Curierul Foaea Intereselor Generale, 1888 (Anul 15, nr. 2-144)

1888-01-24 / nr. 9

Anul al XVI-lea No. 9. IAS8I Duminică 24 Ianuarie (5) Fevruar 1888.____Apare Duminica, Mercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR (N IAS^r, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr . pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.—pe semestru 14 Fr. pe trimestru 7 Fr. * STREINATATE...................................................................40 */­INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . . 60 H^1. ȘTIRI LOCALE . ... 1 EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. . . Anunciuri: Pag T, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 . Win JVr. 90 bani. ^ (JA LA INTERESELOR GENERALE Ianűariér~ = ^ : fevuarie. : =- 24 Duminică Cuv. Maică Xenia Romana 5 Duminică Aghathia «—14 6—1y 25 Luni 1 Sf. Grigore Teologu­l­i 6 Luni Dorotheia 7—18 5—20 26 Marți Cuv. Par. Xenofont și cu cella an I La 23 Ianuarie Pătrarul din urmă 7 Marți Romuald 7—11 — 21 27 Mercuri­i Aduc. ref. Sf. Ion Crisosf coái I mA­rix • 8 Mercuri Ion Mil. 7—10 28 Joi Cuv. Par. Elem­­irul­­ / Cu m0lnâ’ vant­a 101 fri» 9 Joi Apolonia 7- 9 5-23 29 Vineri Aducerea religuelilor Sf. Ignat 10 Vineri Scholastica 7— 7 5—2* 30 Sâmbătă [1] Sf. Ier. Vasile, Brig. Il loan_________________ 11 Sâmbătă (TH. BAL­AS­SAN­ CORRESPONDENT­ IN STREINATATE: Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorett’e, 51 bis strada St. Anna.­­ Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter & C­ o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA , D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. fin ni­'. 20 bani. A­NUNCIURI S’o norahil Luni 18 Ianuar­ie la 2 <ore a JICIURI p­u­­se pe str. Universităței No. 22, casele Velciu, o cățelușă cu pa­rul gris, și care respundea la numele Pif, cu zgardă galbănă și lăcățică la gât. Găsitorul este rugat a o aduce la adresa de mai sus de unde va primi o bună recompensă Candidații oposiției ieșane in actualele alegeri generale de deputați sunt pentru: Colegiul II. Langa Costachi Socot. Col. Aslan Ceaur Neculai Panu George Tzoni Miltiade Livaditi Alexandru Balș A. Alecu Calendariul Septa, m­a. n. e 1 STIL VECHIU­L P­I­DA j PATRONUL ț>­I­L­E­I TIMPUL DIN SFiPTĂMÂNĂ STIL NOU IL I­DA ___________P­A­TR­ONUL­UI­I­L­E­I___________1 Rug. Screim [ Apus. Screim A M­U MC I u La Moșia Megrești județul Vasluiu plasa Fundurile, se a­ma de vânz­a­re sau bim și pare bune cu prețuri forte moderate ; a se adresa­­ in Megrești la administrați­­unea Moșiei, iar în Iași la Dl. N. C­aslan DE ARENDAT Moșia Dr­agușanii de sus din județul Dorohoi plasa Bașeu, megieșită cu Drăgușanii de gios, Mileanca, Știubeeni și Cor­­dofeni, în mărime de 1200 fălci aproximativ, având trei iazuri, din care unul cu apă cur­­gătore pentru moră, case de locuit, hambare, coșere, și dreptul de a pescui iazurile, pro­prietate a casei def. Doctor Anastasie Fătu, se dă la arendă de la 23 April 1889, când espiră contractul actualului arendaș, care este dator a indica noului arendaș locurile de a­­rături. Doritorii se vor adresa la subsemnata do­miciliată în Iași disp. I strada Florilor No. 1 unde vor lua tote informațiunile necesare, și condițiunile arendării. Ecaterina Fătu CANDIDAȚI Lisat candidaților de deputați al parti­dului national liberal al colegielor II și III din jud. Iași, care au a se alege in zilele de 24 și 25 Ianuarie, sunt: Colegiul II. Constantin Dimitrescu Ioan Ianov Gheorghe Crupenski Gheorghe Tăcu Alexandru D. Xenopol Constantin Lepadatu Colegiul III. Leonida Panopulo Cetățeni Alegători. In zilele de 28, 24 și 25 Ianuar vom alege deputații pentru camera legiuitore. Acest act este cel mai important al vieței nóstre cetățenești. Două part.zi intră în luptă: par­tidul național liberal și partidul opo­­sițiunei unită. Partidul național-liberal luptă pen­tru stabilitate, iar partidul oposițiunei­­unite pentru resturnare și anarhie. Opozițiunea­ unită, prin viclenii și prin svonuri de tot soiul a pus în mișcare tóte mijlocele și mai ales pro­misiuni care nu sunt de­cât neade­văruri, pentru a storce votul vostru la fad­erea ei. ’ Acești ómeni, exploatând buna vos­­tra credința, amețesc lumea cu felu­rite iscade și’și bat joc de tot ce este sacru. Ei nu merita ascultare, căci sunt vicleni; ei doresc se capete locuri în cameră spre a’și putea îndeplini sur­­patorele lor ținte, nu însă spre a munci pentru binele țârei și al orașului nostru. La nevoile nóstre, ușele lor se vor închide și slugile lor ne vor lua pe goană. Nu îngăduiți lingușirea lor. Respingeți cu indignație ori­ce stă­ruință a lor, căci față cu D-­eu, cu cugetele vostre ar fi un adevarat pacat. Imputările meschine ce le aduc par­tidului național-liberal sunt născociri, căci partidul național-liberal, tare prin numarul seu și sprijinit pe ordine și legalitate nu are trebuință de uneltiri perfide. Ordinea și legalitatea este devisa vostra. Convinși că toți membrii par­tidului național-liberal vor merge la vot cu cuviință și cu demnitate, sun­tem siguri ca vor respinge cu dispreț ori­ce încercare de a li se escamota? conștiința. Singuri ei mărturisesc ca alegerile vor fi libere, și se întemeiază pe se­cretul votului, cu care partidul liberal au înzestrat țara, ca pe garanția cea m­ai puternică a acestei libertăți, și tot învinuesc partida liberală­ de in­gerință. Nu noi ingeram, căci nu avem ne­voie , dar poziți­ ve de ingeripțile lor ! Comitetul partidului Național-Liberal, IASSI 23 Ianuarie, 1888. Biserica și Alegorii­. A studia cestiunea bisericii din punc­tul de vedere al importanței ce are: a ne gândi la rolul ce biserica trebue sa joce în mecanismul statului, ar fi a îmbrățișa o cestiune prea generala și complicată, la care de alt­minteri nu am avea de­cât a constata că tote cațiunele s’au grăbit a răspunde afir­mativ. Ca proba despre acesta avem grija Ce ele depun spre a îngrădi esistența, bună­starea și regulata func­ționare a bisericelor lor. La notam înca că în acele state, vorbim despre cele apusene, exista un antagonism, pro­nunțat între o parte a poporului și cler, antagonism pe care nu’l vom ad­­­mite sau critica, îl constatăm numai. Cu tot antagonismul însă, cu tota lupta ce o încearcă oamenii politici,­ cari au un mandat de a lupta pentru­­ desființarea bisericei, cu tate forțările acestor omeni de a reduce pe cât po­­­sibil cifra cultului; ca tate argumen­­­tele, cu puțin demne de luat în con­siderare, ca miseria, proletariatul și töte consecințele lor, sapă la temelia sociala, și ca banul care ar trebui în­­­trebuințat ca leac la aceste bule se în­trebuințează spre a înlesni de multe ori risipa, luxul clerului acelor țeri; —cu tote acestea, zicem—guvernele înțelepte, dau bisericei pentru susți­nerea și demna funcționare a ei mij­locele necesare, câci văd ca un stat fără biserică nu se póte susține. Gu­vernele acelor țeri lupta cu curentul, își fac zile amare cu mandații lor din cauza bisericei, la a cărei înflorire con­lucra din răsputeri și pentru orgoliul național și pentru a oferi poporului rămas credincios o casa sfânta, unde nenorocitul, desperatul, să afle o oră de meditație spre sferele mai înalte, spre a fi susținut în necazurile vieței. La noi însă nici aci nenorocitul nu ’și mai găsește odihnă liniștită, nici de la u­na îl întâmpină discul bisericei, discul numit pentru cumpărare de vestminte sfinte cari sunt hărtănite pe umerile preoților ; de la ușă îl întâm­pină discul servitorilor bisericei, cari împovărați de familie așteaptă o zi de sarbatóre spre a’și capâta cu ce sa’și cumpere pânea zilnica. In acesta stare fiind biserica, se înțelege, ca nimeni nu o mai vizitează. Un fel de frica cuprinde pe sermanul nenorocit, care o ocolește, și ast­fel biserica numai e muma mângâetore a nenorocitului, numai e limanul la care sa se îndrepteze naufragiatul pe va­lurile lumei acesteea. Ea numai e ac­cesibila de­cât celor avuți, cari și ei, vestind starea de miserie în care zace, se închid în casele lor isolate spre se ruga cum pot lui D-zeu. Dumi­nicile, sarbatorile, chiar cele mai mari, nu vezi în biserică pe nimeni. Dar guvernul, spre a menaja apa­rențele, a-și face ochi de cumetrie cu preoți pe timpul alegerilor, spre a proba lumea părinteasca îngrijire ce are de biserică (?) se face a pune u­­morul la îndreptarea râului, (pe care, după cum vom vedea, însuși la pre­gătit) și ordona tocmai ceea­ ce face rău bisericei, ordonă închiderea pra­­valielor în timpul sărbătorilor. De aci un zéu și mai mare bisericei, (săru­tarea lui Iuda) dând lumei animositâți fața de biserica, câci sentimentele im­puse provoc resentimente, lucru pe care voește și tinde al ajunge părin­tescul guvern. Dar nu, onorate guvern, nu­­ biserica nu are a se plânge de nepăsarea religiosa a negustori mei; acesta este un lucru de notorietate publica. Din contra, ea se bucură ca numai aci găsește sprijinul ce bruma are spre a o duce de azi pe mâine. Ea are a se plânge în contra ne­păsare­, ba chiar a luptei întregului aparat guravoaiuantal, nara ara în drept devisă : „divide et impera“. Da­r ați luptat a introduce din straturile infecte ale Parisului, ale anarchismului și socialismul celui mai radical, ideile nefericite de lupta contra bisericei mulțumită cărora tot aparatul func­­ționaricesc, n’a transpirat de­cât ură și dispreț contra bisericei. Dacă ar fi să ne pogorâm la însuși servitorii al­tarului spre a’i întreba dacă au putut sa prindă veri o data prin biserici pe veri unul din miniștrii, prefecți, sub­­prefecți etc., etc., daca ar fi să’i în­trebam, daca le-a fost permis pragul casei lor spre a le espune neajunsurile bisericelor, suferințele poporenilor, sunt FOILETON. CUPA DE MOARTE. 2 Dramă in 2 Acte și 2 Tablouri așezată in piesă de J». I. Sturdz­a. (Urmare). Prefeluitorii.—Pentru că hotărârea părcalăbiei va se fie aduse la îndeplinire pentru fiina de azi. Vezi clar că amânarea ce o ceri este cu neputință. Mihaiu.—Ceia ce vöd este că ești un om neînțe­legător. Nu e vorba de amânarea pentru altă­ții; banii vor sosi chiar acum, m’aș prinde ca ei sunt pe drum, și din minut in minut îi aștept. Prefeluitorii.—D-ta m- ții de vorbă timp de vorbit degeba­ (catre cei­lalți) și ea n’am sa nu mai stați voi cu gurile cascate și puneți mâna mai cu­rând ca ne apucă noptea. (tare) 50 lei tot ce se a­­flă aici! Cine dă mai mult ? Mihaiu.—Pentru ultima oră vă rog așteptați un minut,... un singur minut și dacă păna atunci nu vor veni banii, vindeți totul cum va va plăce. Prefeluitorii.—50 lei tot ce se află aici iu odaie? Cine dă mai mult?... I Cumpărător.—51 ! II Cumpărător.— 52! Prețeluitoru.—52 cine dă mai mult, mai degrabă ! III Cumpărător.—53 ! Prețeluitoru.—53! cine dă mai mult! Altul nu mai dă nimic?., odată!... de doué!... de trei! par­tea d-tale a fost se’ți­ne de bine. (al III Cumpă­rător ajutat de cei­lalți scote tot din casă, Mihaiu este teribil la vedere, merge pănă la ferastă se uită și de­odată vede pe lânga ușă pe Voroncă , se trage înapoi înspăimântat, trece iute in camera din bârăt și revine cu un pistol. Mai mulți vrau se scote pa­tul afară.) Mihaiu.— Se nu s’atingă nimeni de acel pat căci îi sdrobesc crierii. (ómenii se opresc dar Voroncă î­­naintază și zice rar cu glas tare). Voroncă.—Nu vă temeți de el cât sunt eu aici. (Mihaiu trage cu furie la Voroncă dar ucide in loc pe­­ cumpărător). Voroncă. —Așa!... ei bine puneți mâna pe ucigaș haide la dubă la dubă. Elena.—D-zeule ! Mihaiu ce-ai făcut!... Neagoe.—(intrând vite). Așa’i că n’am­ întârziet ? (vede cadavru). Dar ce vez aicea!... Un cadavru, ce s’a întâmplat ?... Elena. —Ceia ce vezi, e o mare nenorocire! Neagoe. —Și n’am putut s’o întimpin !... Mihaiu­l(către Elena și Neagoe). Adio amicii mei la revedere peste puțin póte aici (arată pământul), dar de­sigur colo sus (arătă cerul), (ómenii tl tâ­răsc afară), Neagoe și Elena remân încremeniți­. (Cortina cade). TABLOUL II. Scena represintă acelaș decor după 5 ani. Scena 1. Ana apoi Petrei. Ana. —(singură stă pe gânduri iși șterge din când în când ochii) Condamnată... Condamnată a nu mai vedea pe acel ce iubesc... pe acela fără de care simt că nu aș putea trăi... — O simt!... Aș vra se vor­besc mamei... de 10 ori ra’am hotărât... și cu tote aceste­au, nu am curajul.. O dar acuma voiu în­drăzni întâmplese ori și ce.. (uitându-se afară) A ! cine se fie are., da, da este el... (veflénd pe Petrei îndrăcit)... Petrei!.. Petrei­­­(luând’o de mână) Am venit sa’ți spui numai două vorbe, și apoi te las. Ana.—Și de ce așa pripit ? Petrei.—Sunt pripit pentru că înainte de a face pasul la care m’am­ hotărât, aș dori să’mi spui lă­murit dacă ai vorbit cu mama d-tale în privința m­­nirei nóstre. Adu.—Nu pot. . Petrei... n’am curajul... aș vra mai bine se mor ca se scăp de acestă lume. Petrei,—înțeleg... atunci ești sigură că ea n’ar vra să te despartă de ea , și ție puțin îți pasa... Ana.—O nu te rog Petrei nu vorbi ast­fel... cei drept n’am avut până acum curajul... dar acuma simt că’l voi avea, tu știi cât te iubesc... Petrei.—Da, mi-ai spus’o de multe ori dar nu mi-ai dat nici o probă care să mă încredințeze. Ana.—Și cum vrei să te încredințez? Petrei.—La ce sâ-ți mai spui eu, dacă inima ta însuși nu te învață cum! Dar dacă ții să trăești cu mama remâi cu dânsa și pe mine să știi ca nu mă vei mai vedea nici­odată, iar dacă te hotărăști a trăi cu mine atunci cunosci calea pe care vei ajunge la acest scop. Ana.—Dar tu nu judeci că ceia ce ceri... Petrei.—Te las s’alegi ce’ți place. Ana.—Și când u’ași putea să te urmez ? Petrei.—(liniștit scoțând un pumnal din brâu) A­­tunci... eata ce m’așteptă. Ana.—(speriată) Petrei!... D-d­eule! vrai se’nebu­­nesc ? Petrei—Sunt deșerte tóte aceste. Tu ești prea frumosu și prea tooőru, vei găsi pe altu care se te iubescâ și pe care sâ’l iubești mai mult de­cât pe mine îl vei lua de barbat, ear pe mine... mő vei uita. Remai... sănătosă și fericită Elena; eu (plân­gând) mă duc sâ’mi înec în lacrămi zilele ce mi-au mai remas se trăiesc departe de tine. (se’ndreptă spre ușă cu batista la ochi). Ana.—(cu disperare) Oh! du, du așa, du voiu se pleci de aici înainte de a nu smulge din inima mea și a ta săgețile înveninate ce te-ai grăbit să le în­­filogi. Petrei.—Și ce vrei se faci ? Ana.—(cu tulburare) D fleul meu !... luminazu-mö sfânta fecudră... învață me ce sâ’i respund. Petrei.—(încet și misterios) Intrabă inima ta. Ana.—Ah! cine mi-a respuns ? Petrei.—(fâcându-se că nu știe nimic) Nu sciu, n’am auzit nimic. Ana.—(cu hotărâre) Atunci... pare că mi-a fost scris ast­fel!... Da îi voiu vorbi... și’n ori­ce caz treci desară pe aici, ea voiu fi la ferastră așteptân­­du-te, și vei afla respunsul meu. Petrei.—Acuma te las... Adio scumpa mea. Ana.—Adio!... (Petrei esă apoi Elena intră din drepta). (Va urma).

Next