Dimineaţa, octombrie 1915 (Anul 12, nr. 4160-4190)
1915-10-27 / nr. 4186
i i r â Am Xlt—’Tx 4133 0 PUBLICITATEA CONCEPTA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER & Comp. Str. Karageorgevici 9. Etaj 1 —Tatafon */« Ca cele din urmă știri din lumea Întreagă Directori CONST. MILLE Blur<iar 11« și axul al: Str. Să tndar No. ÎL — Bu cunoști ABONAMENTE CU PREMII: Va aa Lei l».~ternat Lei 3.30 3 luni l ei 3. — Pralri atra inâinte prețui eate Iudeii TELEFON 4 LINII No. 114 1O; 34 73, 14 90,12 40 Cartelul fabricelor de hîrtie ne platindu-ne procura cantitatea de hirtie de care avem nevoie, suntem siliți si o părem numai In PATRU PAGI m|. Explozia din str. Selari Misterul care invalue această afacere.— Să fie isprava unui elev? -44- în „Adevărul“ de erî am dat pe larg amănunte asupra straniei explozii petrecută pe str. Sf. Nicolae Șelari. Comisionarului cu No. 36 i se încredințase Sîmbătă seara o scrisoare și un pachet pentru a le duce «d-lui Iantculescu, profesor, str. Justiției No. 26. Comisionarul duse pachetul la adresa indicată și negăsind pe d. lanculescu, predeze scrisoarea unui elev ce se afla în casă și corecta niște teze. Elevul deschise scrisoarea și citi cuprinsul „Dacă deschizi cutia s'a terminat cu d-ta. Să vedem ți-e frică de moarte“, și îngrozit trimise pe comisionar cu pachetul și cu scrisoarea la politie. Comisionarul a plecat spre poliție, insă, pe drum s’a răsgîndit și s’a oprit la circiuma din str. Sf. Nicolae-Solarî, unde a stat pînă tîrziu noaptea. Cînd a plecat acasă, a lăsat cîrciumarului pachetul și scrisoarea, spunîndu-i că vine de dimineață să le ia EXPLOZIA AZV dimineață, comisionarul, s-a dus la circiumă și a luat pachetul și scrisoarea. Înainte de a se duce la poliție, a stat un moment de vorbă cu sergentul din post, cu care se cunoștea și căruia i-a arătat și scrisoarea. — Cine știe ce-o fi înăuntru, i-a spus sergentul. Eu, să fiu în locul tău ași desface cutia. Sergentul, din prudență, a trecut pe partea cealaltă a trotuarului. După ce a despachetat cutia de hîrtia cu care era învelită, comisionarul, a tras de capac, care s’a desfăcut imediat In acel moment s’a produs explozia, care a fost atîta de puternică Incit s’a auzit pînă in calea Victoriei. Comisionarul, rănit, a căzut pe marginea trotuarului. Geamurile magazinului în fața căruia s’a produs explozia, au fost sfărâmate. Un copil, Gheorghe Dumitru, din prelungirea Dorobanților, care se găsea în apropiere, a fost și el rănit fără gravitate. Se produsese o panică grozavă. Locuitorii de prin împrejurimi, au eșit la ferestre să vază ce s’a întâmplat Mulțimea de pe străzi, alerga la locul unde se produsese explozia. . Victima a fost dusă imediat la spitalul Colțea. . Copilul, a fost pansat și dus la domiciliul lui AVIZAREA AUTORITĂȚILOR Poliția fiind imediat înștiințată, au sosit în fața locului. .d. Raffail, șeful Siguranței, comisarul Cristian și mai mulți agenți de poliție, cari au început cercetările. După indicațiunile date de către comisionar, poliția caută să afle pe acela care i-a încredințat bomba. 4 ■ Intr’o cutie de forma obișnuită cutiei telefonice, însă ceva mai mare, se afla o șrapnelă încărcată cu pulbere. La gura șrapnelei, în loc de capsă, era legat un mic pistol, încărcat, cu țeava înăuntru. Cocoșul era ridicat. De trăgaci legase o sfoară, iar capătul celălalt era prins de capacul cutiei. In momentul cînd capacul cutiei a fost ridicat, sfoara a tras trăgaciul pistolului, care s-a descărcat. Pulberea a luat foc și a produs explozia. CE S’A STABILIT Imediat s’au început cercetările pentru a se da de firul acestei misterioase afaceri. D. Ianculescu, profesor la seminarul Nifon, căruia ii fusese adxersat pachetul, s’a prezentat la poliție și a dat cîteva lămuriri cari ar putea servi poliției în urmărirea pe care o face. D-sa a arătat că a mai primit două scrisori prin cari era vestit despre pachetul pe care urma să-l primească. Prima scrisoare a primit-o în 30 Septembrie, prin poștă, și i s-a scris : „Fii atent, pachetul pe care ai să-l primeșeti, să nu-l desfaci. A doua scrisoare a primit-o acum două zile și avea următorul continut : „Vei primi un pachet. Să nu-l desfaci că ești pierdut“. Aseară, d. Ianculescu, după ce comisionarul a fost îndreptat spre poliție cu pachetul, s’a dus și dânsul. Nu a găsit însă pe nimenea, deoarece, după cum se știe, comisionarul lăsase pachetul la circiuma lui Vanghele din str. Sf. Nicolae Șelaru. După indicațiile date de către comisionar, tînărul care i-a predat pachetul părea să aibă 18—19 ani, statura potrivită, brun, cu mustața tunsă pe buză. El purta un palton negru cu dungi. Cine este tînărul care a fabricat bomba și ce interes avea el să atenteze la viața profesorului Ianculescu ? Aceasta caută s’o stabilească poliția. Se poate ca atentatul să fie opera vreunui elev de la seminar, pe care d. Ianculescu să’l fi lăsat repetent. Se observă, de altfel, în această direcție,e și o coincidență de date: în 30 Septembrie s’a primit prima scrisoare și tot cam pe atunci s’a publicat rezultatul de corijentă. Vreunul din cei căzuți la examen s’a gîndit să se răzbune și sub influenta unei scene de cinematograf cu detectivi și bandiți, a pus în cale atentatul. De altfel cercetările continuă și se speră că foarte curînd toată afacerea va fi clarificată. întrunirea dela „Dacia** Pentru realizarea „idealului național integral” liga polycratistă a convocat o nouă Întrunire era la „Daciia" D. N. D. BUTCULESCU care prezida, lăudă politica prudentă a guvernului, și după ce anunță că N. Fie va nu poate lua parte la întrunire dar că Dumineca viitoare va vorbi irevocabil, — 4sa Începe să dea pe față arama „Ligei" și Să bată piua în apele nemțești. Un tînăr din sală, Ștefan Ardeleanui domiciliat în șoseaua Iancului No. 4, indignat de propaganda neamțofilă se sui pe scenă și arătînd viața și suferințele românilor din Ardeal, spuse că într’acolo trebuesc să se îndrepte ochii conducătorilor noștri. Sala întreagă a început să aplaude adlamind pe curagiosul tînăr. Bătăușii policratiști văzind întorsătura pe care o iad lucrurile, au luat pur și simplu la bătaie pe orator și s-au încercat să-l dea afară din sală. Publicul intervine și mai mulți inși printre care Gheorghe Eremia, din strada Țepeș Vodă No 136, Simion Petrescu, din strada Cantemir No. 54, Miron Trandafirescu din str. I. C. Brătianu No. 154, iar apărarea celui bătut. Sala se împarte în două tabere și în cele din urmă după ce mai spun cîteva cuvinte d-nni Crișan și Policrat, întrunirea se sfîrșește în mod lamentabil. Înainte ca publcul să se împrăștie <L N. FLEVA se suie la tribună și după ce face constatarea că sunt prea multe ligi, spune că Își va arăta Dummiei viitoare punctul d-sale de vedere. / tistul 27 ocombrie 915 UNIVER Marele Meeting naționalist din Constanța* Primirea oaspeților la gară — Masa comună, nirea. — Discursurile CONSTANȚA, 25 Oct. - In vederea metingului național de astăzi, orașul are o înfățișare deosebită. Pe străzi e o animație cum rar se poate vedea. Grupurile compacte de delegațiuni, venite din județ, cu trenurile de aseară și astăzi diminuață, sunt încuartierați pe la hoteluri, prin îngrijirea comitetului „Federației Unioniste” din localitate. Printre aceștia se observă mulți transilvăneni cari locuesc in județul nostru. Parte din el, deși liberali cunoscuți, totuși au aderat din tot sufletul la lupta întreprinsă pentru realizarea idealului național. SOSIREA DELEGAȚILOR La oarele 11, întreg comitetul federațiunei unioniste in frunte cu d-nii C. Pariano și Gh. Benderly, cei doi șefi ai grupărilor de opoziție, însoțiți de un grup compact de cetățeni, se îndreaptă spre gara orașului, pentru a primi pe oaspeții bucureșteni, ce sosesc cu expresul de ora 11 jum. a. m. La sosirea trenului ac descins din vagon d-nii Barbu Delavrancea, I. Grădișteanu, C. Xeni r O Tăzlăoanu. Mulțimea de pe peron a izbucnit în urale. Comitetul „Federației” a salutat pe oaspeții Bucureșteni, cari au fost conduși la hoteluri. Tot cu acelaș tren au mai sosit și delegațiuni din Hirșova, Medgedia, și Murfatlar. De asemenea, cu trenul de astăzi dimineață au mai sosit și d-nii Const. Mille și Victor Ionescu. La orele 12, în sala restaurantului „Criticos” a avut loc o masă comună la care au luat parte fruntașii Bucurestenî și comitetul „Federației” locale. întrunirea încă de la orele 2 o lume imensă se îndreaptă spre sala de întrunire a teatrului „Elpis“. Sala nefiind încăpătoare lumea staționează pe stradă. Sosirea fruntașilor Federației e primită cu aplauze nesfîrșite. Pe scenă iau loc d-nii : Delavrancea, I. Grădișteanu, Victor Ionescu, Constante, Const. Xeni. C. Pariano, G. Benderly, Trăian Belu, Octavian Tăslăoanu, Gh. Dobiaș, I. Dragomirescu, colonel Mărășescu, J. Radovici,M. Burzan, F. Livada, A. Diamandopol etc. E proclamat președinte al întrunirei d. C. PARIANO, șeful partidului conservator local. CUVÎNTAREA D-LUI PARIANO După ce exprimă mulțumiri pentru cinstea ce i se face de a prezida această măreață adunare, rostește următoarea cuvântare: Domnilor! Găzduim astăzi oaspeți mari. Ei sînt mari nu prin averi ori situații, cari îmbată pe toți acei ce nu merită să le aibă și cari după cum știți se cîștigă ori se pierd dintr'o zi intr'alta. Sunt mari prin sufletele lor, prin destoinicia și modestia lor, prin curajul lor civic și mai cu seamă sînt de tot mari, prin iubirea nemărginită și nestrămutată ce ad de țară și de neamul lor. (Voci, să ne trăească). Acești, apostoli ai țărei și martiri ai Ardealului, scîrbiți și revoltați de cele ce am văzut sus, unde farmacele și fostul putereî, nu poate hotărî pe cel cari o dețin, ca, sau să o întrebuințeze în folosul țărei, ori să o părăsească vin să ne împărtășească durerile de care ei sînt coprinșî, văzînd cum această insuficiență oficială, a pierdut nu numai tot ce puteam cîștiga, dar încă ne-am expus la perie, neprofitînd mai întîi de nici una din ocaziile favorabile, lăsînd apoi pe dușmani să ne încercuiască țara și făcînd să fim desconsiderați astăzi de către toată lumea. Ași dori domnilor, dar nu stă în puterile mele, să desvolt mai departe și în tot largul ei această chestiune, atunci cînd maeștrii cugetărei și ai cuvântului, sunt aci de față ce vor spune din șiî, unul după altul, ce s'ad făcut și ce avem de făcut, pentru a putea scăpa din primejdia ce ne-am pregătit'ocîrmuitorii noștri de azi. In ce mă privește, mă voi mărgini a vă spune numai atît Domnilor, atunci cînd în numele apărărei țărei și al întregirei ei, frumtași Încercați și victime ale patriotismului lor, vin să ne ceară concursul într-o cauză națională aproape compromisă, noi mai cu seamă, cari sîntem așezați la bătaia focului, celui mai lacom și mai ingrat dintre dușmani, cum altce-am putea răspunde, decit zicîndu-le toți într’un glas: Santinele vrednicei urmați calea ce ați apucat, adresindu-vă în chestii de așa natură numai poporului muncitor, căci numai el știe să facă jertfe, pentru țara și neamul lui. De insinuări nu vă temeți. Vă cunoaștem și-l cunoaștem. De piedici nu vă Înfricoșați, pătura sănătoasă din țara Întreagă, simte ca voi și In contra lor. Sprijiniți-vă cu Încredere intr'insa precum ea se sprijină pe ardoarea și patriotismul vostru. Țară ca aceasta nu poate piere, ea trebue să se mărească. Cu Dumnezeu înainte. (Aplauze și urale). CUVÎNTAREA D-LUI IULIU DRAGOMIRESCU Fiecare dintre noi are conștiința clară a greutăților prin cari trecem. Ne-am întrunit fără deosebire de interese personale sau de partide și numai cu speranța forțelor noastre. Primejdia e în adevăr mare. De energia noastră atîrnă soarta generației, de miine care« ne va preamuri snd blestema după cum ne vom purta. Am scăpat destule momente cînd am fost solicitați să dăm concursul aliaților din Quadruplă. Acum piere Serbia din cauză că n’am ajutat’o și piere sub ochii noștri. Guvernul mi-și face datoria însă ei își va lua pedeapsa. Singele fraților noștri morți pentru interesele străinilor cere răzbunam CUVÎNTAREA D-LUI CONST. XENI In Dobrogea, criza zilei de mîine trebue să apese pe toți cu îndoită putere. Criza care cuprinde de altfel tot mai mult întreaga țară e singurul succes al guvernului. Politica lui se rezumă tn frică, mister și minciună. Nimeni nu a știut nimic pînă acum cîteva zile. Azi sultanul din capul guvernului a ridicat perdeaua și a primit la picioarele tronului pe drept credincioșii lui. El a declarat că guvernul a izbutit să’și păstreze mîinele libere. Această politică n’o putem admite după cum nu putem admite să se mai vorbească de politică dubitativă. Cu toate acestea ele nu privesc situația ca disperată, întrucit revirimentul necesar se produce. De vom fi hotărîțî vom fi tari. Saci ne vom ridica la înălțimea idealului nostru sau ne vom înfunda In întunericul păcătoșii. CUVÎNTAREA PREOTULUI GHERMANI Adresîndu-se către ardeleni, constată mîhnirea ce-i cuprinde, desigur, la măcelărirea fraților de dincolo cari suferă martiriul. Regretă că părintele Lucaci nu poate lua parte la întrunire fiind reținut la București la parastasul celor căzuți pe cîmpul de luptă. Spune că întreaga Galiție e scăldată în sînge romînesc și că pămintul nostru chiar e amenințat de furia austro-germană. Bucovina de 140 ani duce greutatea jugului străin însă acum trebue salvată pentru a nu se sâvîrși cu totul distrugerea elementului românesc. Pătura intelectuală a Bucovinei s’a împărțit. Partea cea tînără a fost tîrită în fața tunului iar cealaltă a rămas muritoare de foame. Lachee spunând că vorbește in numele acestui glas al Bucovinei chinuite și că guvernul actual a îngropat nădejdea neamului românesc. Are insă speranța în geniul bun al romînismului și acțiunea celor buni cari vor înfăptui idealul neamului. Pătura care trebue să se arte mișcată de aceasta măreață idee trebue să fie preoțimea și învățătorimea care să-șî dea seamă de rolul său. CUVÎNTAREA D-LUI VICTOR IONESCU Spune că dă strigătul de alarmă că țara e în primejdie și că primejdia trebue evitată iar trădătorii trintiți la pămint. Guvernul ne-a mințit — spune d-sa— și noi ne-am încrezut în cuvîntul lor. Azi însă nu’l mai tolerăm și vom uza de toate mijloacele pentru izbînda fominismului. Am fost trădați: avem un rege neamț și un guvern mizerabil. CUVÎNTAREA D-LUI BENDERLI Ia cuvîntul ca să nu lipsească în manifestarea de astăzi glasul dobrogenilor care e în acelaș suflet cu acela din restul țărei și care-șî dă seama de peirea, ce se apropie dacă nu se va lua hotărîrea de care e nevoie. Timp de 40 ani am fost înșelați de așa zișii noștri amici. Azi ne-am deșteptat și trebue să ne unim între noi pentru a face unirea cea mare. Conștiința națională s’a refăcut și ea ne comandă să ne facem datoria acum imediat pentru că fiecare clupă trecută e o distrugere a aspirațiuniilor noastre. Am ajuns azi la punctul culminant al hotărirei noastre. Să nu-l Iăsăm să treacă și să ne afirmăm temeinic rolul nostru în Europa. CUVÎNTAREA D-LUI CONST. MINLE Salut scump pămint scăldat de valurile Mării Negre pe care am plutit corăbiile romane pînă în Dunăre ca să arunce sămînța energiei romane în aceste tărimuri. Salut coloniile romane cari ad pătruns pînă aci răzlbțindu-se pe pămintul primitor. Nu vă vorbesc ca orator ci ca ziarist scoborît în lupta cetățenească pentru a desmorți pe cei adormiți. D. Miile, amintește fabula cu împărăția broaștelor, în care poporul ceruse un rege iar Dzed le-a aruncat un băț în mijlocul lacului, băț care nu făcea nici bine nici văd. Broaștele s’ad revoltat și ad cerut alt rege și D-zed le-a trimes o barză care toată ziua ’și mînca supușii. Tot astfel am avut și noi un rege care a făcut numai bine, marele Alexandru I Cuza. L’am dat, jos , am adus un rege străin și pe deasupra și neamț. De 45 ani de ani avem barza întru noi. Tăvălugul puterei germane va trece și peste noi dacă vom sta cu mîinile încrucișate. Noi nu putem decît să ne alăturăm împătritei înțelegeri. Nu vrea însă regele și guvernul Său. Regele spune că e constituțional și te trimete la primul ministru, iar cînd te duci la, primul ministru acesta îți șoptește că nu vrea regele. In realitate amindoi sînt perfect înțeleși. Regele și cu Brătianu nu vor să mobilizăm iar parlamentul la noi e încă o instituție fictivă. Numai prin noi și cu noi sfînta revoluție. Ca și in Grecia și în Romînia salvarea este prin forța poporului, prin revoluție. In Grecia s’am întrebuințat toate mijloacele posibile legale și nu s’a putut ajunge la un rezultat Tot astfel și în Romînia epoca, legalității a trecut Să venim la fapte, deși codul penal reprobă aceste fapte. In aceste momente cînd dușmanii ne-am înconjurat trebuie să strigăm: Trăiască revoluția romina! Jos regelel Jos guvernul trădători (Aplauze și urale entuziaste acoperă cuvintele d-lui Miile). 4 D. SASSU, refugiat ardelean, expune în cuvinte mișcătoare durerea fraților de dincolo. CUVÎNTAREA D-LUI I. GRADIȘTENI O seamă de romîni am pornit în toată țara, dela Severin la Dorohoid și dela Carpați la mare, nu de dragul vorbelor goale. Am venit să dăm alarma. Săriți, că țara e pe pragul petrei! O țară ca aceasta trebuie să se întindă și pentru aceasta are nevoie de două condițiuni: să alipim Ardealul și să facem din Dobrogea Adevăratul trup al Romîniei mari. Căci o Românie mare fără Dobrogea, este expusă asixierei. D v„ cari stați aci, in Dobrogea, ați avut fericirea ca din Ardeal să vă adfipați în iubirea neamului românesc. Românii de dincolo stabiliți aci ad pus temelia rominismului pe pământul strămoșesc. Vorbește de bulgari, spunând că dm că pe acest trufaș popor 1l vom fac să se intindă, nu va trece mult și, vom pierde și Dobrogea, plănuuitul cestei țări. Combate politica guvernului și arată necesitatea că alți oameni, cu mai multă tragere de inimă pentru această țară, să ia locul acesta» nemernici, cari au început să tr*. țească o pată neștearsă peste nume« ile de român. . .» CUVÎNTAREA D-LUI OCT. TAZ* LAOANU Vorbitorul arată nenorocirea tr*ților de dincolo și spune că momentul e solemn, că trebue să trecem la fapte. Am veni aci, părăsind căminurile noastre pentru ca sub flamura tricoloră să mergem pînă la Tisa să croiăm o Rominic mare, căci nu 8«« poate concepe Romînia fără Ardea!.! CUVÎNTAREA D-LUI AVOCAT TRAIAN BELLU Cetățeni. Se va părea paradoxal ca un antirăsboinic din principiu, azi să vină în mijlocul.dv. să-și unească glasul său, din suflet și din convingere cu al dv., să propage acum războiul, —i războiul atît de odios și atît de hulit din principiile lui anterioare. ,Da, am propagat continuă acest principiu anti-răsboinic, pînă într’atit că desastrul și consecințele funeste ale războiului, să fie înlăturate, dar nu și cînd poporul german, prin război, caută să distrugă totul ce li se împotrivete în cale, în mersul lor de acaparare, cind provocatorii războiului de azi, distrug Belgia și Serbia, miine pe democratica Franță, croindu-și calea peste mii și sute de mii de cadavre. Frații ardeleni și bucovineni, cei tineri, sunt distruși de flagelul războiului iar bătrânii rămași la veci;» sunt duși în lanțuri, și noi aci, nepăsători și reci, să propagăm înfrățirea ucigașului cu cel ucis și să ne mulțumim spre culmea ioinei, — a înfige pe mormăitul cald al căzuților, steagul păcel, al dreptăței, al revendicării sociale, al desrobirei lor. O S El acum nu mai ad nevoie de noi, căci ei sunt desrobiți în vecii vecilor, de suferințele robiei pămintești. Interesele economice germane în^iedicate în mersul lor, spre a le salva, cu sabia și-a croit căi printre popoare. La această extensiune susținută prin forță, nu se poate răspunde decît tot prin forță, căci altfel nu va trece mult și vom fi o colonie, iau dispoziția germanilor. Iată pentru ce, sunt astăzi în mijlocul dv., opunindu-mă din resputeri la distrugerea noastră. Eu care am propăvăduit desrobirea popoarelor, ar fi o lașitate, o crimă, să nu sar în ajutorul fratelui meu, tocmai fiindcă îmi este frate. Pe cînd pericolul german bate la ușe, unii ad naivitate să ne vorbească de cel rusesc în viitor. Dar cînd vom fi mai puternici, nu granițele actuale? Saci, cînd vom forma un trup cu întreaga suflare românească. Rușii de vor fi puternici și un pericol sa vor grupa în contra lui, popoarele europene, spre a stabili un echilibru de forțe, precum în trecut s’ad grupat contra Angliei, contra Franței și astăzi contra Germaniei. Azi cu toții n’avem decît, un singur ideal, desrobirea neamului românesc. Să se știe că vom trece peste oricine, ce va încerca să ne in potrivească idealului nostru. (Lungi urale acoperă cuvintele oratorului). CUVÎNTAREA D-LUI B. DELAVRANCEA De multe ori am zis și repetat: azi nu există decit un cusur: acela de a fi partizanul neutralităței. Azi nu trebuie vorbe, se cere inimă strinsă lingă inimă și să ducem la izbândă nădejdea și speranțele acestui neam. Aduce laude d-lui Take Ionescu, a cărui atitudine e plină de admirație, acest om care simte în adincul inimei durerea neamului. Celalt stîlp al romnizmului și fala țării, d. Nicolae Filipescu, trebue Intru» Citiți conțin garea in peg. Ha.