Cuvîntul Nou, februarie 1988 (Anul 21, nr. 4976-5000)

1988-02-19 / nr. 4992

PAG 2 O APARIŢIE RECENTĂ: Revista gărzilor patriotice , nr. 1/1988 Recent a apărut primul număr din acest an al Revistei gărzilor patriotice. Spicuim din bogatul cuprins al revistei : Tovarăşul Nicolae Ceauşescu — strălucit strateg şi ctitor al celei mai glorioase epoci din întreaga existenţă a României ; Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, inspiratorul genial al politicii externe româneşti de dezarmare, pace şi colaborare internaţională — Aurel Duma , Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, comandantul suprem al forţelor armate — fondatorul doctrinei militare naţionale a României socialiste — general-colonel Vasie Milea; Gărzile patriotice — creaţie a Partidului Comunist Român, a secretarului său general, componentă importantă a sistemului apărării naţionale — general-maior Alexandru Petriceanu; Gata mereu la înălţimea marilor răspunderi de proprietari, producători, beneficiari şi apărători ai avuţiei naţionale — Vasile Carp; Activitatea politico-educativă de formare a conştiinţei patriotice, revoluţionare — factor determinant în înfăptuirea sarcinilor în producţie şi în pregătirea pentru apărarea patriei — Maria Bradea ; Sprijinirea pregătirii militare a formaţiunilor de tineret — sarcină de înaltă cinste şi răspundere a gărzilor patriotice — maior Teodor Tufan. r Muzica... cu cîntec Am scris deseori despre starea financiară — cu repercusiuni directe asupra celei materiale — a căminelor culturale. Au precizat (şi o repetăm şi acum) că balanţa financiară se realizează — sau ar trebui să fie aşa — în primul rind prin spectacole ale formaţiilor artistice, proprii sau invitate. Ele, spectacolele sunt de două ori aducătoare de cîştiguri: educative şi băneşti. Spectacolele artistice sunt, de cele mai multe ori urmate de bal. Aceasta pentru a mări interesul unor cit mai largi categorii de cetăţeni (a tinerilor, în special) faţă de program, pentru ca răsplata pentru drumul omului — de multe ori făcut tocmai din capătul satului, pe întuneric, prin noroi, sau pe gheţuş — să fie cit mai consistentă. Toate bune şi fireşti, pină la acest punct. Urmează însă un necaz, un mare necaz: cei mai mulţi dintre muzicanţi pretind sume băneşti aproape (sau chiar !) inacceptabile, confundînd programele artistice, urmate de dans, cu nunţile ! Cer, cu alte cuvinte, cite 500— 600 de lei de „cap“, adică 2.000—2.500 in total. Or, de cele mai multe ori veniturile rezultate din încasări nici măcar nu acoperă aceste sume, şi-atunci care mai e cîştigul căminului cultural ? Prevederile legale sunt foarte clare — şi absolut oneste — în această privinţă. Muzicantul X, pentru a-şi obţine atestatul are nevoie de recomandarea instituţiei de cultură. Şi, în schimbul acestei recomandări el este obligat — legal şi moral — să facă voluntariat atunci cînd este solicitat de instituţia culturală care l-a recomandat. El poate evita la nunţi şi cumetrii contra unor sume băneşti, dar nu şi pentru căminul cultural care l-a recomandat, în caz contrar putîndu-i-se retrage atestatul. Mulţi directori de cămine culturale nu o fac insă, pentru a nu se „pune rău“ cu muzicanţii, de care ştiu că au mare nevoie. O stare de lucruri negativă, de care toţi sunt conştienţi, dar împotriva căreia puţini ştiu — şi pot! — să lupte. Există vreo soluţie, eficientă, aplicabilă ? Există, fireşte. Şi iată care: în satul Căpeni există o orchestră. Sunt patru tineri, toţi serioşi, toţi oameni la locul lor, dintre care trei lucrează (doi sunt chiar mineri), iar unul este elev. Nu au atestat şi nici nu „umblă“ după aşa ceva, cîntind din plăcere pentru consătenii lor. Ce-i drept, ultima dată, cînd la căminul cultural a fost organizat un carnaval, au acceptat să primească o sumă de bani, dar care nu a fost decit simbolică: 100 de lei, toţi patru (pentru o întreagă noapte de cîntat, asta în timp ce ceilalţi dansau, distrîndu-se, deci) şi cîteva sandvişuri. Puteau pretinde suma legală (15 lei pe oră, de fiecare), sumă care s-ar fi ridicat la vreo 5—6 sute de lei, dar n-au făcut-o, mulţumindu-se cu amintita şi mărunta sumă. Sumă de care, de cele mai multe ori, nici nu vor să audă, fiind practic nişte artişti amatori ca toţi ceilalţi Mai facem precizarea că, directoarea căminului cultural (de 28 de ani, în această funcţie !) Ie-a fost învăţătoare. Cite cadre didactice din comune şi sate se gîndesc la perspectivă ? Cite pun vioara în mina unui copil pentru a-l avea — după ani şi ani — instrumentist în orchestra căminului cultural ? Din păcate — încă puţine ! loan DRAGÁN De la Spitalul Orăşenesc din Tîrgu Secuiesc consemnăm un eveniment, o aniversare: împlinirea a doi ani de la naşterea micuţului Kalányos István. O vîrstă frumoasă care are, sau ar trebui să aibă în amintirile părinţilor o anume semnificaţie. Este vîrsta cînd mai toţi copiii încep să rostească propoziţii, stîlcind cuvintele, cînd îi recunosc cu uşurinţă pe cei care-i îngrijesc. Dar’ Istvánka încă nu a rostit vreun cuvînt. Cine să se ocupe de el acolo în spital ? Surorile n-au timp sunt prea ocupate cu copiii bolnavi. Se opresc doar din cînd în cînd îngă el. Cine să-l plimbe prin parc şi cine să-i vorbească ? Ar trebui s-o facă cineva, dar cine ? Aşa gîndesc mai mulţi oameni care l-au cunoscut pe micul abandonat. Un copil părăsit, cum se obişnuieşte să se spună atunci cînd mama îşi lasă odrasla vncă de la naştere în voia soartei, iar ea pleacă undeva anelea, întrebăm de ce nu a fost încredinţat unei instituţii de ocroti sin re a minorilor ? Ni se răspunde că s-a aşteptat să se ivească totuşi mama. Nu este un argument care să stea prea mult timp în picioare de vreme ce statul ocroteşte şi apără asemenea copii. Să fie atunci vorba de o oarecare comoditate in a se întocmi formele necesare internării minorului intr-o instituţie specializată ? Mai mult ca sigur. Ce altă justificare poate să existe ? Ne întrebăm, aşa cum se întreabă mai mulţi cititori care ne-au semnalat cazul copilului care nu poate să meargă şi nu vorbeşte fără ca Un copil , un copil el să fie de fapt infirm, ci numai pentru că nu s-a ocupat şi de el cineva care să-l ajute să-şi formeze asemenea deprinderi. Sunt intimplări rare, iar dacă totuşi un asemenea caz există de ce nu se manifestă mai multă grijă şi o mai părintească atitudine din partea acelora in ale căror mîini se află minorul în prezent?... Ni se spune că din partea Comitetului orăşenesc al femeilor s-au pregătit dulciuri şi jucării pentru micuţul abandonat. Un gest frumos. Sunt bine venite asemenea atenţii, dar Istvánka are nevoie de o dragoste supremă, de iubirea de mamă şi de tată, adică de părinţi, care să-i fie permanent reazem şi călăuză în viaţă şi de la care să înveţe ce este omenia, ce este iubirea de casa părintească, iubirea de oameni, de viaţă, care să fie capabil să perceapă corect lumea înconjurătoare, să ştie să deosebească binele de rău şi să se bucure din plin de copilărie. Aşa s-ar cuveni să fie, aşa ar fi normal. Pentru că oricîte scuze am căuta el ne trage intr-un fel, la răspundere, amintindu-ne tuturor că un copil e un copil. Aurelia LOJINSCTI1 * ’’H Z£. CUVINTUL NOU Cînd nu ai buletin de oraş, plimbările se fac numai cu... însoţitori. Foto : IMREH Ştefan In poarta vestică a județului nostru — în defileu] Oltului de la Racos — există bogate depozite de calcar care in trecut au constituit obiectul unor exploatări sporadice, cînd pentru arderea varului, cînd pentru alte scopuri. Masa calcarelor este plină cu foste mezozoice complet pietrificate. In urmă cu 28 de ani am făcut o vizită unui prieten de-al meu, pasionat drumeţ, la Racoş. Era colecţionar de fosile, minereuri şi roci. Cercetind colecţia am dat de un melc de talie mai mare, ca o chiflă, cu ornamentaţie pestriţă. Nu văzusem pînă atunci o asemenea fosilă. Dr. Imreh Barna, deţinătorul colecţiei, a făcut atunci o promisiune cam pripită: „Acest exemplar vi l-aş da cu plăcere, dar te asigur că am să fac rost şi pentru tine de un ,,melc tărcat". Anii au trecut, bătrinul meu prieten s-a ţinut de cuvînt. — Ghici ce ţi-am promis ţie în urmă cu 14 ani ? _ m-a întrebat intr-o seară, întinzîndu-mi un pacheţel. Nici nu-mi trecea prin minte că in acel moment ţineam în mină „melcul tărcat“. — Mi l-a adus un miner de la Racos, care de ani de zile aştepta să iasă la iveală un astfel de exemplar ! Iată povestea melcului tărcat. Este vorba de melcul uriaş Natiopsis cf. stamatia (Stoppani 1880), care a trăit pe meleagurile noastre în timpul triasicului mediu, etajul Ladini, în urmă cu circa 165 de milioane de ani. Un melc de 165 de milioane de ani Zona Munţilor Persani era invadată, pe atunci, de apa mării, apă in care s-au depus aceste calcare purtătoare de fosile. Familia Naticopsidelor a apărut deja în timpul dovonianului, în urmă cu 300 de milioane de ani. In timpul eocenului trăiau încă o mulţime de exemplare. In fauna actuală a României trăieşte şi în zilele noastre un descendent al acestei specii, cu numele de Natica fusca var. exigua (Milaschewich, 1916). El a fost identificat prima oară în acest an, pe lingă țărmurile Mării Marmara, în apropierea strîmtorii Bosfor, de către zoologul Zernov, la adîncimea de 72 de m. De aici a ajuns in fauna Mării Negre. Exemplarul fosil de la Racoş este o piesă de o valoare ştiinţifică deosebită. KISGYÖRGY Z. •WcJkOJXKiZ 4) Anul XXI Nr. 4992 •Recomandăm TEIESPEGTAIERILOR Duminică, 21 februarie Telex; Lumea copiilor; Telefilmoteca de ghiozdan : „Aventurile lui Babuşcă“. Ultimul episod; Din cununa cîntecului românesc; Album duminical; Pagini muzicale de mare popularitate; Din albumul muzicii uşoare româneşti; Frumoase versuri spune ţara. Moment poetic; Din frumuseţile patriei; Desene animate; Un compozitor, un interpret: Maree! Dragomir; Telesport; Sub cupola circului; Reflecţii... duminicale; Luminile rampei muzicale; Teatru scurt; Interviul; Secvenţa telespectatorului. Permanent la datorie; Telejurnal; Cîntarea României. Judeţul Bacău; Film artistic: Actele, vă rogi, Feerie pe gheaţă; Telejurnal. Luni, 22 februarie Telejurnal; Priorităţi in economie; Tezaur folcloric; Lumea contemporană şi confruntările de idei; Două decenii de la reorganizarea teritorial-administrativă; Telejurnal. Marţi, 23 februarie Telejurnal; In întîmpinarea Conferinţei pe ţară a preşedinţilor consiliilor populare; In deplină unitate pentru făurirea socialismului şi comunismului; Pe calea progresului multilateral al ţării: Judeţul Satu Mare; Seară de balet: Baiadera de Minkus (fragmente); Telejurnal. Miercuri, 24 februarie Telejurnal; Priorităţi în economie; Pe calea progresului multilateral al ţârii; In inimă te port, iubită ţară; In întîmpinarea Conferinţei pe ţară a preşedinţilor consiliilor populare. Civica, Dialogul primarilor; Telejurnal. Joi, 26 februarie Telejurnal; Pe drumul înfăptuirii noii revoluţii agrare; Magistralele conştiinţei revoluţionare; Roman foileton; In căutarea căpitanului Grant. Episodul 9; Telejurnal. Vineri, 26 februarie Telejurnal; Priorităţi in economie; Pe calea progresului multilateral al ţării. Azi, judeţul Botoşani; Cadran mondial: Serial ştiinnţifc: Laureaţi ai Festivalului Naţional „Cîntarea României“; Telejurnal. Sîmbătă, 27 februarie Telex; La sfîrşit de săptămînă; Săptămîna politică; Telejurnal ; Teleenciclopedia; Muzeele lumii: Dresda (II) ; Adaptare la mediu; Corpul omenesc: Rinichiul (III) ; Farmecul operetei. Film artistic: Bisturiu ! Premieră TV, Producţie a Studiourilor din R.S. Cehoslovacă; Telejurnal. Gigei la concert Gigei merge pentru prima dată la concert. — Ei, cum a fost ?, întreabă mama mare la întoarcere. A cîntat bine orchestra ? — Nu prea grozav. La cererea publicului au fost obligați să reia cîteva piese.