Cuvîntul Nou, mai 1993 (Anul 4, nr. 852-871)
1993-05-01 / nr. 852
Pag. 2 NOTE »ŞTIRI•INFORMAŢII • SOARELE a răsărit la ora 6,07 şi va apune la ora 20,19. Din acest an au mai rămas 244 zile. • IN CALENDARUL CREŞTIN-ORTODOX: Sf. Prooroc Ieremia; duminică: Aduc. moaştelor Sf. Ierarh Atanasie cel Mare; luni: Sf. Mc. Timotei, Mavra; Sf. Diodor. Cursuri Direcţia muncii şi protecţiei sociale Sfîntu Gheorghe organizează curs de limba engleză pentru începători şi curs de calificare în meseriile bucătar, ospătar-barman, confecţioner la maşină şi croitor. Cei interesaţi se pot înscrie la sediul instituţiei, strada Körösi Csoma Sándor nr. 32 (camera 6), între orele 8—15, pînă in data de 7 mai. Informații suplimentare, la telefonul 315354. Concert de muzică de cameră In ziua de marţi, 4 mai, ora 18:30, la Galeriile de artă din Sfintu Gheorghe va avea loc concertul susţinut de orchestra de camera „Virtuozii Transilvaniei“ din Braşov, dirijor Daisuke Sogo (Japonia), solişti: Gina Dumitru şi Dănuţ Manea. In program: Mozart (Divertisment), Vivaldi (Anotimpurile), Arsenski (Variațiuni pe o temă de Ceaikovski) și SuR (Serenada). Cîştigătorii la tombola „Zilelor Sfintu Gheorghe" S-au prezentat, spre a-şi ridica obiectele cîştigate, posesorii norocoaselor numere extrase la tombola „Zilelor Sfîntu Gheorghe“. Pînă joi dimineaţă nu se prezentaseră la Consiliul local posesorii numerelor 012066 (robot de bucătărie Philips) şi 010765 (Filtru cafea). Iată-i pe ceilalţi cîştgători (între paranteze valoarea în lei a obiectelor cîştigate): TV. color „Megavision“ (252.000 lei) — Polhazi Ana-Maria. Televizorul i s-a oferit la domiciliu, prin bunăvoinţa Consiliului local, Excursie Grecia (217.600 lei) — Molnár Juliana (probabil va beneficia soţul de gratuitul sejur); Servici masă sticlă fumurie (38.350 lei) — Sandu Iosif (va beneficia soţia...); Valiză voiaj (20.368 lei) — Tóth Ernő Zoltán; O călătorie (dusîntors) Sfîntu Gheorghe — Budapesta — Csoma Rozalia; Cort 3 persoane (16.800 lei) — Dancsur Ioan; Uscător păr (11.230 lei) — Bencze Vilmos; Set casete înregistrate (7.800 lei) — Karácsonyi I. Tichete de 5.000 lei pentru cumpărături la Magazinul Şugaş au cîştigat, printre alţii: Albert Maria, Gáli Anna, Varga Ida, Mihály Elisabeta, Hagiu Ioan Ovidiu, Bartha Otto, Simon Elisabeta şi alţii. Sperăm că se grăbesc să cumpere oarece, întrucît 5.000 de azi nu vor semăna deloc cu 5.000 de... mîine. Un „Megavision” la domiciliul cîştigătorului Vorba aia cu „aţi minţit poporul cu televizorul“ se referă, probabil, numai la televizoarele autohtone, sictirite de Paul Everac. Cel oferit,, de primarul şi viceprimarul municipiului d-lui Pálhazi Domokos este un autentic „Megavision“, cu diagonala de 51 cm. Istoria acestui televizor ne-o spune d-na Pálhazi Anna-Maria: „La Magazinul Şugaş, o doamnă drăguţă vindea bilete de tombolă. Mi-a re amintit anii in care s-au născut soţul şi fiul meu — 1968 şi 1992 — şi-am ales două bilete de tombolă cu aceste cifre. Biletele le-am făcut cadou copilului şi soţului. A ieşit cîştigător cel al soţului meu“. D-l Pálhazi Domokos este de meserie ospătar. Acum a intrat într-o afacere cu pîine. Este, deci, brutar. D-na Pálhazi este casnică. Au o casă foarte frumoasă pe strada Porumbeilor. De unde şi remarca unui invidios: ban la ban trage! Noi vă dorim să-l folosiţi sănătoşi şi să vă bucuraţi de toate cîte-aveţi! (N. DFMFTRIAD) CUVINTUL NOU Anul IV Nr. 852 STELA POPESCU: „Peste tot în lume românii sînt sfîşiaţi de dorul m arii lor!“ — D-na Stela Popescu, aţi rămas neschimbată. De cind vă ştiu iradiaţi aceeaşi veselie şi comunicativitate faţă de oricine. — Serios? N-am băgat de seamă! — Cum se vede America? — Dinspre ea, sau de la noi? — Şi, şi... — De aici e un vis de neatins, acolo, am jucat în comunităţile de români, plîng cu toţii cînd le vorbeşti de ţară sau le cînţi ceva mai de suflet! Se bat să te ia la ei acasă. Am fost de 2 ori la Los Angeles, unde sînt foarte mulţi români, am stat de fiecare dată acolo cîte o lună, dar n-am reuşit să stăm în acest timp nici măcar o oră la hotel, eu şi Arşinel, nu ne mai puteam smulge din îmbrăţişările lor. Au stat numai pe la ei prin case. Au tot ce Ie trebuie pentru trai, dar sufleteşte sînt sfîşiaţi de dorul ţării lor, mai ales cei maturi şi bătrîni. — Cei de-acolo sînt integraţi în societatea americană? — Nici vorbă! Şi asta pornind de la legendele pe care le învaţă copiii; americanii se omoară pentru Bufallo Bill, iar românii citesc Creangă! După ce cresc se vede mai bine ce-l desparte pe român de american: fondul imaginativ, structura sufletească intimă, felul, gena, specifică! Aşa se face că, deşi trăiesc într-o comunitate, in ţara de adopţie, românii, ca şi cei de-acasă, sînt foarte dezbinaţi şi suspicioşi! — In Australia cum e? — Aceeaşi situaţie, ca pretutindeni, românul e... român! Să-ţi povestesc o mică întîmplare semnificativă, la Melbourne, am stat în familia unui mare medic, care plecase la 25 de ani din ţară, se bucura că era chemat peste tot în lume, la congrese, tratamente. Ajunşi acolo — Arşinel şi cu mine — am stat la el. O noapte Întreagă am vorbit cite-n lună şi-n stele. Arşinel avea o fotografie a unui sat din Maramureş şi doctorul o tot privea. A doua zi trebuia să plece în Bahamas şi soţia i-a descoperit fotografia în geanta de voiaj. Cînd l-a întrebat, de faţă cu noi, omul ăsta tare ca stînca, aşa lăsa să se observe el, a început să plîngă şi spunea că va veni in România, pentru că * satul ăsta îi aminteşte de copilăria petrecută tot într-un sat de munte! — Cum văd ei de acolo România de azi? — Nu prea bine. Dar nici nu sint informaţi; culeg şi ei de la unul sau altul veşti. De multe ori acestea sint contradictorii. Dar să-ţi spun cum am văzut eu ţara, cînd eram acolo? — Vă rog! — Dădeam spectacole, făceam minunate turnee, o ţineam tot într-o fericire, cînd am primit un telefon din ţară, că mi s-a spart casa de la Buftea! — Au prins hoţii? — Da, erau nişte puşti care făcuseră ravagii prin zonă... — Ce proiecte aveţi ? — Deocamdată nu mai plecăm, aşteptăm să vină vara, vom merge pe litoral să dăm mai multe spectacole. Apoi din octombrie, Geneva, Paris, Germania şi iar America, mai departe vom vedea... Victor IANCULESCU Așa bucurie... (Urmate din pag. •) —• Am auzit că unele județe au probleme cu asigurarea făinii pentru plinea noastră cea de toate zilele. Noi cum stăm? — Zilnic ne trebuie o cantitate de 75—80 tone de pîine. Pentru primele zile avem făina asigurată, după aceea mai rămîne de văzut. Incepînd din luna mai, deci şi în iunie şi iulie, vom mînca pîine făcută numai din griu din import, ceea ce înseamnă că din 3 mai preţul griului practic nu mai este 88 lei/kg, ci 110 lei. Este cert că statul român plăteşte un preţ pe griu pe care populaţia nu-l poate suporta. De unde se va acoperi diferenţa — nu se ştie. Departamentul ne-a comunicat că vom avea sigur probleme cu Romcereal pe această temă, dar noi să nu plătim mai mult de 88 lei. — Dată fiind această situaţie se mai poate pune problema diversificării sortimentaţiei? — Ne-am gîndit la franzele Bucureşti şi Cozia, la specialitatea suceveană, dar totul depinde de ingrediente. De altfel, chiar şi amelioratorii îmbunătăţesc calitatea pîinii ca prospeţime, miez şi consistenţă, dar îi măresc foarte mult preţul. Ar mai putea intra în discuţie fabricarea pentru populaţia nevoiaşă a pîinii negre — nu e vorba despre Dîmboviţa, căreia populaţia îi spune neagră, dar tista nu e neagră,ci semialbă. 1 Mai-ziua disperării naţionale (Urmare din pag. 1) rămînă mai mult decît într-un an. Au scăpat de toate vechiturile, de toate mucegaiurile. Statisticile lui Văcăroiu Nicolae vor stabili fără putinţă de tăgadă că puterea de cumpărare a populaţiei a crescut spectaculos în luna aprilie a acestui an Nu-i aşa, stimate ? Altădată ne bucuram. Nu jinduiesc după acele vremuri. Jinduim, însă, cu toţii, după anii pierduţi, irosiţi anapoda, tînjim după veselia şi plăcutul zbucium al acelor zile de 1 Mai. Azi ni se spune că de 1 Mai intrăm în rîndul lumii. O fii Dar nu se vede. In ochii oamenilor nu citesc decît tristețe, spaimă,, oboseală, disperare, lehamite S-ar putea să aibă dreptate mult stimatul: intrăm în rîndul lumii. Dar care lume ? Poate... cealaltă ?! Ihmort din pag 1j municipalitatea să lămurească definitiv obligaţiile fiecăruia“. (R.A.) • Am fost în Franţa într-o localitate cam de dimensiunile oraşului nostru Există acolo un sistem de stimulare a întreţinerii, a bunei gospodăriri. Mă gindesc că iniţierea de către municipalitate a unei întreceri între scări sau între blocuri privind curăţenia interioară şi exterioară a perimetrului aferent, dotată cu un premiu nu neapărat simbolic ar putea constitui un punct de plecare. Trebuie să ieşim odată din moleşeala asta, în care fiecare zice „las’ că face altul!“ (T.P.) Au mai fost şi altele. Cert e că faţă de toamnă, strada Oltului (şi nu numai ea) nu şi-a schimbat „faţa“ în bine. Dimpotrivă. Deci, domnule primar Albert Almos vă supunem atenţiei întrebări şi sugestii, aşteptîndu-vă bineînţeles replica. Omul sărac... (Urmare din port. 1) Subvenţii nu vor mai fi, nu? Cum nimânui nu-i convine să lucreze în pierdere, se va ridica preţul. Şi, cum în zona noastră pădurile sunt aproape, ce va face omul sărac? — Va fura. O părere personală despre ridicarea subvenţiilor. — Şi în Occident unde, slavă Domnului, e o economie de piaţă autentică unele produse, mai ales alimentare, sunt subvenţionate. — Deci la ora asta nu ştiţi dacă se vor scumpi confecţiile şi încălţămintea, să zicem. — încă nimic. Sare lesne de presupus. Salariile mărite din ce vor fi suportate ? Din producţie, aşa că vor intra în preţurile de cost, ridicîndu-le. — Cum vedeţi ieşirea? — Numai în privatizarea producţiei şi apariţia concurenţei. In ţară o singură fabrică produce frigidere. Aceasta, neavlnd cu cine să concureze, ridică preţurile cît vrea! — Credeţi că se vor scumpi şi produsele din import? — Aici e vorba de raportul leu-dolar. Or, leul devalorizîndu-se ... Plus costul transporturilor, energia electrică, încălzirea, plus salariile... — O veste bună nu ne puteţi da? — încercăm, în limita posibilităţilor, să oferim produse la preţuri cît mai accesibile (neaplicînd adaosul comercial maxim), în seturi complete (la noi cămaşa o găseşti în fiecare mărime şi în fiecare culoare), plus alte avantaje ţinînd de civilizaţiei asigurarea probei, a termenului de garanţie ş.a. Mai mult nu putem face. — Puteţi să ne furnizaţi însă amănunte privind noile prețuri, îndată ce ele apar ? — Desigur. — Vă mulțumesc.