Curierul Foaea Intereselor Generale, 1884 (Anul 11, nr. 3-146)
1884-10-26 / nr. 122
Anul al Xll-lea No. 122. IASSI Vineri 26 Oct (7 Nov.) 1884.____Apare Duminica, Mercurea și Vinerea j PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR M [ASSI, pe an, 24 Fr — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. ÎN DISTRICTE, pe an, 24 Fr — pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STREINATATE...............................................40 FI — INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ . . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc............................ Anunciuri : Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 bam IW, 20 bani* CURIERUL (TEBALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnu Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre & 31, Passage Verdeau, Paris.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wien. Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien.— Rotter & C-o Riemergasse 12 Wien.— Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win ilf. 20 bani« Oct. : Nov. 21 Duminică Cuviosul Ilarian cel mare 2 Duminică Trapassos 6—41 4 49 22 Luni Părintele Averbie • 8 Luni S. Marcel 6—43 4—46 23 Marți Apostolul Iacob fratele Domnului La 21 Octombre sOare din nopte, La 4 Marți S. Carlos B. 6—44 4—46 24 Mercuri Marele Martir Areta „ki • 5 Mercuri S. Zacharie 6—45 4—45 25 .Im Sfinții Marțianți Martiriena plina cu, nor, veni 51 apoi bine,,5 Joi S. Leonard 6-46 4-44 26 Vineri (f) SI. Ziarele Hart. Uimite. 7 Vineri S. Florent 6—48 4—42 27 Sâmbătă t Sf. Dem. Basarabov sf. m. Nestor________________________________________ _ ________ Sâmbăta Saintes Relig. 6—49 4—40 CONRESPONDENȚI IN STREINATATE : Calendarul Seaptă, na. anei STIL VECHIU ț> JO A PATRONUL PILOTTI VI POLDUST SEPTAMANA STIL NOU | " 1)IDA PATRONUL ț>ILEI Răs. Soar. Apusul Soare A apărut de sub presă: IaECHEA EliEtTULUI^I Publicată in Monitorul oficial No. 52 din 9 Iunie 1884. Articolele revizuite din Constituțiune (după edițiunea oficială), se află de vânzare la Tipografia noistră cu prețul de 50 bani broșura. CANDIDAȚII Partidului Liberal-Național la viitoarele alegeri parlamentare. LA CAMERĂ Colegiul I Vasile Pogor Const. D. Cerchez Ștefan Șendrea Iacob Negruzzi Colegiul a 1 2-lea. Dimitrie Tacu C. D. Dimitrescu I. Iancv C. Lepadatu I. Melic Gh. Cripenschi Colegiul a.1 3-lea. Petru Verussi LA SENAT Colegiiual I Principele Gh. M. Sturza Leon Negruzzi Colegiul a.1 2-lea, loan Manu Gheorghe Tăcu C. Climescu IAȘI, 25 Octombre 1884. Puține Zile încă și luptele decisive electorale vor începe. Alegătorii se vor afla de’naintea urnelor spre a depune votul lor în ele, va sosi momentul solemn După acesta când Națiunea va cunosce pe represiotanții săi, cari vor avea sacra datorie de a’i sprijini interesele în viitorele Corpuri legiuitore. Nu mai ramâne nici un dubiu că acest act solemn nu se va îndeplini fară agitațiuni, fără lupte de tot felul. Nu ne îndoim înse de asemenea, că Națiunea, care s’a mai aflat în asemenea împrejurări, vasei și de asta-data a aprecia importanța misiunei sale, vasei să deosebiască binele de rău și ca printr’o purtare demnă, va arata lumii că interesele generale ale țerei îi sunt mai presus decăt interesele personale sau de partid. Rezultatele alegerilor vor fi în curând cunoscute și țara va cunosce pe bărbații în ai cărora mâni vor fi încredințate destinele ei. Se va sti în curând care partid politic va eși triumfător. Pe noi ínseau ne importă acesta din urmă. Noi nu dorim asta decăt ca alegerile să se facă în liniste și ca voturile alegătorilor să se îndrepteze asupra unor barbați animați de zelul de a servi intereselor țetei. După noi, culorea politică jocă un rol secondar; este de ajuns ca alesul să fie un barbat capabil, onest și iubitor de patrie, fie el liberal, liberalnațional sau conservator. Vom fi pe deplin mulțumiți cu oricine, dacă vom vedea ca țara progresată și că adevăratele ei interese sunt sprijinite cu căldură. Totul depinde astăzi de la prevederea alegătorilor. Bine vom avea, dacă alegătorul va sei cui să încredințeze votul său. Réui vom avea, dacă voturile vor cădea asupra unor barbați cari nu îndeplinesc condițiunile cerute pentru a putea represința interesele națiunei. Toți sunt de acord, că țara nostră are trebuința cea mai mare de a-și procura mijlocele necesare pentru a putea satisface la cheltuielile cerute de exigențele secolului în care trăim. Toți stiu că mijlocele nostre pecuniare nu sunt în stare a acoperi golurile existente și că trebuie se ne gândim la mijloce de acelea, cari near oferi calea cea mai nemurită pentru a putea ajunge la acest scop primordial. Presa întragă română a aratat în nenumărate rânduri defectuositățile cari există la noi în privința chestiunilor de natură economică. Se scie că agricultura, industria, artele se află încă în fașă la noi. Se scie că comercial, acest nerv principal pentru înflorirea unei țeri zace încă în lăncezire la noi. Cine nu cunosce concurența periculosâ ce străinătatea ne face nmic în profitul ei și’n detrimentul nostru ? Cine ou sde ca România este una din țerile cele mai fertile, cele mai avute în privința producțiunilor solului ? Avem un climat temperat. Pâmântul nostru produce ronele cele mai variate. Incepand de la producțiunile zonei meridionale până la acele ale zonei septentrionale, regatul nostru se bucură de tote avantagiile ce le pote procura o natură abundentă. Avem păduri virginale, în cari n’a străbătut încă piciorul omenesc; avem câmpiile cele mai întinse pentru crescerea vitelor de tot felul; pe câmpiile nostre cresc flori din cari se nutresc albinele, cari ar putea represinta un venit însemnat în budgetul veniturilor nostre. Solul și climatul nostru permit o cultură întinsă a plantelor necesare pentru hrana și îmbrăcămintea populațiunei nostre. Cu tote acestea avantagii pe cari ni le procură natura însăși, nu se aud decăt numai plângeri din tote părțile, precum : reu mergem, productele nóstre nu au preț, industrie nu avem, trebuie se vindem productele nóstre pe un preț de nimic la străini, pentru a le cumpera de la dânșii cu prețuri exorbitante ecc. etc. Exemplele sunt multiple, vom cita rnse numai puține, pentru ca lumea se’și facă o închipuire despre starea economică în care ne aflăm. Avem păduri seculare. Ele se distrug, se împuțineză pe fiecare ții pentru a servi pentru înavuțirea străinilor, cari le cumpera, putem lice, cu’n preț ridicul de eften, veni éndule apoi tot nouă cu prețuri fabulose. Mii de stănjini din lemnele cele mai bune ale pădurilor nóstre se întrebuințezâ pe fiecare an pentru a alimenta cu dănsele numerasele locomobile ale căilor ferate, pe când acestă alimentare s’ar putea face prea bine cu cărbuni de pământ, de cari abundă solul nostru. Avem animale de tot felul: vite cornute, cai, oi, rămători etc. etc. Ce folos avem din ele ? De abia ea se consumă carnea lor în țară, iar restul: „lâna, pérul, perea, oiele etc. sunt întrebuințate de fabricanți străini, cari le cumpera cu mai nimic și ne vând apoi productele fabricate din ele cu nisce prețuri fabulase. Intr’un cuvânt, avem de tate în țara nostra ; n’am avea trebuință a recurge la ajutorul nimenuia. Nu ne trebuie decăt o bună-voință din partea mandatarilor țetei și totul va merge bine. Vom fini în a susține cu tărie că nu luptele de partid, nu reușita cutârul sau cutărui partid politic, nu scriea că X sau Y a reușit în alegeri pute forma fericirea țerei nóstre. Ea are trebuință înainte de tate de barbarii cari se intereseza de binele ei. Dorim dar din inimă ca din urnele electorale să lasă numele unor barbați cari ar putea insufla încredere națiunei, ca interesele ei vitale vor fi susținute cu căldura și inteligența cerută. TELEGRAME Londra 3 Noembre. Lordul Granville interpelat in privința depeșei pe care Khedivul ar fi adresat’o reginei Victoria pentru a’î anunța luarea Khartumului de cátre rebeli, declară că Majestatea Sa n’a primit nici o depeșă de felul acesta. El crede ínse că știrea este neesacră. Cairo 3 Noembre. Generalul Wolseley a sosit la Longola. Berlin 3 Noembre. „Gazeta Germaniei de Nord“ publică o serie de scrisori scrise de la 1866 până la in 1867 de ultimul rege al Fanovrei. Ținta urmărită de partita Guelf și mijlocele politice intrebuințate pentru a isbuti, reese lămurit din lectura acestor scrisori. Ducele de Cumberland, adaogă „Gazeta,“ s’a pus in același punt de vedere in scrisorea pe care a adresat’o impăratului Germaniei in Iulie 1878 pentru a’i anunța mortea părintelui său. Berlin 3 Noembre. Știrea că guvernul german ar fi dispus a ridica tacsele de intrare asupra grâului este neîntemeiată. Pesta 3 Noembre. Cornițele Lóngay, fost ministru a murit astăzi. Borna 3 Noembre. Numirea succesorului Monseniorului Ledochowski la archiepiscopia din Posen se póte privi FOILETON A. BELLOT. 7 MEDICUL DE ALIENAȚI Roman tradus de d> JW. JIt* (Urmare). In etagiul d’ântăiu conducea o ferestra mare in arcuri cu trei aripi,sau mai bine (licând cu trei despărțituri—pe o terasă întinsă, purtată de Karyatide, care și ea era înconjurată de o balustradă atât, de fin lucrată, că avea asemănarea unui obiect de artă florentin. Tote despărțiturile acestei ferestre erau deschise în acest moment. In același timp, când luntrea trecu cu pasagerii cunoscuți pe de’naintea vilei, se ivi o damă tânără pe terasă și acestă damă era îmbrăcată în un doliu sinistru. Un păr abundent negru, aprope de culorea oțelului încadra fața palidă, a căria forme clasice stăteau într’o armonie complectă cu fața fină și expresivă. Hainele ei croite pe talie, de culore negră, făceau ca formele voluptuose ale corpului ei să se distingă și mai mult. Acele haine bine potrivite pe corp, de o culore întunecată, desemnau avantajos conturele unei figuri adevărat nobile. Ca singură bijuterie purtă ca un medalion de marmor negru, atârnat de o panglică negră de catenea la gât, pe care erau incrustate două litere de argint, un F și un B. Expresiunea feței sale, adevărat nobilă și fină, era acea a unei tristețe profunde. Mâna ei cea dreptă se răbuna pe capul unui ogar cenușiu, care începuse la trezare la apropierea luntrei. «Taci, Fox !» ordonă luna fată cu o voce scurtă și decisă, după care animalul se linișci scoțând numai nișce sonuri înăbușite. Amjind Fabrice vocea junei dame, tresaltă el din nou, ínse nu’și Intorse privirile către dânsa. «Ah, ce ființă omenască Încântătare!” exclamă Matilda într’o admirațiune sinceră. «Puțin prea palidă după gustul meu/ opiniă Adela, «însă în total destul de frumușică.» «In adevăr o figură de om forte plăcută!" afirmă micul baron. «Fabrice, ce nu te uiți la d-șura castelului, ea merită în adevăr de a i se acorda puțină atențiune." Dacă nu voia ca privirile tuturor să se ațintiască asupra lui, Fabrice nu putea întârzia de a respunde la acestă invitare. El își întorse prin urmare capul și privirea sa se întâlni cu ochiulunei fete care stătea pe terasă. Iudată se sculă de pe bancă și se înclină profund de’naintea ei. Dama în doliu respinse la acest salut într’un mod forte decent însă reservat. «Cum, tu o cunosci ?" esclamă Matilda cu mirare, «dor de unde, pentru D-leu?!» «Din Paris, am întâlnit-o acolo în mai multe societăți.« «Cum se numesce ea, este căsătorită ?» «Ce te pote interesa acesta ?* «Prea mult, sunt forte curios»." «Ea se numesce Paula Baltus.* «Sora nenorocitului? A asasinatului?" Fabrice făcu un semn afirmativ. Aci se amestecă luntrașul în conversațiune cu maniera sa cam îndrăzneță. «Ea este pe cât de bună pe atât și frumosulise el. «Mai înainte cel puțin de asasinarea fratelui ei de către nișce făcători de rele, o numiau toți providența săracilor. Acum însă s’a schimbat acesta ; acum se gândeșce ea numai la acea diminâță îngrozitore, când i se aduse în casă cadavrul fratelui omorât." «Brr!*lise Matilda cuprinsă de fiori. «Audiind cineva asemenea istorii i se încrețesce tată pelea !* «Acestea sunt nisce istorii forte sinistre, amicul meu,"lise Fabrice : „damele nu le ascultă cu plăcere; n’ar trebui să le istorisesci mai departe." «Acesta se potrivesce de minune," respinse marinarul cu un fel de impertinență, «căci nici mie nu’mi prea place să le istorisesc." «Nouă însă ne place forte mult de a le audi*lise Matilda, roșindu-se pe față de alterațiune: «Nouă ne plac prea mult asemenea istorii îngrozitore, Adelei și mie. Ah, nu este nimic mai frumos decât când îți înghiață spinarea de groză ! Dacă nu’ți place acastă istorie, Fabrice, astupă’ți urechile ! Vată poți capata cât poftesci de la baronașul nostru." «Nu fii copilă, ce mi-ar putea displace ?Elise Fabrice cu’n surîs silit; «am vorbit numai în avantajul vostru, dacă vă face plăcere, rugați pe acest brav barbat să vă istorisiască acesta istorie «Ai spus dér, că d-șora Baltus-------- «Că nu mai are asemănare cu d-șora Baltus din trecut, de când fratele ei a călit sub loviturile acelui făcător de rele care va fi decapitat mâne la Melun, și puteți jura că mâne voiu fi cel d’ântăiu la fța locului, căci vreți să aud ceva lice.* «Creții dér că va spune ceva?" întrebă Fabrice cu’n ton alterat, însă Matilda nu lăsă timp marinarului să respundă. Ea putu vedea încă figura Paulei Baltus pe terasă și interesul ei se aținti asupra acestia. Ea doria să scie în detaliu cum s’a petrecut faptul în acea diminăță, când se găsise cadavrul, și voia să i se descrie impresiunea d-ștrei Baltus la vederea lui. «La început se credea că ea și-ar fi perdut mintea." Cu aceste cuvinte fini suntrașul istorisirea detaliată a acelor scene. «Vedeți colo acea grupă de arbori ?“ continuă ea după o mică pausă arătând cu mâna spre mal. „Acolo s’a fost ascuns ucigașul, acolo a pândit el pe victima lui, spre a o culca în fine la pământ cu trei împușcături de revolver !* «Acum mi se face în adevăr rece de groză!—De minune!"—(lise Matilda. «Și mi-ași putea smulge părul din cap că n’am putut vedea și au fi nimic din tota istoria acesta* reîncepu luntrașul din nou, scărpinându-se pe cap. «îmi vine să mă omor, să mă împușc !» .D-ta?" întrebă Fabrice aprope întemnut de mirare. «Cum dracu ai fi putut vedea ceva tocmai dta? Unde ai fost când s’a comis crima?" «Vedeți colo pe malul cellalt acel pavilion care aparține de castelul cel mare ? Ei bine, în acel pavilion am locuit câtva timp și acolo am dormit în noptea când s’a comis crima. Atunci eram în serviciul unui milord englez ca luntraș, care arunca cu banii în drepta și’n stânga ca și când ar fi fost plită. Eram însărcinat cu privighiarea așa numitei sale flote—adică un vaporaș mic, un calc și o luntre,— și precum am zis, mă instalasem pentru acest finit în pavilion. *