Curierul Foaea Intereselor Generale, 1884 (Anul 11, nr. 3-146)
1884-11-21 / nr. 132
Anul al Xll-lea No. 132. IASSI Mercuri 21 Noem. (3 Pac.) 1884. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea / PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR ÎN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STREINATATE...............................................40 F1 INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ . . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc.......................... Anunciuri : Fag. T, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 ban Ar. 20 bani. CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE CONRESPONDENȚI IN STRÉINATATE : Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre & 31, Passage Verdeau, Paris.— Pentru AUSTRTA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wien. Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien.— Rotter & C-o Riemergasse 12 Wien.— Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un iVt*. 20 bani. __________________________________Osulend.a.ru.1 Septămenriei____________________________________________________ 18 Duminică L-ți Martiri Platon și Roman . .. Duminică Avenfe 7_18 4—22 19 Luni Sf. Profet Avdia și sf. Varlaam ;ec* kuni • S* 1101 7—19 4—22 20 Marți Sf. Păr. Grigoriu Decapolitul La 21 Noemvrie 5 ore sara, Pătrarul f ?îart1 . axav‘ 7_90 4—22 21 Mercuri t+ *****■ »*« » M»*«* Domnului din urmă CH topad& ?i gcr. j g’ 7-21 4“22 22 Joi Sf. Apostol Phaimon 1 * * n - 5‘ □ £ D 7_oo 4—22 23 Vineri Sf. Păr. Amfilohie Epise. Icontei S J.1“®" “• »“f 7_.23 4-22 _______24___________Sâmbătă_________S-ții P. Olim. al Romei și Petru al Olt.____________________________________________________________________Sâmbătă_________S- Nicolils___________________________________________--------------------------- Aeșit de sub pressă și se află de vânzare la redacțiunea nostrá: Calendarul Curierului pe 1885. Acest calendar cunoscut deja de ani îndelungați, pe lângă că conține o materie bogată necesară unui almanah, îl putem recomanda onor noștri lectori și abonați și in privința pieselor pentru distracțiune. Facem dar cunoscut aparițiunea acestuia tuturor abonaților, amicilor și cunoscuților noștri. Prețurilici mici. A apărut de sub presă: lECIEA ELECTORALĂ Publicată in Monitorul oficial No. 52 din 9 Iunie 1884. §' Articolele revizuite din Constituțiune (după edițiunea oficială), se află de vânzare la Tipografia nostra cu prețul de 50 bani broșura. IFIÄ Aeșit de sub presă și se află de venire la redacțiunea .Curierul* nuvela istorică . Spada lui Carol XII Prețul 1 leu nou. Abgar IH. Buiucliu Avocat, S'a mutat strada Seulescu casele Mircea, Dr. med. D. G. 1LUTZA S’a mutat in Strada Mare in casele I Wecsler lângă Mitropolie. 1*EHM ÍT O condicuță de notiții cu titlul: . Dr. Holzer's Herztlicher Medizinal-Kalender » s’a perdut Duminica trecută în sala alegerilor la Primărie.— Găsitorul care va înapoia acestă condicuță d-lui Dr. Max, va primi o recompensă de 20 fraud.. ---------------------------------------------fy STIL VECHI U JIO A j PATRONUL PILEI ri.VIPUL DIN SEPTAMANA | STIL fLOU 1I Ü A j PATRONUL 11_LILI ■ ■ [UNK] [UNK] [UNK],. 8oar Apiiaul Soare . 7 17 4 23 IAȘI, 20 Noembre 1884. Industria naționala si inenrajarea ei. In secolul nostru s’au convins tote Statele civilizate, că fericirea și prosperitatea unui popor depinde în cea mai mare parte de la instrucțiune, comerciu și industrie. Convingându-se o data de acest adevăr necontestat de mime, ele au început a părăsi una câte una direcțiunea eronată a luptelor politice și de partid, cari nu produceau alt resultat decât a pune pe națiune într’o agitațiune zadarnica, paralizând interesele ei cele mai vitale. Francia ne pate servi de exemplu convingător, cum o națiune care se ocupă exclusiv de politică, riscă de a’și perde chiar existența. Lecțiunile simțitorre primite în anii 1870 și 1871 au deșteptat pe Francia din somnul letargic, au învățat-o să recunoscă, că politica și resbelele nu sunt singurele căi cari conduc la fericire. Era o adevărată fericire pentru Francia că a recunoscut la timp acest adevăr, căci de altmintrelea putea să i se întâmple mult mai rău decât cum i s’a întâmplat, perderile și umilințile suferito Crwu nu fi ® <gi mai mnan. Ea a perdut ilusiunile, însă i-a remas realitatea, care i-a indicat cu precisiune severi calea ce trebuie să apuce pentru a se restabili și a progresa. Recunoscând ca agricultura, comerciul și industria sunt nisce căi mult mai solide și sigure pentru prosperitatea națiunei decât resbelele și luptele politice, Francia s’a pus pe lucru, a părăsit calea greșită și astatfi, ea se ocupă cu deosebire de acele chestiuni economice cari formază adevărata fericire a unei țări. Dacă Francia, acest stat vechiu, una din puterile cele mai mari ale Europei s’a convins de acest adevăr, cu cât mai mult România, acest stat Încă sune în comparațiune, ar trebui să tragă folose din experiența altora. Cu bucurie trebuie să constatăm că și lumea nostră a început să recunască că avem trebuință de a ne ptsra de desvoltarea instrucțiunei, de ameliorarea agriculturei, de introducea și neurajarea industriei naționale Cine nu scie că solul Românei este unul din cele mai productive? Cine nu scie că el produce vegetațiunea cea mai variată și mai abundentă ? Insă ce ne-ar putea folosi tote aceste daruri ale naturii, dacă nu vom avea o agricultură rațională, dacă productele solului nu vor fi întrebate și apreciate în piețele de comerciu din causa cualitaței lor inferiore, dacă nu vom avea o industrie națională ca să putem fabrica în țară diferitele articole, de cari avem trebuință și pe cari străinătatea, după ce le fabrică din productele nóstre brute, cumpărate de la noi cu prețuri de nimic, nu le vinde cu prețuri exagerate. Avem cânepă, in, oi cari ne procură lână, vite, cari ne procură pei, albine cari fabrică miere și cera. Cu tote acestea noi cumpărăm de la străini pânza, stofele pentru împio* nir m carjeDiiuioa, căra și câte alte .......—, de care avem trebuință și cari s’ar putea fabrica prea lesne la noi în țară. Pentru aceste articole ese din țară sunt considerabile, iar străinii ne plătesc forte puțin pentru productele nostre brute. Din cele expuse oricine se va putea convinge că în primul loc avem trebuință de ameliorarea agriculturei și de introducerea, desvoltarea și încurajarea industriei naționale. Despre acesta s’a convins pressa, guvernul și chiar M. S. Regele, care a atras prin mesagiul tronulu deosebita atențiune a mandatarilor țetei asupra acestor chestiuni economice. Trebuie să constatăm asemenea că mulți barbați eminenți și buni patrioți au început să lucreze în acesta direcțiune înființând diferite societăți comerciale și industriale și organizând exposițiuni naționale. M. s. Regina României, tot in scopul de a deszvolta și încuragia industria nostra, a bine-voit a trimite la Londra mai multe articole confecționate la noi, precum: costume naționale, broderii, covore (scorțe) și alte obiecte de acesta natură, cari au fost admirate și apreciate. Primele încercări s’au făcut deja și ele au fost încoronate de un succes destul de satisfăcător. Visitatorii exposițiunei aranjate în anul acesta prin inițiativa cooperatorilor români în orașul nostru au avut ocasiunea a vedea și admira multe obiecte frumose, confecționate de Români și Românce, și a se convinge că și Românii pot lucra decá vor. Unul din obiectele cele mai frumose și mai demne de admirat era un epitaf cusut cu mătăsuri colorate de domna Sultana Lazu născută Sofronie, fostă elevă la școla centrală din Iași. nî Acestă demna a sacrificat gjuni .33 neutru ^uiry* audioi suurăn citită, p. ... destinase de la început ca să figureze între ornamentele catedralei orașului nostru. Insă, „omul propune și Dumnezeu dispune.“ Posițiunea materială a d-nei Lazu s’a schimbat în zâu prin împrejurări independente de voința sa, astfel că acastă lucrare trebuie să’i serve astăzi ca unul din mijlocele pentru îndreptarea posițiunei sdruncinate. Oricare ar fi íusé scopul și intențiunea domnei Lazu, nu este mai puțin adevărat, că tabloul expus a fost lucrat cu multă îngrijire și artă și ca merită apreciare, admirațiune și incuragiare din tote punctele de vedere. După finirea exposițiunei, tabloul a fost expus câtva timp și’n redacțiunea nostra, unde a fost asemenea admirat de toți cari au avut ocasiunea a’l vedea. Cu atât mai mult ne surprinde faptul că juriul exposițiunei n’a luat de loc in considerațiune lucrarea expusă de D-na Lazu și că nu i-a acordat cel mai mic semn de apreciere și de incurajare. Pe cât știm, s-au premiat și medaliat mulți exposanți pentru lucrări mult mai inferiore epitafului expus de domna Lazu, și nu înțelegem pentru ce să se facă escepțiuni, să se acorde favoruri unora și să se trecă cu vederea meritele altora și’n întreprinderi de o natură curat națională. Societățile industriale, exposițiunile sunt bune, resultatele se pot obține din ele, sunt incalculabile, însă pentru ca să pute produce un bine general, nu trebuie să existe protecțiune și favoruri. Lucrul și arta să se aprecieze după adevăratul merit,fără nici o deosebire de rang și titluri. Atragem clar atențiunea tuturor attudor persan, cari se ocupă de dese ori ca aftiîana’o a! cari sunt convinși că prin incuragiarea industriei se pot dobăndi resultatele cele mai satisfăcătore pentru prosperitatea unei țări, se aibă cea mai de aprope privighere, ca cel puțin pe viitor să se aprecieze adevăratele merite ale exposanților fără nici o distincțiune de posițiune socială a industriașilor, căci numai astfel se va putea desvolta gustul pentru industrie și arte. Cu deosebire guvernul, protectorul legitim al tuturor chestiunilor economice are datoria sacră de a se interesa cu preferință de aceste chestiuni, de la cari depinde prosperitatea națională. FOILETON A. BELLOT. MEDICUL DE ALIENAȚI Roman tradus de UT. JB. (Urmare). 17 Doctorul aședă acastă hârtie iarăși la locul ei și continuă in reflexiunile sale. „Șasezeci mii de franci nu sunt în adevăr prea mulți pentru tote ostenelile și îngrijirile mele și cu deosebire pentru riscul în care m’am aruncat. Intră devisa mea a fost totdeauna ng trăiesc și să las și pe alții să trăiască. Mă voiu feri asemenea ca să’mi perd clientela prin pretențiuni exagerate, și, proverbul zice în fine, că din părăuașe mici se fac fluvii mari. Sarmana, d-soră de Revel! Voiu dedica însă o lacrimă în memoria ei, căci ea îmi era forte simpatică." Tristeța de care se părea a fi cuprins doctorul, fu învinsă in timp scurt, și el începu a se ocupa din nou cu registrul său. «Magdalena Sensier. Plătește patru mii de franci pe an și a depus o cauțiune de douăzeci și cinci de mii franci. Ea s-a exaltat la vrăsta de douăzeci de ani și este incurabilă. Serta forte amară ! Ciudat, cât de cumplit lovește destinul pe unele familii." Acum se opri ochiul directorului asupra unui loc al registrului seu care era înlocuit prin trei stele. El surise: «Clienta cea mai mănușă dintre tote !» murmură el; îmi va procura suma frumușică de cinci sute de mii franci ia $iua când rudele pensionarei mele vor intra in succesiunea colosală. Și nu există nici un risc in acestă afacere. Am jurat că nu voiu spune nici unui om din lume că ea trăiește in stabilimentul meu și că este exaltată. Prin acesta păzesc numai secretul medical; acesta este dreptul și datoria mea și pentru discrețiunea mea voiu fi recompensat,—recompensat într’un mod regal—motivul acestei mărinimii nu mă privește de loc.“ Doctorul continuă încă câtva timp cu verificarea registrului seu și resultatul acestei examinări trebuia să fie prea favorabil, căci la finele ei ochii sei lucrau de mulțumire și de bucurie. Ajungând la finele listei, luă o foie de hârtie, adună cifrele și exclamă : «Două milioue una sută trei deci de mii franci, despre carii companionii mei n’au nici o cunoștință ! Ura! In vr’o câteva luni voiu închide prăvălia și mă voiu retrage eu două milione și voiu trăi ca—ca Dumnezeu in Francia, ceia ce însemnează o viață într’un stil mare, minunată și plină de plăceri!" Pănă aci ajunsese doctorul în monologul seu, când fu întrerupt in reflexiunile sale fericite prin sunetul unui clopot Medicul de alienați își rădică ochii de pe socotelele sale și ascultă. Se aușfi un al doilea sunet de clopot. »O vizită pentru mine în salonul de primire," murmură medicul sculându-se de pe scaunul seu, spre a închide cât se pote mai curând în sertarul secret condicile și hârtiile cu care se ocupase chiar atunci. Apoi se duse prin grădină în casa elvețiană No. 2, în care, precum știm, se afla salonul de primire. Aranjamentul era și’n camera aceasta solidă și minunată și gustul fin al proprietarului se putea constata di fiecare obiect. Mai intenziu atrasă atențiunea visitatorilor de două dulapuri mari de abanos incrustate cu os de fildiș, care ajungea pănă la plafond, așezate in fața ușei și confecționate după totă aparența in secolul al XVI. Un policandru de aramă, asemenea o piesă antică de artă flamandă din evul mediu atârna de pe plafond, pe când patru tablouri din scola antică italiană contribuiau și mai mult in a constata banal gust al doctorului. La intrarea sa în acestă cameră, se vugiu față în față cu trei persone și la aspectul unia din acestea, ma că era sa i se furișeze o exclamațiune de surprindere din peptul său, atât de puțin era pregătit de a o vedea aici. Era Fabrice Leclere însoțit de bancher și de soția lui, care ședea întinsă pe un fel de canapea ca o figură de cară, și nu observa cele ce se petreceau in jurul ei. Domnul Delariviére ședea lângă dânsa și ținea una din rănile ei în mâna sa, neteflind-o necontenit. El era forte palid și din ochii săi se putea cunosce că plânsese de curând. Fiindcă Fabrice prevăzuse mirarea directorului, se așezase in dosul fotoliului unchiului său, și, la intrarea doctorului, puse un deget pe gură, ca semn, ca să nu denunțe prin nici un curânt relațiunile cari existau intre dânșii, și de abea, după ce doctorul făcuse lui Fabrice asemenea un semn printr’o singură clipire a ochilor, probând prin acesta că’l înțelese, cu teză acesta a lua loc lângă unchiul său. După ce Francois Britier se înclinase de’naintea societăței, se adresă cu Întrebările sale mai întâia către Fabrice. «Cărui motiv se mulțumesc onorea visitei Dv., domnul meu ?* «Noi am venit, domnule doctor, conduși de o causă forte durerosa," respinse junele barbat," si din vocea sa se putea cunosce că se silia a reține lacrimile. «Vedeți aici!» flse el și arătă cu mâna la Jeauna.Așa,—damna este dar pacientă ?» întrebă medicul și o compătimire forte bine-facătöre se manifesta in acestă întrebare a sa. „Da!" suspină Fabrice, «iubita mea mătușică, domna Delariviére, soția acestui domn." «Sarmaua damă!” șopti Francois ațintindu-și ochii sei ameții de compătimire asupra feței palide a Jeannei. «Carele excelente care le-au efectuat, domnule doctor, și renumele abilității Dv., despre care vorbește tot Parisul, ne-au îndemnat—pe unchiul meu și pe mine de a cere sfat și ajutor de la Dv. pentru o damă care ne este forte scumpă." „Da, da, forte, forte scumpă!» repetă domnul Delariviére cu o voce întretăiata, «mai scumpă decât viața !" Doctorul Britier auzind din gura lui Fabrice cuvintele : «unchiul meu și eu," aruncă asupra lui o privire intrebatore, spre a cunosce din expresiunea feței sale adevăratul scop pe care’l urmăria. Insă fața lui Fabrice nu’i spunea nimic,—pare că nu cuteza din causa unchiului său de a’i face vreun semn. După acesta se silia doctoral a ceti in trăsăturile unchiului spre a putea cunosce din ele caracterul lui.