’ar intra singură numai cu suvenirele sale. fia trimesă pe Sakina să culeagă mure sălbatice, spuindu’i să vie s’o regăsească aproape de rîușor, pe urmă trecu pragul mușchios al capelei. Crepusculul bisericei, cântecul rândunelelor, care, în primăvară, își făcuseră acolo cuiburele lor, murmurul rîușorului, totul o făcea să sbucnească ’n larimi. Se culcă pe malul izvorului și, ca printr’un nour, ea privea lacrimele sale căzind în apă. Deodată, auzi vițetul unui pas prea tare pentru a fi acel al Sakinei. Rîdică capul, și scoase un țipet de groază. înaintea ei era un om plin de glod și de sânge. O pere de tigru, a cărui cap îi încadra fața, cădea de pe umerii sei pănă’n pământ; întâiul țipet a Sultanezei fusese un țipet de groază, al doilea fu un țipet de veselie. Pintre colbul, globul și sângele de care era mânjit, sub această pete de tigru, ea recunoscu pe Ammalat-Beg. Atunci, uitând toată lumea, se rîdică’n picioare, și, sărind repede, plină de veselie și de amor, s’aruncă’n brațele lui. Ammalat, la rândul seu, scoas’un strigăt; gura sa, ca o albină, se lipi de buzele roze ale tinerei fete. Ei se’nțeleseseră făr’ași vorbi. De astă-dată, și ca afară din sine, tânărul strigă: — Așadar tu mă iubești, Sultaneta ? Confuză de’ndrăzneala sa, ioșind sub scrutările amantului seu, ea’și retrase buzele de la buzele lui Ammalat-Beg și’l respinsă’ncetișor. Atunci, cu groază, și gata a o lăsa să scape din brațele sale : — Oare nu mă iubești ? întrebă Ammalat-Beg. (Va urma)