Dimineaţa, decembrie 1915 (Anul 12, nr. 4131-4159)

1915-12-08 / nr. 4138

ANUL nn—No. 4138 € Răvaș d-lu­i conte Iuliu Andrassy Sub titlul du mai sus „Românul“ din Arad publică următoarele : „Excelență, iertați răvașul scris de un simplu P. O. D. Nu sunt conte și mama nu m’a purtat cu lachei la plimbare, nu m’au învățat doicele sărim cunosc părinții și nu m’au plimbat arapi la școală. Excelență, sunt un biet fin de țăran, și tatăl meu nu cunoștea mai mare domn decit pe Măria Sa jandarmul, și mama mea plingea adeesea­ orî la vatra stinsă,­­căci pe tata l’a dus o roată de fabri­că, și sîngele lui, văpseală ieftenă, a plesnit pînă la tavan... După multe și mari ploconii, am ajuns excelen­ță la școală, și la școală "bățul das­călului mi-a vărgat adese­ori spina­rea). O, cînd mă bătea cu bățul de trestie, vedeam stele verzi, albastre, roșii, un artificii­ al copilăriei mele... Și două ceasuri mă duceam de la i­ugă pînă la școală, și iarna, inima îmi bătea așa de tare, căci lupii îmi pîndea și carnea gingașe... Și noaptea dormeam în pat rece și îmbrățoșarea mamei mele îmi d­ădea o lume caldă și atunci hheruvimi cîntau și ce-mi păsa de viforniță — și zorile ne a­­flau imbrățoșat: cu fiul, ca mama... Într’o noapte mama s’a făcut rece și în ochii ei în zadar căutam zîm­­betul și pe buzele ei albastre nu fu­gea cuvîntul chemărei. Și i de atunci orfan, slugă la mulți, stă,pîn nicio­dată­, văzut-am Doamne atîția oa­meni răi. Unul îșî ferea paltonul de sărăcia coatelor mele, altul îmi trîn­­t­ea ușa în nas cînd mă milogeam după o coaje de pîine — și în zadar căutam căldura brațelor mamei me­le nu era nicăirea... Excelență, după multă trudă, va­lurile, vînturile m’au dus într’o țară străină. Acolo marea suna, noaptea întreagă,­­și în zori, ,pe țărm, uideau copii și femei, și soarele vopsea ,pe fața lor aur... La țărm erau case mari și camere calde și grădini îna­intea lor. Și in biserică nu era clo­pot de lemn ca la noi, în curte nu ju­cau fantome hora și în fîntîni nu se cufunda găleata să se umple de la­crimi. Și dacă mă loveam de cineva nu mi se răstea și am uitat cum su­nă ușa trîntită... Și nu am mai tre­buit să mă milogesc, căci orice am cerut mi s’a dat, poate pentru că e­­ram muncitor. Și mi s’a făcut chiar rușine că oamenii îmi spuneau, domnule ori frate, căci la­ noi trebue să se spună : Excelență, Magnificen­ță, Ilustritate... Și m’a uimit multă vreme, că aci, în țară străină, mă simt atit de bine... < Dar goarnele au sunat. Și din viața frumoasă, am venit a­­casă în Ardeal Și în Ardeal am îm­brăcat uniforma. Și mi-au pus ga­loane pe mînecă și stele pe guler, ca să însemn mai mult decit unul, care n’are galoane și stele... Și mi-au dat pușcă și sabie și gloanțe și mi-au spus: — Du-te și-ți apără țara. Și m’am dus să m­i-o apăr. Din dușman eu n’am văzut d­ecît un om străin, care avea și dinsul ga­loane și pușcă și sabie și mi-a răcnit ceva în urechi, poate că ? — Te ucid! Și am simțit că­nd­î fuge un junghiu prin inimă. Și știi ce sunt eu de atunci? Ex­celență sunt olog! N'am un picior ,și m’ar putea sfî­­șia oricare duläu, m’ar putea goni ori­cine, mi s’ar putea aprinde pe cap casa și n’aș putea, fugi, căci piciorul meu este de lemn și dacă mi s’a­r fu­ra cineva, eu n’aș putea să­ mî cio­plesc un altul. Și totuși... Excelență eu nu blestem pe­ nimeni, căci în camera mea tristă blestemul ai­ suna a batjocura pro­priei mele ființe. Și... neavînd alt lucru, căci ce să poată face un olog?... zile și nopți în­tregi răvășesc slovele... O, slovelor! VOI sunteți negre ca furnicile și înși­ruirea voastră lotus mă mîngăie, căci curgeți din taine, că să mă legați cu lumea. Prin voi îmi vorbesc atîția, pe cari rau-î cunosc, dar simt că-s buni ca mine — și prin slove, înțeleg mi­nunile lumei mari... Excelență, din ziar am citit că Ex­­celenția voastră, atunci, cînd s’a vor­bit de noi poporul, de-a ni se da ace­leași drepturi ca și neamurile d-voas­tră. Excelență, ați spus, că d-voastră iubiți poporul, dar nu vreți să-l ve­deți șezînd lîngă d-voastră. Prin urmare... Vă erițî paltonul. Poate că d­oarocul și opinca are alt miros ca gheata de chevreaux, și poa­te că am ameți pe canapelele de ca­tifea roșie, poate că nici nu am înțe­lege ce înseamnă a fi­ deputat și a re­prezenta­ drepturi. Dar rogu-vă Excelență, dacă dv. vă feriți canapeaua pe care ședeți, de ce vreți ca noi să, vă apărăm canapeaua afară?... un vînt, , in viforniță... In iarnă... Vedeți Excelență, eu mi-am pierdut un picior și sunt olog și o viață întreagă nu-mi va ajunge ca să fiu... alegător. Eu mi-am dat viața pentru patrie și dv. ați spus în dietă, că luați viața mea, dar nu-mi dați voi... în dietă. Excelență, voți faceți. A fi nedrept și a nu avea milă față cu cel ce sufere și este cinstit, poate că înseamnă ceva la­ club, dar noi__ între noi—«punem că este... lucru räu. A nu recunoaște meritul celui ce te scapă din apă și a dori să se înece după ce te-a scăpat—Excelență, nu cred că este dorința d-voastră. Ori­cum ar fi: Excelență, sfnt bă­­bat de 40 de ani, dascăl, am patru copii, am venit 5000 de khilometri din America ca să-mi apăn­ credința și care, mi-am pierdut un picior și to­­tuș... nu sunt alegător... Dar ce sunt eu excelență după pă­rerea d-voastră ? Ilie Ologu­ Dascăl român ardelean venit din America Concerte PALATUL ATENEULUI. — Al <54ea com­icelot simfonic. Programul acestui concert a în­ceput o Uvertură de d. Celestino Piagio, un tînăr muzician străin, a­­flător în București, care și-a con­dus singur compoziția. Elev al lui Vincent dandy și al tuturor moder­nilor, autorul Uverturei atinge so­norități interesante, complexe. Ca invențiune însă stă încă sub influ­ența mărilor moderniști. Tinereța sa are însă înnaintea ei viitorul, spre a afirma personalitatea com­pozitorului. Ciclul simfoniilor a continuat cu a 11-a simfonie, do major, de Schu­­man, care poartă cu deosebire în Adagio și Allegro molto vivace pe­cetea fantaziei vagabonde a mare­lui muzician. D-nn Dinicu a prezen­tat o interpretare cu totul spre lau­da ostenelelor sale și ale falangei din orchestra ministerului. Reluarea­ scherzoului „L’aprenti sorcer“ de Paul Dukas a amuzat mult prin savanta jonglerie a artifi­ciilor polifonice. După această mu­zică hipermodernă, suita de balet a lui Mottl pe motive de Rameau a fost ca o reîntoarcere la farmecul naturii. ________________________Capriccio Domnii abonați cari cer schimba­rea adresei saui reînoesc abonamen­tul, sunt rugați să înainteze odată cu cererea d-lor și banda cu care au primit­­ jaful pînă la acea dată. Din Lumea Artelor EXPOZIȚIILE D-NILOR M. TEI­­ȘANU, FLORIAN ȘI EXPOZIȚIA DIN FLORĂRIA ROMHAN D. M. Teișanu, unul din simpati­zații pictori ai societății bucurește­­ne, împrietenit cu lucrurile delicate și de gust, a deschis ora după amia­ză in strada Corăbiei No. 2, colț cu Ateneu, a doua sa expoziție. D. Teișanu se prezintă de data a­­ceasta -altul ca în trecut. Cu o ma­nieră din cele mai simplificate, în­tru totul modernă, peisagiile sale au o sinceritate de colorit care place. Nudurile d-lui Teișanu sunt elegan­te, mlădioase, iar interiorurile bine redate. Remarc. „Nori de seară“, „In mă­răcini“, „Primăvară“, cuprinde o po­ezie de un farmec rar. Florile d-lui Teișanu de asemeni foarte frumoa­se, de un colorit fidel. O expoziție la care se vede că artistul a muncit serios și e în progres. In magazinul de flori Rom­an din piața palatului regal, un număr de artiști ai Tinerimei artistice, au ex­pus pentru a se vinde în folosul fa­miliilor răniților Franței, fiecare cite o lucrare sau două. Gestul fru­mos al artiștilor merită a fi relevat cu toată lauda. * . In strada Franklin, d. Florian, un talentat artist, expune la rîndul său o bogată colecție de pînze. D. Florian se relevă ca un pictor de­ marine de seamă. Bucățile d-sale sînt pline de lumină și adevăr. ’ . De altfel asupra, acestei expoziții îmi rezerv dreptul d’a reveni. — Fül. * SEASE PAfilNl Căzui ofițerului de rezervă Ionescu LE LUI CERE EXCLUDEREA DIN BAROU — D­­avoc­a Vasile Dincescu a adre­sat decanului barmnul de Ilfov ur­mătoarea cerere : Domnule decan. Ofițerul de rezervă Ionescu, fioro­sul criminal al celor doi soldați în muntele Dolhasca, a afirmat, după cum a citit în gazetă, că face parte din baroul de Ilfov. Cum fapta lui fără­ pereche se răsfrînge asupra baroului, am onoa­re­a vă ruga să binevoiți, în intere­sul nostru al avocaților din Ilfov, să­ dați un comunicat oficial, dacă sus numitul criminal face unci nu parte din acest barou. Dacă, din nenorocire, el face parte din acest barou, vă rog să convocați consiliul de disciplină și să dispu­neți excluderea sus numitului des­­creerat din corpul de avocați, ca ne­demn și al doilea să fixați o sumă ca ajutor a familiilor celor doi sol­dați căzuți victime. Decizia dv. să o dați publicității, pentru­­ ca­să, se știe că baroul nu se solidarizează prin tăcere cu crimi­nalul indicat. Primiți asigurarea considerați u­­nei mele Vasile Dincescu-Bolintin Avocat Adunarea generală a soc. regale române de geografie dri la orele 5 d. a. membrii Soc. re­gale de geografie de sub președinția de onoare a Regelui — s’au întrunit in adunare generală sub președinția d-lui Hepites. Printre cei de față notez: d. minis­tru Porumbarii, d-nii generali: Fa­­naitescu, Crăini­ceaiul,. Năsturel, Io­nescu, d-nil coloneii Parepa, Dăbița, d-nil Maltopol, Tzigara-Samurcaș, profesor dr. Minovici, I. Mușat, Al. Demetrescu Aldea, Sterie Mihăiles­­cu, etc. D-l Hepites, deschide ședința ară­­tînd că, grație legatului de 300.000 lei lăsat de defunctul rege Carol I — so­cietatea poate privi cu liniște în vii­tor. Asistența salută în picioare memo­ria regelui defunct Carol. Comitetul ia inițiativa de a se ridi­ca, un bust regelui donator în sala de ședințe. Societatea merge progresînd, a­­vînd azi 932 membrii dintre cari 340 înscriși anul acesta. Biblioteca cit și publicarea­ buleti­nului societății fac mari progrese. Venitul societăței în anul curent, e de 36.100 lei. TELEGRAMA ADRESATA REGINEI ELISABETA Se dă citire următoarei telegrame adresată reginei Elisabeta: „Societatea­ română regală de geo­grafie — in adunare generală — îți îndreaptă gindul către Majestatea Voastră, la picioarele căreia depune expresia, cele a mai adinei recunoștin­țe, pentru generozitatea ilustrului Vostru soț defunct, regele Carol“. Adunarea admite ca membru activ al societăței pe d. Malitorie, profesor la Sorbon­a, autorul studiului „In Valahie”. Adunarea aprob­ă­ bugetul societăței. Se realeg cens­ori d-nii general Car­­calețeanu, profesor Hurmuzescu, in­giner Ștefănescu. D. general Ionescu dă citire unei scrisori adresate de d. general Ba­­rozzi cu privire la viitoarea activita­te a societății. — M. * ' * Banchetul „Saviștilor" Sîmbătă, 5 Decembrie la orele 8 jumătate seara a­ avut loc la restau­rantul Modern din strada Sărindar, banchetul ,saviștilor“. Au participat d-nii Ion G. Duca, ministrul instrucțiunei, Victor Ducu­lescu, avocat, Ion Sterian subdirec­torul școalei de arte și meserii, Em. Slătine­anu, avocat, Mihail Pașcanu profesor universitar, Nicolae Raco­­viceanu, procuror la trib. Ilfov, in­giner D. Cair, V. Alexandrescu-Ră­­șani, avocat, C. Demetrescu, judecă­tor de ședință la trib, Brăila, Tra­­ian­ Ionescu și C. Naum, avocați, doctorul Virgiliu Troteanu, ingine­rul Al. Papadopol. In mijlocul unui mare entuziasm, provocat de amintirile de altădată, colegii retrăesc clipele de frățească iubire din școală. Numeroase toasturi sunt ridicate pentru propășirea liceului Sf. Sava, care a­­rtăt generațiunilor cei mai­i de seamă și pentru înălțarea și mărirea scumpei noastre patrii, Romînia. Banchetul a luat sfîrșit la orele 12 Consulatul austriac, din T.­$.veri și si refu­giații sârbi D-le Director. Părăsind căminul meu, înaintea năvăliri austro-germane, sínt osîn­­dită să rătăcesc de 3 luni pe aceste plaiuri, unde nu am nimic și pe ni­meni nu cunosc, și unde numai gra­ție proorbialei ospitalități a romî­­nului, am putut găsi un mic adăpost, pentru mine și cele 2 fetițe ale mele ce mă însoțesc. Prelungirea însă peste orice preve­dere a nenorocitei noastre situații, m’a hotărit că pun capăt vieței de exil ca, să încerc a mă reîntoarce în patrie. In acest scop m’am­ adresat la consulatul Austro-Ungar din Seve­rin — reprezentantul nouei noastre stăpiniri — ca să-mi dea în formați­­uni în privința­ modului de repartie­re­. D. consul Adamikievicz, pe care-l l'am întâlnit pe seară, m’a­ poftit în birou să-l aștept. Aci m’a întîmpinat foarte necuviincios secretarul Consu­latului d. Felix Mold, și ue un ton birieresc, îmi spune: „la’nchide ușa că nu ard aici lemne din pomană.“. Exprimându-i dorința ce mă aduce aci, îmi răspunde iarăși pe un ton batjocoritor că nu poate să-mî spuie nimic. Rugindu-i cel puțin să mă a­­nunțe d-Luî consul, ’mi răspunde — culmea nerușinarea și a obrăznii­­ciei — că d. consul n’a­re timp acum pentru mine, să vin altădată. Cu moartea, un suflet și adînc jig­nită am plecat împleticinidiu-mă a­­proape de emoție cînd scoboram scă­rile. Vă comunic acestea d-le director, pe cari de altfel le-am comunicat și d-lui Czernin, cu rugămintea de a le publica in onoratele dv. ziare pen­tru ca alături de proclamațiile co­mandanților germani către­­ poporul sîrb, lumea să afle­ și să judece rea­litatea faptelor acestor cuceri­tori pe­­ car nenorocirea noastră i-a dat l­a ne­­ 4 stăpâni. Cu distinsă stimă, OLGA COSTICI Soția judecătorului din Negotin, re­fugiată în com. Deveșel-Mehedințî Alegerea de la Liga culturala din Galați GALAȚI, 6 Decembrie.­­ Astăzi după- amiază a avut loc la­ Liga cul­turală de aci alegerea noului comi­tet. A asistat un număr neobișnuit de mare de membri și discuțiile au fost foarte aprinse, deoarece o parte dintre membri a cerut d-lui Petro­­vici, ca în calitate de președinte al secției locale, să nu candideze la co­l­­egiul al II-lea, de Cameră, în nu­mele partidului liberal, contra pă­rintelui Lucaeffi, președintele comi­tetului central, iar o parte care ce­rea să se treacă peste aceste consi­derații și d. Petrovici să-șî mențină candidatura. A prezidat d. Petrovici, și după ce a făcut, darea de seamă a activităței culturale și materiale de către d-nii Țoni, Damian Drăgănescu și Ion Ro­­șca, adunarea a dat descărcarea ve­chiului comitet. Președinția a fost trecută apoi în mod provizor d-luî Beștele a fost pre­ședinte al Curței de apel. In discuție generală au vorbit d-ni: Petrovici, Titancu Iași, Filipide, Densuișianu, dr. Bastaki, Fortu și dr. Romanescu. S’au propus două liste: una în frunte cu d. Ion Tohăneanu și alta cu d. P. D. Petrovici. Au votat 88 de membri. Lista primă, obține unanimitatea, iar parte dintre membri, majoritate. Biroul a proclamat aleasă lista com­pusă din d-nii: Ion Tohăneanu, pre­otul Coama, Alex. Densușianu, Da­mian Drăgănescu, Aurel Scurtu, Ște­­fănescu Goangă, D. Țoni, iar consor­ d-nii Ion Roșea, Gh. Dimitrencu și Buzdugan. — I-y. Găinile d-lui Consul Primim următoarele : Stimate d-le director. Citesc în ziarul dv. din 4 Decem­brie despre un furt de găini în dauna consulului german din localitate. Vă fac însă cunoscut că nu consulului, ci unul funcționar de acolo anume E. .Schaefer i s’au furat niște găini din strada Beldiman unde locuește, și acest funcționar a făcut plîngerea la prefectura poliției în scris despre a­­cest furt: E cu atît, mai revoltător că un func­ționar și-a permis a fi insolent. Controlați aceasta și vă veți con­­oameni a­vinge că cele expuse mai sus sînt ab­solut adevărate. Cu st­mă, Galați 5 Decembrie. V. Fopovici Tisza despre lipsurile din Ungaria ERA PERMIS SA SE SPUNĂ ADEVĂRUL BUDAPESTA. — Partidul guver­namental s’a întrunit sub președin­ția contelui Khuen Hédervary să discute proectul despre măsurile ex­cepționale, depu­s pe biroul Camer rei. A luat cuvîntul în această con­ferință și primul ministru contele Ștefan Tisza, motivînd procedura guvernului în chestia alimentațiu­­nei și a scumperei. In ce privește chestia alimentațiu­­nei, primul ministru a spus că s’au scumpit nu numai articolele alimen­tare, ci chiar și trebuințele de traiu, de primul ordin, ceea ce pune la o grea probă stăpînirea de sine și pu­terea sufletească a societății. „Opinia publică — a apus primul ministru — și o mare parte a mem­brilor parlamentului, sunt de părere că am avea belșug de alimente, da­că autoritățile și organele adminis­trative n’ar fi provocat prin nepă­sarea, neputința și răutatea lor, »europenea. Părerea aceasta e foar­te primejdioasă și e o și mare ne­dreptate. E primejdioasă părerea a­­ceasta pentru că poate strica uni­tatea națiune­, în care am luptat pînă acum în razboiu și e o nedrep­tețe la care a contribuit și guvernul, dar n’a fost permis să se spună a­­devărul, n’a fost permis astă primă­vară să destăinuim situația în în­treaga­ ei seriozitate. Nu pentru că am fi speriat națiunea, nu m’am temut de aceasta, ci pentru că s’ar fi ridicat speranțe, afară de hota­rele țării noastre, cari ar fi influen­țat atît­ formarea situațiimea mili­tare cit și a celei diplomatice. In anul trecut ,s’a cerut o­ sforțare mare a puterilor națiune! Deosebi­rea! o mare­ între anul trecut și anul acesta. Anul trecut era grev cu mult mai puțin decit, avea­ tr­ebu­ință mo­narhia pentru poporația ei. Popora­­ția a fost scăpată însă de foame în mod simțitor cu mari cantități de po­rumb. Prin aceasta s’a provocat însă o criză în îngrășarea­ porcilor și a­­ceasta o cauza scumpete­ un tureî. Armata de milioane de oameni con­sumă mai mult, decit se consumă în timp de pace, iar monarhia n’avea depozite așa mari. Scumpetea­ a fost provocată de reducerea torțelor de lucru, de conturbații mile în circula­ție, de lipsa de furaje și cărbuni, și la aceste s'a mai adăugat urcarea artifi­cială a prețurilor. Aceste exagerații neîntemeiate au făcut necesară a­­mestecul puterii de stat în viața e­­conomică. Activitatea administrativă a guvernului n’a putut înlocui însă mersul automatic normal al­ vieții e­­conomice. E adevărat, că guvernul nu a rezolvit fără­ greș sarcina, ce a a­­vut-o. Dar m­ai bine și mai mult n’a putut, face, decît, a făcut. Intrucît pot fi responsabili oamenii pentru aceste rele, e responsabil întreg guvernul pentru ele. Amicilor — s’a adresat primul mi­nistru către partidul sau — de voi stîrnă: retrageți încrederea voastră dela noi toți (urări nesfârșite) »ați a­­cordați-ne-o tuturor (urări furtunoa­se)... Vă promit că vom creia o situ­ație bună națiunei maghiare. Belșug nu, dar nu va fi foamete. Ne-am în­grijit de satisfacerea celor mai mari trebuințe. Națiunea ne va sprijini și în al douilea an cu spiritul sau­ de jertfă și renunțător. NU O observație justa Din partea unui cititor primim ur­mătoarea scrisoare care atrage aten­ția asupra unor stări de lucruri foar­te regretabile deși cunoscute de toată lumea. Stimate d­le director, Veți face o operă de asanare dacă ați atrage atențiunea celor în drept asupra abuzului scandalos ce se fa­ce cu vehiculele autorităților. Era o vreme „cînd pe toate vehicu­lele sta scris cu litere mari albe,, la spatele vehiculului, autoritatea căre­ia aparținea. Cu acest mod nimeni nu se putea făli arătîndu-se m­ai șo­sea într’o trăsură, ori cît de luxoasă ar fi fost, dar pe care se putea citi cît de departe, Serviciul Municipal sau ministerul cutare Azi cînd trăsurile cu cai s‘au des­ființat din serviciile autorităților pu­blice și s’au introdus automobilele, s’a­ desființat și obiceiul de a se feri cu­ litere mari autoritatea căreia a­­parține vehiculul. De aceea vedem, plimbîndu-se pe stradele Capitalei și la șosea doamne și dire în automo­bilele destinate serviciului țarei. Ași putea să vă citez cazuri și nu­me, mă­ mărginesc însă a generaliza, fugindu-vă încă odată a atrage aten­ția cui de drept asupra acestui a­­buz a acestor cheltueli costisitoare de benzină, cauciucuri, etc., toate din biata lungă a contribuabililor. Primiți, vă rog, etc. Un cititor al ziarelor dv. marti­e Decembrie 1915 Situația economică și financiară a Germaniei . • *........... * LYON. — D. Kuhle, secretarul­­ ti­grii industriale bavareze, a prezen­tat acestei societăți un raport în ca­re se relevă impresiunile sale foarte pesimiste. Ci­ despre viitoarea situ­ație financiară a imperiului german acest raport formează u­n contrast izbitor cu discursul pe care la rostit ln Reichstag d. Helfferich, secreta­rul de stat al ministerului de fi­nanțe. D. Kuhle declară că el nu vede cum Germania ar putea face față e­­normelor plăți necesitate de dobân­­zile și amortizările împrumuturilor de război­, de pensiunile acordate invalizilor, văduvelor și copiilor sol­daților morți pe cîmpul de luptă și, în fine, prin reînoirea armamente­lor. Este neîndoios, constată apoi ra­­portul, că dușmanul, chiar învins, nu va plăti o Indemnitate care să acopere aceste nevoi. Proectul de apropiere economică între Germania și Austro-Ungaria ridică de altă parte serioase obiecți­­uni­­ in industria germană de bum­bac, care se declară ostilă acestui proect. „Le Gaulois“ constată că toate zia­rele germane, publică, articole asu­pra situațiunei economice și finan­ciare a­ Germaniei. Să ne grăbim­ — spune ziarul —­­de a constata că dacă situația eco­nomică nu este încă, disperată, situ­ația financiară este foarte rea, am­ putea, spune muribundă. Schimbul mărcii a scăzut foarte mult și scade, încă văzând cu ochii, ca un barome­tru într’o zi de furtună. Cu toată prosperitatea, înfloritoare la care Germania ajunsese pînă acum doi ani, ea Va­ putut rezista celor opt­sprezece luni de război, și acum im­periul pare a fi săvîrșit un act de nebunie, aruncîndu-se în prăpastie, cu toată pregătirea lui militeiră. Onomastica țariluî TE-DEUMUL DELA CAPELA RUSA Cu­ un fast puțin obișnuit s’a săr­bătorit erî dimineața la capela rusă din Capitală, ziua de nume a Țaru­lui, la care a ținut să participe tot ce este ales și distins în lumea politică dela noi. În asistență am remarcat pe d-niî Blondei ministrul Franței și Leoomte, însărcinatul de afaceri al legației franceze, Sir Barcklay minis­tru Angliei, Baron Fasciotti, minis­trul Italiei, d. Spensselle de Stridon, ministrul Belgiei, d. Marincovici, ministrul Serbiei cu personalul lega­­țiunei sale, d. Psichas, ministrul Greciei cu d. colonel Cuți atașatul militar­ grec, d. Manu, secretarul ge­neral al ministrului de externe cu d. Conțescu și Trăsnea Greceanu. Din partea palatului: A. Catargi mareșalul palatului, d. general Ma­­vrocordat, d. general Robescu, d. ge­neral Baranga, d. colonel Balif, d­­maior Florescu agh­iotanții palatu­lui, d. amiral Gratzosky, aghiotantul reginei Elisabeta, Prințul Barbu Știrbei, adminis­tratorul domeniilor Coroanei, d-nii miniștri I. I. C. Brătianu, I. G. Duca, Al. Constantinescu, dr. C. Angelescu, V. Antonescu, d-nii B. Missir preșe­dintele Senatului și Fericii de preșe­dintele Camerei, d-nii N. Fisipescu, Take Ionescu și prof. dr. Tom­a Io­­nescu, d-niî general Zotu, șeful statu­lui major, general Coandă, general Culcer, general Rîmniceanu, d. co­lonel Gastriș, general Berlescu, ge­neral Bogdan, d-tor C. Canntacuzino. Din partea legațiunei ruse a asis­tat d-niî Lebeco, Poklevski-KozieJ­cu­ prințul Gargarin și întregul per­sonal al legațiunei ruse și d. Vladi­mir de Hertza. D. Șerbaciev secretar de legație al Rusiei a făcut toate onorurile la pri­mire. Serviciul de vin a fost­ slujit de pre­oția capelei. După serviciul divin cel invitat s’au dus la legațiunea rusească unnde s’a servit șampanie. LA IAȘI­ N. P­D IAȘI, 6 Dec. — Astăzi dimineață s'a oficiat la biserica „Sf. Nicolaie Dom­nesc­’ un serviciu divin cu ocazia o­nomasiticei țarului Nicolae al Rusiei Au participat personalul consulatu­lui rusesc, agentul consular france­ și autoritățile locale. D. Mendelief, consulul Rusiei în lo­calitate, fiind bolnav, nu a participat la isolemnitate. După serviciul divin, a­ urmat o re­cepție la consulatul rus. — Dan,

Next