Dimineaţa, octombrie 1915 (Anul 12, nr. 4160-4190)

1915-10-27 / nr. 4186

i i r â Am Xlt—’Tx 4133 0 PUBLICITATEA CONCEP­TA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER & Comp. Str. Karageorgevici 9. Etaj 1 —Tatafon */« Ca cele din urmă știri din lumea Întreagă Directori CONST. MILLE Blur<iar 11« și axul al: Str. Să­ tndar No. ÎL — Bu cunoști ABONAMENTE CU PREMII: Va aa Lei l».~t­e­rnat Lei 3.30 3 luni l­ ei 3. — Pralri atra inâinte prețui eate Iudeii TELEFON 4 LINII No. 114 1O; 34 73, 14 90,12 40 Cartelul fabricelor de hîrtie ne platindu-ne procura cantitatea de hirtie de care avem nevoie, suntem siliți si o părem numai In PATRU PAGI m|. Explozia din str. Selari Misterul care invalue această afacere.— Să fie isprava unui elev? -44- în „Adevărul“ de erî am dat pe larg amănunte asupra straniei ex­plozii petrecută pe str. Sf. Nicolae Șelari. Comisionarului cu No. 36 i se în­credințase Sîmbătă seara o scri­soare și un pachet pentru a le du­­ce «d-lui Iantculescu, profesor, str. Justiției No. 26. Comisionarul duse pachetul la a­­dresa indicată și negăsind pe d. lan­culescu, predeze scrisoarea unui elev ce se afla în casă și corecta niște teze. Elevul deschise scrisoarea și citi cuprinsul „Dacă deschizi cutia s'a terminat cu d-ta. Să vedem ți-e frică de moarte“, și îngrozit tri­mise pe comisionar cu pachetul și cu scrisoarea la politie. Comisionarul a plecat spre poli­ție, insă, pe drum s’a răsgîndit și s’a oprit la circiuma din str. Sf. Nicolae-Solarî, unde a stat pînă tîrziu­ noaptea. Cînd a plecat acasă, a lăsat cîr­­ciumarului pachetul și scrisoarea, spunîndu-i că vine de dimineață să le ia EXPLOZIA AZV dimineață, comisionarul, s-a dus la circiumă și a luat pachetul și scrisoarea. Înainte de a se duce la poliție, a stat un moment de vorbă cu sergentul din post, cu care se cu­noștea și căruia i-a arătat și scri­soarea. — Cine știe ce-o fi înăuntru, i-a spus sergentul. Eu, să fiu în locul tău ași desface cutia. Sergentul, din­ prudență, a trecut pe partea cealaltă a­ trotuarului. După ce a despachetat cutia de hîrtia cu care era învelită, comisi­onarul, a tras de capac, care s’a­­ desfăcut imediat In acel moment s’a produs ex­plozia, care a fost atîta de puter­nică Incit s’a auzit pînă in calea Victoriei. Comisionarul, rănit, a căzut pe marginea trotuarului. Geamurile magazinului în fața căruia s’a pro­dus explozia, au fost sfărâmate. Un copil, Gheorghe Dumitru, din prelungirea Dorobanților, care se găsea în apropiere, a fost și el ră­nit fără gravitate. Se produsese o panică grozavă. Locuitorii de prin împrejurimi, au eșit la ferestre să vază ce s’a în­tâmplat Mulțimea de pe străzi, alerga la locul unde se produsese explozia. . Victima a fost dusă imediat la spitalul Colțea. . Copilul, a fost pansat și dus la domiciliul lui AVIZAREA AUTORITĂȚILOR Poliția fiind imediat înștiințată, au sosit în fața locului. .d. Raffail, șeful Siguranței, comisarul Cris­tian și mai mulți agenți de poliție, cari au început cercetările. După indicațiunile date de către comisionar, poliția caută să afle pe acela care i-a încredințat bomba. 4 ■ Intr’o cutie de forma obișnuită cutiei telefonice, însă ceva mai mare, se afla o șrapnelă încărcată cu pulbere. La gura șrapnelei, în loc de capsă, era legat un mic pis­tol, încărcat, cu țeava înăuntru. Cocoșul era ridicat. De trăgaci le­gase o sfoară, iar capătul celălalt era prins de capacul cutiei. In mo­mentul cînd capacul cutiei a fost ridicat, sfoara a tras trăgaciul pis­tolului, care s-a descărcat. Pulbe­rea a luat foc și a produs explozia. CE S’A STABILIT Imediat s’au început cercetările pentru a se da de firul acestei mis­terioase afaceri. D. Ianculescu, profesor la semi­narul Nifon, căruia ii fusese adxer­­sat pachetul, s’a prezentat la poli­ție și a dat cîteva lămuriri cari ar putea servi poliției în urmărirea pe care o face. D-sa a arătat că a mai primit două scrisori prin cari era vestit despre pachetul pe care urma să-l primească. Prima scrisoare­ a primit-o în 30 Septembrie, prin poștă, și i s-a scris : „Fii atent, pachetul pe care ai să-l primeșeti, să nu-l desfaci. A doua scrisoare a primit-o acum două zile și avea următorul conti­nut : „Vei primi un pachet. Să nu-l desfaci că ești pierdut“. Aseară, d. Ianculescu, după ce comisionarul a fost îndreptat spre poliție cu pachetul, s’a dus și dân­­sul. Nu a găsit însă pe nimenea, de­oarece, după cum se știe, comisio­narul lăsase pachetul la circiuma lui Vanghele din str. Sf. Nicolae­ Șelaru. După indicațiile date de către comisionar, tînărul care i-a predat pachetul părea să aibă 18—19 ani, statura potrivită, brun, cu mustața tunsă pe buză. El purta un palton negru cu dungi. Cine este tînărul care a fabricat bomba și ce interes avea el să a­­tenteze la viața profesorului Ian­­culescu ? Aceasta caută s’o stabi­lească poliția. Se poate ca atentatul să fie ope­ra vreunui elev de la seminar, pe care d. Ianculescu să’l fi lăsat re­petent. Se observă, de altfel, în a­­ceastă direcție,e și o coincidență de date: în 30 Septembrie s’a primit prima scrisoare și tot cam pe a­­tunci s’a publicat rezultatul de co­rijentă. Vreunul din cei căzuți la exa­men s’a gîndit să se răzbune și sub influenta unei scene de cinemato­graf cu detectivi și bandiți, a pus în cale atentatul. De altfel cercetările continuă și se speră că foarte curînd toată a­­facerea va fi clarificată. întrunirea dela „Dacia** Pentru realizarea „idealului nați­onal integral” liga polycratistă a convocat o nouă Întrunire era la „Da­ciia" D. N. D. BUTCULESCU care pre­zida, lăudă politica prudentă a gu­vernului, și după ce anunță că N. Fie va nu poate lua parte la întruni­re dar că Dumineca viitoare va vor­bi irevocabil, — 4­sa Începe să dea pe față arama „Ligei" și Să bată piua în apele nemțești. Un tînăr din sală, Ștefan Ardelea­­nui domiciliat în șoseaua Iancului No. 4, indignat de propaganda neam­­țofilă se sui pe scenă și arătînd via­ța și suferințele românilor din Ar­deal, spuse că într’acolo trebuesc să se îndrepte ochii conducătorilor noș­tri. Sala întreagă a început să aplau­de adlamind pe curagiosul tînăr. Bătăușii policratiști văzind întor­sătura pe care o iad lucrurile, au­ luat­ pur și simplu la bătaie pe ora­tor și s-au încercat să-l dea afară din sală. Publicul intervine și mai mulți inși printre care Gheorghe Eremia, din strada Țepeș Vodă No 136, Si­­mion Petrescu, din strada Cantemir No. 54, Miron T­randafirescu din str. I. C. Brătianu No. 154, iar apă­rarea celui bătut. Sala se împarte în două tabere și în cele din urmă după ce mai spun cîteva cuvinte d-nni Crișan și Poli­­crat, întrunirea se sfîrșește în mod lamentabil. Înainte ca publcul să se împrăștie <L N. FLEVA se suie la tribună și du­pă ce face constatarea că sunt prea multe ligi, spune că Își va arăta Du­mmiei viitoare punctul d-sale de ve­dere. / tistul 27 ocom­brie 915 UNIVER Marele Meeting naționalist din Constanța* Primirea oaspeților la gară —­ Masa comună, nirea. — Discursurile CONSTANȚA, 25 Oct. - In vede­rea metingului național de astăzi, o­­rașul are o înfățișare deosebită. Pe străzi e o animație cum rar se poa­te vedea. Grupurile compacte de delegațiuni, venite din județ, cu trenurile de a­­seară și astăzi dimin­uață, sunt în­­­cuartierați pe la hoteluri, prin îngri­jirea comitetului „Federației Unio­niste” din localitate. Printre aceștia se observă mulți transilvăneni cari locuesc in județul nostru. Parte din el, de­și liberali cunoscuți, totuși au aderat din tot sufletul la lupta întreprinsă pentru realizarea idealului național. SOSIREA DELEGAȚILOR La oarele 11, întreg comitetul fe­­derațiunei unioniste in frunte cu d-nii C. Pariano și Gh. Benderly, cei doi șefi ai grupărilor de opoziție, în­soțiți de un grup compact de­­ cetă­țeni, se îndreaptă spre gara orașului, pentru a primi pe oaspeții bucureș­­teni, ce sosesc cu expresul de ora 11 jum­. a. m. La sosirea trenului ac descins din vagon d-nii Ba­rbu Delavrancea, I. Grădișteanu, C. Xeni r­ O Tăzlăoa­­nu. Mulțimea de pe peron a izbuc­nit în­­ urale. Comitetul „Federației” a salutat pe oaspeții Bucureșteni, cari au fost conduși la hoteluri. Tot cu acelaș tren au mai sosit și delegațiuni din Hirșova, Medgedia, și Murfatlar. De asemenea, cu trenul de astăzi dimineață au mai sosit și d-nii Const. Mille și Victor Ionescu. La orele 12, în sala restaurantului „Criticos” a avut loc o masă comu­nă la care au luat parte fruntașii Bucu­restenî și comitetul „Federației” locale. întrunirea încă de la orele 2 o lume imensă se îndreaptă spre sala de întrunire a teatrului „Elpis“. Sala nefiind încăpătoare lumea sta­ționează pe stradă. Sosirea fruntașilor Federației e primită cu aplauze nesfîrșite. Pe scenă iau loc d-nii : Delavran­cea, I. Grădișteanu, Victor Ionescu, Const­an­te, Const. Xeni. C. Pariano, G. Benderly, Trăia­n Belu, Octavian Tăslăoanu, Gh. Dobiaș, I. Dragomire­­scu, colonel Mărășescu, J­. Radovici,­­M. Burzan, F. Livada, A. Diamando­­pol etc. E proclamat președinte al întruni­­rei d. C. PARIANO, șeful partidului conservator local. CUVÎNTAREA D-LUI PARIANO După ce exprimă mulțumiri pentru cinstea ce i se face de a prezida acea­stă măreață adunare, rostește urmă­toarea cuvântare: Domnilor! Găzduim astăzi oaspeți mari. Ei sînt mari nu prin averi ori situații, cari îmbată pe toți acei ce nu merită să le aibă și cari după cum știți se cîștigă ori se pierd dintr'o zi intr'alta. Sunt mari prin sufletele lor, prin destoinicia și modestia lor, prin curajul­ lor civic și mai cu seamă sînt de tot mari, prin iubirea nemărgini­tă și nestrămutată ce ad de țară și de neamul lor. (Voci, să ne trăească­). Acești, apostoli ai țărei și martiri ai Ardealului, scîrbiți și revoltați de cele ce am văzut sus, unde far­­macele și fostul putereî, nu poate hotărî pe cel cari o dețin, ca, sau să o întrebuințeze în folosu­l țărei, ori să o părăsească vin să ne împărtășească durerile de care ei sînt coprinșî, vă­­zînd cum această insuficiență oficia­lă, a pierdut nu numai tot ce puteam cîștiga, dar încă ne-am expus la per­­ie, neprofitînd mai întîi de nici una­ din ocaziile favorabile, lăsînd apoi pe dușmani să ne încercuiască țara și fă­cînd să fim desconsiderați astăzi de către toată lumea. Ași dori domnilor, dar nu stă în puterile mele, să desvolt mai departe și în tot largul ei această chestiune, atunci cînd maeștrii cugetărei și ai cuvântului, sunt aci de față ce vor spune din șiî, unul după altul, ce s'ad făcut și ce avem de făcut, pentru a putea scăpa din primejdia ce ne-am pregătit'o­cîrmuitorii noștri de azi. In ce mă privește, mă voi mărgini a vă spune numai atît Domnilor, atunci cînd în numele apărărei țărei și al întregirei ei, frum­tași Încercați și victime ale patrio­tismului lor, vin să ne ceară concur­sul într-o cauză națională aproape compromisă, noi mai cu seamă, cari sîntem așezați la bătaia focului, ce­lui mai lacom și mai ingrat dintre dușmani, cum alt­ce-am putea răs­punde, decit zicîndu-le toți într’un glas: Santinele vrednicei urmați calea ce ați apucat, adresindu-vă în che­stii de așa natură numai poporului muncitor, căci numai el știe să facă jertfe, pentru țara și neamul lui. De insinuări nu vă temeți. Vă cunoaștem și-l cunoaștem. De piedici nu vă În­fricoșați, pătura sănătoasă din țara Întreagă, simte ca voi și In contra lor. Sprijiniți-vă cu Încredere intr'insa precum ea se sprijină pe ardoarea și patriotismul vostru. Țară ca aceasta nu poate piere, ea trebue să se mărească. Cu Dumnezeu înainte. (Aplauze și urale). CUVÎNTAREA D-LUI IULIU DRAGOMIRESCU Fiecare dintre noi are conștiința clară a greutăților prin cari trecem. Ne-am întrunit fără deosebire de in­terese pe­rsonale sau de partide și numai cu speranța forțelor noastre. Primejdia e în adevăr mare. De energia noastră atîrnă soarta generației, de miine care« ne va prea­­muri snd blestema după cum ne vom purta. Am scăpat destule momente cînd a­m fost solicitați să dăm concursul aliaților din Quadruplă. Acum piere Serbia din cauză că n’am ajutat’o și piere sub ochii noștri. Guvernul mi-și face datoria însă ei își va­ lua pedeapsa. Singele fraților noștri morți pen­tru interesele străinilor cere răzbu­nam CUVÎNTAREA D-LUI CONST. XENI In Dobrogea, criza zilei de mîine trebue să apese pe toți cu îndoită putere. Criza care cuprinde de alt­fel tot mai mult întreaga țară e singurul succes al guvernului. Politica lui se rezumă tn frică, mister și minciună. Nimeni nu a știut nimic pînă acum cîteva zile. Azi sultanul din capul guvernului a ri­dicat perdeaua și a primit la pi­cioarele tronului pe drept credin­cioșii lui. El a declarat că guvernul a izbutit să’și păstreze mîinele li­bere. Această politică n’o putem admite după cum nu putem admite să se mai vorbească de politică dubita­tivă. Cu toate acestea ele nu privesc si­tuația ca disperată, întrucit reviri­mentul necesar se produce. De vom fi hotărîțî vom fi tari. Saci ne vom ridica la înălțimea idealului nostru sau ne vom înfunda In întu­nericul păcătoșii. CUVÎNTAREA PREOTULUI GHERMANI Adresîndu-se către ardeleni, consta­tă mîhnirea ce-i cuprinde, de­sigur, la măcelărirea fraților de dincolo cari suferă martiriul. Regretă că părintele Lucaci nu poate lua parte la întrunire fiind re­ținut la București la parastasul celor căzuți pe cîmpul de luptă. Spune că întreaga Galiție e scălda­tă în sînge romînesc și că păm­intul nostru chiar e amenințat de furia au­stro-germană. Bucovina de 140 ani duce greuta­­tea jugului străin însă acum trebue salvată pentru a nu se sâvîrși cu totul distrugerea elementului ro­mânesc. Pătura intelectuală a Bucovinei s’a împărțit. Partea cea tînără a fost tîrită în fața tunului iar cealaltă a rămas mu­­ritoare de foame. Lachee spunând că vorbește in nu­mele acestui glas al Bucovinei chi­nuite și că guvernul actual a îngro­pat nădejdea neamului românesc. Are insă speranța în geniul bun al romînismului și acțiunea celor buni cari vor înfăptui idealul neamului.­­ Pătura care trebue să se arte miș­cată de aceasta măreață idee trebue să fie preoț­im­ea și învățătorimea care să-șî dea seamă de rolul său. CUVÎNTAREA D-LUI VICTOR IONESCU Spune că dă strigătul de alarmă că țara e în primejdie și că primejdia trebue evitată iar trădătorii trintiți la pămint. Guvernul ne-a mințit — spune d-sa— și noi ne-am­ încrezut în cu­­vîntul lor. Azi însă nu’l mai tolerăm și vom uza de toate mijloacele pen­tru izbînda fominismului. Am fost trădați: avem un rege neamț și un guvern mizerabil. CUVÎNTAREA D-LUI BENDERLI Ia cuvîntul ca să nu lipsească în manifestarea de astăzi glasul dobro­genilor care e în acelaș suflet cu a­­cela din restul țărei și care-șî dă sea­ma de peirea, ce se apropie dacă nu se va lua hotărîrea de care e nevoie. Timp de 40 ani am fost înșelați de așa zișii noștri amici. Azi ne-am deș­teptat și trebue să ne unim între noi pentru a face unirea cea mare. Conștiința națională s’a refăcut și ea ne comandă să ne facem datoria acum imediat pentru că fiecare clu­pă trecută e o distrugere a aspirațiunii­­lor noastre. Am ajuns azi la punctul culminant al hotărirei noastre. Să nu-l Iăsăm să treacă și să ne afirmăm temeinic rolul nostru în Europa. CUVÎNTAREA D-LUI CONST. MINLE Salut scump pămint scăldat de va­lurile Mării Negre pe care am plutit corăbiile romane pînă în Dunăre ca să arunce sămînța energiei romane în aceste tărim­uri. Salut coloniile ro­mane cari ad pătruns pînă aci răz­­lbțindu-se pe păm­intul primitor. Nu vă vorbesc ca orator ci ca zia­rist scoborît în lupta cetățenească pentru a desmorți pe cei adormiți. D. Miile, amintește fabula cu îm­părăția broaștelor, în care poporul ceruse un rege iar D­zed le-a arun­cat un băț în mijlocul lacului, băț care nu făcea nici bine nici văd. Broaștele s’ad revoltat și ad cerut alt rege și D-zed le-a trimes o barză care toată ziua ’și mînca supușii. Tot astfel am avut și noi un rege care a făcut numai bine, marele Ale­xandru I Cuza. L’am dat, jos , am adus un rege străin și pe deasupra și neamț. De 45 ani de ani avem barza întru noi. Tăvălugul puterei germane va tre­ce și peste noi dacă vom sta cu mîi­­nile încrucișate. Noi nu putem decît să ne alăturăm împătritei înțelegeri. Nu vrea însă regele și guvernul Său. Regele spune că e constituțional și te trimete la primul ministru, iar cînd te duci la, primul ministru a­­cesta îți șoptește că nu vrea regele. In realitate amindoi sînt perfect în­țeleși. Regele și cu Brătianu nu vor să mobilizăm iar parlamentul la noi e încă o instituție fictivă. Numai prin noi și cu noi sfînta revoluție. C­a și in Grecia și în Ro­­mînia salvarea este prin forța popo­rului, prin revoluție. In Grecia s’am întrebuințat toate mijloacele posibile legale și nu s’a putut ajunge la un rezultat Tot astfel și în Romînia epoca, lega­lității a trecut Să venim la fapte, deși codul penal reprobă aceste fapte. In aceste momente cînd dușmanii ne-am înconjurat trebuie să strigăm: Trăiască revoluția romina! Jos regelel Jos guvernul trădători (Aplauze și urale entuziaste aco­peră cuvintele d-lui Miile). 4 D. SASSU, refugiat ardelean, ex­pune în cuvinte mișcătoare durerea fraților de dincolo. CUVÎNTAREA D-LUI I. GRA­­DIȘTENI O seamă de rom­îni am pornit în toată țara, dela Severin la Dorohoid și dela Carpați la mare, nu de dra­gul vorbelor goale. Am venit să dăm alarma. Săriți, că țara e pe pragul petrei! O țară ca aceasta trebuie să se în­tindă și pentru aceasta are nevoie de două condițiuni: să alipim Ardealul și să facem din Dobrogea Adevăra­tul trup al Romîniei mari. Căci o Ro­mânie mare fără Dobrogea, este ex­pusă asixierei. D­ v„ cari stați aci, in Dobrogea, ați avut fericirea ca din Ardeal să vă a­­dfipați în iubirea neamului românesc. Românii de dincolo stabiliți aci ad pus temelia rominismului pe pă­mântul strămoșesc. Vorbește de bulgari, spunând că dm că pe acest trufaș popor 1l vom f­ac să se intindă, nu va trece mult și, vom pierde și Dobrogea, plănuuitul cestei țări.­­­ Combate politica guvernului și a­­rată necesitatea că alți oameni, cu mai multă tragere de inimă pen­­­tru această țară, să ia locul acesta» nemernici, cari au început să tr*. țească o pată neștearsă peste nume« i­le de român. . .» CUVÎNTAREA D-LUI OCT. TAZ* LAOANU Vorbitorul arată nenorocirea tr*­ților de dincolo și spune că momen­­­­tul e solemn, că trebue să trecem la fapte. Am veni aci, părăsind căminurile noastre pentru ca sub flamura trico­loră să mergem pînă la Tisa să cro­­iăm­ o Rominic mare, căci nu 8«« poate concepe Romînia fără Ardea!.! CUVÎNTAREA D-LUI AVOCAT TRAIAN BELLU Cetățeni. Se va părea paradoxal ca un anti­­răsboinic din principiu, azi să vină în mijlocul.dv. să-și unească glasul său, din su­flet și din convingere cu al dv., să propage acum războiul, —i războiul atît de odios și atît de hulit din principiile lui anterioare. ,Da, am propagat continuă acest principiu anti-răsboinic, pînă într’a­­tit că desastrul și consecințele fu­neste ale războiului, să fie înlătura­te, dar nu și cînd poporul german, prin război, caută să distrugă totul ce li se împotrivete în cale, în mer­sul lor de acaparare, cind provoca­torii războiului de azi, distrug Bel­gia și Serbia, miine pe democratica Franță, croindu-și calea peste mii și sute de mii de cadavre. Frații ardeleni și bucovineni, cei tineri, sunt distruși de flagelul răz­boiului iar bătrânii rămași la veci;» sunt duși în lanțuri, și noi aci, nepă­sători și reci, să propagăm înfrățirea ucigașului cu cel ucis și să ne mul­țumim spre culmea i­oinei, — a în­fige pe mormăitul cald al căzuților, steagul păcel, al dreptăței, al reven­dică­rii sociale, al desrobirei lor. O S El acum nu mai ad nevoie de noi, căci ei sunt desrobiți în vecii vecilor, de suferințele robiei pămintești. Interesele economice germane în^­iedicate în mersul lor, spre a le sal­va, cu sabia și-a croit căi printre po­poare. La această extensiune susți­nută prin forță, nu se poate răspun­de decît tot prin forță, căci altfel nu­ va trece mult și vom fi o colonie, iau dispoziția germanilor. Iată pentru­ ce, sunt astăzi în mij­locul dv., opunindu-mă din resputeri la distrugerea noastră. Eu care am propăvăduit desrobi­­rea popoarelor, ar fi o lașitate, o cri­mă, să nu sar în ajutorul fratelui meu, tocmai fiindcă îmi este frate. Pe cînd pericolul german bate la­ ușe, unii ad naivitate să ne vorbeas­că de cel rusesc în viitor. Dar cînd vom fi mai puternici, nu granițele actuale? Saci, cînd vom forma un trup cu întreaga suflare românească. Rușii de vor fi puternici și un pe­ricol sa vor g­rupa în contra lui, po­poarele europene, spre a stabili un echilibru de forțe, precum în trecut s’ad grupat contra Angliei, contra Franței și astăzi contra Germaniei. Azi cu toții n’avem decît, un sin­gur ideal, desrobirea neamului româ­nesc. Să se știe că vom trece peste ori­cine, ce va încerca să ne in po­trivească idealului nostru. (Lungi u­­rale acoperă cuvintele oratorului). CUVÎNTAREA D-LUI B. DELA­VRANCEA De multe ori am zis și repetat: azi nu există decit un cusur: acela de a fi partizanul neutralităței. Azi nu trebuie vorbe, se cere ini­mă strinsă lingă inimă și să ducem la izbândă nădejdea și speranțele a­­cestui neam. Aduce laude d-lui Take Ionescu, a cărui atitudine e plină de admi­rație, acest om care simte în adin­­cul inimei durerea neamului. Celalt stîlp al rom­nizmului și fa­la țării, d. Nicolae Filipescu, trebue Intru» Citiți conțin garea in peg. H­a.

Next