Dilema Veche, 2018 (Anul 15, nr. 725-736)

2018-03-01 / nr. 732

Despre psihologia românilor: cum sîntem, cum ne credem? interviu cu profesorul universitar Daniel DAVID Daniel David este profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca și profesor asociat al Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New York, SUA. A publicat Psihologia poporului ro­mân. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv­­experimentală, Editura Polirom, 2015, într-un prezent agitat, atît pe plan poli­tic, cît și social, auzim deseori sintagma, cu o conotație negativă: Jișa sînt româ­nii“. De ce credeți că se apelează la această generalizare din care, de cele mai multe ori, emitentul, conștient sau inconștient, se autoexclude? Oamenii au nevoia înnăscută de ex­­plicație-predictibilitate/sens-semnifica­­ție. Cînd această nevoie nu este satisfă­cută apare o stare de stres psihologic. Pen­tru a scăpa de acest stres, oamenii caută explicații/sensuri. Uneori nu le găsesc, iar atunci apelează la pseudoexplicații. Este ușor să explici fenomenele psiho­sociale complexe­­ pentru care cauza nu este imediat evidentă — prin „Așa sînt ro­mânii“, deși prin asta nu facem decît să apelăm la sofisme exemplificate aici prin reificarea constructelor (o descriere ca­pătă eronat rolul de explicație). Dar decît un „nimic“ (lipsă de explicație/sens) care stresează, mai bine un sofism, care, deși nu ne face mai deștepți, măcar amelio­rează stresul! Acestea fiiind spuse, putem însă avea o perspectivă corectă asupra psiholo­giei românilor. Fiecare grup social poate să fie descris printr-o serie de atribute psiho­culturale, măsurate riguros la in­divizii grupului, iar apoi agregate sta­tistic la nivel de grup. Atributele psiho­­culturale agregate capătă semnificație psihologică prin raportare la un stan­dard de referință - ceva nu este mic sau mare în sine, ci prin raportare la un standard - și prin interrelaționările lor. Aceste atribute psiho­culturale agregate și interrelaționate la nivel de grup for­mează profilul psihologic al grupului re­spectiv (demers aplicabil apoi ca metodo­logie și la nivel de țară/popor/națiune). Pentru profilul psihologic al românilor reflectat în monografia dedicată psiholo­giei românilor (D. David, Psihologia po­porului român, Profilul psihologic al ro­mânilor într-o monografie cognitiv-expe­rimentală, Editura Polirom, 2015, Iași) — din care am preluat și datele prezen­tate în acest interviu­­, acest standard de referință este spațiul vestic, România fiind integrată în NATO și Uniunea Eu­ropeană. Dacă alegem alt standard de referință și profilul psihologic al români­lor se modifică (așa cum și un om este mai mult sau mai puțin inteligent în ra­port cu cine este comparat): în psihologia interculturală, demers care fundamen­tează științific monografia menționată mai sus, profilul psihologic nu este ceva imuabil, dar și transmis genetic, ca în ve­chea Volkerpsychologie. Unele atribute psiho-culturale au o eritabilitate mai mare sau mai mică, peste care se supra­pun însă determinant cauze socio-cultu­­rale. Unele atribute psiho-culturale sînt mai stabile, altele mai fluctuante; dar faptul că ceva este stabil nu înseamnă că este nemodificabil (tot ce este nemodifi­cabil este stabil, dar nu tot ce este stabil este nemodificabil). In cartea dvs., Psihologia poporului ro­mân, apărută în 2015 în urma unui stu­diu care a durat zece ani, au­ afirmat, la un moment dat, că încrederea în semeni a scăzut. Scăderea încrederii în ceilalți afectează și încrederea în sine­­ stima de sine? Da, prin raportare la spațiul vestic, ni­ Mircea Eliade velul de încredere interpersonală al ro­mânilor este extrem de scăzut, ceea ce duce apoi și la o cooperare scăzută. Coo­perarea scăzută nu ne ajută să construim instituții sociale moderne care să ne uti­lizeze, spre exemplu, potențialul bun de inteligență/creativitate (care este similar americani), chiar dacă aceasta nu derivă cu necesitate din încrederea interperso­nală scăzută. Interesant, în stima de sine a românilor componenta de autoapreci­ere, nu cea de autocompetență, este mai scăzută în comparație cu spațiul vestic (ex. americani). „ Nivelul încrederii interpersonale variază și în funcție de generații altor popoare vestice). Nivelul încrederii interpersonale variază însă și în funcție de generații, tinerii români avînd un ni­vel de încredere interpersonală de două ori mai mare decît cel mai în vîrstă. Nu este aici locul explorării detaliate a ca­uzelor încrederii interpersonale reduse. Spun doar că dacă această neîncredere interpersonală, mai ales față de străini, poate că a fost justificată istoric, astăzi este un handicap major! Stima de sine este la rîndul ei mai scă­zută prin raportare la spațiul vestic (ex. Care ar fi consecințele psihologice ale lipsei de încredere în sine? Psihologic vorbind, atunci cînd stima de sine este scăzută (negativă) putem apela la mai multe strategii. Una este să lăsăm stima de sine scăzută să se exprime în emoțiile și comportamen­tele noastre, ceea ce înseamnă complexe de inferioritate (suferință psihologică). Apoi, putem nega sau atenua aspectele negative prin diverse mecanisme defen­sive (ex. negare/raționalizare), ceea ce reduce pe termen scurt suferința psi­hologică (dar o poate amplifica pe ter­men mediu și lung). în fine, putem exa­gera unele atributele pozitive mai mult sau mai puțin circumstanțiale pentru a masca stima de sine scăzută, generînd astfel chiar emoții pozitive (instabile însă); în formă extremă, putem chiar aco­peri stima de sine scăzută cu mecanisme defensive compensatorii (ex. reacția in­versă), ceea ce poate genera complexe de superioritate (o stare psihologică de bine instabilă). în consecință, vom vedea la ro­mâni un amestec de stimă de sine pozi­tivă (încredere în sine), complexe de in­ferioritate și superioritate și defense. Si­gur, acest amestec poate fi găsit la orice popor, dar în cazul nostru, ținînd cont că aproximativ 67% din români au stima de sine mai scăzută decît americanul me­diu, trebuie să lucrăm programatic pen­tru a ne dezvolta sănătos încrederea în sine. Soluția corectă este restructura­rea cognitivă, prin care stima de sine negativă este schimbată în acceptare necondiționată și/sau stimă de sine pozi­tivă. Asta mai ales că, așa cum spuneam, românii au fundamentul pentru această stimă de sine pozitivă (ex. potențialul de inteligență/creativitate este similar po­poarelor vestice - am investigat, spre exemplu, comparațiile cu americanii. DILEMA B­= *—■ Joint*.__ românilor c­I­c­D­5_i © „Salvarea de complexe înseamnă depășirea subiectivismului.“ ROMÂNILOR Ce este psihologia socială „Psihologia socială are drept scop să determine și să expli­ce însușirile sufletești ale unei populații. însușirile sufletești ale unei populații sînt condiționate de trei factori principali: de fon­dul biologic ereditar al populației, de mediul geografic și de carac­terele instituționale dobîndite de populație în timpul evoluției sale istorice. în fondul biologic ereditar sînt cuprinse dispozițiile organi­ce, cu care indivizii, care compun populația, vin pe lume; dispoziții care reglementează în mod di­rect funcțiunile vieții vegetati­ve ale populației și prin acestea, apoi, indirect, pe acelea ale vieții sufletești, în acest fond biologic ereditar ceea ce interesează sînt dispozițiile deficiente și patogene, care scapă de sub influența orică­rei educații. Normalul interesea­ză mai puțin, fiindcă el este diri­jabil. Anormalul, adică dispozițiile bolnăvicioase, creează piedici și fatalități pe care nici o putere nu le poate înlătura. în mediul geo­grafic intră toate formele de ener­gie care înconjoară și provoacă reacții în sufletul populației: cli­ma, natura solului; în sfîrșit, în caracterele instituționale sînt cu­prinse manifestările tipice de na­tură spirituală. Ele sînt diferite de acelea provocate de fondul biolo­gic ereditar și de mediul geogra­fic; sînt manifestări aparținînd experienței istorice a populației, care prin tradiție se repetă în mod constant în decursul unei lungi durate de timp. în numărul aces­tora sînt: vorbirea, obiceiurile mo­rale și juridice, concepțiile prefe­rate în prețuirea lumii și a vieții, trăsăturile naționale.“ (Constantin Rădulescu Motru, Psihologia poporului român, Editura Paideia, 1999) H Anul xv • nr 732 • 1­7 martie 2018 • dost* DILEMA!

Next