Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)
1882-09-26 / nr. 108
Anul al X-lea No. 108. IASSI Duminică 26 Septemvre (8 Oct.) 1882. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. Prețul 4l an. și Apundurilor IN IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE.......................................40 fr — INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SCIRI LOCALE „ . . t fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anuncuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40b. Pag. IV, 30b. Vin ing. 20 bani CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Correspondenți in Streinatate. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Dl Adam négociant-comissionaire 4, rue Clement Paris G. L. Daube & C ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA ș GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., ITauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. O a.lencia.r-u.1 Septa m. anei STIL VECHII |----------1)iua PATRONUL IDILEI | TIMPUL DIN SEPTAMANA 1 STIL NOU IIUA____________ PATRONUL I ZILEI | Răs. Soar. | Apusul Soar. ■ ■ ■ [UNK] [UNK] [UNK] y * --------- — ■ ■ — I Octomv. ~~~~ 20 Duminică Mutarea sf. mart. Ion Theologe. 1 Duminică Brigitta. 5— 7 5—30 07 Luni Sf. mart. Calistrat. 9 Luni Dionisie. 5—8 5—29 no Marti Cuviosul Părinte Chariton. La 22 septemvrie pătrarul din urma: . 10 Marți _ Franz Borgia. 5— 9 5—29 29 Mercuri Cuv. Părinte Chiriac Anahoretul. la 22—30 plóc rece și apoi bine. ^ 16 Mercuri Nicasie. 6 10 — 26 on an: Sf Ierom. Grigoriu Episc. Armeniei. 1 12 Joi Maximilian. 5—11 5—25 1 Oct. Vineri St. Apostol Anania. 1 ® Vè ne.13 Coloman. 5—12 — 20 2 Sâmbătă St. Ierom. Chiprian și Justina. ^ Sambata ______CaTstus^________________________________________________________ **_ ^ Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win Nr. 20 bani 1 FIS. Rugăm, pentru ultima ora, pe acei dintre duii abonați cari nu și-au achitat abonamentele atât de pe anii din urmă, cât și pe anul acesta, sa binevoiască a’și regula, până la sfârșitul trimestrului, compturile ce le au lai Administrațiunea Curierului. Ne facem datoria a avisa pe d-nii abonați retardatari că, de la 1 octombre, ne vom vedea siliți, fără voia nostră, a da o listă de toți abonații rău-platnici, fără escepțiune. Și cu acastă ocasiune, mulțumim acelora dintre d-nii abonați cari sunt în curent cu plata abonamentului, și prin a cărora concurs se asigura regulata aparițiune a „Curierului“. Administrațiunea. ANUNCIURI D-mil Eugeniu Donici Mijlocitor de mărfuri pe lângă Bursa din Iași face cunoscut că se insărcinâ dă de a efectua orice vânzări și cumpărări de cereale, spirturi, vite, coloniale și de tot soiul de mărfuri, și că, pentru inlesnirea clientelei sale, au deschis un biurou in strada Mare No. 116 in casele D lui Waldberg. Agenția specială a societății de asigurare Dacia-Romania (458—30). OCICII. Subsemnatul dantist al curiei regale din București in urma insistențelor ce mi s’au făcut, m’am hotărât a visita pentru scurt timp orașul Iași, când voia fi la disposițiunea Onor. Public pentru tote operațiunile ce ating arta dantistică, cum estracțiune, așezare de dinți artificiali, plombagiu, operând după systema americană. Cea mai nouă Locuința mea este la Hotel Romania. Dr. Leiupart. n0 inohiriat casele foste lacovachi Rosse Uo IIILIIII Itilti, situate vis a-vis de Biserica Golia, având 10 încăperi, grajd, șură, fântînă de petră și alte avantaje. A se adresa Strada Română No. 15, la subsemnatul. George Krupenski, IAȘI, 25 sept. 1882 Mitem fratarlelor austriace- In timpul răsboiului din urmă, epizotia se întrodusese în unile din județele nóstre. Acest îngrozitor flagel al vitelor cornute nici o dată n’a avut la noi o întindere mai rnsemnata, ci s’au ivit numai, unde și unde, coșuri isolate. Aprópe trei ani de când acest flagel nu se mai ivi în nici o parte a țarei nóstre. In 1880 Francia și Germania, temându-se ca epizotia să nu se întindă și pe teritoriul lor, amenințată pe Austria că’și vor închide fruntariele lor pentru vitele ei, dacă nu va lua măsuri severe contra vitelor din Rusia și din celelalte țâri infectate de epizotie. Guvernul austriac, pentru a uimicci concurența ce vitele nóstre o făceau viticultorilor săi, de mult ar fi dorit să’și închidă frontierile sale pentru vitele nogre, dar Convențiunea comercială ce o avea cu noi, nu’i permitea s’o facă. De astă dată însă, presentându-ise ocasiunea favorabilă, profită de ea, și frontierile ei fură închise pentru vitele nostre. D. Cogălniceanu, în ședința Camerei de la 12 ianuar trecut, desvoltănd o interpelare relativ la închiderea fruntarielor austriace din partea Bucovinei pentru exportarea vitelor din România, a aratat destul de lămurit ca Austria nu are drept, după convențiunea ce-o are cu noi, a închide fruntariele sale pentru exportațiunile nóstre. D-sa propunea guvernului să așeze de represalii. D. prim-ministru, Ion Brăteanu, nu se uas insă cu propunerea d-lui Cogălniceanu și declară că va veni cu un proiect de lege pentru închiderea fruntarielor române despre Rusia Bulgaria, adaogind că guvernul aussitriac s-a declarat categoric că nici nu vrea sa între în tratări cu guvernul român în privința închiderei fruntașelor pe cât timp nu vom închide fruntariele nóstre despre Rusia și Bulgaria. Porunca puternicului nostru vecin fu executată cu multă sfințenie. Guvernul presentă Corpurilor legiuitore un proiect de lege pentru închiderea fruntarielor nostre, proiect care și fu votat și pus în aplicațiune cu sacrificii destul de însemnate din partea nostră. Nu vom căuta să arătăm aici datinile ce ni s’au causat prin acestă măsură luată de noi; ceia ce vedem, cu părere de reu, e că, deși ne-am închis frontierele nóstre, după pretențiunea Austriei, deși am stabilit un sistem sever de carantine de-a lungul frontierelor nóstre, Austria ne ține mereu închise frontierile sale, și, guvernul, după cum zice Românul, stă cu mânîre’n sin. Pentru ce d. prim-ministru Brătenu nu vrea să intervie pe lângă guvernul austriac ca să r:" «e măsura arbitrară luată contra nostră, de orecc e porunca guvernului austriac a fost executată ? Pentru ce guvernul se uită cu nepăsare la enorma pagubă ce se aduce avuției nostre naționale, pe de o parte, și, pe de altă parte viticultorilor noștri ? In adevăr, după cum ne probeză persone forte competente în materie, închiderea fruntarielor austriace aduce țărei pe fiecare an o pagubă de vr’o 25 milione franci. Vitele nóstre cari totdeuna obțineau pe piațele austriace prețul cel mai ridicat, astăzi nici nu să mai văd figurând pe aceste piețe, după cum se pute vedea din darea de samă despre târgul central de vite St. Marx din Viena, pe care o dăm in pagina III. Insă, nu’i numai paguba acesta. După cum am arătat cu altă ocasiune, prețul vitelor la noi a scăzut atât de mult, încât a ajuns ceva derizoriu. De unde se vindea înainte părechia de boi de la 40 la 50 galb., astăi, boii cei mai de soia, nu pot trece peste prețul de 25 gr. Acestă enormă cădere de preț discurajază atât de mult pe viticultorii noștri, încât cea mai mare parte din ei s’au lăsat de acestă ocupațiune atât de folositare mai înainte, atât țărei cât și lor. Continuând lucrurile pe acestă cale, va ajunge un timp în care ne vor lipsi vitele chiar pentru trebuințele nóstre, și România, care’nainte avea un prisos destul de respectabil de vite pe care’l trimitea străinătăței, va fi nevoită să alerge pe piețile străine pentru a lua vitele de cari are nevoe. Și cine sufere din acestă măsură prohibitorie? Moldova, sărmana Moldovă, pe capul căreia de câtva timp în cace cad tote rările din causa nepăsărei și a neglijenței celor de la putere. Daca o asemenea măsură ar fi fost luată pentru frontiera nostră de dincolo de Milcov, măsura de mult n’ar mai fi existat. O probă destul de convingătare o avem în faptul că, prohibindu-să exportarea masculilor noștri de peste Milcov în Austro-Ungaria, acestă măsură vexatare intereselor muntenești nu ținu decât vr’o trei zile, și imediat fu ridicată. Când e vorba însă de Moldova, ea e lăsată în voia soției, fiindcă guvernanții noștri s’au deprins a o privi ca o Irlandă a României, ca un teritoriu cucerit, care nu merită să atragă atențiunea guvernului asupra intereselor și nevoielor sale. Apelăm încă o dată la guvern și la representanții națiunei, cari în curând vor fi convocați a se întruni pentru a hotărâ de interesele țărei, să caute prin tote chipurile a face să se ridice măsura arbitrară luată de Austria. Represaliile din partea României ar ajuta forte mult la atingerea acestui scop.* Inc’o propunere ce-am avea de făcut e ca, din multele velnițe unde pe fiecare an se îngrășau un însemnat număr de vize destinate exportului, și cari asta li nu mai pot fi întrebuințate pentru acest scop, guvernul să ajute pe proprietarii lor a le transforma în diferite fabrici mai rentabile. Prin asta s’ar face că veniturile Statului ar spori, și’n acelaș timp un capital enorm n’ar sta închis în niște clădiri cari astăzi nu mai aduc nici un profit. Statuea lui Ștefan-cel-Mare. Comisiunea executivă pentru ridicarea statuei lui Ștefan-cel-Mare a adresat Majestăței Sale Regelui următorul raport: SIRE! Avem fericirea de a aduce la înalta cunoștință a Maiestății Vostre că dorința orașului Iași și a țărei de a vedea imortalizată prin un monument in bronz imaginea eroică a Domnului Moldovei Ștefan Cel Mare este acum îndeplinită. Statua equestră lucrată de sculptorul Emanuel Frémiet după ce a fost expusă în salonul de sculptură din Paris unde a dobândit laudele tuturor cunoscătorilor, a sosit in Iași in ziua de 2 septembre curent. Piața pe care s’a crezut mai nimerit a se aședa monumentul este acea a Palatului Administrativ. FOILETON. Ponson du Terrail 40 GRIERUL MOREL (Urmare). — E confratele meu. — Astfel, continuă Laurent, dacă vrei ne vom înțelege lesne. — A ! — Știi că târguiala n’are mânie, nu’i așa? — Da, respinse Jouval. — Sunt fiul mamei Suzon, morărița de la Brind’Amour, continuă Laurent, și cred că știi ce mi s’a întâmplat. — Desigur că da. — Acei cari m’au luptat pe mine, au susținut din puteri că nu sunt fiul morăriței, și fratele meu de lapte nu’i decât un Usurpator luându’mi locul meu. D-ta trebue să știi asta ? — N’o știu decât de câteva zile, respinse d. Jouval. — Timpul nu face nimica,lise Laurent, să mergem de-a dreptul la fapte. De la regiment m’am deprins ca să’mi mântui repede afacerile mele. Ai împrumutat lui Mihai mi se pare cincisprezece sau douăzeci de mii franci ? — Douăzeci de mii. — Am venit să’ți spun, că ieu în socotela mea acestă sumă. — A ! — Dar, d-le Jouval, trebue să știi că, cum cunosc personele și știu cu cine am o face. — Ei bine ? — Știu ceia ce toată lumea știe, adică că ești cam șiret de Jouval. — Nulie contrarul, respinse surlénd cămătarul, dar sunt onest. — Nulie contrarul, se cam întâmplă că aceste două lucruri să fie împreunate, prin urmare nu ești decât un șiret. — Și în ce mă găsești rău ? — N’ai dat banii lui Mihai, fără ca mai întăi să te fi asigurat ? — Desigur. — Fiindcă’ți era peste putință ca să pui cu siguranță ipoteca asupra morei, din cauza că deși Mihai de șase lni trece drept fiul morăriței, dar cu tóte aceste n’a fost recunoscut legalminte, l’ai pus de’ți-a scris o scrisore pentru siguranța d-tale. — Știi asta ? — O scrisore în care’ți mărturisește adevărul și spune că el e adevăratul fiu a lui moș Brulart, iar nu a lui Ion Tiercelin, tatăl meu. — Nu lieba. — Ei bine ! continuă Laurent, cred că nu’ți închipuești că iau datoria lui Mihai așa degeaba, fără ca să’mi dai scrisarea în mână, care este proba doveditore de șărlătănia lui Mihai, și care este tot o dată și proba legitimităței mele. — Ai dreptate, respinse Jouval. Camatarul își făcuse calculul următor : — Laurent îmi dă un sunet... Póte mora să’mi aparție cândva... Laurent continuă: — D. Loi3eau mi-a spus totul. — Cum Ilise Jouval încrețind ușor din sprincene. — Mi se pare că de două ori ai împrumutat bani lui Mihai. — Da. — Când ’i-ai împrumutat cei ântăi bani, l’ai făcut să’ți scrie scrisorea de care’ți-am vorbit. — Ei și! — De a doua oră... Laurent se opri, fața lui Jouval se întuneca, căci se temea ca nu cumva Loiseau să fi vorbit mai mult decât trebuia. — Scusă-mă, Ilise Laurent, dar trebue să vorbim mai disghețat. Mihai a început să-și păr dă cumpătul când auzise că mă întorceam. — Avea dreptate de ce să se temă, respinse Jouval... . — Din fericire mi Brulart nu’și părăsise încă siguranța sa. Bătrânul m’aștepta la drum, trase in mine cu pușca, tocmai ca cum ar fi c, ț un epure... — Știi și asta! esclamă Jouval. — Drace! Parcă d-ta n’o știai, nu l’ai pus pe Mihai să’ți scrie a doua scrisore ? — Ce limbă lungâ’i și Loiseau, (lise Jouval cu un accent de nemulțumire. — Trebue sa’ți spun, continuă Laurent, când a tras asupra mea, am auzit prea bine cele două împușcături. — A! — Și că de a doua oi mă convinsesem. Știam că pretinsul meu tată ’mi-a făcut acestă onore. Prin urmare nu trebue să te mânii pe d. Loiseau, intimul d-tale. — Crețu replică Jouval. — Și care’ți apără cu căldură interesele d-tale. — Cum ? — Un altul mi-ar fi zis: Plătește cei douăzeci mii de franci, și în locul lor, îți vom da cele două scrisori. — Și dânsul, ce’ți-a spus ? — M’a făcut să înțăleg că aceste două scrisori represintau o valore, și că prin urmare trebue să țin cont de ele. — T’a spus asta. — Da, și pe urmă ne-am înțeles, cele două scrisori valorea a cinci mii franci împreună. Prin urmare am să’ți mai dau încă cinci mii. — Fie, respinse Jouval, care începuse a crede că într’o zi tot va pune mâna pe mare, fiindcă cifra datoriei se cam suise. — Va sărică, continuă cu răculă Laat*€ üf, doar Lleci și cinci de mii de franci îți natoresc. — Vase Lică recunoști ^datoria ? — Desigur.5 / D. Jouval se sculă, deschise biuroul seu, luând un mic portofoliu în care erau felurite hârtii. — Iată cele două bilete a lui Mihai, îi zise el. — BineG respinse Laurent. —Pe urmă eată și cele două scrisori ale sale... Mulțămesc. — Văd că suntem pe aprope de înțelegere, continuă camatarul, îmi vei da un sunet pe termin de un an, în care vom cuprinde într’ansul și procentul meu , adică in total opt la sută, o bagatelă. Și în acelaș timp pusă pe masă o cotă de hârtie timbrată. — D-le Jouval, îi zise Laurent surulând, văd că te prea pripești în privința asta. — Ce ? întrebă camatarul care crezuse că Laurent nu convenea cu procentile spuse de el, îți pare scump? Banul e rar, măi băete, și anul a fost rău... — Te înșăli d-le Jouval. — Cum?... — Ascultă-mă, continuă Laurent, maică-mea dorea să plaseze niște bani. Știi când îi economie, nu ceeltu ești tot venitul care-l ai. Tatăl meu a lasat o