Dimineaţa, ianuarie 1905 (Anul 2, nr. 332-358)

1905-01-24 / nr. 351

r BAU Telefon "'S: No 260. DIRECTOR CONST. MILE A­L­ O %­A­N­ E­S­I­E Simple (Dimineața) Un an..................... . . . toi 18 * .u ......................................» »■ " ....................... » 4.51­1 luna..........................................................„ 150 M­ STRĂINĂTATE INTUIT Combinate (Adevărul și Dimineața) Un an . loc 32 I 3 luni . . . 6 luni . . . „ 16 I 1 lună . . . IN STRAIN­AT­ATE ÎNDOIT Apare zilnic la ora 4 d­i­m­­i­n­e­a­ț­a c­v­s>­j'Sanft în tosifií tara nwsrmmamm' rr» w way ’vaacesaamsamsBma­mm PUBLICITATEA Linia pe corp 7 parg­ama It l­a bani 15 »» n­r> a » IV-a „ 08 PUBLICITATEA UNITA In aceeași zi la ambele ziare .. Linia pe corp 7 pagina IlI-a bani 30 i ^ { -tj n v> » w I\-a „15 „p * ’ Iqserțiî și reclame linia lei 2 \ Erditura Școlciălei ah crime re­ac­ți­uni _ ...v • „Adeveriți“ • Capital social 600.000 lei ultimele știri ale n­o­pț­ii Iniurnkrile ziarului str. Sărindar al. Lunî 24 Ianuarie 1905 V ĂSTUI: 23 Ianuarie (5 Feb­.) 1905 A*­'VAAA*A­­ A*vVV:WVV­VV­'\NAAAVVWW\NNN*AA/VVVVWVVWVVVW^A*^'VVVvVV^AA'WV^A/­VV'AA^V^AVVV^ WAV Calendar: ORTODOX: S*. Martir Clement „ CATOLIC : Agitata Soarele răsare 7 ore 32 m., apune 5 ore 28 m. In cursul zilei de orî timpul a­­ fost frumos, liniștit și căldicel în toată țara. Peste noapte ce­rul s'a acoperit și îngheț mai pretutindeni. La Codreni, Fălti­ceni și Constanța a nins puțin. Temperatura a fost cuprinsă între plus 9 grade ziua, în mai multe localități din Moldova și—f1 grade peste noapte la Strehaia-Mehedinți. Acum în cea mai mare parte a Moldovei cerul este senin, în restul ța­rei mai mult posomorțt Barometrul s’a ridicat mai pretutindeni cu 5 la 6 milimetri. înălțimea barometrului la 0.756.2 mm. Temperatura aerului —1.4. Vîntul calm. Sta­rea cerului : acoperit. Teatru îl 1 stî­rno­­li In matineți: Ocolul pămîntului, feerie în 5 acte și 7 ’CftlilU Al ț'Uliul tablouri. — Seara: Pentru a șaptea oară Minunică (L'enfant du miracle), comedie de Gavault și Charvay. Circul Sidoli­­­st—* d0Ui­ reprezentațiuni: F<ma Ia 3­4. a., a doua la Edism: Marți, Joi și Duminică bal mascat.—Sala Da­­wp Ch­ldtUli­cia: Baluri mascate regulat în fiecare Luni, Mercur­ și Vi­neri.— Sala Jignita: In beneficiul societăței „Hygeea“ opereta Vice-rege. se va reprezenta MEMEXTO Autorități: Toate autoritățile pu­blice sunt închise. Judiciare. Toate instanțele jude­cătorești sunt închise. Ateneit: In rotondă expoziția de pictură a d-lui locot. N. Petrescu. — Expozițiunea de pictură a Cer­cului artistic din Capitală. Conferințe : La Ateneit, la 8 și jumătate seara vorbește d. dr. Eraclie Sterian despre : Binefacerile corsetului. Politice . La 2 d. a. întrunirea par­tidului conservator, în sala Băilor Eforiei. Ședinți: Adunarea generală a mem­brilor soc. Agrare pentru alegerea noului comitet. — Idem a soc. „Transilvania“ la 10 a. m. în localul școalei pentru în­vățătura poporului român“. — Idem­a asociației absolvenților școalelor de arte și meserii. — Ședință publică a societăței stu­denților în medicină, la 2 și jum. d. a, în localul său din palatul Băilor Eforiei. — Idem­a societăței „Junimea stu­dioasă medicală“ la sediul ei. — Idem a soc. studenților în drept ,C. Bosianu“ la 9 a. m., în sala VI de la universitate. Discuții contradic­torii și conferințe. Concerte . La orele 3 d. a. concert bisericesc, cu orgă, la templul coral str. Sf. Vineri. Baluri. In sala teatrului Lyric balul soc. generale a funcționarilor comerciali din Romînia. — In sala Băilor Eforiei serata societăței de gimnastică, scrimă și lectură „Aurora“. Revoluția din Petersburg. Aspectul Cheiului Nikolaievska După un foc de salvă tras de trupele de infanterie, în ziua de 10 Ianuarie. OPOZIȚIA IN PARLAMENT Se discută mult în cercurile politice un fapt curios și foarte greu de crezut, acela că de­nun­­­țul acesta are să intre în par­lament, și opozițiunea, ba are să intre prin propriile ei forte. In adevăr, ciudată întîm­plare Nouă pare că tot nu ne vine să credem că lucrurile au­ să se petreacă așa întocmai după cum se anunță, cuci nu ne putem încuipui că au­ să poată izbuti, după­ cum se spune, cel puțin 40 de opozanți în Cameră și în Senat. Socotim că e mai mult o­­ spaimă : opoziția își face prea mari iluzii, iar guvernul este mai pesimist decît i se poate erta. Că au­ să între de rîndul a­­cesta mai mulți opozanți în parlament ca de obiceiu, faptul este destul de exact și el do­vedește un progres real, dar că vor intra toți acei opozanți cari au șanse serioase spre a fi a­­leși, aceasta nu poate fi ade­vărat. De altfel noi socotim că, în chiar interesul guvernelor, ar fi ca fruntașii opozițiunea să pătrundă în parlament și iată de ce. Maî întîîut este argumentul destul de cunoscut că prezența opozițiunei menține disciplina in rindurile majoritățeî, pe cînd absența opozițiuneî provoacă dizidențele și le întreține, după aceea avem un alt­ argument, acesta cu totul h­otărîtor. Ceea ce uzează mai ales pe guverne la noi și creiază curen­tele ostile din țară sunt succe­sele opoziții uneî în alegerile le­gislative parțiale. Dar aceste succese cărui fapt se datoresc ? Ele se datoresc faptului că toți fruntașii opozițiunea au fost bă­tuți in alegerile generale și așa dinșii pot candida în alege­rile parțiale. Dacă opozițiunea n'ar avea de prezentat în alegerile par­țiale decit candidați de a doua și de a treia mină succesul gu­vernelor ar fi în­totdauna asi­gurat, pe când cu starea noastră de lucruri, in toate alegerile din cursul legislaturei, pe cînd opo­ziția prezintă numai corifei, nu­mai oameni de frunte, guvernul nu se mai poate prezenta decît cu oameni de a treia mînă, a­­di­că cu iluștri necunoscuți. Dîn toate punctele de vedere [intrarea fruntașilor opozițiunea în parlament dela început, dela­­ alegerile generale, este de dorit. Dacă de rîndul acesta vor fi aleși, în adevăr, cei mai mulți dintre corifeii opozițiunei unite atunci vom avea și noî un par­lament serios precum de mult nu l’am­ avut, într’un asemenea parlament se va putea dis­cuta, un asemenea parlament va interesa țara iar dezbaterile din sinul sau vor fi și instruc­tive și înălțătoare ; numai cînd parlamentul va fi expresiunea exactă a tuturor curentelor și ideilor din țară, numai atunci se va putea spune că parlamen­­tarizmul s’a împămîntenit în țara romînească. Poate și actuala lege electo­rală a d-lui Vasile Lascar va contribui la acest rezultat și în acest caz fostul ministru de in­terne va putea fi mîndru de o­­pera sa. _______ Criza de la Patriarhat — De la coresp. nostru — Const­antinopol, 11 ianuarie 1905 Intervenția guvernului Criza de la patriarhat în sfîrșit pare că este pe punctul de a fi ezolvată în favorul patriarhului, și aceasta nu că ar fi intervenit vreo înțelegere între sinod și membrii opoziției, ci grație hotărîrii luată de guvernul imperial de a lăsa pa­triarhului mînă liberă în rezolvarea crizei, nesocotind astfel drepturile minorităței care cu drept cuvînt se plîngea cum că patriarhul și-a bătut joc de canoane cînd a luat măsurile ce a luat împotriva ei. Acum cînd guvernul imperial s’a pronunțat, s’ar crede că patriarhul și amicii lui vor găsi numaidecât mijlocul de a aplana neînțelegerea și acest mijloc nu poate să fie al­tul decît destituirea membrilor o­­pozanți și înlocuirea lor cu ulți mitropoliți aduși din provincii. Lu­crul însă, după cum veți vedea, nu va fi așa de ușor. Textul Teserierele. De altfel găsesc de c­uviință, cel puțin ca titlu de curiozitate, să vă trimet ,aci în traducere faimos la lescrierea care dă patriarhului drept de cîștig. Nu este fără oare are im­portanță să vedeți și d-voastră cum judecă turcii afacerile interne ale marei biserici ortodoxe, cînd sînt chemați să le judece cum este ca­­zul­ de față. Iată textual traducerea tesche­­velei : „Din recentele constatări rezultă cum că actele patriarhului Roman, nu sunt în concordanță cu dispozi­țiile lege! , deoarece în dispozițiu­­nile beratului patriarhal și regu­­amentului patriarhatului e­x­i­s­t­ă restricțiune de natură, a împe­­deca orice acțiune arbitrară atît din partea patriarhului cit și din partea sinodului sau a mitro­­poliților, așa în­cît invitațiunea nouilor membri chemați a înlocui pe membrii sinodului, al căror mandat expiră, trebue să se ope­­reze prin intermediul acestor din urmă. In consecință dacă actele care se săvîrșesc actualmente nu vor fi readuse la calea legală, adică membrii noul chemați dacă nu vor fi aleși cu concursul întregului sinod, ar însemna ca arbitrariul să se pre­lungească. Cu toate acestea, cum cauza conflictului este mitropolitul din Durato, care a atras după sine și pe ceilalți mitropolițî și cum asemenea agitațiuni nu pot fi pri­vite cu ochi buni, s'a hotă­rit, de către comisiunea de anchetă nu­mită printr’un edict imperial și s'a aprobat de către consiliul de mi­niștri, ca patriarhul să convoace pe toți mitropoliții, exceptînd pe cel din Durato pentru ca toate actele săvîrșite in lipsa lor să re­intre în legalitate prin aprobarea lor. Drept care s’a redactat această lesbhera adresată patriarhului și ce­lor 8 mitropolițî ca conformîndu-se ei să se pue capăt conflictului." Ce va face opoziția Și iată un exemplu rușinos: ca guvernul turcesc să fie chemat ca arbitru intr’o afacere pur biseri­cească, deoarece este vorba de o ceartă între niște prelați în chestia aplicarea regulamentului patriarha­tului. Dar după cum se vede guvernul turcesc a rezolvit afacerea în fa­vorul patriarhului, întru­cît prin numita teșerierea invită pe rostul membrilor opozanți, afară de mi­tropolitul de Durato, care personal a insultat pe patriarh, să ia parte la lucru­rile sinodului și să ratifice decizii pu’le luate anterior, pe care de a faci guvernul recunoaște că ' sb'it fugal' și rămân ca atari, dar nu vor' fi rati­ficate. Dar încă odată criza va fi re­zolv­«7 intru­cît acei 7 membri din opo::M­e se vor conforma teșchere­­le, și vor lua parte, la lucrările si­nodului. Dacă insă vor continua să se arate rebeli și dacă mai ales vor continua sa facă obstrucție patriar­hului, atunci cum rămine cu ieșihe­­reaua Porței? De sigur că ea nu poate fi ultimul cuvint în chestie și de sigur că vom asista la alte lupte care se vor termina prin de­capitarea patriarhului, spre marea deziluzie a întregului elenism. Levantin VIAȚA POLITICA Pătulele de rezervă Se discută mult asupra reformei propusă de guvern, relativă la în­ființarea pătulelor de rezervă. A­­ceastă reformă pare că va fi adusă cea d’íutíin la îndeplinire și tocmai de aceea preocupă necontenit pe oamenii politici. D. Ioan Lahovary, ministrul do­meniilor, pe cînd era în opoziție a scris un studiu asupra necesităței și utilităței pătulelor de rezervă. D-sa ajungea la concluzia că tre­­buesc reînființate pătulele de re­zervă așa cum au fost ele în trecut. Pătuiele de rezervă s’au înființat la 1832 și s’au desființat la 1864, odată cu împroprietărirea clăcașilor. Ele constat­ în obligațiunea pe care o aveau proprietarii de terenuri de a pune în fiecare an o rezervă din producție, în magaziile comune, pentru a servi in anii de secetă. D. Lahovary e de părere ca toți agricultorii, mari și mici, să fie o­­bligațî a depune o parte din pro­ducție în magaziile de rezervă. După trei ani, dacă nu va fi secetă până la împlinirea acelui termen se va restitui fiecăruia partea depusă în primul an și se va lua partea cu­venită pentru anul curent. Pentru această operațiune o no­­voc ca în fiecare comună să se con­struiască pătule, o nevoe de supra­veghetori, precum o novoe și de un servietă de contabilitate foarte larg. Toate acestea necesitează ma­ri cheltueli. Cine le va suporta acolo cheltuciî ? Țăranii nu le vor putea suporta, pentru că ar trebui plătească pentru păstrarea produc­telor de rezervă, mai mult clocit valorează acele producte. Statul ia­răși nu e în măsură să suporte­ cheltue­ile din cari vorbim. In cît reforma n’ar putea reuși, ci am ve­dea urcate cel mult 10O de patul în toată țara, deși intenția refor­matoru­luî e de a fi pătule de re­zervă in toate comunele, adică peste 2000. Din cauza acestor greutăți ce se prevăd, d. Lahovary nu persistă azi, ciad o ministru, în­­ sistemul preco­nizat pe cînd era în opoziție. D-sa va cere sfatul mai multor oameni competenți și poate că se va opri la soluția de a se impune țărani­lor să depue la casele de bancă, fiecare an, sum­e­­ echivalente cu valoarea productelor agricole ce ar fi trebuit să depună în magaziile de rezervă. Sua poate va admita sistemul i’eacarii spanioli.— Cumpărarea peștelui — Mirarea lui Chopi­net.— Balonul deasupra ora­șului Oran. — Aclamațiunile entuziaste ale publicului. — Loviturile de tun.— Comuni­cările telegrafului fără fir.— Stricarea aparatului. Pescarii spanioli cari străbat ma­rea nu fură puțin surpinși văzînd balonul cum stătea numai cu zece metri deasupra valurilor. Un mo­ment, ei crezură că balonul o să ca­ză în mare și se îndreptară spre d­insul. Uimirea lor fu însă foarte mare cînd constatară că balonul nu e un pericol și că nu are cîtuși de pu­țin nevoe de ajutorul lor. Totuși pescarii fură primiți cu satisfacțiune, pentru că Ferréa­, bu­cătarul balonului, dorea de mult să gătească ceva pește. Pescari satisfăcură natural dorința lor, și Ferrear după ce lăsă jos un panel legat de o frînghie îl trase sus plin cu pește, spre mai marea bu­curie a lui Chopinet care strigă rî­­zînd cu hohote : — Pentru întiia oară în viața mea văd mergîndu-se la piața cu balonul.­­ Spre ora opt dimineața, adică după patruzeci și două ore de mers in care timp „Globul" făcuse a­­proape de o mie șase sute kilome­trii, balonul se apropie de orașul Oran, strălucitor sub focul unui soare scintecior. Știrea plecăreî baloanelor din Paris era cunoscută în Algeria. Din Marsilia, Cette și alte orașe tele­graful anunțase sosirea primului aerostat. Deja, pe țărm, publicul aștepta pe rivali, neștiind prin ce punct o să intre în Africa. El era ni­spînditi din toate părțile cu via speranță că cel dintiia va fi balonul francez Așa că atunci cînd „Globe“ a­­păru și cînd numele lui se putea citi distinct cu ajutorul ochianelor, aclamațiuni delirante, strigăte en­tuziaste de­­ trăiască Franța, bravo Globe", izbucnită din mii de piep­turi. Și deodată un tunet inspăimîn­­tător ,o auzi. Salve de artilerie sa­lutau, de pe m­alți nîfoi Tortuulor­, sosirea balonului Aeronauții voiră să răspundă la aceste onoruri. Balonul dispunea de un mic tun cu tir repede, inventat nu de mult mixt, adică țăranii­­ să depue în na­tură cantitatea de produse agricole, iar administratorii pătulelor de re­zervă să transforme marfa în bani. Cu modul acesta s’ar înlătura ideia că statul pune un nou impozit, idee ce și-ar face-o țăranii cînd ar fi o­­bligațî să contribue cu bani în ve­derea vremilor de secetă. Oricare ar fi sistemul ce se va admite, reforma e socotită în prin­cipiu ca bună, de către majoritatea țărei, și actualul ministru al dome­niilor e hotărit s’o pue în aplicare. O. Dem. Zilele de groază din Rusia Furtuna de zăpadă. —Plinsete sfișietoare. — Lupta îngrozi­toare între armată și mulți­me. — Fricoșii. — In jos spre Duna. — Spargerea gheței. — Căderea și înecarea celor az­­vîrliți în apă.—Morții și vili la un loc.— Revoluția pregă­titoare Intre acestea, povestește mai de­parte corespondentul lui „Frankfur­ter Zeitung“, se făcu 90 noapte. Ză­pada cădea în abundență , era o adevărată furtună. Geamurile sunt acoperite cu un strat gros de ghiață. In casa în care sunt aud prinsete sfișietoare. In odaia de alături zace bărbatul stăpînel casei, împușcat Amicii lui îl aduseseră acum un sfert de oră. In catul de jos alți trei studenți greu­ răniți fuseseră aduși și întinși pe paturi. Zgomo­tul și jalea de jos de pe bulevard iau urmări ale unei lupte îngrozi­toare care avusese loc pe marginea fluviului Duna, care trece prin Riga și care făcuse foarte repede jertfe mari. Nu mă mai puteam ține în casă și eștî afară. Tirani lângă Duna. Și alții, atrași de curiozitate și simpatie pentru acel­ea."I se expune a­ fi astfel, învin­seseră frica și groaza și veniră să vadă ce se petrece­ înaintea unei case, ale cărei ferestre, uși și zi­duri erau ciuruite de gloanțe, se aflară vreo șaptesprezece morți și răniți Sania mortuară sosi. Și toți aceștia, indiferent dacă erau morți sau­ vii, fură îngrămădiți înăuntru și­­ du­și pe la spitale. Soldații și publicul de față ză­ceau la această fioroasă priveliște și se ui­tau­ la urmele de singe din zăpadă. In același an insă o mulțime de bărbați și femei alergau în jos spre Duna înghețată, scoți­nd stri­găte puternice. Ce se întîmplase ? Cînd mulțimea condusă de revo­luționari vor să înconjoare armata, aceasta trase o salvă de foc în masa compactă de oameni și cînd soldații se pregătiră să tragă din noui o panică nebună apucă pe cei fricoși. Neavînd pe unde să fugă, ei voiră să scape trecind fluviul înghețat, dar odată ajunși pe Duna, ghiața se sparse și curentul repede de către un ofițer de geniu spe­cial pentru baloane man. Tunul fu dar încărcat și în curînd publicul adunat la Oran, auzi cu o adincă mirare, uruitul ghiulelelor cari eșează dintr’însus. Nimeni nu putea să’șî închipue că un balon poate să aibă un tun pe du­rsul. In timp ce pasagerii, aplecați pe nacelă, agitau batistele lor, Bordi vor să pun în mișcare telegraful fără fir și să trimeată o depeșă postu­lui Iliui Oran, pentru a-l pre­veni că va arunca afară din oraș, pe cîmpie, un sac cu scrisorile oame­nilor din balon și un extras al jur­nalului de bord. — Bun, înțeles. Li se răspunse de pe pămînt. Ordonăm imediat u­­nei companii -fie soldați să suprave­gheze balonul și să-l urmărească pînă în locul înde va arunca sacul. Cînd îl veți azvîrli să înștiințați pe soldași prin semnale. Dar abia se isprăvise comunica­rea aceasta, cînd aparatul de pe „Globe“ vibră din nou. Bordi nu părăsise încă aparatul. Marcel, care se apropiase pentru a citi ce­­ i se comunică de pe pă­­mint, auzi aceste cuvinte : — Comunicațiune importantă... Aveți pe bord pe d­upata Lucia Laborde. Marcel apucă brațul lui Claude. — Dar ce ai­­ întrebă acesta mi­rat. — Nimic, nimic, răspunse Mar­cel căutînd în zadar să ascundă e­­moțiunea ce l stăpînea. Telegraful continua să umble.... — Dacă ave>ți pe bord pe dom­nișoara Laborde, vă rugăm s’o... Deodată însă acul telegrafic se opri. Aparatul nu mai funcționa. — Eu, drace, dar ce înseamnă asta ? esclamă Claude. Dar aproape în același moment vocea cea gratisă a lui Mahadec se auzi vibrînd de mînne . — Ah, așa­dar și tu, și tu te amuzezi să deranjezi telegraful, stai că te învăț eu minte, băute. Și apucînd ve Lucia de brat a tîri înaintea l­uî Marcel. — Comandante, băețașul acesta a stricat apar­ul acușica, 1’am­ vă­zut cu­m y­iiî iei. , Marcelsc!^irc'făcu că'și ia un aer înainte de a putea, rosti un Lucia îi zise : — Goman iw­­ie, trebue să’ți vor­besc între ruia ochi. (Va urma) tîrî pe nenorc­iții cari căzură înă­untru sub stratul de ghiață. Zăpada care cădea in­ abundență astupă repede spărtura făcută în ghiață, spărtură care înghiți o mulțime de oameni. — Circulați, circulați sau impuș­­cări, auzii în r­olul meu. Toți din jurul meu fug ca niște nebuni. Eu sar repede peste niște trepte și mă ascund în poarta unei case, unde se mai aflat­ și alți mulți. Deodată clopotul cel mare al ca­tedralei începu să sune­ semnal de foc, dar nimeni nu se mișcă, toți se gătesc să plece spre casă, fiecă­ruia viața e scumpă. A doua zi se face socoteala pier­derilor suferite: 42 morți și 50 greu­ rănițî. Acestea sunt cifrele oficiale , dar nimeni nu spune cuți morți au­ fost ascunși și cați nenorociți au dispărut sub ghiață și cîțî răniți s’aui ferit de a se declara. Peste noapte sosiră mult temuții cazaci. După masă, studenții voiră să înmorminteze pe un camarad al lor mort, dar poliția nu le permise să desfășure un steag mare negru care avea pe dhisul inscripția: „Tu mori pentru patrie. Onoare memo­riei tu­e ! Răzbunare în contra uci­gașilor“. Era c’­e pe aci să se nască un măcel înfiorător, pentru că stu­denții armați cu revolvere și cuțite e­au cu orice preț să plimbe stea­gul negru prin oraș, dar lucrurile ajunseră la o înțelegere. Un rezumat se­ poate spune că toate acestea n'au fost decît pregă­tirile pentru ceea ce are să vie. Ceva de C­orki Lumea întreagă nu vorbește acum decît de Maxim Gorki, pe care l-a tritls din ghiarele țarismului. Sîntem fericiți că putem­-da înitr'o frumoasă traducere datorită -­l-nei Clisa Nik­o­­laievna Ioană! ,următoarea nuvelă a scriitorului rus. Intr’o toamnă...... ... . Intr’o toamnă s’a intîmplat să mă găsesc intro situație neplă­cută și dificilă: iu­­nt’șui in care abia sosisem și in care n’aveam nici o cunoștință,­­­mam­ pomenit fără nici un ban în buzunar și fără locuință. Vînzînd în primele zile tot ce nu îmi era indispensabil din costumu meu, am plecat, din acest oraș in localitatea așa zisă „Usti“, în cap­se aflau stațiuni de vapoare și în care, pe timpul navigațiunei, dom­nea o viață plină, d­e animație și de trudă , iar in timpul de față era li­niște și pustiu­, fiindcă lucrul se petrecea pe la finele l­ui Octombrie. Pleșcâind cu picioarele pe nisi­pul ud și examinînd cu perzistență­, doară vom­ găsi In ei ceva care ai fi putut asu­mpăra foamea ce mă rodea, mă rătăceam în singurătate în mijlocul clădiri­or deșarte și a barăcilor negustorilor, sși mă gîn­­deam, că ce bine e să fie cineva sUbid. In starea culturală de astăzi, foa­mea sufletului se poate satisface mai curînd, decit foamea corpului. Vă rătăciți pe strade, vă încon­joară clădiri, cu exterior nu tocmai crit și— se poate zice fără greșita — nu tocmai urît aranjate în inte­rior—aceasta vă poate su­gera plă­cute gîndiri despre arh­itectiră, î­­n­ ienă și încă despre multe alte su­blime și mărețe lucruri; vă întilniți cu oameni bine și cald îmbrăcați,— ei sînt complezanți; în­totdeauna vîi fac loc să treceți, nevoind să ob­serve trista stare a exteriorului Pe viul Dumnezeu, sufletul omu­lui flămînd totdeauna se hrănește mai bine și mai sănătos decit su­fletul unui sătul,— iată starea, din care se poate face o deducție foarte spiritua­ă în profitul săturilor ...Se apropia seara, ploua, și de la nord sufla un vînt puiternic. El flucra în barace și în maghernițe o p­oale , bătea in ferestrele astupate cu scînduri, ale hotelurilor și va­lurile fluviului izbite de vînt spu­­megau zgomotos, arunca­M în sus albele lor talazuri și le pierdeau un­a după alta în depărtare turbure săltînd cu mare repeziciune una peste alta... Părea că fluviul simțea apropie­rea iernei și, îngrozit, căuta să fuga din lanțurile gheței, pe care vintul de nord putea chiar în acea noapte să i-le arunce. Cerul era greu și posomorit; o ploaie mărunta cud­a și trista elegie a naturei care ma înconjura o sublimau­ doua sălcii bătrine­scofîlcite și o luntre răs­turnată cu fundul in sus, lîngă u­dăcinele lor. Luntrea răsturnată, cu funda spart, și pomii despicați de vîntul rece, triști și bătriî..... Totul prin prețul’ distrus, pus­tiu și mort, iar cerul vărsa lacrimi nesecate. Pustiul și întunericul dom­neai­ peste tot,­părea, ca totul se va distruge în curînd, ca vo u s*­mîne eu singur în viață *i ca ș pe mine mă așteaptă moartea rece. Și abia aveau atunci 1B­a . Frumoasă vîrstă ! Efi umblam, umblam pe nisipul rece și umed, bătînd triluri cu din­ții în onoarea frigului și a foamei­­, deodată in zadarnica mea aler­gare după o hrană, apropiindu-ma­i e o baracă,­­ am zărit în dosul­a ghemuită pe pămînt, o forma în haine de femee, ude de ploae­ri stilus lipite de umerii ei aplecați. Apropiindu-mă de dînsa căuta­ ast vad cu sticla. Văzul că această femee săpa c miinile eî o groapă în nisip sub o barcă. . . . „­­ Ce faci acolo ? — o întrebai, așezîndu-mă pe vino lîngă dînsa, suspăimîntata la vederea m­a, necunoscuta scoase un­ sing.­ Și repede se ridică în picioare. Acum, cînd dînsa sta și se uita la mine cu ochii eî căpaî și spe­riam — văzul că am înaintea mea o fata de aceeași vîrstă ca și mine, cu o figură drăgălașe, dar care, spre regret, era ornata de trei mari vinătăî. Aceasta îi strica figura, cu toate că vînătăile erau așezate , cu re­marcabila proporțiune : doua pe u­­merii obrazului și una­ ceva mai mare— drept în my­ocul frunței. In această simetrie so­­­pera artistului bine dresat în stri­carea figurilor omenești. Fata se uita la mine și inca din ochii eî treptat dispărea... Atunc­i își scutură mîinile de nisip, își adreptă basmaua de percal de pe cap, se strînse și zise:—Nu cumva și atu vrei să mănînci ?... Harde dai sapă și tu... mie mi - au ostenit m­colo — dînsa arătă cu capul spre baracă, — cu siguranță trebue să fie ceva pline... (Va urma) CRONICI VESELE 33 de neveste Al dracului Vorba româneiul neamțu, domnule! O depeșă particulară venită din America ne-a înștiințat că un neamț in lumea mare s’a însurat de 33 de ori și că, mai pe toate nevestele sale, după ce le-a asigurat la „Dacia" ori la altă „Dacie“ americană, le-a tri­mis să facă cîte un voiaj pe lu­mea cealaltă unde este numai bucu­rie și fericire, unde nu sînt nici neca­zuri, nici societăți de asigurare, unde vorba neamțului din poveste: „nici chiriațî nu puțește și nici bere nu a crește !* Un asemenea bărbat model, nu se găsește în toate zilele Ne mirăm numai cum de s’a putut intîmpla ca autorul unei asemenea lungi seri­ ma­trimoniale, să fie un neamț. Căci noi știm că neamțul are un proverb care sună astfel: „Ale­gute ilinghe sind drei“­, sau, cu alte cuvinte: „Toate lucrurile ale bune sunt trei“. Dar cine și-ar fi putut închipui că are să se ivească, un neamț care să zică : „Toate lucrurile bune sînt treizeci și trei“ V!! Chestia neamțului din America este o chestie gravă fiindcă ea poate stîrni multe pofte și da foarte mult de lu­cru societăților de asigurare, dar și femeile vor trebui să se supună, încă din fașă, unei cure preventive, cu șorici aică dacă vor să evite jalnica soartă a celor treizeci și trei de ma­dam Hoch ! Iar de acum înainte societățile de asigurare vor trebui să introducă o secție nouă și, pe lîngă asigurările in contra focului, a grindinei și a morței naturale, să prevadă și asigu­rările în­potriva arsenicului, a mer­curului și a chibriturilor topite în apă. Mikado O SUTA DE MII LEGHE IN­ AER I Naufragiații Saharel ------ 25 PREUMBLĂRI ȘI INTERVIEWURI Cîntărețiî bisericești Convorbire cu d. Tom­a Popescu, președintele societăței „Ion Cucuzel“. — „Crucea“ și „Ion Cucuzel".— Misterele unei so­cietăți de împrumut.— necu­noașterea de persoană, mo­rală.­­— Cine e­d. Toma Po­­pescu. — Fuzionarea societă­ților. Eli s’au­ prezentat la redacția noastră d-nii Tom­a Popescu, cîntă tot la biserica Sf. Vineri (Herasca), președintele societăței „Ion Cucu­zel“ și D. Popescu, casierul ace­leiași societăți. Dăm întocmai, în cele ce urmea­ză, declarațiunile d-lui Tom­a Po­pescu. „Crucea" și „Ion Cucuzel“ D. Tom­a Popescu ne a spus: —■ „Am venit să mă justific de niște acuzațiuni, ce mui-au­ fost a­­duse pe nedrept. „Este vorba despre cele două societăți tde noastre, ale cîntăreți­­lor: „Crucea“ și „Ion Cucuzel“. „Ambele aceste societăți au fost inființate de colegul meu, d. Pană Brădeanu. „D-sa a înființat mai întâ­fi so­cietatea „Ion Cucuzel“, iar apoi i-a displăcut această societate și a în­ființat o alta: „Crucea“, „Dați-mî voe să vă explic mis­terul înființărei acestei societăți“. Membrii societăței „Crucea“ D. Toma Popescu continuă: — „Societatea „Crucea“ se com­pune din foști membri de ai so­­cietaței noastre, ba chiar din foști membri în consiliul de adminis­trație. , „Dumnealor, pe timpul cînd erau­ stăpînî pe finanțele societăței „Ion Cucuzel“, au făcut afaceri foarte bune. Fiecare din dumnealor s’a împrumutat cu cîte o sumă de bani de la societate, și chiar la Hui și la cumetri au dat bani cu împru­mut. De plătit, nu s’a gîndit nici unu­l să plătească. „D. Pană Brănescu, și tovarășii de azi ai dumisale, au părăsit într’o zi, societatea „Ion Cucuzel“. S’au retras, lăsînd în urmă o ladă plină cu chitanțe de ale d-lor, iar un nu­merar n’eu lăsat nici un ban“. Misterele unei soc­tetăți de imprumut „Eu am fost ales președinte toc­mai în timpul cînd societatea noas­tră era mai ruinată. " „Am găsit chitanțe în casă, chi­tanțe fără valoare, și nici un ban, deși în total capitalul nostru era de 22.000 lei. „Unde erau acești bani ?... „La membrii de azi ai societăței „Crucea“. „Iată numele citorva dintre ei și sumele cu cari au rămas datori: „Ștefan Marinescu, cîntăreț la biserica Popa Rițu, a rămas dator 1500 lei. Sebastian Ienescn, de la biserica Albă-Postă­va­ri, 100 de lei; Grigore Nedelcu,­ de la biserica Sf. l­ie (calea Rahovei), 400 lei; Petre Chirculescu 690 lei ; Paras­­chiv Popescu de la biserica Sf. Vi­neți (gara de Nord) 120 lei ; Ion Anastasia, fost președinte, de la biserica Sf. Ecaterina, 2.300 lei“. Recunoașterea de persoană morală .Aceasta era situația cînd m’am­ ales președinte. „Numai cine n’a vrut nu s’a îm­prumutat cu bani. „La sfîrșit i-am dat în judecată pe fiecare din ei. „N’am făcut însă nimic, nici eu judecata, căci acolo mi - a răspuns : „societatea nefiind persoană morală, n’are drept a sta în judecată“. „Amărît din această cauză, el­ am luptat cu deznădejde, pînă cînd societatea „Ion Cucuzel“ a fost re­cunoscută persoană morală. „Acesta e istoricul și explicația existenței a două societăți: cei îm­prumutați cu bani de la „Cucuzel“ au format societatea „Crucea“. „Astăzi oamenii aceștia se mîn­­dresc cu fapta lor". Cine e d. Toma Popescu ? După aceea d. Toma Popescu ne spuse : — „Eu nu mă laud nici cu ba­­calaureatul, nici cu licența , ori mă laud cu cinstea. Eu­ n’am fugit din nici o societate, fără să plătesc. „Meseria mea am început-o din copilărie, muncind fără preget. Dacă azi am ajuns, prin concurs, cîntă­reț, la biserica Sf. Vineri e meritul meu propriu­. „Unii invidiază leafa mea. „Ei spun că, dintre cîntăreți, eu sunt cel mai bine plătit. E adevă­rat , dar că muncesc și mai mu­lt ca ceilalți, că la Sf. Vineri se ținu o slujbă, un bocluc. Vinerea, la a­­ceastă biserică, se slujește ca la o mânăstire de călugări, după toate regulele tipicului. In alte biseriici nu e tot așa“. Fuzionarea societăților întrebîndu-l ce crede în chesti­unea fuzionărea societăților, d. Toma Popescu ne spuse : •— „Să poftească în societatea noastră, cinu are nevoe de noi, și -ă primească statutele așa cum sunt. Eu nu modific statutele, deși domnii­­ dela „Crucea“ doresc foarte mult asta. „Prin statute am stabilit, că nici un om dator tui banii societăței nu poate face parte din consiliul de ad­ministrație. Deci toți d-nii de la „Crucea“, cari ar dori să intre în comitet, n’au dreptul să intre. „Dumnealor au făcut râu, dacă au scormonit această discuție, și m’au silit să spun adevărul. Era mai bine să vorbească de interesele oropsitei noastre meserii, care de nimeni nu e băgată azi în seamă*. iăiiii!­mso-japonez Gripenberg zdrobit de japonez». Trista soartă a tuturor mari­lor generali ruși.­­ Makarof­­bkrychof-Kuropatkin. — Spe­ranțele puse în Gripenberg. Telegramele saptămîneî acesteia ne vesteau­ că corpul de armată al generalului Gripenberg fiind însăr­cinat, în special cu ofensiva în po­­triva aripei stînge japoneze, a avut sa sufere­ cele mai mari pierderi, iutarele din Paris, precum I­e Petit Pariskn și Le Petit Journal au pri­mit de la corespondenții lor parti­­culari telegrame in care se spunea cum că gener­alul Gripenberg a fost cu desăvîrșire zdrobit și a pierdut 10.000 oameni, iar alte știri din izvor englez confirmau că generalul acesta a suferit cele­ mai mari pa­gube în retrager­ea silită ce-a făcut. Iată că acuma, se confirmă, în mod indirect că armata lui Gripenberg a suferit un dezastru. In urma marilor înfrîngeri pe care armata ruseasca le-a suferit la Liaoyang și la Șahe, ministerul de războiu a hotărit să în­ființeze o a doua armată activă pe care, după smultă chibzuială, a pus-o sub comanda generalului Gripen­­berg. La Petersburg, s-au­ pus mari speranțe in acest bău­'în general despre al căruia energie și "despre ale căruia calități militare se spp­­t­eau minuni, iar ofițerimea primise cu multa sat­isfacțiun­e această mu­­inire. Eî bine, iată că, ia cea d’în­­tíia intrare in acțiune vestitul ge­neral suferă o groaznică înfrângere și este silit ca să-și depună co­mandamentul. A cu pățit în tot cursul aces­­tuu­­i räzboiü toți marii comandanți în cari Rusia și-a pus cele mai mari speranțe. Amiralul Makarof, care era con­siderat ca un genist militar, piere repede într'o groaznică catastrofă. Amir­alul Shrydlof, altă speranță a Rusiei, pierde întreaga-i flotă de et liniștitori, după cîteva succese fără pi ca mare însemnătate militară. Ge­ner­alul Kuropatkin, considerat mul­ta vreme, ca un strateg consumat și ca singurul general rus capabil de a bate pe japonezi de îndată c­e î va atrage în Manciuria, a fost bătut personal in trei mari bătălii. Acum nu mai rămîne Rusiei do­cit să pună doliul și să eo resem­neze. Este drept că telegramele ru­sești povestesc că generalul Gri­­penberg și-a depus comandamentul pentru motive de sănătate, decit­­ a­­cest pretext nu poate înșela pe ni­­meni : generalul Gripenberg a fost silit să renunțe la comandamentul său fiindcă s-a lăsat a fi zdrobit de japonezi, după cum ar fi fost zdro­bit oricare alt general în locul său­. Nici Gill­enberg n'a fost geniul militar atât de mult așteptat. Leat A se citi în pagina 3-a tele­gramele privitoare la revoluția din Ru­sia și la războiul ruso­­japonez. „Adeverist*4 va publica de la 25 ianuarie IdomM Din tren •« «o ffiortul Din tren «• 99 fiortul Din tren «• fiorini Din tren •• 99 portul Din tren «• «♦ Pervnt Din tren Roman criminal american de FRAKK i'l SKEKTOS Știri din străinătate Guvernul ita­ian proectează o în­treprindere uriașă: un conduct de apă prin munții Apuli­i; chelmelile sunt fixate la 135 milioane lei. Li­­citațiunii întreprinderei va avea oc la 3 Maiű, cauțiunea ce va trebui să se depun se urcă la 6 milioane. * Anul trecut s’au adus în Berlin p­rin calea fre­ată 207.796.933 kgr. lapte, ceea ce face o cantitate zil­nică de 570.000 kgr. După cum vedem, un adevărat fluviu de lapte. * Zilele trecut'.' a avut loc la Curtea din Viena balul „intim“, numit, ast­fel fiind: â la acest, bal nu iau parte decit ceî mai mări aristocrați aus­trieci, caii pot dovedi cel puț­n 16 strămoși în aria lor genealogică, cum și cei mai înalți di militari ai statului. Balul acesta intim, care este însă cel mai strălucit și unde eticheta nu e așa de riguroasă pentru că înalții aristocrați se simt numai între ei și se tratează per tu, a fost anul acesta foarte animat, împăratul a vorbit de data aceasta cu toți diplomații, dar mai ales cu demisia generalului Gripenberg

Next