Cuvântul Nou, ianuarie 1997 (Anul 8, nr. 1776-1794)
1997-01-15 / nr. 1782
FAG. 2 e ct vântul nou* Anul VIII Nr. 1782 Muzeul Mihai Eminescu din Copou— Iaşi (2) Filozoful Constantin Noica copleşit de complexitatea personalităţii lui Eminescu a remarcat că manuscrisele eminesciene reprezintă o comoară şi că marele public este lipsit de marea şansă de a le vedea, deoarece pentru a ajunge la manuscrisele poetului trebuie să fii un nume mare. De aceea recomandă ca acestea să fie puse in valoare in copii şi expuse in vitrine. Ceea ce s-a realizat. Astăzi există în ţară trei locuri unde manuscrisele eminesciene se pot vedea, expuse în copii la loc de cinste , la Muzeu. „M.Eminescu“ din Copou-Iaşi, la Complexul memorial Ipoteşti şi la Păltiniş, locul preferat de Constantin Naica pentru trăirile sale filozofice. Vitrinele cu manuscrisele eminesciene, în copii, se află în sala a doua a Muzeului din Copou, însoţite de texte ilustrative precum afirmaţiile lui C. Noica despre M. Eminescu: „Omul acesta a trăit cu suferinţa de a nu şti tot" şi despre manuscrise: „Nu e de întâlnit în nici o cultură un document atât de impresionant şi complet, în afară de caietele lui Leonardo“. În aceeaşi sală vizitatorul poate admira şi o expoziţie de tablouri, de opere de artă, donaţii şi achiziţii ale unor artişti cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi (mulţi ieşeni) care s-au confruntat cu opera viad viaţa lui Mihai Eminescu. Amintim câteva nume: Octav Băncilă, Ligia Macovei, Dan Covătaru, Niculina Ilie, D. Hotmanu, G. Gheorghiu, Ion Pătraşcu, Traian Mocanu, I. Bârleanu, Eugen Ştefan, Al. Ichim, Costache Agafiţei, Val Gheorghiu, M. Ispir, Ion Neagoe, Filip Marin, Liviu Suhar, Eugen Ştefan, Al. Ichim, Costache M. Pavel ş.a. Sala de etaj reprezintă o incursiune în ediţiile operei lui Mihai Eminescu, începând cu prima, aceea tipărită de T. Maiorescu după ce poetul s-a îmbolnăvit, până la ediţiile contemporane , cu cele 16 volume impresionante din ediţia naţională „Opere", ediţie critică întemeiată de Perpessicius în 1939 şi editată la început de Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol al Iliea" şi apoi de Academia Română. Toate ediţiile prezentate sunt originale şi de mare valoare. Obiecte aparţinând lui M. Eminescu se găsesc la Casa Vasile Pogor, actualul sediu al Muzeului de Literatură Română din Iaşi. Este vorba de ceasul şi inelul poetului. Insă în sala de la etaj a Muzeului din Copou se află un pian de epocă, valoros pentru că, în mod cert, a aparţinut Henrietei, sora poetului din Botoşani, cu care a păstrat cele mai strânse legături şi care l-a îngrijit pe Eminescu bolnav cu mare dragoste şi devotament. Acest pian a fost sfinţit de mâna poetului, aşa cum Iaşul a fost sfinţit de paşii poetului. Astfel, se poate spune că valoarea sufletească, afectivă depăşeşte valoarea pianului construit la Viena în anul 1873, marca Friederich Ehrlie înainte de a coborî de la etajul muzeului, vizitatorul îşi mai îndreaptă privirea asupra picturii în ulei „Eminescu şi Creangă", de Octav Băncilă şi asupra busturilor aceloraşi geniali creatori, realizate de Niculina Ilie. Vizita aceasta oferă posibilitatea înţelegerii mai profunde a unei opere şi a unoi Existenţe care s-au identificat de-a pururi cu aspiraţia şi destinul poporului român, popor pe care Eminescu l-a cunoscut, încă din copilărie „în cruciş şi-n curmeziş". Ieşind din Muzeul ,,M. Eminescu" şi noi, ca orice vizitator, simţim ambianţa culturală a întregului Parc Copou, cu Teiul Poetului, cu Obeliscul cu lei şi Galeria de busturi ale atâtor personalităţi care, trăind la Iaşi, l-au îndrăgit, precum marele poet, ce, entuziasmat, spusese odinioară: „Doamne, ce poziţie frumoasă are laşul ! De-aşi avea bani, aş pune să se facă un pod de aici până in Dealul Galata. Inchipuieşte-ţi când acest pod ar exista, sătai în mijlocul lui, ce privelişte frumoasă el avea, cred că in lumea întreagă nu mai găsi pereche !" luminiţa GRAURE.CORMr1 „Bankcoop rămână o bancă solidă“ fo rmare^din^pag^^^0 fiecare în parte din capitalul nou-evoluat. - Această dispută pentru împărţirea capitalului poate afecta clienţii dv. ? - Lichidităţile de care dispune banca sunt suficiente pentru a nu afecta clienţii şi depunătorii. înţelegem că există o presiune psihologică asupra oamenilor ca urmare a ceea ce s-a întâmplat la alte bănci, dar la noi nu sunt probleme. Banca Naţională a confirmat, de altfel, că lichidităţile Bankcoop depăşesc 300 miliarde lei, iar profitul pe anul 1996 se estimează la aproximativ 66 miliarde lei. De asemenea, conform Hotării Guvernului nr. 39/ 1996 privind înfiinţarea fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, Bankcoop a asigurat un fond ce garantează toate depozitele până la 10 milioane lei/deponent. În actuala conjunctură cine-şi retrage banii aduce un venit ... băncii, deoarece dobânda se recalculează la 21 la sută faţă de 35-60 la sută cât s-a stipulat la încheierea contractului. Rezultă, aşadar, că Bankcoop rămâne o bancă solidă. (Urmare din pag. 1. - Cu ce alte probleme se mai confruntă Staţia de Salvare, domnule Postoacă? - Salariile pe care le primim sunt o altă problemă care afectează activitatea personalului medical. Anul trecut am avut în medie câte 33 de bolnavi pe zi dintre care 20-22 de cazuri de urgenţă, iar în ciuda condiţiilor precare pe care le oferim populaţiei nu am avut nici un deces în auto-sanitară şi nici o reclamaţie din partea poulaţiei. Mai sunt şi altfel de probleme, avem alarme false, stări de beţie. La acest capitol ar mai fi de spus că ne-am dori mai multă atenţie din partea organelor de poliţie deoarece am avut cazuri în care auto-sanitarele au fost oprite la intersecţii, de către organele de poliţie, pentru a da prioritate altor maşini, deşi acestea veneau cu giroforo pornit. - Ce soluţii se întrevăd la problemele amintite mai sus? - Este mare păcat că nu se lasă loc Iniţiativei private, organizate. Astfel ar apărea competiţia, iar populaţia ar avea de unde alege. Aceasta, într-adevăr, ar fi o soluţie. - Au existat sponsorizări sau încercări de a vă ajuta, până acum? - Am avut câţiva sponsori, deşi aceştia ar putea fi mai mulţi şi mai consistenţi. Cei mai importanţi au fost Secuiana Târgu Secuiesc, Eves SA şi Ape Minerale Biborţeni. Mie mi se pare cam absurd, în ceea ce priveşte sponsorizarea, faptul că unii preferă să sponsorizeze o echipă de karate, de exemplu, şi nu o salvare. Eu nu zic să moară capra vecinului, dar cred că se poate da şi acolo ceva, dar şi aici. Ca o concluzie, putem spune că Staţia de Salvare are mari probleme domnule Postoacă? - Să nu credeţi că mă plâng, deoarece ştiu câ noi stăm cu mult mai bine faţă de alte judeţe, dar cred că se poate mai bine. Salvaţi Staţia de Salvare Eminescu şi religia (2) Creaţiile poetice reprezentative de factură religioasă, trecute prin atâtea variante în procesul elaborării lor, pe un parcurs de 10 ani (1869-1879), din care multe poezii postume, dovadă că avea de gând să le şlefuiască, sunt: Întunericul şi poetul; Preot şi filozof; Rugăciunea unui dac ; Christ (Dumnezeu şi om); Răsad asupra mea (Lumină lină); Colinde, Colinde; învierea; înger de pază şi Îngere palid. Amintirile contemporanilor au relatat că la 8 noiembrie 1886, bolnav la Mănăstirea Neamţului, spovedindu-se, i-a spus preotului : „Părinte, să mă îngropaţi la ţărmurile mării şi să fie într-o mănăstire de maici şi să ascult în fiecare seară,ca la Agafton, cum cântă „Lumină, lină". In manuscrisele eminesciene se găsesc însemnări cu conţinut religios ori sunt copiate texte religioase, ca de exemplu, Tatăl nostru. Poetul pune mare preţ pe morala creştină. In creaţia sa poetică şi în articolele sale, el apelează la un întreg arsenal de cunoştinţe, printre care şi cele religioase, fie persionaje biblice, parabole, maxime etc., pentru ilustrarea ideilor şi exemplificarea conţinutului. Proclamând iubirea „cea mai înaltă formă a existenţei umane“, poetul a arătat că „omul trebuie să aibă înaintea lui un om ca tip de perfecţiune după care să-şi modeleze caracterul şi faptele. Precum arta modernă îşi doreşte renaşterea modelelor antice, astfel creşterea lumii nouă se datoreşte prototipului omului, moral, Iisus, Hristos şi care s-au încercat a se modela după al Lui, rămân creştine". Preot Ioan TAMAŞ Eminescu... "Urmare din poet) - şi prezicerea s-a adeverit - că „literatura poetică română“ începe secolul al XX-lea „sub auspiciile geniului lui şi forma limbei naţionale care şi-a găsit in poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire", punct de plecare „pentru toată dezvoltarea cugetării româneşti". Nicolae Iorga a văzut în opera integrală a lui Eminescu o poezie, proză, dramaturgie, publicistică - „O sinteză a sufletului românesc în vremuri netulburi“, sinteza „ştiinţei, cugetării, simţirii şi instinctului acestui neam". Pe opera lui se sprijină spiritualitatea noastră națională. Eminescu — 147 Astăzi, de la ora 17, la bufetul reamenajat al Teatrului din Sfântu Gheorghe vor fi reluate, într-o nouă „distribuţie“, cafenelele literare conduse de actorul Dan Turbatu. De această dată tema discuţiilor „cafenelei" va fi axată pe împlinirea a 147 de ani de la naşterea poetului nepereche, Mihai Eminescu. (G.F.)