Dimineaţa, iunie 1913 (Anul 10, nr. 3319-3348)
1913-06-11 / nr. 3329
► ♦ Anul X.—No. 332 ®—C 6-8-10-12 PAGINI Blanourile statului: Str. Sărindar No. î1 - București PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamna No. 8, Etaj 1.—Telefon a/4 Ca cele din urmă știr; din lumea Întreagă Directors CONST.AN DE ABONAMENTE CDPREM: an an Lei 20.— 6 luni Lel 11 3 luni Lei fl. — ■tatra atributate firețl eat* láttait telefDETI UNII í0. 54/10; 34/73; 54/99; 1*/4C Expoziția dip dând SUS: In stingă. Intrarea principală. In dreapta, pavilionul orașului Bruxelles. — JOS: Vederea generală a curtei de onoare. Ca în evul mediu Pa valea Prahovei, bandiții operează ca la ei acasă Citind știrile din Azusa cu privire la atacul cantinei de pe muntele Retevoiu, nu-i așa că v’ați simțit pentru moment cu cîteva veacuri în urmă, în plin evul mediu ? Cine ști ar fi putut închipui în adevăr, că în zilele noastre, într’o regiune atît de frecventată ca valea Prahovei, ar putea să apară o bandă de tîlhari care să se schimbe pretutindeni nesupărată, să facă prădăciune ziua namiaza mare, ba să răpească chiar fete ca bandiții romantici de odinioară ? Și totuși lucrul s’a putut întîmpla la Azuga, unde cantina de pe muntele Retevoiu a fost atacată în mijlocul zilei de o ceată de bandiți înarmați, cari nu s-au mulțumit numai să prădeze cantina, dar, la plecare, au luat cu ei și pe o copilă de vreo 15 ani, sora cantinierului Severin, și au dispărut cu ea în pădure. Și notați că Azuga nu este o localitate din Hatentonia pe unde civilizația nu a putut străbate și unde domnește încă nesiguranța veacurilor trecute, ci pe valea Prahovei, în apropiere de reședința de vară a regelui și în plin centru industrial și climateric. Este fenomenal, în adevăr, cum de se mai pot petrece astăzi asemenea lucruri, e fenomenală lipsa de siguranță a publicului într’o regiune atît de populată, mai ales în timpul verei. Pe cit știm, țara a făcut sacrificii imense pentru crearea și sporirea jandarmeriei. Pentru școale și pentru alte instituții culturale n’am găsit bani îndestulători; pentru jandarmerie însă am găsit. Ei bine, ce fac jandarmii noștri dacă nici măcar pentru atîta lucru nu sînt buni ? Ei știu să bată, să schingiuiască și să facă tot soiul de mizerii bieților țărani, dar nu sînt capabili să îndeplinească singura lor rațiune de a fi, aceea de a garanta siguranța publică la sate. Așa se face că pe valea Prahovei bandiții se plimbă în voe, jefuesc, pradă, ba răpesc chiar fete, fără să fie supărați de nimeni. Chestiunea este de toată gravitatea. Nu este admisibil ca viața și siguranța populației care, pe timpul verei, își caută recreația și odihna pe Valea Prahovei, să fie lăsată la discreția bandiților. Este datoria ministrului de interne să intervină cu energie și să supleeze lipsurile jandarmeriei. Sunt localități, ca de pildă Poiana Țapului sau Breaza, unde nu există picior de gardian. Vă închipuiți ce s’ar întîmpla dacă bandiții cari au făcut isprava de la Azuga, ar năvăli într’o noapte în Poiana Țapului. Ar jefui nesupărați tot satul, dat fiind faptul că, în marea ei majoritate populația vilegiaturistă e alcătuită aci din femei și copii, bărbații rămînînd de obicei la ocupațiile lor. Atragem, prin urmare, serioasa atenție a d-lui ministru de interne ca, împreună cu comunele de pe Valea Prahovei,să ia toate măsurile pentru garantarea sinframei în localitățile climaterice, amenințate de bandiții cari operează de la un timp în bună voie. Prin angajarea unui număr suficient de gardiști, de pildă, cu o cheltuială mică, se pot evita cine știe ce dezastre. — N. GÎNDURI SIMPLE S’a cutremurat! Vă prinde mirarea că s’a cutremurat pămîntul odată mai zărișor decit în alte dăți ? Eu unul mă mir cum de nu se cutremură mai des. Așa măcar odată pe săptămînă de șî ar scutura spinarea, par’că ar fi ințeluș mai bine pe lumea asta. Mai ales cucoanele s’ar face niște sfinte, parola mea. Așa d. ex., un soț vijelice ar putea zice: — Pălărie ? Iar pălărie ? Iar rochie a la fonté ? Oh, veni ar cutremura să vie ! Și pare că o vădu pe consoarta făcînd mile să nu se împlinească vorba dumnealui. Căci, după cum s’a putut constata, cele mai speriate și mai sperioase în cutremurat de dăunăzi au fost cucoanele. Deci, s’au simtit ca să zic așa cu musca pe pălărie ! Cine nu se simte vinovat, de ce să’i fie frică ? Se surpă casa ? Nu face nimic, trecem deadreptul în raia și țapi tapant ajungem mucenici. Nu v’o fi plăcînd ? Nici mie, parol! Deci mai bine să ne lipsim de cutremure... Pînă una alta la șosea a început a ploua cu pietre (nu zic bolovani) asupra unei vile, așa din senin. Duhuri necurate, vor zice spiritele credule și polițiștii cari nu’e vor putea prinde ,dar eu ași patria chiar pe turnul Eiffel că duhurile trebue să fie încălțate cu imineî, cu pălării în cap și vr’un necaz la inimă împotriva celor din vilă. Să trăim și s’o vedem și pe asta descurcată de poliție ca și afacerea Sitei Manolescu. Am zis eu ceva ? Ba ! Stan Bolovan . Marți II Straie 1913 Moartea panslavismului -------------------—-#----------------- Pe cînd cele două guverne de la Sofia și Belgrad se amenințau și presa din aceste două capitale balcanice proclama definitiva ruptură dintre Serbia și Bulgaria, țarul Rusiei, protector al slavilor, trimitea telegrame și note diplomatice. Țarul Nicolae II, urmaș al țarului liberator, crescut în credința că este nu numai atotputernicul din imperiul său, ci și protectorul de drept, protectorul necontestat al slavilor oriunde s'ar afla ei, a ținut să facă uz de prerogativele sale. Dar, minune. Drepturile necontestate în teorie au fost contestate de îndată ce a fost vorba de exercitarea lor Și, ceva mai mult, slavii asupra cărora avea să se exercite acest drept nu s’au sfiit de loc să pună condițiuni și să le pună In așa termeni în cât dreptul de odinioară al țarului se prefăcu într’o mediațiune pe care părțile interesate o pot sau nu primi, o pot sau nu respecta. La asta nu s’a așteptat țarul și încă mai puțin panslaviștii. Aceștia din urmă agitau ideea comunității de rasă cu slavii de pretutindeni, nu de dragul rasei, ci fiindcă erau convinși că fără ajutorul acestora, Rusia nu-și va putea înfăptui toate planurile de mărire. Pentru Rusia panslavismul nu era și nuu este decit arma de care trebue să se servească într’um scop bine determinat și urmărit dealungul ultimelor decenii. Și dacă în momente hotărîtoare, slavii către cari se îndreaptă toate privirile oamenilor politici din Rusia, refuză să se pună sub ordinele țarului, înțelege oricine ce valoare mal aă iluziile politicei panslaviste rusești. Refuzul statelor balcanice de a recunoaște autoritatea țarului asupra întregii lumi slave constitue astfel lovitura de moarte ce se dă panslavismului. Acesta nu poate exista decit dacă poate servi în calculele de mărire ale Rusiei. Neîndeplininnd această condițiune esențială, panslavismul nu-și mai are rostul și deci trebue să dispară. Dispariția panslavismului ar însemna și o nouă directivă în politica rusească. Imperiul țarist va trebui să renunțe la expansiunea sa în Europa și va fi silit să se mulțumească cu ceea ce va putea obține din domeniile care mai pot fi prefăcute în colonii de-ale puterilor europene. M. Sărăteanu