Cuvîntul Nou, ianuarie 1991 (Anul 2, nr. 278-297)

1991-01-04 / nr. 278

PAG. 2 întoarcerea la obîrşi . Idilism bucolic sau renaşterea unei străvechi şi nobile Îndeletniciri ? încli­năm să credem că fotoreporterul nostru a dorit să ilustreze m­­ai degrabă a doua variantă. Argumente avem destule. E de-acum sigur că ţăranii noştri au temei să creadă că munca lor va fi răsplătită cum se cuvine şi că, vor a­vea cui să predea ştafeta. Băieţandrul ce păşeşte înaintea carului cu boureni pare a ne spune: „Con­taţi pe noi“. Şi zău, nu mai avem motive să ne îndoim­­Foto: KOVÁCS László „Cu pălăria ridicată...“ (Urmare din pag. 1) Jănă, apoi i se face forma, se bagă sub abur şi se bate, pe urmă se vopseşte, se tra­ge pe calapod şi apoi prin a­­bur fierbinte. Practic, lucrez şi acum — cind şi cum noi — cu aceleaşi unelte ca în urmă cu 50 de ani. E o me­serie preluată de la nemţi, chiar şi uneltele avînd, a­­proape toate, denumiri nem­ţeşti.' — Laşi în urmă vreun ur­maş ? — Nu, că am două fete. — Care e avantajul de a-ţi comanda o pălărie, cînd o poţi cumpăra de la prăvălie? — Pălăriile făcute de meş­ter sînt după gustul oame­nilor şi după tradiţiile locu­lui. Plus că sînt mai ieftine. Noi, meseriaşii bătrîni, nu ţinem atît să ne îmbogăţim, cit să ajutăm omul. — De ce poartă lumea pă­lărie ? Să se ferească de vre­me rea ? — Poate, dar să ştiţi că pălăriei nu-i place nici ploa­ia, nici soarele. — Atunci la ce foloseşte, de fapt ? — Mai ales pentru a da bineţe. Pălăria ridicată este unul din felurile de a-l salu­ta pe Om şi pe Dumnezeu ! Picătura de otravă (Urmare din­ pag. 1) , act ca fiind un moment de eroism. Cînd i s-a plătit cu aceeaşi monedă, s-a văzut doar reversul ei. Intr-un interviu, istoricul Dinu C. Giurescu declară că poporul român n-a fost nici­odată consultat cu privire la menţinerea monarhiei sau instaurarea republicii popu­lare. E drept, dar cînd au fost aduşi Hohenzollern­, în 1866,­­ şi a fost detronat Cuza Vodă a fost consultat po­porul acestei ţări ? Tot dom­nia sa vorbeşte despre pi­cătura de otravă cu care sîntem intoxicaţi pentru a deveni antimonarhişti, cînd, după opinia sa, ce bine ne-ar­ fi cu o monarhie pe cap ! Dar, oare, prestigiosul istoric nu încearcă să ne inoculeze cu otravă, de astă dată an­­tirepublicană ? Tot fără răspuns rămî­­ne şi întrebarea: de ce Fran­ţa, Germania, Italia, Grecia sau Ungaria, de pildă, nici nu se gîndesc să readucă fostele familii regale ? Cum se face că o singură ţară — Spania — a procedat la re­staurare ? Probabil că cele­lalte nu-şi permit luxul să întreţină cu bani grei o in­stituţie­­şi o familie nume­roasă­ inutilă. De ce să o fa­cem noi ? P.S. Publicînd aceste opi­nii ale noastre despre pro­blema monarhiei în Româ­nia nu înseamnă că nu mai pot exista şi alte păreri ... Fiecare poate susţine sau combate o idee sau alta. Es­te exact ceea ce a făcut şi domnul ministru Andrei Ple­­şu vizavi de comunicatul Guvernului privind vizita Inopinată a ex-regelui. As­­cultîndu-l nu poţi să nu-i dai in multe privințe drep­tate. (Urmare din pag 1) Tudor, Ciontea, cu Domokos Géza. Doamna Cornea mi-a telefonat în ultima clipă că nu poate veni „sunt reţinută la Cluj la un miting protes­tatar chiar în noaptea de re­velion şi de aici plec cu plu­­guşorul în Franţa“. Domnul Nica Leon mi-a trimis o te­legramă prin care mă anun­ţa că o vizită inopinantă din motive personale la Fabrica de becuri din Fieni, îi face imposibilă onorarea invita­ţiei. Ne-am aşezat la masă. Fie­care unde a dorit, ceea ce mi-a produs un sentiment de uşurare. Antrenul a decurs în înţelegere, toleranţă şi consens. Domnul Cimpeanu a radicat cu plăcere din sa­lata , la Russe, domnul I­­liescu din cartofii fraţuzeşti, iar domnul Ciontea a cerut puţin Ulei De Măsline Rece, fiindcă ii face bine la sto­mac. S-a băut Ţuică din Iu­goslavia, singurul care a fă­cut excepţie a fost domnul Severin, care a optat pentru coniac „Drobeta". Antren, ce să vă spun, cum n-am mai văzut. Domnul Roman s-a implementat imediat în at­mosferă, cochetînd cu liderii sindicali şi doi monarhişti, care fumau „Regale“ şi beau vin de Segarcea, vin pe ca­re l-am adus cu pile mari, deoarece la fosta cramă re­gală se intră destul de greu şi nu mai ieşi decît însoţit. Timpul rece pe nesimţite, se mănîncă în mod construc­tiv, chiar şi domnul Iuga a cerut porţie dublă de sar­male ... nemanipulate, atmo­sferă veselă, destinsă, deşi la radio se cîntă „Trandafir de la Moldova“. Ora 12. Cum e tradiţia, lumina a fost stinsă, cupele cu şampanie au fost umplute, îmbrăţişări, săruturi, se toastează în cu­vinte calde sincere, pornite din inimă, în mod paşnic, pentru un guvern de uniune naţională, pentru demisia preşedintelui, pentru referen­dum, privatizare. L-am au­zit pe patriarhul Teoctist: „armata e cu noi”; dintr-un ungher al sălii, un glas fe­minin: „jos - mîna de pe mine !“• Cele cîteva clipe au durat pentru mine ore întregi. Cind s-a aprins lumina, am răsu­flat uşurat, toate lucrurile e­­rau la locul lor, mai puţin papionul domnului Raţiu, îl avea la ceafă. Ei, oameni buni pe la­­ două-trei au început să apa­ră probleme. Cimpeanu fu­gea cu o aripă de pui după Patriciu şi cînd să-l prindă acesta s-a ascuns după mem­brii Guvernului. Mai apucă-l dacă poţi. Raţiu ţipa că vrea wisky „Theacher“, băutură la care nici nu mă gîndisem. Roman promitea sindicalişti­lor participarea la Guvern şi­­salarii babane. Ticu Dumi­­trescu avea o bucată de curcan înfiptă în furculiţă şi striga fericit: „Te-am prins, măi Măgurene !“ Iuga ador­mise in faţa televizorului, iar Petre Mihai Băcanu, cu un carnet intr-o mină şi cu pix în cealaltă (nu importă ca­re) întreba discret pe fieca­re: „Cine eşti dumneata domnule ?“ membrii societă­ţii „Timişoara“ jucau mo­nopol, Domokos Géza se să­ruta de zor cu Corneliu Va­dim Tudor, iar feseniştii şi ţărăniştii se jucau „şoarecele şi­­ pisica". Domnul Iliescu stătea pe scaun şi îndemna lumea la consens, ceea ce era imposibil. Pe la cinci, invitaţii au început să plece. Fiecare a plecat cu ce, cum şi cu ci­ne a vrut. Cred că am dor­mit cîteva ore. Telefonul a început să sune în draci. „Sunt Băcanu mi-am uitat documentarea, sunt un om pierdut“. Iuga mai cerea o porţie de friptură în singe, Raţiu îşi uitase papionul, iar preafericitul Teoctist se plîn­­gea că l-a pierdut pe Stăn­­culescu şi patrafirul este la el. Ciontea ma i-a dat telefon de-acasă de la Domokos Gé­za şi mi-a spus că se simte foarte bine, a mai tras cu el cîteva păhăruţe de palincă. Obosit peste poate am ador­mit cu receptorul în mină. A doua zi, şeful cabanei mi-a spus că m-a căutat şi dom­nul Iliescu. „Şi ce-a zis ?“ „Că mai vine şi la anul, de revelion". „Atunci să-i pre­gătesc invitaţia“.. Revelion postrevoluţionar TELEVIZIUNE Vineri, 4 ianuarie ’91 TVR 1­­­9,00 Video-satelit; 10,00 Actualităţi; 10,15 Ho­roscopul zilei; 10,35 Oraşe şi civilizaţii­, 11,15 Film serial­­ „Carol cel Mare“; 12,00 Ora de muzică; 13,00 Vîrstele pe­liculei; 14,00 Actualităţi; 14,10­­Video-satelit; 15,20 Limba noastră; 15,50 Tragerea Loto; 16,00 Emisiune în limba ger­­mană; 18,00 Campionatul mondial de nataţie; 19,10 Puncte de vedere; 19,40 E­­cran de vacanţă; 20,00 Ac­tualităţi; 21,00 Roman-foile­­ton: „Melba“ (6); 21,50 In faţa naţiunii Partidele poli­tice; 22,30 Simpozion; 23,15 Jazz-Fan; 0,15 Actualități: 0,20 Tele-top. CINEMA Sfintu Gheorghe: ARTA: Sexmission — film polonez, în culori orele 10, 15, 17, 19 LUX: Mr. Majesiyk — film american, orele 9,30 15,30, 17,30, 19,30. Tîrgu Secuiesc: Imperiul contraatacă — film ameri­can, orele 10, 16, 18, 20. Covasna: Idilă pentru o piatră preţioasă — film a­­merican, orele 10. 16. 18. TIMPUL PROBABIL Vremea va fi în general caldă cerul mai mult noros. Temporar se vor semnala ploi. Vîntul va sufla slab spre moderat, cu unele inten­sificări din sectorul vestic. Temperaturile minime se vor CUVÎNTUL NOU (Urmare din pag- 1) , pentru că edificiul era ga­ta cam în proporţie de 80 la sută la acea dată. Ră­­mînea doar o chestiune de „tehnică", dacă vreţi, să se respecte planul iniţial sau să se încerce găsirea unor variante arhitectoni­ce menite să estompeze aerul megalomanic, stilul prolix al giganticei con­strucţii. Iată un impas se­rios, din care cu greu poţi ieşi. Tocmai de aceea Uniu­nea Arhitecţilor din Româ­nia a propus recent un concurs pentru a se cre- Palatul in­eti an ui­n­ ge, ce se mai poate in ... ceasul al doisprezecelea. Cam târziu, dar tot e bi­ne, deoarece „Casa Repu­blicii“ nu este şi nu poa­te fi lăsată la voia întîm­­plării, nefiind doar pro­blema arhitecţilor şi ur­baniştilor, ci a întregii societăţi româneşti, ches­tiune căreia toţi sîntem datori să-i găsim un răs­puns adecvat. Dar despre acest subiect vom mai vorbi. Anul II Nr. 278 Tranzacţiile oneroase ale lui Ceauşescu (4) (Urmare din pag. 1) ţinea la vremea aceea o ar­mă comparabilă cu a sovie­ticilor“. Şi cum pe atunci, adăugăm noi, „deschiderea" Moscovei către Occident era incipien­tă, chiar „palidă“, un ase­menea secret militar descon­­spirat valora... milioane de dolari. Competiţia în dome­niul supremaţiei militare a fost dintotdeauna acerbă, iar secretomania sovieticilor no­torie. Tocmai de aceea acest „călcîi al lui Achile“ — ca­re a fost Ceauşescu — repre­zenta în strategia „de atac" a serviciilor secrete de pes­te Ocean un element foarte important. Şi ziarul adaugă: „Shilka, această armă formidabilă împotriva aeronavelor de luptă şi a elicopterelor, ocu­pă un loc crucial în balanţa militară intre Uniunea So­vietică şi N.A.T.O.“ — se specifica în ediţia pe 1988 a volumului de referinţă „Wea­pons and Tactics of the So­viet Army“. De la celelalte ţări din blo­cul est-european, Statele U­­nite au obţinut alte informa­ţii cheie: sisteme sovietice­­de apărare aeriană şi o mul­ţime de radare de suprave­ghere şi de atac al ţintei, vehicule armate, tancuri şi date tehnologice despre a­­cestea, incluzîndu-se aici de­tectoarele laser şi sistemele de dirijare a focului, avioa­ne de luptă, echipament pen­tru război nuclear, biochimic şi chimic. In 1987, după cî­­teva nereuşite, C I.A. a obţi­nut pînă la urmă date com­plete despre cel mai nou tanc de luptă al sovieticilor, T 72. (Va urma) situa între minus 3 și minus 1 grad, iar ce­le maxime, in­tre minus 2 și minus 1 grad Celsius. diverse Tînăr prezentabil, situaţie bună, sufletist, fără vicii. Doresc în vederea căsătoriei, domnişoară pînă la 27 ani, frumoasă, atrăgătoare, asocia­­bilă, fără vicii. Iubirea să iz­vorască din sentimente cu­rate. Detalii şi fotografie, că­suţa poştală 32, Oficiul 5, Braşov. Aştept provincia. (17)

Next