Curierul Foaea Intereselor Generale, 1885 (Anul 12, nr. 2-138)

1885-07-31 / nr. 82

Porta a hotărât sa reguleze soldele întârziate și sâ concedieze pe oficialii engleji cari sunt în serviciul Turciei. Londra 10 August. Ziarul „Mor­ning Post“ desminte vuetul despre demisiunea d-lui de Giers. „Standard“ află că abisinienii au degajat garni­­zana fortului de Sud, din Kassala. Londra 10 August. „Standard“ află că Abisinienii au liberat garnisona for­tului Yarri la sud de Kassala. Același Ziar Zi ° e cu scopul misiunii cu care este însărcinat Sir Drummond Wolf este sa reguleze cestiunea Egi­­petului cu concursul mărginit al Tur­ciei, conform părerei d-lui Bismarck. TI. BALASSAN. CU CRONICA INTERNA „L’Indépendance roumaine“ pri­mește următorea știre din Sinaia: „Principesa de Wied, mama M. S. Reginei, va însoți pe Suveranii noștri la Königstein și va petrece o lună cu Auguștii Sei Copii. Principesa va fi însoțită de fiul său, principele de Wiede. D. Al. Crețescu, primul­ președinte al înaltei Curți de casație și justiție, fost mi­nistru, a încetat din viață, la moșia sa Albești din județul Prahova, în urma u­­nui anevrism. Mortea acestui distins și înalt magis­trat a produs o vie consternațiune în so­cietate și lasă un gol adinc în sinul ma­gistraturii nostre. Om savant, caracter prob și integru, spirit just și pătrunză­tor, inimă nobilă și generosa, Al. Cre­țescu se bucura de stima și iubirea tu­­turor. Rămășițele sale mortuare au fost trans­portate cu trenul, la București, și depuse în biserica Sf. George Nou. La gară corpul înaltului magistrat a fost întâmpinat de d. R. Mihai, ministrul lucrărilor publice, de d. A. Kivu, secre­tarele general al ministerului de justiție, precum și de numeroși magistrați. 0­ . 1­1 . . « o. * «LTndépendance Roumaine spune că d. G. Duca, directorul șculei de poduri și șosele și membru în comisiunea însărcina­tă cu examinarea cestiunii răscumpărării liniei ferate Cernăuți-Iași-Roman, a ple­cat la Viena pentru a lămuri unele ches­tiuni la răscumpărare. Ministrul instrucțiunei publice a luat următorele măsuri: 1. Ca școlari din clasele primare, când vin la liceu, să fie supuși la un examen de gramatică română și de aritmetică, la care dacă nu vor răspunde îndestulător, vor fi înapoiați la scala primară spre a mai repeti clasa IV. Cu acest chip, se va exercita un control mai serios asupra învățăturii din scalele primare, și se va primi în liceu școlari mai bine pregătiți. Răspunderea va privi atunci pe profe­sorii liceali. 2. Față cu plângerile ridicate de regu­lamentul de promoțiune din licee s’a ho­tărât ca, în anul acesta, să se primască la examenul de «corigenți» școlari care n’au obținut media­­ la trei obiecte, afară de muzică, desemn și gimnastică. In același timp, s’a elaborat un nou regulament de promoțiune, care, introdu­­cenndi coeficienți în calculul mediei, face să dispară inconvenientele actualului re­gulament. Pe viitor media generală va fi tot 6, dar se permite ca media specială a vreunui obiect să fie mai mică de­cât 6, însă mai mare de 4. (Resb. W.) Direcția căilor ferate române aduce la cu­noșcință generală că stațiunea Bucu­rești elibereză bilete directe și înregis­­trază bagaje pentru Londra­­ și Paris, via München, pentru Paris, via Arlberg El­veția, și că stațiunea Craiova elibereză de asemenea bilete directe și înregistrază la­­gige pentru Paris, atât via München căt și via Arlberg-Elveția. Direcția generală a căilor ferate ro­mâne publică următorele prin «Monitorul Oficial: în sala e s’a ridicat mai mul­te toaste -se bună venire. Petre ,rmat până tăriliu în sunetul stare și a lăutarilor, și în mijlo­ci animațiuni. «Rom­­ă la 5 August, d. Gri­gorescu, stabilităței generale din minister­ie, va pleca la Paris, Berlin, cu pachetele de rentă, avănd a i le vinde pe 75 suta minimul Ca a­ui s’a dat pe d. Go­lescu, t iurou în direcția vămi­lor, spr­e tălmaciu. «Mai blică următorul comu­­­­nicat : «Joi 25 Iulie reediteză o ști­re de 1 ,1i desmințită. El afir­mă că­­ voi să facă un împru­­­­mut de­je și că d. prim-mini­­­stru a străinătate spre a face demers­­ă privință. Dacă aceste demers reuși, zice «Românul*, i guverm verse măsuri, între cari ridicări din lefurile funcționa­­­­rilor la * 5. 1 «Am smințit deja de repetite­­ ori ase și dă și astăzi cea mai­ complet­a­re celor publicate în: «Roma Școli­­i și șosele. «Monitorul oficial“ ndițiile de admitere în­ școlla d șosele. ~ 1 Un ]­urne Const. Popescu din str. Sa 32, încetând din viață s­i la spu­s heni și neavînd pe ni­meni, perchiziție la domiciliul­ său de iiarul secții 30, care a­u găsit și de napoleoni. Bani s’a­u luat să­­une locului competent." Tera­n. Un corespondent din Călăraș inter* scrie că în $iual de 19 I îmbarcat vr’o 20 o­a­meni, c Ilie și cei mai fruntași, țărani c Geac, județul Ialomița, spre a Silistra în Bulgaria, pentru cele locuri, căci voesc să emig mă cu familiile lor, din * De altmintreli, adaugă corespondintele nostru, lume multă, musică, preumblări pe mare și altele. Visitatorii se întrebă când are să se i­­naugureze statua lui Ovidiu, nimeni însa nu pate să le dea răspunsul sigur. (Galații). D. ministru de resbel a adresat urmâ­­tirea circulară comandanților corpurilor de armata și diviziei din Dobrogia, rela­tivă la bătaia în armată. Domnule general. Prin circulara mea No. 262 din 30 Octombre 1884, am avut onorea a atrage atențiunea d­­róstra și a ve recomanda în particular măsa-­­rile de luat, spre a face să înceteze, în modul cel mai complect, zeul obiceiu de care unele grade nu se puteau desbăra de a lovi pe sol­dat, facând răspunzători pe d-nii șefi superiori de ori-ce abatere de asemenea natură, s’ar fi­ întâmplat în viitor.­­ Cu tote aceste recomandațiuni, și cu totă­­ definderea expresă a regulamentelor nóstre,­­ acel nenorocit obiceiu nu a dispărut cu desă­­­vârșire și cu tote exemplele făcute, chiar Zilele­­ din urmă, am avut să deplar o imprejurare­ din cele mai grave. Din ordinul Majestăței Sale Regelui, atrag din nou, d-le general, atențiunea deosebită a­­ d-vostră asupra acestei grava cestiuni, și vă­ rog a face ca disposițiunile prescrise în cir­­­culara sub-scrisului menționate mai sus, să se­ observe cu totă rigorea pentru cei abătuți, cari vor cunosce că în viitor pentru ori­ce abatere de felul acela vor fi reprimați cu totă severitatea și notați în memoriul lor, spre a fi eliminați de la rândul vechimei pentru îna­intare. In fine, vă rog cu tot dinadinsul d-le general, să bine-voiți a face ca d-nii comandanți de divisii și de brigade să pună cea mai neador­mită privighere, și să caute a descoperi, ori­ce abus în acestă privință, și a’l comunica ime­diat ministerului de ori-ce importanță ar fi. Bucuresci 15 iulie 1885. Ministru de resbel, general adjutant St. Fălcoianu. p. Directorul serviciului, Maior, Eustațiu D. ministru al afacerilor străine, a adresat d-nei Obedenaru, cu ocasiunea morții soțului­ său, următorea scrisore: Doamnă. Prin telegrama mea de la 11 Iulie curent, am avut durerosa însărcinare de a vă expri­­­­ma sentimentele de adâncă mâhnire a guver­n­ avis .­­ De la 20 August a. c., trenurile mix­te, cari circulă între și între Bacău și gane de clasa IV. Biletele de căl& costă 3 bani de Dej și Mărășești avea și va­­ clasa IV metru, a­ Capitala Marți fară ducându-se la băile de la Slănic, unde vor petrece câte­va zile. Apoi se vor duce la Constanța. D. dr. C. Cantacuzin va lipsi din Ca­pitală o lună. D. arhitect N. Cerkez a plecat Sâm­bătă la Brăila spre a inspecta lucrările noii clădiri a sucursalei Băncii Naționale din acel oraș. D-sa se va duce în acelaș scop la Ga­lați și la Iași. O furtună mare cu plóc și grindină cât nnca a fost în comuna Almalău jud. Con­stanța. Tote viile sunt distruse, grânele de pe câmp s’au spulberat, mai multe case au fost inundate și desvălite. Se scrie din Tu­ie că d. G. Chirițescu, prefecti­eorman, s’a întors la postul si­diul ce a a­vut în străinătate starea sănă­tăței. Amicii și cunoscuții săi i-au făcut o pri­mire în adevăr splendită, un mare număr de orășeni i-au eșit înainte la Corabia, urându’i bună venire a sale și soției. La debarcaderul din Turnu-Măgurele îi aștepta multă lume cu musica regimen­tului 20 de dorobanți. S’a oferit domnei Chirițescu numerose buchete de câtre dómnele din localitate, amicele sale, și au fost salutați cu multă iubire și simpatie de toți câți venise ca să’i primesca. Sara li s’a oferit de cetățeni un ospăț aerui uamuuvița, a a găsit la o anencime mică un strat ce se pare a fi forte gros și care conține cărbuni de o calitate su­­perioră. D. inginer de mine Istrate se află în numitul district, având însărcinarea să son­deze diferite terenuri în cari este bănu­ială că se găsește cărbuni de pământ. Ni se scrie din Constanța că de când cu taxele impuse mărfurilor de proveni­ență franceză, portul nu mai vede nici un vas francez venind in apele sale. A­­fară de vaporul englez, care’și petrece vara acolo, de bricul «Mircea* și de vr’o câte­va corăbii cu pânze grecești și de un singur vapor al companiei Freissinet din Marsilia, de vr’o lună alte vase n’au mai intrat în portul Constanța. 1.UUIU uivuuu,­ unu mun­uiu­iu uDUO UOIUUUl/UIUl­ în numele guvernului Majestății Sale, deplina satisfacțiune și aprobațiune pentru activitatea și tactul cu care doctorul Obedenaru a nego­ciat și terminat anume cestiuni de mare în­semnătate. Soțul d-vostră știuse să câștige asemenea simpatia guvernelor pe lângă cari fusese în­sărcinat cu misiuni diplomatice, și în special a celui italian. Astăzi am căpătat o nouă probă despre acesta, în nota oficială ce pri­mesc de la E. S. contele Tornielli, trimis ex­­traordinar și ministru plenipotențiar al M. S. Regelui Italiei în București, și după care mă grăbesc a vă comunica o copie Din cuprinsul acestei note, atât de onorabilă pentru memo­ria doctorului Obedenaru, veți constata con­­siderațiunea de care se bucura defunctul în Italia, și in special în sinul cabinetului Regal din Roma. Reînoindu-vă, domnă, complimen­tele mele sincere de condoleanță, sunt al dom­­niei­ vostre prea devotat și prea respectos. Câmpineanu. Iată acum și scrisorea ce E. S. cornitele Tornielli, ministru plenipotențiar al Italiei, a adresat’o tot cu acesta ocasiune d-lui I. Câm­pineanu, ministru al afacerilor străine: Domnule ministru, îndată ce știrea morței regretatului doctor Obedenaru a fost primită de guvernul meu, acesta îmi a trimis ordinul să prezint­e. Y. espresia simțimentelor sale de condoleanță pentru perderea pe care România a suferit’o prin încetarea din viață a unuia din bărbații săi cei mai luminați și din servitorii săi cei mai consciincioși și devotați. Guvernul meu dorește ca, în acestă durerosa ocasie, să vre a vă aminti din nou, domnule ministru, ma­rea considerație de care d. Obedenaru se bu­cura în Italia. însemnele de mare ofițer al ordinului S. S. Mauriciu și Lazăr erau să i se confereze filele­ aceste de către M. S. Regele, care voia ca acest diplomat să aibă din Italia o dovadă de marele preț ce se pu­sese în­tot­dea­una pe­nelul său neobosit pen­tru a se strânge legăturile de prietenie cari există între cele două țări. Permiteți’mi, d-le ministru, ca unul ce am avut eu însu’mi oca­­sia de a întreține cu d. Obedenaru relații con­tinue în timp de mai mulți ani, să adaog, pe lângă espresia simțimentelor al căror interpret guvernul meu voește să fiu pe lângă d-vostră, espresia sentimentelor vine și reale pe cari le resimt cu ocazia morței acestui amic al Ita­liei, morte care a produs un adânc doliu atât în Italia cât și în România. Bine-voiți a primi, d-le ministru, asigurarea înaltei mele considerații. Tornielli. Documente privitoare la convențiunea comercială. «Pester Lloyd» publică următorul ar­ticol relativ la convențiunea comercială austro-ungară : «In interesul industriei de mori e de dorit ca importul cerealelor din România in Austro-Ungaria se rămâe liber de vamă ca și până acum, întocmirea corespunză­­tare a morilor din Austria face ca secara și grîul din România să fie forte potrivite pentru industria făinei și care cereale alt­mintrelea sunt forte eftine. Adesea se importă din România grîu de o calitate atât de bună încât, une­ori se pote pune pe aceiași trepta cu grîul cel mai bun din Banat. Unele stabilimente de mori din Viena sunt in posițiune de a măcina mai mult de 40 de mii măji metrice pe an de grîu din România și, când recolta in A­­ustro-Ungaria e­ră, atunci neapărat una­­i grîu român, șiie că din exportul cerea­­nia numai 20 procente trece Austriei, restul se desface o dovadă că cerealele ro­mâne se pot forte bine întrebuința în A­­ustria, și câte o dată importarea acestor cereale devine chiar o necesitate pentru morile din Austria spre a putea concura cu făina străină. Nu stă lucrul tot ast­fel și cu secara română, cu tote acestea însa, ea e forte potrivită pentru morile austriace și dă un mai bun resultat de­cât secara din Serbia și Banat. Mai ch­eamă din secara română se produce cei mai bună făină negră, care contribue in mod esențial la eftinirea pâinei pentru clasele muncitore. Mulți importatori de cereale din România sunt in același timp și exportatori de articole industriale aus­triace in România. Nu încape nici cea mai mică îndoială că punându-se tacșe vamale pe cerealele române, afacerile de acestă natură ar fi aspru lovite și póte chiar și în locul acestora se apropie de masa pe care se afli garafa cu cognac, pe care o apucă cu grăbire și o deșertă păn la ultima picătură. Apoi eși din cameră și se scoboră alergând pe scară. «O Dumnezeul meu, Dumnezeul meu!* se văită Lorenzo, care se uitase la dânsul cu fața palidă de tezóre.—Dupa ce remăsese singur, își acoperi fața cu amândouă mările,—­căzu pe un scaun și suspină din adâncul inimei. * Cu totá obscuritatea existentă și cu tot efectul ce­ făcuse asupra sensilor sei alcoolul consumat, Fabrice totuși era prea cunoscut cu drumul ce tre­buia se apuce spre a ajunge la vila Baltus, ca să fi greșit direcțiunea, și după trecere de o jumătate de oră ajunse el deja de’naintea zidului care încon­­jura de jur în jur proprietatea Paulei. După ce reușise cu destulă ostenilă de a se a­­găța peste dânsul, apucă el fără a se gândi cătuși de puțin pe drumul cel mai direct care conducea la vilă. De’naintea verandei se opri un moment ascultând cu atențiune și uitându-se în tote părțile. «Nu se vede nicăierea nici o lumină,“ murmură el printre buze; «ei dormi și nici nu visază în ce mod ii voiu trezi din somn.» Fără a se gândi mult, se urcă cu pisica pe una din colanele verandei și se află acum pe balconul care forma acoperemântul ei și din care conduceau mai multe uși neîncuiate in interiorul vilei. El des­chise una din ele și ascultă. Nu se auzi nimic, dom­ina o liniște mormentală în tota casa. «Camerele Paulei sunt situate pe partea stângă din acest coridor. Zise el, după ce ochiul seu se o­­bicinuise puțin cu obscuritatea, așa că putu deosebi ușa dreptă și putu sĕ se ducă spre dânsa. «Dacă ea ar fi închisă cu cheia, o voiu deschide cu forța cu umerii mei, și pănă ce va sosi ajutor, opera mea va fi deja finită.» El scose din buzunar cuțitul de vânit,­ se apro­pia de ușa ridicată și apăsă încet asupra mănunchiu­lui de porcelan, și ușa se deschise la moment. Trecând prin micul salon, se apropie el de ata­­cul Paulei, care se afla alăturea cu acesta și al că­ruia ușă era deschisă. De pe plafon, atârna o lampă de napte sub un glob de alabastru respândind o lu­mină plăcută in cameră. La lumina acesteia cunoscu el că in crivatul din fața ușei era culcată o femee, cu fața la părete. Târându-se ca un șerpe înaintază ucigașul—covo­rul gros de Smyrna făcea ca pașii sei să nu se audă de loc. Acum ridică el brațul și voieșce să înfipgă cuțitul în peptul dormindei, ea întorce capul și Fa­brice se retrage cuprins de tezóre. «Jeanna!* șoptesce el, «este Jeanna!* Domna Delarm­­are se trezesce și venindu­se în fața acestei figuri îngrozitore, sare ea înspăimântată din pat și fuge de dânsul în salon. «Eșafodul! Eșafodul!* strigă ea necontenit, așa că vocea ei resună într’un mod îngrozitor in tota casa. Dinții lui Fabrice clănțeni au in gură de terórea cea mai cumplită, de care nu putu scapa la aspec­tul nebunei. El ste cu câte­va momente înlemnut, pa­­ralisat, fără sân și potă da samă de acțiunile sale, a­poi înső își zise că strigătele Jeannei vor trezi pe toți locuitorii casei și că acesta îi va cauza o perie sigură. Hotărându-se grabnic, apucă pe figura tremurândă de braț, o a munci spre dânsul și voi să-i străpungă inima cu pumnalul, când ușa se deschise fără veste și Fox—zăvodul puternic al Paulei se aruncă să­rind în cameră și apucă pe Fabrice de gât. Pe pragul ușei se ivi­ți stăpâna cânelui cu lu­minarea in mână, și de abia cunoscuse pe Fabrice, începu să chiănie și ea ajutor trăgând cu mâna li­beră cât putea de clopoțel ca să vină servitorii ei. Fabrice gâfâia, i se făcuse negru de’naintea ochi­lor, Insă mâna sa era încă înarmată cu cuțitul și el mai avu încă atâta prezență de spirit și destulă pu­tere ca se împungă cu cuțitul in câne, ast­fel că no­bilul animal, sângerând din mai multe răni, era si­lit se se lase de prada sa. înfuriat de durere și de mânie, Fabrice voia să se arunce acum asupra Paulei, Inső mai înainte ca ső fi putut executa acestă intențiune, îl apucă cine­va de mijloc, îl aruncă la pământ și-i zmunci cuți­tul din mână. «Bata-me D-Zim! era timpul cel mai oportun!* Zise matelotul, punând genunchiul pe peptul inami­cului său.v «Clauder* murmură Paula,— «este------este Fa­brice Leclere!* „Se’nțelege că este Fabrice Leclére, d-sora mea,* respinse matelotul: «cine altul ar putea să doriască martea dv. ? Oare n’ar fi mai bine să’l curățim la moment de pe fața pământului, d-șoră ? Nu aveți de­cât a’mi face un semn mic și eu voiu înfinge în­suși cuțitul acestui monstru în peptul său, finind ast­fel viața lui miserabilâ.* «Nu!* respunse Paula amintindu’și de scopul ce și-a fost propus și care consista in a­proba incul­­pabilitatea lui Pierre. «Nu vrea ca să moră ! Lasă’l !* «Cum?* esclamă Claude, care nu voia să se în­­creda în cuvintele auzite, «se’l las liber? Gândiți­­ve, pentru D Zeu, d-ș0ră------* «Da, vreu să’l lași în libertate,* ordonă luna față cu o voce fermă, aprope severă. «D-ta vei înțelege în curând motivul meu * Claude ascultă cu mult regret, ținu­­nse cuțitul în mână. Fabrice se încercă a se ridica de la pământ, íuse puterile nu-l ajutară; el remase pe genunchi și se­ încercă a liniști cu batista curgerea sângelui din ran?, de la gât.­­ «Am riscat tate cu o singură lovitură,* șopti eu cu o voce forte slabă: «am perdut partida, faceți a­­cum cu mine ce voiți—sunt prisonierul vostru.* * In acest moment intră Georges Vernier in ca­meră, pe care îl trezise dintr’un somn profund stri­gările de ajutor ale Paulei. El era însoțit de mai mulți servitori. «Ce s’a întâmplat aici ?» întrebă el, aruncând nișce priviri pline de îngrijire asupra celor presenți. «Fabrice Leclere!» adăogă el imediat, cuprins de cea mai mare terore, cunoscând figura care stătea pe genunchi. «A fugit din penitenciar ! Poliția trebuie să fie imediat încunosciințată.—se vede că fuga lui nici nu s’a observat încă.* Va urma.)

Next