Dimineaţa, decembrie 1912 (Anul 9, nr. 3142-3170)

1912-12-08 / nr. 3149

AnnÎ ES__Ro. 3149 — O concedatA exclusiv AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER ® Comp. Strada Doamnei No. 8, Etaj I.—Telefon ®/4 6-8-10-12 PAGINI Director: CONST. MILLS Birrourile l­aralei: Str. Sărindar No. 11. — București PUBLICITATEA Ca cele din urmă știri din lumea Întreagă 1EORIMENTE CD PREMII: Un an Lef 20.—­ • Inni Lef 11 a Inni Lef 8. — Pantru i­rim­ileti pretai cete tudeit TELEFON 4 LINII No.­ 1410; 34/73; 14/99­ IN FATA IANINEI § - 1 ■ Trupele turcești resping pe greci Războiul austro-rus nu poate fi evitat Marile puteri nu vor războiul. Nu vor războiul cel puțin pentru mo­ment. Aceasta reese din tărăgăni­­rea care a intervenit în izbucnirile conflictului de interese dintre Ru­sia și Austro-Ungaria. La un moment dat războiul din­tre aceste două mari puteri părea de neevitat. De o parte și de alta a graniței austro-ruse erau, și sunt încă și azi, concentrate numeroase și puternice forțe militare. Presa din ambele împărății ridicase tonul la violența extremă care făcea să se întrezărească apropierea cu pași gigantici a izbucnirea războiului. Toate măsurile necesare și pre­gătitoare ale conflictului armat au­ fost luate de ambele părți. S-au cheltuit sute de milioane în Rusia ca și în Austro-Ungaria pentru pro­ba de mobilizare a celei dintîiu și pentru mobilizarea din împărăția habsburgică. Mobilizările acestea au­ fost făcu­te nu numai cu riscul cheltuelilor celor două state, dar și cu riscu­rile mari ale alarmei care n’a ră­mas fără consecințe dezastroase a­­supra vieții economice din Europa întreagă. Războiul propriu zis n’a izbucnit încă, tunurile încă n’au vorbit, dar astăzi războiul nu începe odată cu bubuitul tunurilor. Războiul, în zi­lele noastre, începe din momentul în care se iau măsurile în vederea lui. Consecințele acestor măsuri sunt așa de hotărîtoare, ele au o tîb­îurîre așa de puternică asupra întregei vieți a statului modern, în­cât, odată luate, starea de războiu poate fi considerată că a început. Căci, nici unul din statele europe­ne nu va risca paralizarea întregei sale vieți economice și nu-șî va an­gaja toate forțele numai ca să e­­xercite vreo presiune sau ca să fie pregătit pentru ceea ce s’a­r putea întîmpla într’un viitor mai mult sau chiar mai puțin apropiat. » # Intre Austro-Ungaria și Rusia e­­xistă o deosebire de interese care nu poate fi tranșată decit numai pe calea unui războiu­. Această de­osebire de interese, se știa de mult că trebue să izbucnească in mo­mentul cînd va fi vorba de lichida­rea moștenirei Turciei europene. Nu este azi secret pentru nimeni faptul că alianța statelor balcanice s-a putut realiza numai din îndem­nul și sub protecția Rusiei. Tot așa se știe de toată lumea că imperiul rusesc are tot interesul ca statele balcanice să câștige ci­ mai mult, iar Turcia să piardă cit mai mult din războiul turco-balcanic. Pentru Rusia ar fi o lovitură din cele mai pline de consecințe pentru viitor dacă Austro-Ungaria și-ar asigura sub o formă sau alta stăpînirea A­­driaticei. In această ordine de idei Rusia sprijină și va sprijini preten­­țiunile Serbiei. Oricare ar fi mij­loacele pe care Austro-Ungaria le ar întrebuința pentru înăbușirea pretențiunilor sîrbești, Rusia ve­ghează și va pune în joc totul ca imperiul habsburgic să nu iasă tri­umfător din conflictul austro-sîrb. De fapt, nu Serbia opune rezis­tență Austro-Ungariei, ci Rusia este aceea care, prin mijlocirea Serbiei, se pune de acurmezișul po­liticei austriaca.* Pentru Austro-Ungaria felul cum va eși din criza de acum, este o chestiune de viață. Dacă Rusia reu­șește să impună realizarea cereri­lor Serbiei cu privire la stăpîni­rea Adriaticei, dacă ea izbutește să îngrădească în așa chip granițele viitoarei Albanii autonome în fa­voarea Serbiei și a Bulgariei. Incit Austro-Ungaria să piardă cu desă­­vîrșire ceea ce ea considera și con­sideră încă un hinterland al ei, a­­tunci o mare parte din puterea im­periului habsburgic este compromi­să. Elementul slav din Austro-Un­garia este prea mult frămîntat de propaganda panslavistă ca el să rămînă neinfluențat de felul cum se va rezolvi conflictul austro-sîrb în care este cunoscută partea ce o are Rusia, înăuntru și în afară Austro-Un­garia s’ar resimți de eșecul poli­ticei ei. Niciodată însă ca acum imperiul de dincolo de Carpați n’a avut un prilej mai favorabil unui războiu ca în momentul de față. Statele bal­canice sînt sleite, Rusia șovăește. Tripla alianță este mai solidară ca oricînd, Romînia este încă de par­tea ei. Totul ar conicura azi la o victorie finala a Austro-Ungariei în­tr’un razboiu al ei cu Rusia. Pe de altă parte aceasta din urmă este re­dusă azi la propriile ei forte. A­­ceste forte n’ar putea fi utilizate în totalitatea lor contra Austriei. Ru­sia ar fi hărțuită la toate granițele ei, de la Extremul Orient pînă la a­­pus pe locul de luptă, iar în inte­rior trebue să conteze pe izbucni­rea unei revoluțiuni în Polonia ru­sească, dacă nu chiar în întreg im­periul. Firele că în asemenea împreju­rări Austro-Ungaria are tot intere­sul ca să dea acum lovitura cea mare In viitor multe se pot schim­ba în defavoarea ei. Statele balca­nice cari sunt sub influența politi­cei rusești au toate șansele să se întărească, solidaritatea de azi a triplei alianțe poate suferi; Romînia poate fi pierdută politicei austriace, iar Rusia poate scana din cercul de fier al împrejurărilor cari fac azi ca ea sa fie izolată. Războiul n’a izbucnit totuși pînă acum. Puterile cari au mai mult de pierdut decît de cîștigat de pe­ ur­ma unui conflict armat austro-rus încearcă totul dacă nu să evite răz­boiul, dar cel puțin să-l amîne. Ce­ea ce face ca Austro-Ungaria să precipiteze evenimentele și să nu provoace izbucnirea imediata a războiului sunt greutățile prin cari trebue să treacă o campanie pe timp de iarnă. Holera a fost aceea care a amu­țit tunurile la Ceatalgea. Iarna este de data asta cauza amînărei celui mai sîngeros dintre războaiele cari au zguduit omenirea. Odată cu venirea primăverei, cînd natura reînvie, cînd totul pa­re a trăi o viață nouă, tunurile vor fi chemate să împrăștie moartea a­­colo unde natura aduce viață. Nu, războiul european nu este e­­vitat. M. Sărăteanu Desființam haremurilor Consecințele războiului balcanic sînt numeroase. Iată una foarte cu­rioasă: cele mai multe haremuri au­ fost deschise și femeile au­ ră­mas unele în Turcia fără nici un rost, zăpăcite de a se vedea zvir­­lite în drum, înspăimîntate de mi­zeria lor, iar altele satisfăcute de libertatea lor, avînd mijloace de trai, s’au îndreptat către Geneva, Zürich și Laussane. Ele caută o re­tragere, sigură intr’o țară în care străinii nu sînt suspectați și de a­­cum încolo se vor zări în aceste orașe elvețiene femei voalate și misterioase, cari departe d­e hare­muri vor încerca să-și croiască o nouă viață... Simata 8 Decembrie 1«H9 ENIGMA AUSTRIACA De ce se înarmează Austria? ■ ----——------4­-— ............... Austro-Ungaria se înarmează, a­­cesta e faptul pe care nici monar­h­ia dualistă nu-l ascunde, ba dim­potrivă, îl vestește cu mare zgo­mot. Dar care e scopul acestei înar­mări? Cînd i se spune Austro-Un­­gariei că intențiile ei pacifice pot fi puse la îndoială, ea se supără, ma­nifestă o vie iritație, dar se ferește să dea o lămurire plauzibilă, căci nu e lămurire că interese de ordine politică internă cer această pregă­tire militară. Cea mai vie preocupare asupra acestei atitudini a cabinetului din Viena domnește în sfera triplei în­țelegeri. E foarte semnificativ cum judecă „Le Temps“ politica de pre­gătiri militare a Austro-Ungariei. După informațiunile ce are acest mare ziar parizian și cari, de alt­fel, concordă și cu acelea pe cari le-a semnalat ziarul nostru. Austria are în acest moment sub arme a­­proape un milion de oameni. Flota sa e concentrată la Pola și, con­stată ziarul francez, pe cînd toate celelalte capitale se ocupa mai cu seamă de tratative de pace. Viena n’are altă ocupație decît să numea­scă generali. Se schimbă ministrul de războiu și șeful statului major -general, în­soțind aceste hotărîri de o campa­nie anti-sîrba. Dar dacă se caută scopul aces­tor manifestări ale­ politicei austro­­ungare, nu mai știi ce să crezi, căci e o disproporție vădită între aces­te precauțiuni ale Austriei și pri­mejdiile adevărate , ale­ situației. De fapt, Austria nu e în nici o primejdie și cu toate acestea se înarmează. Atunci, ce vrea? Să creeze un incident, să caute ceartă? „Le Temps“ se mărginește să constate această nesiguranță, fără să tragă anumite concluzii. Ceea ce pare vădit pentru ziarul parizian, este că dacă Austria nu urmărește decît să obțină crearea unei Alba­nii autonome și să interzică Serbiei accesul teritorial la marea Adriati­­ca, nu are nevoe să fie sub arme 950.000 de oameni. Ar însemna, deci, că ea are alte proecte. „Le Temps“ binevoește să afirme că nu crede, dar e foarte probabil că nu exprimă sentimen­tele sale adevărate. Aceasta este, de altfel, incontes­tabil pentru toți acei cari nu au ne­voe să disimuleze sub fraze și idei convenționale părerile lor. E evident că Austro-Ungaria nu se înarmează numai pentru Serbia, că ea are un alt plan sau prevede cu­ totul un alt conflict de­st unul austro-sîrb. în realitate, situația, cu toate că tinde spre pace, e mai neliniști­toare decit acum două luni, cînd s’a început războiul balcanic. Sfor­țările de a împăca toate ambițiunile și toate pretențiile nu se bucură de complecta siguranță a izbînzei. Dacă tratativele din Londra n’ar reuși, dacă reuniunea ambasadori­lor n’ar da roadele așteptate, con­flictul balcanic în suspensie ar re­începe, condițiunile de luptă ar pu­tea fi cu totul altele, puterile euro­pene ar putea fi atrase de astădată în mod direct și hotărît în confla­grație și cine­ va fi bine pregătit, va avea, de­sigur, mai multe șanse să cîntarească mai greu­ în cumpă­na victoriei. Poate că în prevederea acestor evenimente se înarmează Austria, dar, cum, intențiile ei nu­ sînt încă rlare, atitudinea ei continuă a fi considerată o enigmă. Sov.

Next