Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)

1883-01-28 / nr. 11

Pag. 2. ANUL al Xl-lea No. 11. și Volski deputați din Reichstagul austriac. Afacerea e relativă la niște speculațiuni private. Clubul a adoptat o resoluțiune prin care blamază conduita acestor doi deputați, cari, afară de acesta își dăduseră deja demisiunea. Londra 7 fevruar. Ziarul „Times” dice că, conferența pentru regularea chestiunei Dunărei, s’a amânat fiind că mai mulți delegați nu aveau instruțiuni. Ziarul in chestiune adauge că Ziua deschiderei conferenței nu este încă fixată. Berlin 7 fevruar, împăratul va dirigui personal anul acesta al patrulea și al unsprezecelea corp de armată. Lângă Grandenz vor avea de asemene loc manevre de asediu cari vor ținea 5 săptămâni. CUI CRONICA. INTERNA adunarea deputaților. Ședința din 25 ianuar. Camera presidată de d. Lecca, presenți 77 deputați. D. M. Kogălniceanu anunță două interpelări : ântăi, d-sa întrabă ce demersuri a făcut ministrul plenipotențiar al României la Viena, pentru a se deschide granițile austro-ungare la exportarea vitelor cornute din România; și al doilea, care este atitudinea guvernului față cu proiectul Rusiei de a face navigabil brațul Kilia. D. Bobeicu interpelăză pe ministrul de interne în privința ingerenței funcționarilor din Botoșani in alegerile comunale. D. Blaremberg face aceiași interpelare în privința ingerinței primarului de Brăila. Guvernul declară că va răspunde peste trei zile la aceste interpelări, D-nii Fleva și Lahovary cer ca adunarea să se ocupe de legea asupra cumulului. D. Mârzescu cere ca proiectul de reformă a magistraturei să trecă înainte fiindcă, după părerea oratorului, o adevărată panică domnește in magistratură de când s’a sulerat acestă gravă chestiune. D. I. C. Brăîeanu protestază contra afirmărei d-lui Mărzescu. D. Fleva zice că nu este timpul oportun ca Adunarea să încapă a discuta o chestiune așa de importantă. D. Vernescu cere să se depună raportul in privința anchetei parlamentare făcută asupra demersului săten Copăceni, veniți la București și de la guvern pe marvtar. Camera trece la ordinea dilei. Se respinge proiectul relativ ... rea, de taxa patentei și alte dări, pe fabricanții de rachiu de sfecle. D. Costinescu cerește raportul asupra bugetului Statului pe 1883 — 84. D. I. Ionescu ține un lung discurs pe care-l va continua și mâne spre a critica impositul fonciar, impozitul de 5 la sută asupra salarilor funcționarilor și în fine tote impositele directe cari sunt aplicate in România într’un mod injust. Ședința se ridică la 6 ore. Camera respinge demisiunea. D Mărzescu rugă pe guvern de a face să se imprime disbaterile constituantei din 1866 pentru ca viitorea Cameră de revizuire să se inspire de spiritul constituțiunei. Guvernul ia act de acastă rugăminte. D. Stefanescu cerește propunerea relativă la descrăinare ce sunt a se acorda orașelor Calafat și Giurgiu pentru stricăciunile suferite pe timpul ultimului răsboiu. D. C. Ghica anunți, o interpelare ministerului de interne relativă la iregularitățile comunei Agiud.—Guvernul va respunde peste trei zile. Se reîncepe discuția generală asupra I Í budgetului. D. I. Ionescu critică instituția Bancei Naționale care nu vine în ajutorul sătenilor. Oratorul critică administrația domeniilor și găsește impostul ssupra săreixorbitant. Vorbește în fine contra espiótărei drumului de fer de către Stat. Ministrul de finance răspunde că guvernul a presentat o lege pentru a scădea de la 18 la sută la 6 la sută impositul asupra drumurilor. S-a făcut asemenea reduceri în tote ramurele impositelor directe. Ministrul comb.te critica d- lui Ionescu contra rescumpărărei și exiplatarei drumurilor de fer. D Kogălnicenu «zice că m critica d-lui Ionescu contra budgetului se găsesc multe adevăruri, dar s’a discutat numai pănă acum asupra veniturilor și cheltuelelor, d-sa însă vorbește asupra politicei generale a țărei. D. Kogălniceanu declară solemn că 2 mai a fost o lovitură de Stat și a fost mortea parlamentarismului și a Tribunei. Două mai au însă un mijloc pentru a conduce țara la democrație. Oratorul dă explicațiuni relative la atitudinea sa in chestia retrocedărei Basarabiei și acea a evreilor. Apoi amintește programul de la Mazsr pașa care trebuia sa fie programul guvernului și nu numai programa oposiției. Oratorul se plânge că asta-șli deputații in majoritate sunt prea sub atîrnarea primului ministru și nu pot nimica face fără consimțimântul seu. Vorbește apoi despre convenția cu Rusia și venind la chestiunea Dunărei zice că oposiția prin prudență și patriotism nu a dis nimic părnă acuma, dar guvernul ar . îi v. i. i b • ■ ‘ t să. u rco cu âev * \cu UZ o Senat« indigenatile următóre : a t . Ioanidi, Inga, Orlensky, F >r Buiucliu, Vartan , Buiucliu, Ion și Gh. Popp. Ședința spre. M. S nd de joi de nevralgie rhbe1ă fără gravitate, dar destilă,— a fost silit a păstra un repaus absolut in par, și nu se va putea scula încă câteva oje. Dr. Theodori. Starea M. S. Regelui este destul de satisfăcători și permite a spera o însănătoșare complectă in scurt timp Dr. Theodori. M. S. Regele merge din ce in ce mai bine. Un consiliu de miniștri s’a ținut mercuri sub presedința d-lui Brătianu. S’a ocupt intre altele și cu alegerea colonesilor ce urmeiji» să de în dotați la gradul de generic. Sețjiee ca acești coloneii sunt d-mi Fălcoianu, Arion, Duncă și Cruțescu. Guvernul este autorizat a întrebuința economiile ce vor resulta din legea construcțiunilor, în noi construcțiuni neprevăzute de acea lege, dar a căror necesitate se va declara urgentă de cătră consiliul de miniștri. Fondurile trebuinciase se vor putea lua de pe acum din creditul de 27 milione acordat prin legea de mai sus. O întrunire publică a fost marți sala la d. G. Vernescu, în București, la care au luat parte toți representanții oposițiunei de dincelo și de dincolo de Milcov. D. I. C. Brătianu, prim-ministru și ministru de resbel, și d. D. Sturza, ministrul afacerilor străine, au conferit cu M. S. Regele, care se află mult mai bine. «Națiunea” află că toți funcționarii din Capitală, vor presenta în curând Corpurilor Legiuitore, o petițiune pentru suprimarea rețineri de 5 la sută din salare. «Românul” află că d. colonel Cruțescu, d. procuror general Ciru Econom și d. inspector administrativ Niculescu, sunt însârcinați cu ancheta celor întâmplate în timpul alegerilor la Rîmnicu Sărat. D. Ședința din 26 ianuar. Camiera presidată de d. Lecca. D. Poliz Micșunescu depune mandatul de deputat fiind că este ales membru în Consiliul comunal de București și crede că nu pate să ocupe mai multe funcțiuni. <ui9 U“jpp’*r^ăfcb& iu iie pentru e tranzmiiie dinspre Vagussy „ i O țir fiii fS Í-Í . . i ! „1 tf * *• T • ft 1 Urmarea discuției se amana pe mane. SENATUL BALASSAN. Mercuri s’a judecat în fond de tribunalul secția I din București, procesul d-lui Ciurcu intentat de Creditul rural. Tribunalul, în absența d-sale, a condamnat pe d. Ciurcu la 20.000 lei despăgubiri și 200 lei amendă, precum și la inserarea sentinței în ziarele: «L’Independance Roumaine”, «La Gazette de Roumanie”, «Românul”, «Curierul Financiar” și «Curierul Balassan”. Sentința a fost pronunțată cu drept de oposție și fără execuție provisone. Acum câteva zie Ziarul «România liberă” a publicat un articol in contra ofițerilor de intendență, cari s’au grăbit a cere o retragere a aserțiunilor ofensatore ce erau conținute in acest articol. Acum «România liberă“ publică in primul seu București urmatorele rânduri cari credem vor pune capăt si conflictele ce se ivise dând o complectă satisfacțiune corpului ofițerilor de intendență: «Corpul ofițerilor de intendență, nefiind mulțumit numai prin publicarea scrisorii delegaților săi, în Ziarul de la 22 curent—în contra celor înserate în primul București al «României libere” de la 19 curent, și, făcând apel la onorea nostră, spre a le da satisfacțiune, contra aserțiunilor ofensatore pentru d-lor, din citatul articol,—Redacția ’și îndeplinesce o datorie de conștiință, declarând că regretă și retracteză in mod categoric cuvintele înserate la adresa corpului de intendență,întru cât privește buna credința și onorabilitatea d-lor ofițeri.” Cestiunea, retroceadrii Basarabiei. Iată în întregul ei interpelarea ce d. M. Kogălniceanu a făcut guvernului privitore la cestiunea retrocedării Basarabiei. Interpelare Au trecut mai mult de 4 ani, de când în conformitate cu tratatul de la Berlin, Basarabia meridională a trecut iarăși în stăpânirea imperiului Rusiei. Acest fapt îndeplinit este acum de domeniul istoriei. Interpelez dar pe d. prim- jl ministru, pentru ce d sa n’a comunicat și să nu comunică Corpurilor legiuitare coresispondența privitore la acest fapt, pentru ca țara să cunoscă cum ómenii, cărora! I ea în acele timpuri le a fost încredințată .apărarea teritoriului și drepturilor ei, ’și, IAȘI Vineri 28 Ian. (9 Fev.) 1883. în Romănia, și că eu ași fi tripotat și lucrat în unire cu evreii la înscrierea în tratat a stipulațiunei emanciparei evreilor. Spre constatarea adevărului, cel car4 ca d. prim-ministru să dea pe față tot ce știe în aceste cestiuni, ne mai fiind pecetluite actele diplomatice ce se raportă la aceste cestiuni. M. Kogălniceanu. Ședința din 26 ianuar. Senatul prezidat de d. Ghica presenți 39 senatori. D. Dabija depune proiectul prin care construirea liniei Titu-Târgoviște trece de la ministerul lucrărilor publice la acel al răsboiului. D. Fotino cetește raportul asupra proiectului prin care ministrul de finanțe este autorizat a retrage din casa de consemnațiuni depunerile cari se cuvin Statului. Proiectul este adoptat Se votăză fără discuție proiectul pentru crearea de antreposite la Brăila, Galați și Constanța, iv. 0 ' . ■ ■ ; ■ ‘ "• ■ află următorele in cestiunea Dunărei. Boia comitelui Münster, din causa căruia s’a amânat întrunirea Conferinței pe lunea viitare nu este decât un pretext. Adevărul este că representanții puterilor nu s’au înțeles încă definitiv asupra cestiunei. Pe lângă acestea se zice că României nu i se acordă vot deliberativ decât cu condițiine de-a primi de’nainte ca Austria să facă parte din orice comisiune riverană și de a considera ca definitive și bune hotărârile Conferinți luate cu majoritate de voturi - căci acum nu se pot impune decât când sunt adoptate de unanimitatea representanților. Dacă guvernul nostru va stărui pe calea pe care a început, este speranță a putea scăpa interesele nostre pe Dunăre. . G-sa crout^ suc âî*vî urco novilu^ c** * eu, colegul său în minister, delegat de Domn împreună că d-sa la congresul din Berlin, ași fi tripotat acolo în cestiunea retrocedărei Basarabiei, și că ar exista undeva o depeșă a d-lui Farini, președintele Camerei Italiene, prin care acest barbat de Stat își exprimă mirarea, Zicând ce vă prefaceți că nu voiți a ceda Basarabia, căci ministrul d-vastre de externe a declarat la Roma, prin representantul României, că România este dispusă a retroceda Basarabia în schimbul unei mari sume de bani, sau a Dobrogei. Mai întreb pe d. prim-ministru dacă dșa crede, știe, sau are vreo dovadă că eu tot la Berlin, ași fi avut între vorbiri cu delegații alianței israelite, tocmai când se desbătea în congres cestiunea evreilor Misteriius comercia și apicultura. Sub acest titlu, citim în „Curierul Financiar” : Printre legile importante care aștept de mult timp a fi resolvate de Cameră, este aceea privitore la descompunerea actualului minister de comerciu, agricultură și lucrări publice, in două ministere distincte: unul care să se ocupe in special cu agricultura și comerciul și cel-lalt cu telegrafele, industria și lucrările publice, cum sunt căile ferate și diferite alte mari lucrări de utilitate publică. In tote Statele, acolo chiar unde agricultura prezintă un interes mai puțin însămnat decât pentru România, s’a recunoscut trebuința de a se avea câte un minister separat pentru diferitele ramuri importante concentrate de administrație la noi în mânile unui singur ministru de agricultură, de comerciu și lucrări publice. Acesta facilitază mersul afacerilor, și lasă timpul ministrului de a pune totă activitatea și totă energia sa in desvoltarea exclusivă a ramurei ce -i este încredințată. In România, agricultura jocă un rol capital, ne având pănă acum industrie, principala avuție a țărei este agricultura și unicele industrii derivate , exf ^ctul celor nostre ne procurăm schimb fabricatele streine de cari avem trebuință. Cată dar să dăm de acum înainte mai cu samă, o deosebită atențiune agriculturei române. Câte măsuri nu sânt de luat, câte îmbunătățiri de adus, pentru ca să dăm desvoltarea cuvenită agriculture...?^ facem ca cerealele nostre să fie produse în mare cantitate și in condițiuni de calitate superioră pentru a putea ține pept concurenței sdrobitore ce ni se face de cerealele Americei și ale Rusiei. De altă parte mișcarea industrială ce i s’a declarat in România, reclamă o deosebită atențiune a ministrului, studii îndelungate, o priveghere neadormită de tot 11 i ce se face, a tot ce e de ramură de mare utilitate iconomic al României , ▼ căi ferate au luat asemenesvoltare in țara nóstra. 0... in instrucțiune mai multe sute de kilometri de cale ferată ; altele fac obiectul studiilor guvernului și, in curând vor trebui să fie și ele puse in execuțiune. Ce să mai zicem de celelalte mari lucrări fie de îmbunătățire a porturilor, fie de ridicare a comerciului! Un ministru oricât de energic și atotștiutor ar fi, nu póte duce cu bun succes tote aceste sarcini, privitore la comerciu, la industrie, la agricultură, la lucrări publice, la căi ferate. El va lăsa pe sama șefilor de servicii, nerăspunzători nici moral nici material, parte din aceste atribuțiuni, și marele interese ale țării, cele mai vitale, vor trebui să sufere. ^ Iată pentru ce am cerut și cerem să se voteze cu o oră mai nainte proiectul , numesc ganganes, fără îndoială, din causa zgomotului pe care’l fac, și pe care cuvântul caută a’l imita... — Ei bine ? — Ei bine, când cineva își lipește urechia de stîncă, în grotă, aude forte lămurit sunetul clopotilor... — Din ce causă are ? — Pate că alții o știu,—eu n’o știu...—Vrei să plecăm, messire?... — Iată-mă gata. După ce urmă drumul cam la vr’o trei sferturi de leghe Magúi se opri. — Messire,—Zisă ea,—drumul nostru de-a dreptul ar fi să mergem prin Chaux-le-Dombier, dar am motive pentru a nu trece pe acolo. — Ce vom face ? — Vom apuca la stînga și vom intra în pădurea de la Bonlieu a căreia margine o vezi la jumătate de sfert de leghe de aici, și în care cunosc chiar cele mai mici cărări...—Vino, și fii fără grijă, îți făgăduesc să te conduc bine. — Te urmez ca și cum însăși Providența m’ar lua de mână pentru a mă călăuzi...—In cașul din urmă, încrederea mea n’ar fi mai deplină... Bătrâna femeie mulțumi lui Raoul cu o privire, și, ajungând prin câmpii la marginea pădurei, ea se cufundă cu tovarășul său sub niște păduri seculare cari coronau un fel de maluri gigantice tăete drept aprope pretutindenea și mărginind vălcica în fundul căreia se ridica odinioră celebra mânăstire de Bonlieu. Ajuns pe extrema margine a centurei de stînci de care am vorbit, Raoul se opri, înmărmurit întru câtva de mirare și de admirațiune. Nici o cată, în adevăr, nu vâzu să priveliște mai îngrozitori și mai frumosă în acelaș timp. In fundul unei gâtuituri plină de verduță, închisă din tóte părțile cu păreți de stînci cari s’ar fi putut crede că sunt grămădiți unii peste alții de puternicile mâni ale Titanilor, —blocuri de granit, unile strălucitore, altele întunecate, coronate de verdeța negră a brazilor seculari cari’și înfilogeau rădăcinile in stînca golă, ca niște ghiare de vultur,— ruinile moniastirei își întindeau dărâmăturile lor pitorești pe marginea unui lac tot așa de adinc, cât așa de albastru ca lacurile Scoției. Colanele sfărâmate,—arcadele dărâmate,— bălțile năruite pe cari le acoperea edera cu mantaua sa regală ;—tote aceste sfărâmături, în fine, lângă stâncile nestrămutate și verdeța eternă, spuneau roate tare a tot privința Creatorului și nesfârșita slabăciune a creaturei. Raoul,—o repetăm,—se oprisă. — Ei bine, messire ce Lei?— el inta bă Mlui. — Privesc,—răspunsä el,—privesc și admir.. — N’avem astăzi timp pentru admirațiune, vină, te rog. Bătrâna femeie se angajă cu hotărâre intr’un fel de dispicăturii sau tăetură pe care apele de plânși omorul topit întrebuințaaă mii de ani s’o st pe nani, și care conduce din vârful stîncei in viirică In părțile Bretagnei și Normandei, tăetaria de felul celei de care vorbim se numesc valleuses. După câte-va minunte de drum greu, dar neprimejdios, Magui și Raoul ajunseră pe malul lacului de Boulieu. Un pârâiaș cu apă limpede ca cristalul de stîncă și race ca omătul abea topit, își ia naștere din lac, și, șârpuind și murmurând, urmază numerosele cotituri ale unei văi strivite și aprope cu totul împâdurata, care, în partea opusă celei prin care insisă personajele nóstre, dă în valea de la Chartreuse. Astfel se numește locul pe care erau ruinele de Boulien. Magui și Raoul urmară câtva timp cursul acestui pârâuaș, care se sfărâma de blocurile de patră grămădite în albia sa și le acoperea cu spumă albă, cu un frumur și cu murmure care-i dădeau orecare asemänare cu un copil mânios. Acest pârăuaș se numea și se numește încă le Bérisson. Puțin câte puțin gâtuitura strivită se lărgea înaintea drumeților ;—copacii împrăștiați pe castele sale se răceau și, la o cotitură bruscă, veZurii întinzindu-se înaintea lor o vale nemărginită și măreță, pe care o mărginea, în partea dreptă, prelungirea malului în vârful căruia ei se aflasă cu o jumatate de ora mai imunte. — Pentru a ajunge la grota des Ganganes,—Z‘să Magui, — n’am avea decât să urmam cursul apei, — dar nici nu trebue să ne trecă asta prin gând... — Pentru ce?...—Sunt pre cărările așa de primejdiose în câc să ne spăimânte ?... Magui dădu încetișor din cap. — Nu-i asta...—răspunsă ea în urmă. — Dar ce-i ? — Ar trebui să trecem pe la palele castelului de l’Agle. Ritul tresări. — Castelul de l’Aigle !...—repetă el cu o voce surdă. —Așadar suntem ore așa de aprope decăstelul de l’Aigle?... — E agățat, ca cuibul vulturului căruia’i datorește numele seu, pe piscul cel mai înalt al muntelui pe care mergem... — Și pentru ce fii să’l jidemn jurăm astfel?... — Nu mă întreba de iad, messire.—In acest moment nu pot, sau mai degrabă nu vrea să-ți răspund... ! — Iți respect tăcerea și secrețele... Treci pe unde vrei, te urmez... — Vezi d-ta, la câteva sute de pași înaintea nostră, tăetura aceia de pământ? — O găsesc mai degrabă decât o văd... — In acest loc Herissonul se aruncă din înălțimea stîncei într’un bassin adine.—Vom coborî la nivelul acestui bassin și vom urma o gâtuitură strictă și întunecosă care, printr’o cotitură, ne va conduce la ținta nostră... căci ea se unește cu valea în care suntem. Bătrâna și ténerul începură din nou să mergă tăcuți. După o jumătate de oră, ei ajunseră la capătul gâtuiturei despre care vorbise Magui. La drepta, stînca se sfârșea, pentru a face loc unui povârniș acoperit cu pajiște, forte rapide, și cu toate acestea practicabil. • X Din înălțimea acestui povârniș,—întrebă Raoul,— se póte vedea castelul de l’Aigle ? — Se pare,—răspunse Magui,— pentru ce’mi faci acestă întrebare?... — Betrâna nu primi nici un răspuns.—Raoul care se repezisă, era deja departe de ea. Ea înțelesă c’ar fi nefolositor să’l cheme înapoi, și, așazându-se pe o bucată de stîncă, îl așteptă. Ajuns la jumatatea înălțimei muntelui, Raoul se opri și se întorsă. Masa impunătore și înaltul turn al castelului lui Antide de Montaigu păreau că esă din nou zi înaintea lui. El a ținti asupra acestui manual îngrozitor o privire lungă plină de o fixitate arteióre și de o expresiune nespusă de ură.—Dar de o dată el păli, —poticni,—mirarea și póte chiar groza îi mări ochii;—el își făcu cruce și coborâ rapede povârnișul pe care-l suilă. (Va urma), y .