Dimineaţa, decembrie 1912 (Anul 9, nr. 3142-3170)
1912-12-08 / nr. 3149
AnnÎ ES__Ro. 3149 — O concedatA exclusiv AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER ® Comp. Strada Doamnei No. 8, Etaj I.—Telefon ®/4 6-8-10-12 PAGINI Director: CONST. MILLS Birrourile laralei: Str. Sărindar No. 11. — București PUBLICITATEA Ca cele din urmă știri din lumea Întreagă 1EORIMENTE CD PREMII: Un an Lef 20.— • Inni Lef 11 a Inni Lef 8. — Pantru irimileti pretai cete tudeit TELEFON 4 LINII No. 1410; 34/73; 14/99 IN FATA IANINEI § - 1 ■ Trupele turcești resping pe greci Războiul austro-rus nu poate fi evitat Marile puteri nu vor războiul. Nu vor războiul cel puțin pentru moment. Aceasta reese din tărăgănirea care a intervenit în izbucnirile conflictului de interese dintre Rusia și Austro-Ungaria. La un moment dat războiul dintre aceste două mari puteri părea de neevitat. De o parte și de alta a graniței austro-ruse erau, și sunt încă și azi, concentrate numeroase și puternice forțe militare. Presa din ambele împărății ridicase tonul la violența extremă care făcea să se întrezărească apropierea cu pași gigantici a izbucnirea războiului. Toate măsurile necesare și pregătitoare ale conflictului armat au fost luate de ambele părți. S-au cheltuit sute de milioane în Rusia ca și în Austro-Ungaria pentru proba de mobilizare a celei dintîiu și pentru mobilizarea din împărăția habsburgică. Mobilizările acestea au fost făcute nu numai cu riscul cheltuelilor celor două state, dar și cu riscurile mari ale alarmei care n’a rămas fără consecințe dezastroase asupra vieții economice din Europa întreagă. Războiul propriu zis n’a izbucnit încă, tunurile încă n’au vorbit, dar astăzi războiul nu începe odată cu bubuitul tunurilor. Războiul, în zilele noastre, începe din momentul în care se iau măsurile în vederea lui. Consecințele acestor măsuri sunt așa de hotărîtoare, ele au o tîbîurîre așa de puternică asupra întregei vieți a statului modern, încât, odată luate, starea de războiu poate fi considerată că a început. Căci, nici unul din statele europene nu va risca paralizarea întregei sale vieți economice și nu-șî va angaja toate forțele numai ca să exercite vreo presiune sau ca să fie pregătit pentru ceea ce s’ar putea întîmpla într’un viitor mai mult sau chiar mai puțin apropiat. » # Intre Austro-Ungaria și Rusia există o deosebire de interese care nu poate fi tranșată decit numai pe calea unui războiu. Această deosebire de interese, se știa de mult că trebue să izbucnească in momentul cînd va fi vorba de lichidarea moștenirei Turciei europene. Nu este azi secret pentru nimeni faptul că alianța statelor balcanice s-a putut realiza numai din îndemnul și sub protecția Rusiei. Tot așa se știe de toată lumea că imperiul rusesc are tot interesul ca statele balcanice să câștige ci mai mult, iar Turcia să piardă cit mai mult din războiul turco-balcanic. Pentru Rusia ar fi o lovitură din cele mai pline de consecințe pentru viitor dacă Austro-Ungaria și-ar asigura sub o formă sau alta stăpînirea Adriaticei. In această ordine de idei Rusia sprijină și va sprijini pretențiunile Serbiei. Oricare ar fi mijloacele pe care Austro-Ungaria le ar întrebuința pentru înăbușirea pretențiunilor sîrbești, Rusia veghează și va pune în joc totul ca imperiul habsburgic să nu iasă triumfător din conflictul austro-sîrb. De fapt, nu Serbia opune rezistență Austro-Ungariei, ci Rusia este aceea care, prin mijlocirea Serbiei, se pune de acurmezișul politicei austriaca.* Pentru Austro-Ungaria felul cum va eși din criza de acum, este o chestiune de viață. Dacă Rusia reușește să impună realizarea cererilor Serbiei cu privire la stăpînirea Adriaticei, dacă ea izbutește să îngrădească în așa chip granițele viitoarei Albanii autonome în favoarea Serbiei și a Bulgariei. Incit Austro-Ungaria să piardă cu desăvîrșire ceea ce ea considera și consideră încă un hinterland al ei, atunci o mare parte din puterea imperiului habsburgic este compromisă. Elementul slav din Austro-Ungaria este prea mult frămîntat de propaganda panslavistă ca el să rămînă neinfluențat de felul cum se va rezolvi conflictul austro-sîrb în care este cunoscută partea ce o are Rusia, înăuntru și în afară Austro-Ungaria s’ar resimți de eșecul politicei ei. Niciodată însă ca acum imperiul de dincolo de Carpați n’a avut un prilej mai favorabil unui războiu ca în momentul de față. Statele balcanice sînt sleite, Rusia șovăește. Tripla alianță este mai solidară ca oricînd, Romînia este încă de partea ei. Totul ar conicura azi la o victorie finala a Austro-Ungariei într’un razboiu al ei cu Rusia. Pe de altă parte aceasta din urmă este redusă azi la propriile ei forte. Aceste forte n’ar putea fi utilizate în totalitatea lor contra Austriei. Rusia ar fi hărțuită la toate granițele ei, de la Extremul Orient pînă la apus pe locul de luptă, iar în interior trebue să conteze pe izbucnirea unei revoluțiuni în Polonia rusească, dacă nu chiar în întreg imperiul. Firele că în asemenea împrejurări Austro-Ungaria are tot interesul ca să dea acum lovitura cea mare In viitor multe se pot schimba în defavoarea ei. Statele balcanice cari sunt sub influența politicei rusești au toate șansele să se întărească, solidaritatea de azi a triplei alianțe poate suferi; Romînia poate fi pierdută politicei austriace, iar Rusia poate scana din cercul de fier al împrejurărilor cari fac azi ca ea sa fie izolată. Războiul n’a izbucnit totuși pînă acum. Puterile cari au mai mult de pierdut decît de cîștigat de pe urma unui conflict armat austro-rus încearcă totul dacă nu să evite războiul, dar cel puțin să-l amîne. Ceea ce face ca Austro-Ungaria să precipiteze evenimentele și să nu provoace izbucnirea imediata a războiului sunt greutățile prin cari trebue să treacă o campanie pe timp de iarnă. Holera a fost aceea care a amuțit tunurile la Ceatalgea. Iarna este de data asta cauza amînărei celui mai sîngeros dintre războaiele cari au zguduit omenirea. Odată cu venirea primăverei, cînd natura reînvie, cînd totul pare a trăi o viață nouă, tunurile vor fi chemate să împrăștie moartea acolo unde natura aduce viață. Nu, războiul european nu este evitat. M. Sărăteanu Desființam haremurilor Consecințele războiului balcanic sînt numeroase. Iată una foarte curioasă: cele mai multe haremuri au fost deschise și femeile au rămas unele în Turcia fără nici un rost, zăpăcite de a se vedea zvirlite în drum, înspăimîntate de mizeria lor, iar altele satisfăcute de libertatea lor, avînd mijloace de trai, s’au îndreptat către Geneva, Zürich și Laussane. Ele caută o retragere, sigură intr’o țară în care străinii nu sînt suspectați și de acum încolo se vor zări în aceste orașe elvețiene femei voalate și misterioase, cari departe de haremuri vor încerca să-și croiască o nouă viață... Simata 8 Decembrie 1«H9 ENIGMA AUSTRIACA De ce se înarmează Austria? ■ ----——------4-— ............... Austro-Ungaria se înarmează, acesta e faptul pe care nici monarhia dualistă nu-l ascunde, ba dimpotrivă, îl vestește cu mare zgomot. Dar care e scopul acestei înarmări? Cînd i se spune Austro-Ungariei că intențiile ei pacifice pot fi puse la îndoială, ea se supără, manifestă o vie iritație, dar se ferește să dea o lămurire plauzibilă, căci nu e lămurire că interese de ordine politică internă cer această pregătire militară. Cea mai vie preocupare asupra acestei atitudini a cabinetului din Viena domnește în sfera triplei înțelegeri. E foarte semnificativ cum judecă „Le Temps“ politica de pregătiri militare a Austro-Ungariei. După informațiunile ce are acest mare ziar parizian și cari, de altfel, concordă și cu acelea pe cari le-a semnalat ziarul nostru. Austria are în acest moment sub arme aproape un milion de oameni. Flota sa e concentrată la Pola și, constată ziarul francez, pe cînd toate celelalte capitale se ocupa mai cu seamă de tratative de pace. Viena n’are altă ocupație decît să numească generali. Se schimbă ministrul de războiu și șeful statului major -general, însoțind aceste hotărîri de o campanie anti-sîrba. Dar dacă se caută scopul acestor manifestări ale politicei austroungare, nu mai știi ce să crezi, căci e o disproporție vădită între aceste precauțiuni ale Austriei și primejdiile adevărate , ale situației. De fapt, Austria nu e în nici o primejdie și cu toate acestea se înarmează. Atunci, ce vrea? Să creeze un incident, să caute ceartă? „Le Temps“ se mărginește să constate această nesiguranță, fără să tragă anumite concluzii. Ceea ce pare vădit pentru ziarul parizian, este că dacă Austria nu urmărește decît să obțină crearea unei Albanii autonome și să interzică Serbiei accesul teritorial la marea Adriatica, nu are nevoe să fie sub arme 950.000 de oameni. Ar însemna, deci, că ea are alte proecte. „Le Temps“ binevoește să afirme că nu crede, dar e foarte probabil că nu exprimă sentimentele sale adevărate. Aceasta este, de altfel, incontestabil pentru toți acei cari nu au nevoe să disimuleze sub fraze și idei convenționale părerile lor. E evident că Austro-Ungaria nu se înarmează numai pentru Serbia, că ea are un alt plan sau prevede cu totul un alt conflict dest unul austro-sîrb. în realitate, situația, cu toate că tinde spre pace, e mai neliniștitoare decit acum două luni, cînd s’a început războiul balcanic. Sforțările de a împăca toate ambițiunile și toate pretențiile nu se bucură de complecta siguranță a izbînzei. Dacă tratativele din Londra n’ar reuși, dacă reuniunea ambasadorilor n’ar da roadele așteptate, conflictul balcanic în suspensie ar reîncepe, condițiunile de luptă ar putea fi cu totul altele, puterile europene ar putea fi atrase de astădată în mod direct și hotărît în conflagrație și cine va fi bine pregătit, va avea, desigur, mai multe șanse să cîntarească mai greu în cumpăna victoriei. Poate că în prevederea acestor evenimente se înarmează Austria, dar, cum, intențiile ei nu sînt încă rlare, atitudinea ei continuă a fi considerată o enigmă. Sov.