Dimineaţa, ianuarie 1905 (Anul 2, nr. 332-358)

1905-01-14 / nr. 341

Amil n No. MC 1-57 DIRECTOR CONST. MILLE A fl­O­­­A­M­E­X­T­E Simple (Dimineața) Un an............................ . . . lei 18. *1.1 ..............................» »• 3 .. ..................................................... . *-89­1 luna........................................................... 1.50 IN STRĂINĂTATE ÎNDOIT Combinate (Adevĕrul și Dimineața) Un an ... Iei 32 . 8 luni .... 8. 6 luni . .­­ „ 16 . 1 lună .... 3. IN STRĂINĂTATE ÎNDOIT BANI Telefon No. 260. Apare zilnic la ora 4L dimineața ca ultimele știri ale no­p­ței ASTAZI. 13 (28) Ianuarie 1905. A^^A^\^­^/^/W^A^WVVWVWVV^/­^/VW^WWVW'A/Ww­'A/VVV­ A"VVWVVWWWWW«^ Calendar: ORTODOX: S-ți* mucenici Ermil­ei Stratonic n CATOLIC : Policarp Soarele răsare 7 ore 42 m., apune 5 ore 14 m. Cerul senin și timpul liniștit con­tinuă încă in toată țara. Ziua moină și dezgheț general, afară de Dobrogea și unele localități din partea de cîmpie a Munte­niei unde înghețul a persistat neîntrerupt. Noaptea ger simțitor pretutin­deni. Temperatura a fost cuprinsă între plus 6 grade ziua la Cîmpulung și — 21 grade noaptea la Strehaia. In unele părți din țară dimineața cea­ță și chiciură. Barometrul de și a mai scăzut cu 3 la 4 mm., totuși este încă mult ridicat, înălțimea barometrului la 0 grade 767.4 mm. Temperatura aerului — 16 grade 2. Viatul slab de la SV. Starea cerului: senin. Teatrul fi­­­onal Pentru a două oară MINUNICA (Le fils du miracle), comedie în 3 acte de Garault și Charvay. Teatfu­l l­ui d­i beneficiul d-rei Leontina Ioanid se va cînta opereta l CallIN­ Iisile Curse Grătare! cu concursul trupei care a jucat vara in parcul Otetelișanu. Priv.nj Cidini In toate serile reprezentațiuni date de circul regal romin till bili miUUÜ de sus­ direcțiunea d-lui Cesar Sidoli. Spectacole neri. Gala Edison: Marți, Joi și Duminică bal mascat.—Sala Da­cia : Baluri mascate regulat în fiecare Luni, Mercurî și Vi­ M­EHEXTO Autorități. Toate autoritățile pu­blice sunt deschise. Judiciare: Toate instanțele jude­cătorești sunt deschise. Ateneu: In rotondă expoziția de pictură a d-lui locot. N. Petrescu. — Expozițiu­nea de pictură a Cer­cului artistic din Capitală. Conferințe: La 8 și jum. seara, la Ateneu, d. G. Diamandi ține confe­rința: Spre ț oră. Ședințe: Reuniune intimă a mem­brilor „Uniunei studenților români“, în localul sec. din str. Episcopiei 2. — Consfătuire la internatul facul­­tăței de teologie, la 8 seara, a licen­țiaților și studenților numitei facul­tăți, în vederea alcătuirea memoriu­lui cu privire la situația din cler. Itsksesmtsa din ^etensjfosi­g. Semnalul răscoalei Panica din palatul de iarnă în ziua Bobotezei M&ccl&gl din­­ Petersburg. Grozăvenia dramei petrecută Duminică și Luni în capitala țarilor ne obligă să revenim a­­supra acestui extrem de impor­tant eveniment; el preocupă as­tăzi lumea întreagă și continen­tele toate au ochii ațintiți către întunecosul oraș unde sălbăticia unei tiranii în declin, a provo­cat cel mai înfricoșat războiu civil din cîte cunoaște istoria timpurilor moderne. Din telegramele primite, s’a văzut cum că guvernul nu s’a găsit în fața unei fioroase in­­surecțiuni pe care silit era să­­ o reprime cu armele.Muncitorimea, adunată în coloane lungi și dese, nu a luat armele spre a tur­bura ordinea stabilită a lucru­rilor, din potrivă toți muncitorii erau pacînici și aveau mîinile goale, iar în fruntea ei mergeau preoții într’o mină cu crucea și în cealaltă mină cu evanghelia. Și corespondenții ziarelor stră­ine afirmă că acele convoiuri de lucrători făceau efectul unor i­­mense procesiuni religioase, a­tîta erau ele de pacinice, de tă­cute și de solemne. Ei bine, în potriva acestor muncitori liniștiți cari mergeai­ să facă o legala manifestațiune în fața palatului de iarnă spre a înmîna țarului o petițiune, s-a năpustit armata și două zile în șir a tăiat cu să­biile, a împuns cu baionetele și a împușcat cu gloanțele. Telegramele trimise d­e către corespondenții marilor ziare stră­ine, arată că autoritatea a să­­vîrșit asupra poporului un a­­devărat asasinat cu voință. Guvernul și cercurile atotpu­ternice din jurul țarului, cer­curile reacționare și dușmane poporului, au luat o h­otărîre si­nistră, aceea de a lăsa munci­torimea să se adune în grupur cît mai mari și mai compacte și apoi să tragă în carne vie și să ucidă cît mai mult vor pu­tea. Și așa s’a făcut. Poporul adunat în liniște și făcînd o ma­nifestație în ordine, a fost ata­cat fără de veste. Nici măcar somațiunile legale nu au fost fă­cute. Soldații, în urma ordinelor primite, au tras în carne vie cu pușcile cu repetiție și, după cum telegrafiază un corespondent de ziare,­­oamenii au început să cadă ca iepurii“. Bărbați, femei și copii, toți fără alegere, au fost asasinați și au căzut unii peste alții și au roșit stradele cu sîngele lor și au format grămezi înalte de leșuri pe car! în întunericul și în tăcerea nopței, camarazil­or! oameni! poliție!, le-au transpor­tat în convoiuri dese, la timp spre a fi înmormîntați în gro­pile comune. Așa au fost atrași în cursă și așa au fost măce­lăriți între zece și două­zeci de mii de oameni, de către guver­nul țarului, al țarului Nicolae al II-lea, promotorul Congresu­lui de la Haga, suveranul care cerea puterilor lumea ca să pună capăt vărsărilor de singe. Ce va veni după această sîngeroasă dramă nu este prea greu de prevăzut, după această sîngeroasă dramă va veni o e­­pocă spăimîntătoare de conspi­rați­uni, de atentate și de asa­sinate cu grămada și fără ale­gere, așa că sub glonț, sub bom­bă și sub cuțit vor cădea mulți, foarte mulți dintre acei cari au­ vărsat acuma atîta sînge nevi­novat. Pentru Rusia se deschide acuma o lungă eră de­sfișiere interne cari vor micșora foarte mult influența acestei puteri a­­supra politicei mondiale. Asigurările de Stat și lăuzele D. dr. Oscar Lebell, cunoscut spe­cialist în materie de asigurări și de care am mai publicat cîteva articole interesante,nu mai trimete următorul: Istoria este maestra omenire!. Mulți o citesc, puțini o cunosc și foarte puțini o învață și profită de învățămîntul eî. Unul din acești pu­țini, care a zis cu drept cuvînt că este înarmat cu știința secolului, Ferdinand Lassalle, a prezis, că va veni un timp, cînd mulțimea celor dezmoșteniți se va organiza, va î­­nainta și va nimici armatele asupri­torilor împreună cu asupritorii.. Nu e încă o jumătate secol — o clipă în viața omenirei — și acea profeție e pe cale de a se împlini în țara autocrată și tiranică a țarului. Dar nu numai în „blagoslovita“ țară a icoanelor țăranii și muncitorii și cu eî toți credulii sînt exploatați și maltratați de stăpînitorii lor civili, militari și clericali, cari au interes de a’i menține în mizerie și ig­noranță ! 5 Mani în toată țara Toata s’au mai zis! Adevărul nsă nu se poate spune și repeta destul de des. Aceasta au făcut și fac mereu adevărații apostoli ai o­­nenirei, porecliții idealiști și uto­piști, acei visători, cari sunt crepus­culul unei stări sociale mai luminate, uai demne de f­iința omenească. Soarele dătător de viață și de lu­mină pătrunde din ce în ce mai mult întunerecul artificial al supu­­nerei și credinței oarbe, și a de­venit așa de puternic, nncit chiar cei interesați de a menține întune­recul sînt hipnotizați de razele stră­­neitoare ale progresului. Muncitorii deșteptați și revoltați în Rusia sînt onduși de un papă și împăratul Germaniei a zis la Congresul pen­tru apărarea muncitorilor în 1890: „oprirea muncei pentru lăuze este in strînsă legătură cu perfecționa­rea rasei“. Abia au trecut 15 ani de la e­­nunțarea acestor vorbe împărătești și deja se discută asigurarea lăuze­lor. Mortalitatea cea mare a copi­ilor, mai cu seamă la țară, și ce e unui rău, decrepitudinea celor su­praviețuitori se datorește în cea mai mare parte faptului, că feme­ile gravide, atât ale țăranilor, cât și ale muncitorilor și ale lucrătorilor din ateliere și prăvălii sunt nevoite să lucreze ca niște sclave albe pină la ultimul moment al gravidității și să reînceapă munca cit mai de grabă, ca să nu moară de foame împreună cu copiii lor. Consecin­țele distrugătoare și dezastroase se văd la femei, atit la țară, unde îm­­bătrînesc și se gîrbovesc din tine­rețe, și la cele din orașe cari de­vin din ce in ce mai­­ nervoase din cauza boalelor organice, și amărăsc prin majoritatea lor viața familiilor lor. Prin ereditate, această stare morbidă se propagă din generați­­une în generațiune și astfel omeni­rea, în loc ca să se perfecționeze in corp și în suflet, degenerează și decade.* Mens sana in corpore san o ziceau romanii cei vechi. Urmașii lor însă , au ajuns încă după două mii de ani să urmeze acest invățămint, și asistența publică se află încă în fașă. Numai statu , reprezentantul firesc al unei națiuni, care are și interes de a cultiva elementele din care iși are ființa, num­i el poate rea­liza visul socialiștilor din toate tim­purile, de a perfecționa și nobiliza națiunea prin măsuri de higiena și instrucțiune. Locuințe sănătoase și școli bune și suficiente, apărarea lă­uzelor și a copiilor de a fi exploa­tați de speculanți neomenoși sunt u­nele din cele mai importante mă­suri pentru acest scop. Prin asigurările de stat, preconi­zate de noi de ani de zile, s-ar crea mijloacele necesare, pentru a putea pe deoparte da țăranilor o instrucțiune bună și prin aceasta conștiința demnităței de om, și pe de altă parte să se dea asigurare femeilor nevoiașe să poată hrăni și crește generațiunile viitoare in o­diihna sufletilui și a corpului. * Intr’o schiță istorică asupra in­­stituțiunei asigurărilor, am arătat, că prin introducerea asigurărilor obligatorii, statul ar dispune de­­fonduri de sutimi de milioane, cu ajutorul cărora ar putea satisface cerințele asistenței publice în toate direcțiunile. Actualul guvern luase un avînt frumos in privința aceasta in anul 1900, cîni se răspîndise zvonul, că guvernul studiază Chesti­unea crearei unui monopol al asigu­­rării obligatorii a proprietăților funciare urbane și rurale și că în­­casările primelor se proectează a se face după sistema actuală a con­tribuțiilor. Revenind iar la cîrm­a statului, ar trebui să revie asupra acestui proiect, mai important poate decît toate. O SUTA DE MII LEGHE IN AER Naufugiați. Sahare. ' Pasagerii de pe balonul „Globe“- 11 Chemarea la apel.— Ofițerii de marină.—Doi prieteni cu­rioși.—Cei doi băeți de ser­­i­viclă, Chopinet și Pierre.— Lipsa lui Pierre. — Căutarea zadarnică a lui Pierre.— Ple­­­ oarea balonului. ] — Barometrul acesta este unic în lume, zise bătrînul Vernou­illot azis­­­­tonților, și costa ochii din cap... c Transportați-1 dar cu precauținn­­t și așe zați-l cit se poate de drept O nimica toată ajunge să-l deran­­­­jeze. . Și pe cînd Marcel de Cambry­­ continua apelul pasagerilor, d. Ver­nouillet punea să să așeze în nacelă p termometrele, higrometrele, puycho­­metrele și o mulțime de alte apa­­rate ce luase cu sine.­­ Doi ofițeri de marină fuseseră­­ autorizați de minister ca să inso­­r­­țea­scă pe Marcel de Chambry în p­­oiajul lui prin aer. Erau căpitanul­­ de vapor Baudry și locotenentul­­­ de vapor Toussonel.­­ Căpitanul Baudry era mai mult e un teh­nician decât un navigator. Profesor la școala navală el se bu­­cura de considerația tuturor; era autorul a o mulțime de invențiuni. Cit despre locot. Toussenel nu era numai un marinar, ci și un ne­­a­rostat dintre cei mai complecți. El p­­­rijase timp de doi ani parcul mi­­l­itar din Saint-Jean-de-Luz, unde­­ încercase de mai multe ori expe­riențe cari contribuiră mult la pro­gresul aerostațiunei maritime: înalt,­­ blond, zvelt, cu figura încadrată, intr-o barbă mătăsoasă, ochii de un albastru întunecos locotenentul Tou­ssenel era tipul desăvirșit al omu­­­lui de mare.­­ Acești doi pasageri compuneau,­­ împreună cu Marcel de Chambry,­­ Claude Borel și Vernouille, statul - major al balonului „Globe“. c * 15 VIAȚA POLITICA Programul guvernului Guvernul își va arăta programul activităței sale din viitor, în întru­nirea publică pe care partidul con­servator o va ține la Iași. După cîte se spun, acel program prevede rezolvirea imediată a unor chestiuni pe lingă cari partidele au trecut pină acum fără să le dea im­portanța cuvenită, deși urgența re­­zolvirei se impunea de mult. Dar cele spuse se vor adeveri, avem tot dreptul să ne bucurăm cu toții Nu vom mai avea, așadar, un pro­gram care să ne vorbească despr irigații și cadastru, dar care, in timp ce țara stă rău financiarmente, este irealizabil. Se vede că expe­riența a servit partidului conserva­tor—ceea ce e un fapt îmbucurător. Ni se asigură că in fruntea pro­gramului de care ne ocupăm va sta chestia durei drepturilor politice complecte la dobrogeni. E în adevăr o chestiune căreia de mulți ani trebuia să i se dea soluția ce guvernul actual e pe cale î-o da, căci dobrogenii, in unele privințe, se bucură de mai puține drepturi decît străinii. De asemenea se mai spune că se vor pune în valoare terenurile pe­trolifere ale statului. Cu modul a­­cesta guvernul voește să mărească veniturile statului, fără să mai facă apoi la impozite, cari, ori cît de bine cumpănite ar fi, sînt în­tot­­deauna rau primite de cetățeni. Guvernul mai pare decis să anunțe prin programul său că va modifica codul de comerț, înlesnind formarea societăților cooperative, asigurînd spitalurile ce vin în țară și înles­nind libera dezvoltare a societăților industria­e și comerciale. In același timp se mai afirmă căi guvernul voește să dea învățămin­t . Personalul de serviciu, cel inte­ri­rior, era reprezentat prin Yves Ma­­­chadee, Amedeo Fraogin, Jean Fa­r­­­real, Vincent Balmat zis lionezul » și doi băețași tineri. P Mahudec și Prangin lucraseră din si tinerețe in industria mecanică. Pri­­­mul era un breton foarte înalt,­­­ colosal, cu ceafa de taur, cu miurf­i de gigant, un adevărat atlet care - l­ amuza adesea, pentru a’șî uimi gma^^iTB»Tî3W-v<a«aBsgiă3^*aaaiaa»aa«an­aiasa­titlul nostru public o radicală or­­r­ganizare, simplificînd învățămintul d primar la scris, citit și socotit, iar 0 pe cel secundar ușurîndu-1 de mu­­­ll­tele materii ce azi se predau fără e­a e și vreun folos pentru școlari. După cum se știe, d. ministru al­­­ justiției a anunțat că la universi­­tatea din Iași se va introduce doc­­toratul în drept. Deci guv­rnul a proed­at și reorganizarea învățămîn­­­­tului superior.­­­ Vor mai fi de­sigur și alte puncte­­ în programul guvernului. Ne rezer­văm dreptul de a vorbi despre ele,­­ cînd a el program se va da în vi­­­­leag de către însuși ș­iul partidului 6 conservator și al guvernului. e C. Dam. PREUMBLĂRI ȘI INTERVIEWURI Vinzările la mezat O preumblare pe strada Legis­latorului.— Areci odată !... Pungașii Capitalei.—O* p­­o ves­­tețta o victima a pungișilor. Treceam într’o zi pe strada Le­gislatorului. E o stradă mică, ce dă în calea Văcărești aproape de întîlnirea a­­cesteia cu calea Dudești. Pe strada Legislatorului locuesc mai cu seamă meseriași evrei, dintre cei mai să­raci, dormind cite mai mulți într o cameră. Casele sînt în cea mai mar­­parte adevărate ruine, și aduc to­tuși propr­etarilor venituri însem­­nate, grație marelui număr de chi­riași ce ocupă aceleași camere. Pa­turile în această parte a Bucureș­­tiului nu se odihnesc. Ziua dorm pe ele un rînd de lucrători și poa­te a dorm­ alt r nd. Atita e destul credem pentru a se înțelege mize­­­ria ce o duce populația, cum și grozavele urmări ale acestei mizerii. In ziua aceea era un numeros public de bărbați și femei în zdrențe, adunat în strada Legislatorului, unde perceptorul făcea o vi utare silită. Se vindeau sfeșnice, vase de bucă­tărie, perine,­ etc., ale unei familii care nu putuse achita datoriile că­­tr­e fisc. Bătăile .într’o mică toba și cunos­cuta asmuțare „Areci odată...“ do­minau întregul zgomot al vocilor de toate felurile, ce se amestecau ca într'o fierbere înăbușită. Iar la tirgul acesta erau vreo cinci inși cari luau parte, ridicînd eu cite un ban sau doi la prețul cerut de perceptor.. Fiecare din ei ar fi avut să cumpere obiectele. Și nici unul nu băga în seamă privirii­­umezite de lacrimi ale nenorociților cari se vedeau despoiați deodată de tot avutul lor Cu toate acestea cump­ărătorii nu aveau nevoe de obiectele ce se vin­­deau. Ei erau negustori de vechi­­tul și căutau să cumpere eftin pentru a putea vinde ,eftin. Se ob­serva chiar între dînșii un fel de înțelegere mută, de a nu urca prea mult prețurile. Pungașii Capitalei Vânzarea silită se făcea fără prea de fer camarazii, să s­ârme bare de fer pe genuchi. Frangin era un lucrător parizian, unul dintre acei tineri bravi și ve­seli cari par a n nu avea niciodată vreo grijă, dar cărora nu le place să fie supărați de cineva. Ci­ despre Perreal din Marsilia și Balmat, din Lyon, erau doi a­­nici foarte ciudați, vecinie în ceartă și neputînd totuși a trăi unul fără celalt. A trebuit să fie angajați amîn­­. 1­o­. Marcel de Chambry, pe măsura ce-și chema tovarășii de drum, îi aranja la dreapta și la stînga lui. Statul-major și echipajul erau în număr complect. Nu mai lipseau de nt cei doi băeț­ini. — Chopinet, strigă Marcel. —■ Aci, căpitane, răspunse o voce ascuțită. Și, un băiat de vreo cinci­spre­­zece ani, cu figura îndrăzneață și hotărâtă, veni drept în fața lui Mar­cel și-l salută militărește. — Dar, Pierre, camaradul tău, unde este el? — Pierre ? răspunse Chopinet, era odiii­oară, pe aci , am încărcat chiar am­îndoi bidoanele cu alcool pe bordul balotului, nu trebuie să fie departe... Și Chopinet făcînd ușî, din mîna un tub acustic, începu să strige tare : Pieyre, Pierre! Dar Pierre ne răspundea. Micul Chopinet îl căută în zadar în toate părțile, tovarășul său era de ne­găsit. — De­siguri, comandante, zise Chopinet adresîndu-se lui Marcel, lui Pierre i-o fi fost frică, și a șterso frumușel. „Il cunosc bine pe Pierre, e un fricos Marcel de Climbry se întoarse către amicii lui ,și le spuse că nu poate întîrzia plecarea din cauza lui Pierre. Și, urmat de pasagerii și de oa­menii de servici­u ai balonului, ei se îndreptă și­ un balon. Cînd toți furi o nacelă, Marcel dădu un ordin scurt. Imediat nu­meroasele frîngh­i cari țineau legat giganticul baroc f­­ură tăiate, iar ba­lonul ană­rii ynsect­ă în razele so­lare. La­­­ ce< impozantei cas­­aeriene, adamțiuni entuziaste se auziră în mulțime. (Va urma) itiagglaxieiagaiania a av.iJBt WBz&smssxei xs saamEvn piuită animație, cînd se apropia dr­­grup un al șaselea concurent, care aște­ptă să audă ultimul cuvint al celor dinții. Și cînd acest cuvînt <*ra spu­t, el ridi­că deodată două degite și strigă : — „Eu dau doisprezece leî și cinei­zeci de bani !...“ Și negustorii de vechituri, gră­biți să nu le scape chilipirul, în­cepură să urce și ei. Noul venit insa nu stătu mu­t să­­ ii­d­ice prețul. Cîteva cuvinte, șop­­lite la ureche de unul dintre ne­gustorii de vechituri, i au­ convins să se retragă. Căzuseră deci la în­voială. După o oră am aflat, că omul a­­cesta nu era nici negustor, nici a­­mator d­e vechituri, ci pur și simp­l un pungaș. Ei concura fără să aibă vreun b­un un buzunar, ci numai pentru a putea zmulge cițiva lei d­e la unul dintre cumpărătorii inte­resați. Aceștia l-au­ dat cite un leu, și pungașul a plecat mulțumit. La vînzările m­ărfei de faliment, unde se adună să concureze un mare număr d­e­omercianți, punga­șii vin și ei în num­ăr mare. Se povestește o victimă a pun­gașilor Un domn, al cărui nume soco­tim cuviincios a-1 trece sub tăcere,­­se povestea o aventură foarte nos­timă. Domnul acesta nu putuse plăti nișt­e datorii, i se sechestrase mo­­bila, și peste cîteva zile trebuia să aibă loc vînzarea. Cum singurii cumpărători cari puteau să se prezinte erau negus­torii de vechituri, adică oameni cari nu plătesc nici jumătate din valoarea obiectelor, proprietarul mobilei se gîndi să șî-o cumpere sngur, prin intermediul unui a­­mic, oferind un preț ceva mai mare. Iată însă că în ajunul vînzării se pomeni cu un individ, care a­­flase că se vor vinde niște lucruri și spera să se cumpere mai avan­­tagios decit la hala­ vechiturilor. El cerea voo să vază lucrurile și le examină cu atențiune pe fiecare în­ain­te, exclamînd : — Biroul acesta e superb !... Face nouăzeci de lei cu ochii în­­chișî... Nici patul nu-mi displace... Pină la optzeci și cinci de lei poate sa dau, dacă vor fi mulți concu­renți... Și așa mai departe. Necunoscutul evalua obiectele sechestrate la aproape de două ori și jumătate suma ce spera să o dea propri­tarul Ior. Ca să nu rămînă fără de, acesta crezu mai bine să dea 100 de lei mușteriului, ca acesta să renunțe la cumpărare. Pungașul, căci necunoscutul era un pungaș, primi banii și plecă. Iar după o oră veni altul, apoi al­tul. Deznădăjduit, proprietarul o­­biectelor sechestrate se hotărî să nu mai dea bani, ci să aștepte pînă a doua zi. A doua zi însă nici unul dintre amatorii cari îl vizitaseră, nu se prezintă să liciteze. Urmările unei glume Feciorul de milionar din Afri­ca.—O nunta în glumă.—Ur­mări serioase.—Soția uitată.— Pregătiri de ouată.—Veto !— Procesul. Să nu glumiți cu sființenia eu­­îm­ieî ; o asemenea glumă poate aduce după sine cele mai rele ur­­mări, cele mai triste surprize. De­spre aceasta vă poate povesti mul­te un fecior de bani gata,— fecior de milionar — din Africa de Sud. Acest fecior de bani gata trăia pentru plăcerea sa la Paris, și n’a­­vea altă grije decît sa risipească bani, întors acum cîtva timp în patrie urmă și acolo o viață de petreceri și de orgii, înconjurat de prieteni cheflii și de femei generoase. într’o noapte, pe cînd el și tova­rășii petreceau într’un local de plă­cere în care se găsea, între alte femei, și o tînăra frumoasă numită Anita, cîțiva avură o idee bizară. — Ce ar fi, zise unul dintre ti­nerii amețiți de vin,—ce ar fi dacă l’am cununa în glumă pe Manuel cu frumoasa Anita care’i place atât de mult ? Zăfi, hai să aranjăm o nuntă! — O nuntă­­ repetară comense­­nil în cor,—bravo ! bravo ! Și toți repetară într’un glas. — Manuel trebue să se însoare ! Vrem să facem nuntă ! Manuel era feciorul nostru de bani gata. El și frumoasa cu ochii negri rîseră fără a opune vreo rezistență. Dar cine să oficieze cununia „în glumă“ ? Din intîmplare într’o încăpere de alături se afla un preot tinăr, care invitat fiind de un prieten la un ospăț de adio, își întrecuse măsura paharului.­ Preotul oSlocuvînta pe cei doi tineri, acte , fură dresate, și în ciocniri de pahare, tînăra pereche fu proclamată căsătorită. Trecură doi ani. Fiul milionarului se afla din nou la Paris, dar tatăl, sătul de viața de petreceri a fiului, hotărăște să’l însoare, ceea ce tînă­­rul acceptă, căci aleasa ii plăcu foarte mult. Cununia avea să se oficieze în­tr’o mare catedrală din Paris. După legile țărei, se făcură pu­­blicațiuni prin ziare. Nici o contestare nu se ivi. Gi­nerii și familia se îmbarcară deci pentru Europa. Areci odată­.. . . U. J .-V . . . . îhr­­• 4:’ ' k. * '• Vineri 14 înauste 19Ö5 PUBLICh­Am Linia pe corp 7 pagina III-a ban! 18 R * * m­a TV-fk 9­08 PUBLICITATEA UNITA In aceeași si la ambele ziare Linia pe corp 7 pagina ni-a ban! 3$ ■ n • * *» IV-a­n 18 Inserții și reclame linia­re! 2 Editura Societăței anonime pe acțiuni " *■"­­ .Adevĕrul“­­ ■ v* . S Capital social 600.000 lei BANI Milliourile ziarului str. Sărindar 11. Rtz Rezervele japoneze Ajutoare mareșalului Oyama.— O jumătate milion japonezi In BS.,,nelur­a. — Superioritatea numerică a japonezilor.—Ru­sia va încheia pacea Era hotărît încă mai nainte de­ăderea Portului Arthur, ca japo­nezii sa trimită in ajutorul mare­­șalului Oyama mari contingente de rezerviști, plus contingentul de re­cruți al anului curent, contingent, care, după cum știți cititorii noștri, a fost considerabil sporit printr’o lege recentă, votată de parlamen­tul din Tokio. Și s’ar părea că o parte din trupe , acestea au ajuns deja la destinația lor. Statul-major japonez hotărîse ca până în luna lui Februarie să con­­centreze în fața Mukdenuluî o ar­mată tare de cel puțin o jumătat­­milion oameni pentru ca generalul Kuropatkin niciodată să nu poat lua ofensiva sau, dacă ar lua-o, că fie zdrobit cu siguranță. Și acest calcul era făcut emluzindu-se po­sibilitatea capitularea atit de re­pede a Portului Arthur. Dar cîțî soldați de rezervă ajuns­ au pînă acum în lagărul mareșalului Oya­ma ? Iată o întrebare la care ni­meni nu poate răspunde in mod precis. Japonezii își fac toate operațiu­nile în cel mai mare secret așa că nici corespondentu­l ziarelor străine, nici generalul Kuropatkin cu toată legiunea lui de spioni, nu pot alia adevăru ; attta se știe numai că mare parte din corpul de­­ armată a l­ui Nogi a sosit pe frontul lui Oyama și iarăși se mai știe că o parte din rezervele trimise din Ja­ponia au ajuns pe cimpul de luptă Dar in ce privește numărul sol­daților din care se compune marea armată japoneză din fața Mukde­­nului nu există nici o știre po­zitivă. Putem fi siguri, însă, că in orice moment, supr­­­oritatea numerică este a japonezilor și că niciodată ac­eștia nu se vor lăsa a fi debor­dați de către inamic, lucru ce a devenit acuma cu neputință. îi­ urma revoluțiunea ce a izbucnit în Rusia. Putem fi, prin urmare, în­credințați că, de aci într’o lună japonezii vor fi mai tari decît ru­șii cu cel puțin o sută de mii oa­­m­eni, iar aceștia pentru a lua o­­fe­nsiva, ar trebui să fie superiori japonezilor, cu cel puțin o treime. Și aceasta nu se va intîmpla nici­odată în scurgerea actualului răz­­boiu. De aceea noi ne menținem pă­rerea că, acum după căderea Por­tului Arthur și în urma izbucnirea revoluțiunei, guvernul rusesc se va grăbi ca să încline o pace cit mai onorabilă prin putință. Lent. A se citi în pagina 3-a tele­gramele privitoare la războiul ruso-japonez. Dar­, același vapor care aduse pe nuntași la Havre, aduse și pe o co­pilă brunetă cu ochi scinteietori. A­­celași tren o aduse la Paris. Părinții lui Manuel fură înștiin­țați printr’o scrisoare că cununia nu va putea să aibă loc, căci fiul lor e deja căsătorit în toată regula de doi ani de zile cu o anume R­­usta B... Vă puteți închipui uimirea părin­ților lui Manuel și a părinților mi­resei ! Manuel uitase gluma din acea noapte de orgie. Fata insă păstrase actul și acum îșî zicea că lin fiii de milionar nu trebuie să scape atît de ușor din­­­fer­ o asemenea încurcătură. Anita încredințează unuia din cei mai distinși avocați parisi în­ cauza CI. Ea nu primește nici o sumă da despăgubire, ea nu vrea decit [­6 soțul 11. Afacerea e acum înaintea tribu­nalelor pariziene. Intre acestea, părinții eroului s’au adresat papei, care cu autoritatea sa poate anihila valabilitatea actu­lui de cununie, sancționat de preo­tul catolic din Africa de Sud. Na­zău, ar și fi proastă fata dacă ar lăsa să-i scape din mină astfel se chilipir. Morala fabulei e însă că, cu sfin­țirea ceremoniei nupțiale nu trebuie să gi um­im. Nu știm care va fi rezultatul, dar in orice caz, ar avea haz ca mireasa cu nunți să se întoarcă plouată în patria ei de dincolo de equator.... CRONICI VESELE Revanșa Rușilor In sfîrșit brava armată rusească, și-a luat revanșa, dacă e vorba ! In sfîrșit această armată are o mare victorie la activul ei ! Era și timpul ! De patru zile urlă telegraful că în capitala Rusiei, o armată in număr numai de 50.000 oameni înarmați cu săbii, sulițe, baionete și puști cu re­petiție, a dat piept cu 250.000 lucră­tori dezarmați printre care foarte multe femei și foarte mulți copii. Și cu toate că soldații erau în număr atît de mic, și, cu toate că dînșii luptau unul contra cinci, plus că i­­namicul, în lașitatea lui, pusese în frunte femei și copii, totuși soldații și-au făcut datoria cu un curagiu mai presus de orice laudă. Nu sa mai pomenit așa curagiu din cea mai veche antichitate. Fără somațiuni și fără să fie seamă de bo­cetele și de vietele mamelor de lu­crători, ostașii țarului ai­ dat năvală și au început să tragă. Și trage’l cu sabia, și trage’l cu baioneta și trage’l cu pușca cu repetiție și tot mereu în carne vie pînă ce inamicul, de cinci ori mai numeros, a rupt-o de-a fuga. Brava armată rusească și-a luat astfel revanșa asupra japonezilor. Să mai poftească acuma oamenii galbeni să pretindă cum că armata ru­sească nu a repurtat, în cursul ac­tualului razboiu, o mare victorie , să mai poftească presa engleză să scrie articole în care să declare că armata rusă nu mai poate birui! Acuma Rusia poate încheia pacea cu Japonia căci onoarea armelor sale e salvată. De atîta vreme s’a zis și s’a scris cum că Rusia nu va încheia nicio­dată pacea pînă ce nu va repurta o mare victorie. Ei bine, această mare victorie a fost cîștigată Duminică la Petersburg. Mloado Știri din străinătate Un predicator, celebru în An­glia, pastorul Jean Mac­Laren, a avut o idee care e cel puțin origi­nală. Dînsul cere ca să nu fie au­torizată căsătoria decît între per­soane cari prezintă o poliță de a­sgurare asupra vieții. Cererea sa se bazează pe raționamentul că, o societate de asigurare neîncheiînd un contract asupra vieței decît după ce medicii cari l'au examinat pe client l’au găsit în bună stare, adică sănătos, solid, nepătimind de vreun rău organic, e de sine înțe­les că contractarea de căsătorii în­tre persoane asigurate va avea de urmare nașterea de copii sănătoși, ceea ce va fi o fericire pentru a­­ceștia. Propunerea celebrului pre­dicator e foarte comentată în An­glia.­­ Prinții ruși Drutsky, Sokolinsky, Dinbansky, Kiriakoff și Shaman­­sky, reprezentînd nobleță guvernă­mântului Minsk, au prezentat, nu de mult, ministrului de interne o petiție prin care cer, în numele intregei regiuni de nord-est a Ru­siei, egalitatea drepturilor în tot imperiul pentru toate naționalită­țile și toate clasele.­­ D. Hue, deputat socialist din Bochum, a dezvoltat în Reichstag interpelarea sa asupra grevei mi­nerilor din Westfalia. Oratorul a semnalat infracțiunile comise de patroni la regulamentul minelor, violarea contractului, expunînd, a­­poi, în mod amănunțit, plîngerile minerilor. A dat exemple de cru­zimea ce manifestă șefii de echipă în relațiunile lor cu lucrătorii și a cerut guvernului ca să mențină le­gea și justiția în fața ilegalităților făptuite de patroni. D. de Bülow, cancelarul imperial, în răspunsul său a constatat cu plăcere că greva n’a provocat încă nici o dezordine, iar d. Moeller, ministru al com­er­­ciului, a făcut observația că, pe cînd reprezentanții minerilor au supus cauza lor comisarilor guver­­nului, proprietarii de mine au re­fuzat să intre în negocieri. * Fostul președinte Steijn al re* publice. Orange și familia a’au îna­­­poiat în Africa de sud. * Conform articolului 7 din proeo­­tul de reforme al Macedoniei, am­basadele austro-ungară și rusă din Constantinopol au supus Forței un proect relativ la administrația fi­nanciară a celor trei vilaete din Macedonia. Acest proect comportă un control financiar asupra încasă­rilor și cheltuelilor ce ar face ins­pectorii financiari și agenții civili și redactarea unui budget anual pentru fiecare vilaet. * ’In Statele­ Unite școlile publice Sunt mixte, și sunt foarte frecventate. în țările scandinave, școlile secun­dare devin din ce in ce mai mixte. Dar în țările catolice din Europa­ , numai ideea singură de a stabili a­­semenea școli, pare aproape scan­daloasă. Și totuși, o atare școală e­xistă de trei ani in Barcelona, și reușește de minune. Gîndiți-vă bine­ în Spania! Școala a fost fondată de Ferrer, a cărui femee, o franceză, il secondează admirabil. Instituția d-lui Ferrer numără astăzi aproape 100 de elevi, tot atâtea fete ca și băețî, între vîrsta de 5 și 15 ani, cari primesc un invățămînt pur știin­țific, dezbrăcat de orice tradiție re­ligioasă sau patriotică, și chiar doc­trine sociale ortodoxe. TRIBUNA MILITARĂ Din carnet1 j 1 Ianuarie.—Prin Fir telegrafic, s’a transmis în ziua Anului Nou, tu­­turor corpurilor de trupe din în­treaga țară, urarea, ce în fiecare an regele aduce armatei, prin înal­tul ordin de zi pe armată, al că­ruia conținut și de astă dată ziarele l­e-au adus la cunoștința tuturor ci­titorilor. Regele e convins că trebue să­­ păstreze dragoste și continuu interes­­ armatei romane, pentru ca sub scu­­tul ei ocrotitor întreaga țară să poată înflori; de asemenea, e con­vins că el, capul statu­lui, trebue să fie comandantul suprem al armatei, avînd ca mijlocitor direct pe mini­strul de razboiu.* ...Așa o fi, sau așa trebue să fie, bun ; dar, ceea ce noi ce știa știm, este că ostașul român nu prea cu­noaște figura comandantului suprem, —aceasta datorită faptului, că edu­­cațiunea morală in corpurile de tru­pă nu se face, se neglijează, sau e... nulă. Exemple avem destule, slavă Domnului; nu avem decît să ne furișăm ochii prin pavilioanele ca­zărmilor și prin curțile acestora, în special acum, în timp de iarnă. La pavilioane, vei vedea­ oamenii la tiurie, cu mîinile pe genunchi, ne­clipind nici din ochi , iar unul din ei, mai cu cap, în picioare, spune perfect ceea ce l’au învățat mai marii lui; — ceilalți, se fac că as­cultă, nemișcați, pe bănci lungi de lemn. Dar, 3 sferturi din zi, trupa și le trece în instrucția practică. „Bine, foi­rte bine,—veți zice, și de acord sunt și eu,—dar, soldatul­ tre­­duc să fie mereu pe cîm­pul de in­strucție, pe teren, căci el, mimne, poimîine, nu teoretic luptă, ci prac­tic“. Așa e , însă, cînd ac­a ins­trucție se face fără nici un Duiune-i zoü,—și cînd ea se limitează numai litru a fi de paradă, ea e și nefo­lositoare, e și dăunătoare și o pier­dere de timp. S’a dus vremea a­­­ ora, cînd armata ieșea la paradă și era obiectul admirației tuturora cînd mînuia și mișca arma și sabia atomatic ; azi, numai copiii se țin și cască gura, cînd trupele trec pe stradă. In loc ca corpurile de tru­pă să întrebuințeze foarte mult timp cu instrucția de paradă, bunăoară in timpul ernei, ar fi de dorit să se dea soldatului educația morală și sufletească, care îi lipsește din­tru început. In aceste ora, să se citească și răscitească trupei pagine din isto­ria neamului romînesc de care li­teratura a cam început să se îm­bogățească în scrieri populare. O carte, care-mî vine în această clipă, e Războiul pentru neazinitate, scrisă pe înțelesul tuturora, de Coșbuc, unde găsim faptele vite­jești desăvîrșite de părinții noștri în 1877—78, ostași ca și acel pa cari îi avem azi sub a noastră îngri­jire, iar pe deasupra paginelor scrise, iese figura comandantului militar suprem, despre care înce­purăm a scrie aceste note. Dar nu se face nicăieri. Să sperăm , cu vremi noul și obiceiuri noul. * 2 Ianuarie.—Era, d. general Manu, ministru de razboiu, a întrunit pe toți ofițerii garnizoanei București, pentru a le exprima urările sale de noul an, a-î cunoaște personal și a le vorbi. Din cuvîntarea d-lui mi­nistru, iese întru cîtva programuli de lucru ca are a îndeplini în o­­știre, în capul căreia a venit da curînd. In scurt, d-sa a atins trei puncte de căpetenie : a) armament și munițiuni de răz­boiu ; b) echipament; c) instrucția și educațiunea mi­litară. Dacă, în adevăr, aceste trei sim­țite nevoi ale oștirei, d. general le va aduce la îndeplinire, d-sa și-a înțeles rolul și scopul venirea la­ departamentul războiului. , Bine a făcut d. ministru de răz­­­­boin că a părăsit pentru cîteva ore,­ cabinetul său și a intrat în cercul ofițeresc al Capitalei ca să stea de vorbă cu supușii săi. Astfel de sfa­turi ostășești ar fi bine să intre la obicinuitele d-sale ocupațiuni, mai­ cu seamă la zile mari.

Next