Cuvântul Poporului, 1924 (Anul 6, nr. 2-51)

1924-04-20 / nr. 16

FOIAE SPT­ĂMÂNALĂ. — APARE DOMSÎÎECA. ABONAMENTUL REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA ANUNŢURI ŞI INSERŢIUNI Pe un an — — — — — — — — 1­0 Lei .. ' 0, r, . \ se primesc la biroul administraţiei noastre Pe o jumătate — — — - — - 5o » SjbttU, Str. Regina Maria 1. UN RÂND CU LITERE MĂRUNTE : Pe trei luni-------------------.---------------25 „ —1 - Prima oară--------------4 Lei In America pe an — — — r- — 3oo . Redactor responsabil: El. Măgeanu A doua și a treia oară 3 Lei Orice corespondență să se trimită la adresa «CUVÂNTUL POPORULUI», Sibiiu Str. Regina Maria 1. Vecinii... Sa le păzească Dumnezeu să ai de-a face cu vecini cârcotaşi şi bu­clucaşi. Cu astfel de oameni nu e bine nici când sâ-ţi faci de lucru. Sâ-i laşi în plata Domnului şi sâ-ţi vezi mai departe de bunul mers al gospodă­riei tale. Daca însă vecinul nu-ţi dâ pace şi-ţi pune piedeci în bunul mers al gospodăriei, vei găsi totdeauna mij­loace de-al pune la respect. Noi ştiam foarte bine că vecinul dela răsărit, —Bolşevicul, — eun ve­cin râu, cu apucaturi urâte, cu obi­ceiuri şi mai urâte. Ştiam lucrul acesta şi totuşi l’am chemat sâ stea la sfat cu noi. In loc să-l lăsăm în păcatele lui, noi îl facem să-şi des­chidă gura şi să-şi verse veninul. Ştiam noi că lăcomia bolşevi­cilor va sbiera vecinie după tot ce poate apuca şi totuşi mai stăm cu el de vorbă. Avem pe ceilalţi vecini: Sârbi, Bulgari, Unguri etc, cari de ase­menea ne invidiază pentru rostul şi bunăstarea noastră. Guvernul maghiar ne înjură prin ebrediştii săi. Sârbii au început prin noi să scrie contra noastră, celorlalţi Ie suntem dragi doar atâta timp cât le suntem buni muşterii... In marea aceasta de popoare care ne privesc cu ochi piezişi, sin­gura Franţa este care are vorbă de mângăere,­­de încurajare, ba chiar de dojană părinteasca pentru noi. E sângele nostru care vorbeşte. La părţile orientului suntem singuri, fără neamuri de sânge, încunjuraţi doar de vecini interesaţi. Ochii noş­tri sâ fie vecini, aţintiţi spre nobila naţiune franceză, care vede în noi sentinela latinismului în această parte de pământ. Acasă sâ îngrijim mai bine de necazurile noastre, fiindcă privind mereu in ograda vecinului, râmâne ograda noastră nemâturată. Să ne plătim datoriile în străi­nătate, să nu mai importăm articole cosmetice, șampanii, pudre și parfu­m­uri, — fără de cari putem trăi. Să sistemizâm exportul prin care vom putea ajunge ca leul nostru sâ nu mai fie şi de râsul ievei bulgare. Atunci glasurile duşmănoase de vecini se vor pierde în largul zării, fără măcar sâ ne atingă. Partenk Navrea. Aliaţii noştri­, Sârbii. Presa sârbească cu ocazia confe­rinţei de la Viena, dar mai ales după ruperea tratativelor a început o serie de atacuri la adresa noastră ridicând învinuiri, care nu ne aprobă, ba chiar contestă dreptul nostru asupra Ba­sarabiei, arătând că acel drept se ba­zează pe forţă şi nu pe voinţa liberă a poporului basarabean. Dar nu numai atât. In ultimele zile ne acuză, că am devastat într’un mod barbar localităţile ce trebue să le predăm lor (Modeş şi Pardani) pe când ei ne predau localităţile aşa cum au fost. Nu înţelegem această atitudine, când toată lumea ştie că ei au stors biruri grele de pe spatele ţăranilor cari au trecut sub stăpânire românească, când au devastat tombolia predân­­du-ne pereţii goi ai spitalului, ai poş­tei şi ai gărei. In urma acestei atitudini, rămâne să înţelegem că tratatele de alianţă şi legăturile ce ne leagă sunt fără nici o valoare de drept şi atunci când vor fi împrejurările de aşa natură, ca să ne ţinem cuvântul dat unii faţă de alţi, ne vom pomeni cu aliaţii noştri de eri, trecuţi în parte sau total în tabăra vrăjmaşilor. Sârbii uită că duşmanii lor sunt şi duşmanii noştri­ şi că interesele ţării noastre cu ale Iugoslaviei sunt strâns legate, şi că numai o prietenie sin­ceră, loială şi trainică ne va asigura întregitatea teritorului la fiecare în parte, şi va păstra pacea în Balcani şi centrul Europei. Câtă vreme guvernul din Belgrad nu va desminţi şi n­u va lua măsuri pentru a nu se mai produce astfel de incidente, rămâne de înţeles că acel guvern nu este strein de faptele petre­cute. In acest caz noi preferăm un duşman pe faţă decât unul ascuns şi amintim aliaţilor noştri sârbi, că rana Bănatului rămâne deschisă pentru tot­deauna. (ib) llianta Misivă iîliână Ziarele din Paris sunt informate, că ministrul român de externe, dl Duca, va râmâne două săptămâni la Paris, în care timp vor fi discutate toate problemele la ordinea zilei. In prima conferinţă între primul ministru francez şi dl Duca s’a dis­cutat mai ales asupra chestiunii tra­tatului defensiv franco-român. Vorbind despre acest proiect, ziarul «L’Intransigeant» scrie că este vorba că cele două state se vor obliga să se sprijine reciproc, în ve­derea menţinerii în vigoare a trata­telor de pace recunoscute. România ar mai cere, afară de aceasta o obli­gaţiune din partea Franţei cu pri­vire la Basarabia. Ziarul considera această chestiune ca foarte delicata, adăugând ca, deşi există la Paris do­rinţa de a semna o nouă convenţie care ar forma o nouă verigă în­ lan­ţul apărării, totuş se obiectează că ar fi greu să se introducă în con­venţia franco-rom­ână dispoziţiuni spe­ciale, cari nu figurează în tratatele încheiate cu celelalte state ale Mi­cei înţelegeri. Aceste combinaţiuni se consi­deră deocamdată ca premature, în­trucât tratativele nu au depăşit încă stadiul iniţial. Se insista în general asupra punctelor de vedere indicate în toasturile de la Paris, cari pot fi considerate ca bază pentru eventu­alele negocieri privitoare la tratat. Manifestaţie. Sibiiu, 19 Aprilie 1924. Cu ocazia serbătorilor evreești, la sinagoga din str. Sărei, un grup de peste 200 per­soane, compus din elevi de liceu şi meseriaşi, au făcut o demonstraţie ostilă, la orele 9 seara. De aci grupul a pornit pe străzile Guşteriţei şi Re­gele Carol I, cântând imnuri patriotice. Nu s’a spart nici un geam şi n’a fost lovit nici un evreu, totul imitându-se la o demonstraţie paşnică şi demnă. Cei interesaţi însă au lan­sat svonul că s’ar fi tras focuri de armă din partea grupului de manifestanţi. Din ancheta făcută, însă, nu s’a putut nimic sta­bili. Fapt cert este — după relatarea oficială — că posturile dela închisoa­rea militară au tras 2 focuri de armă cari, din fericire, n’au rănit pe nimeni.

Next