Dimineaţa, februarie 1916 (Anul 13, nr. 4190-4218)

1916-02-01 / nr. 4190

Chestiuni nouei organizări a Facultății de mediană Știință, sau medi&in» practicii «• lîe câtva timp o agitație vip dom­nește » Universitatea noastră și cu deosebire la Facultatea de m­e­­dicfin­ă unde criza a devenit­­ perma­nentă. Personalul dadas offic cit și studenții sunt nemulțumiți de felul cum este organizat învățămîntul superior și acestei fete organiza­­tor URI se datorase deserte incidente petrecute de curând. Răul este adinc și numai cu o re* * fafigre toiidă mai ales în directiva îmvptâmfntului medical, se va pu­tea ameliora starea aceasta. , Arm două Facultăți de medici­nă la Iași și la București, foarte tinere, tinere vicit nu de Simit a început a 2-a generație de la rotre<yori. Prima generație a fost recrutată în condățiuiru grele și nu avem decât să ne închinăm înaim­­irea muncei depusă și rezultatelor dobândite­ de acești protagoniști. Ei au făcut mai puțină știință și au învățat pe discipolii lor mai micită practică.. Majoritatea medii­­lor din țară datoresc inttaintai prac­tică a m­edicinei și chirurgiei aces­tor protagoniști or au dat <în pri­sosul experienței lor mai multe de dt din reeditarea­ teoriilor din Țara noastră nu-șî poate per­­micce luxul de a forma savanți și oameni de știință, pemtrete din străinătate sînt larg primitoarea a­­catet­arism.it jtn arestț­­tor s«da­te în g.«nSuîm­' și ui­i' mtonc fnderat ca ilustrațiuni ale medicinei. Noi trebuie să facem sforțări uriașe pentru­ a forma medici practici,­­că­rora ,să je punem în mână arma necesară pentru a combate plăgi­le sociale de cari suferim, a pu­tea scoate din amorțirea eresurilor, ipopulațiunea noastră care e mina­­$$ «te boW și viții. Trebue să facem din medici niș­te adevărați apostolii mari desbră­­cați de haina arivismului să plece KiriilI acolo unde e mizeria, mai snare pentru a învăța pe cei neno­­rociți să se caute și mai presus de toaie să-î pregătim pentru a îm­­frusuita boala, a o preveni! La cai 7­­ ani de medicină și înlaî Hiuit, să-i scutim pe viitorii medici iăe savracitele prelegeri și meșiteșu­­r­­itele experiențe de amfiteatru, .Sterpe și fără aplicație practică, pe cari studentul le uită la poarta Facultăței și a spitalului, iar pro­fesorului îi servește drept unealtă potrtî a cuceri un scaun d­e depu­și sase senator. Noi în înșirarea de teorii pe cari studentul nu le as­cultă, via fi secretul pe care el vrea să descopere pentru a-și ali­nia aproapele doborât de boală, ci la patul bolnavului stînd cu el zi noapte, va desprinde cel des­toinic, infinitele modalități după dări se manifestă boala și indivi­dul bolnav și va putea scruta tai­­«efe nemărginit de întinse ale ști­inței . Hipocrat. Cu noțiuni generale bine cris­talizate, cu date precise de ana­tomie­ și Physiologie, studentul va putea fără a mai pierde vremea, să înnceapă în spitale ucenicia defetori­­cească fără de care ajutorul lui dat bolnavului, va­ fi f­ușorlu. Fă­când bucătărie zilnică a servicii­lor de medicină și chirurgie, obiș­­nuindu-se cu atmosfera saloanelor de bolnavi, deprinzînd practica depreciată a inîqii chirurgii și a examenului conștiincios al bol­nia­­vului, în scurt timp va putea fi mult mai de Mas smeriadului decât sa­­vantul­­ cu corpul prin nori care nu visează decit descoperiri șî proce­s d­­efe miorui irealizabile. Nu mă ridic prin aceasta contra ori­cărei inițiative,­ nu­­ închid ori­zonturile larg deschise celor che­mați , dar mulți­ sunt chemați și pu­țini aleși șî pentru cei­­ putini pier­dem pe cei mulți. Sub cuvânt de știință, încurajăm tembelismul și reștirinta. Căci­ n­­mineim de a face cu un'cutit cu două tăișuri și cu atit e mai rău­, cu cît vm în cam'­v­­ <?îi inocentă.­­ Afata pe rezultatul abspu­t opus­­ scopului umanitar al îpedicitei, ca­• lea pe care am apucat wșt are și • un rezultat nefast asupra­ conști­­i­nților. Se încurajează arivisirii; se dă un imbold navalei la demnități „de ■ tout repast”; asistăm la spectacolul­­ puțin banali al asaltului funcțiuni­lor ce asigură viața până la adânci • bătrânețe cauzându­ me de cel mai­­ mic efort în viitor , funcțiuni și • demnități cari te obligă oarecum la un doice falm­ente și la­ care,— • tristă constatare,—se aruncă ele­mentul tînăr medical de valoare,­­ căruia viitorul se deschis și cari prin acest procedeu se fac cinstiți funcționari cu leafă și situație ma­re și cărora singura condiție ce li se pune, e­ să nu mai muncească. Răni trebue căutat în organiza­rea Facultăței, în recrutarea profe­sorilor și în alcătuirea­­ programu­­­lui. De aceasta mă voiu ocupa în­­tr’un număr viitor. DOCTOR I, BEJAN Congresul medicilor APEI, CĂTRE TOȚI MEDIC DE DIN ȚARA întreg «­«pui speais&l erste ip mo» BMW.J10Î Ih'în VSKI' :~resmx­unea reformei universitare al cărui proect va fi depus î­n sesiunea te­­tuailă a Parlamentului. Mare parte din profesorii Facultă­ții de medicină, celelalte facilități din București, docenții, medicii pri­mari și secundari, a&intenții de cli­nică și de laborator cer în unanimi­tate restabilirea concursului de uni­versitate. Concursul este azi suprimat la fa­cultatea de medicină, inline­u 1 nu va mai exista pentru secundariat, pentru locurile de medic din toată țara, pentru internat și pentru ex­ternat. . Pericolul suprimărei concursului este mare pentru facultatea de me­­dicină, dar el este și mai mare pen­tru toți medicii din țară. Se proiectează a se suprima con­cursul pretutindeni și medicii de județ, medicii de plasă, medicii de spitale,­­vor fi numiți de aci înainte după tonul plac a­celor a,tot­puter­nici și după interesul politic. Astfel se ia proectat a se face și alt­fel se va face dacă corpul medical nu ia măsuri urgente și energice. Principiul restabilirea concursului la facultatea de medicină, cea mai înaltă instituție medicală, este o ga­ranție că el nu va fi suprimat la o­­cuparea locurilor de medic din toa­tă țara. De aceea reforma învățâmântului interesează deopotrivă pe toți me­dicii din țară. Orice medic din țară are au nu­mai dreptul dar și datoria a-și da părerea în reforma ce se prepara­. Suprimarea concursului în țara noastră va aduce după sine degrada­rea corpului medical, care de aci îna­inte va deveni în totalitate un ins­trument politic. . Medicii de județ, medicii de spital, medicii de plasă, toți medicii din București, să se ridice cu energie contra actualei stări de lucruri și să ceară în­ unanimitate concursul. Medicii din toată țara sunt rugați a veni la congresul general al tutu­ror medicilor din țară ce va avea loc în ziua de 5 Februarie 1016, orele 2 după amiaza în localul Asociației ge­nerale a medicilor, bulevardul Elisa­­beta, 27. Se va redacta un memoriu, care va fi prezintat d-lui ministru al in­­strucțiunei publice și se va discuta asupra măsurilor ca­­ stat, de luat în această chestiune. . Direcțiunea generală a serviciului sanitar a primit cu multă bunăvoin­ță propunerea ca medicii din toată tara să participe la acest congres. Cei ce vor fi împiedicați de împre­jurări a veni sunt rugați a trimite da acum adeziunea lor prin scrisoare sau telegramă. Asociația generală a medicilor din țară Președinte: Dr. H. Botosan. Comitetul de inițiativă : dr­­­ N. Bardescu, dr. Ion Jianu, dr. Gomoiti si dr. Danîelopohi. Agitația printre studenți . Întrunirile convocate —­­ Societatea studenților, în litere în­vită pe toți studenții la o întrunire, va avea loc azi Duminică" 31 ianua­rie, orele 10 jum. lim. în sala XVIIÎ a universității. Societatea studenților în drept îin­vită pe membrii ei la o intru­nire care va avea loc azi Duminică la o­­rele 10 jum. dim. în sala VI a Uni­versității­. Studenții în farmacie­­ au declarat aseară grevă. Studenții în teologie invită pe toți studenții la o întrunire, care va avea loc azi Duminică ș1 Ianuarie, o­re­ 310 jum. dim. în sala XVIII a Univer­­sității. Societatea studenților in științe in­vită pe toți studenții la o întrunire care va avea loc azi Duminică 31 Ia­nuarie, orele 10 jum. dim. în sala IX «•Universitate!. " * -Studenții în medicină sînt­­ să participe în număr cît ' la o consfătuire care va avi ,„î­n fîn V sala IV a Universității, azi E.0..-doică 81 Ianuarie, orele 4 p. m. * Studenții anivwricani din Bucu­rești sunt invitați cu insistență rugați să participe sub Duminică 31 Ianua­rie, era laS jum.. la marea sală a Uni­versității și la care se vor lua ulti­mele măsuri pentru aducerea la te­­depiieire a grevei universitare, ADRESA STUDENȚILOR CĂTRE MINISTru­l CIATELOR !studenții universitar) diîi­­ Bucu­­rești au trimis următoarea, adresă d-lui I.. G. Duca, ministrul cultelor și instrucțiunei publice: Domnule ministru, Subsemnații, delegați ai tuturor facu­ltățUor Universităței din Bucu­rești, față de împrejurările in cari se află colegii noștri de la Univer­sitatea din Iași, vă aducem la cu­notință umătoarele: 1) Studențimea bucureșteană con­sideră nedreaptă pedeapsa aplicată celor 27 studenți ieșeni, cari, împre­ună cu o parte din publicul auditor, au­ manifestat împotriva unui con­ferențiar. O consideră astfel din pricină că studentii au­ manifestat nu Împotriva unui profesor univer­sitar, nu cu prilejul unei prelegeri universitare, ci împotriva unui con­ferențiar particular, care întâmplă­­tor obținuse voia să vorbească în aula Universităței. Dacă­ toate ma­­nifestațiunile extrauniversitare ale studențimei ar urma să fie astfel înăbușite, atunci de mult studenții Universităței din București trebu­iau excluși, isgoriți din comitetele din caree făceau­ parte, societățile lor dizolvate, etc. 2) Studențimea bucureșteană nu poate asista nepăsătoare la specta­col­ul dizolvărei unor societăți stu­­­dențești, în care rectoratul nu poate interveni decit in cazuri de grave încălcări a moralei și a ordinei uni­versitare. Dizolvarea acestor socie­tăți, a comitetelor prin decret­, este un exces de putere neconferite de ni­meni. Aprobarea acestui procedeu ar însemnat recunoașterea distrugerei liberei expimări a studențimei în alegerea reprezentanților ei celor mai inteligenți și mai destoinici. N’ar mai rămânea atunci decit ca rectoratul fiecărei Universități să designeze ca membri și președinți ■în comitetele facultăților și în cel al Centrului studențesc persoane agre­ate, ceea ce fără îndoială ar însem­na reducerea studenților la situația unor școlari de clasele primare„ Studențimea universitară după multă chibzuință își dă seama pe deplin, că nu sînt acestea vremurile cele mai nemerite pentru turburari in unitatea sufletească a țărei, cu atit, mai mult, cu cît ea reprezintă avântul unei tinerimi culte și înțele­gătoare. In vederea tocmai a acestei nece­sități de perfectă unitate sufleteas­că pe care studențimea, înțelege s'o propovăduiască și s'o alimenteze, prin glasul nostru autorizat,­vă roa­gă, domnule ministru a cerceta de aproape dreptele motive de revoltă­­ ale colegilor noștri dela Iași și a dat o hotărâre în sensul satis­facer­ei lor­ și a noastră fiindcă tot "ceea ca îl privește pe­­ dînșiî ,ne­­ privește și­­ pe noi și tot ceea ce spiritul lor de jus­­­­tiție și de sacrificiu i-a îndemnat să­­ facă,­­ dreptatea cauzei lor și cole­gialitatea ne vor determina și pu­ noi < a fi.ce, în cazul trecerea cu vederea peste justele noastre cereri. Medicină: Gh. Banu, Radoslav C. Drept, Antonescu Em. U„ Fotino C­., Științe: Sergescu P., Chirnoagă End. Balantof I., Jianu I., Teolo­gie: Tomescu C., Litere: Nicorescu P.,­­Marinescu C., Ionescu Grego­rian., Georgescu­ Tr., Farmacie: Mo­distul, A *­­ In jurul grevei studențești din Iași ALT COMUNICAT AI. STUDENȚI­L­OR EVREI IAȘI, 30 ianuarie.—Studenții evrei publică următoarea întîmpinare : „O parte din presa locală taxează ■ fie solidaritatea noastră de la greva generală a studenților universitari di­n Iași ca o atitudine potrivnică ‘științelor naționale ale țării. A <’•’ m­e asfel chestiunea, înseamnă a r. ține seamă de motivele conduitei noastre, d­ar expuse In comunicatul d in 26 cor. ( Aici nefiind admiși a face parte din organizațiile studențimei române cu­­ toate inzistențele repetate, greva ho­­tări­­ă de aceștia nu ne privește. De această contedar,pe care ne pune în conflict cu colegii noștri greviști, nu noi suntem­ cei vinovați. In nenumărate ocaziuni am de­monstrat că nimic nu justifică si­tua­țiunea specială, ce ni s'a creiat. Dacă pînă astăzi numai noi am sim­țit urmările acestui exclusivism, împrejurările au voit ca un mod far vaSa, car­­e fie nefiresc. Atitudinea luată de studenții uni­­­versitară care nu se poate în nici un caz socoti ca îndreptățită împotri­va năzuințelor naționale ale țărei". Comunicatul răspunde apeie zia­relor .,Gloria“ și „Evenimentul a­rătând că studenții evrei n'a­i fost chemați să-și spună cuvântul nici la hotărirea grevei și aceasta e un­ in­diciu suficient că de astă dată, ca și în­totdeauna, au fost ținuți departe de manifestațiile studențimei uni­versitare române. ..Ceea ce s'a limpezit pentru toată lumea, termină comunicatul, este că ,studenții evrei suferind separatiz­­mul impus de colegii lor romîni, nu înțeleg să facă acum, și sacrificiul dem­m­ităței lor". Dela Sfatul Negustoresc Eri a avut loc adunarea, „Sfatului negustoresc". A prezidat d. Ion Ra­­sidescu, președinte, asistat de d. R. Abram­ovici, secretar. S’a aprobat su­marul ședinței și rapoartele secțiu­nilor, dîndu-se delegațiunile respec­tive. Comisiunea care s’a prezentat la d. ministru de comerț, comunică că a fost foarte bine primită și s’a între­ținut cu d-s3, asupra tutu­ror­ cestiu­­nilor, dîndu-se sfatului negustoresc însărcinarea să stringă toate rapoar­tele secțiunilor relative la mărfurile pe cari negustorii au nevoe să le im­portei. In acest s­cop Sfatul va lansa chestionare speciale pe care prin secțiile sale le va împărți negustori­lor, iar rezultatele primite le va­ cen­­traliza și apoi le va prezenta d-lul ministru, care a promis toată solici­tudinea sa pentru negustori. Deci toți colegii negustori să se­ adreseze Sfatului. D. președinte comunică că a pri­mit suma de cei 3000 de la d. dr. Theo­­dor Florian, executorul testamentar al fostului comerciant decedat Costi­­că Stoianovici, la a căruia înmormîn­­tare Sfatul a luat parte. Suma este destinată unui fond de ajutor pen­tru negustorii scăpătați. Ședin­ța se ridică la orele 7 seam Ț­arul pe front PETROGRAD, 29 ianuarie. — împăratul Niculae a plecat în ziua de 20 (2) spre a se duce pe frontul armatei active. — (Westnik). însănătoșirea regelui Angliei EL VIZITEAZĂ PE OFIȚERII RĂNIȚI POLDHU, 30 Ianuarie. Starea Sănătății regelu! George continuă sa se îmbunătățească. Sur eronat a făcut azi prima vizită ofițerilor răpiți. Cu roman mort neutru Franța în grupul de mai sus se află și ca voluntar în armata franceză și tînărul Ionel I. Omăt — cel însemn fusese decorat cu „Crucea de raz­­nat cu o cruce — mort pe frontul boiti“ și avansat la gradul de sub- francez. ofițer. # Ionel Omăt moare în vîrstă de 21 Tînărul erou român se înrolase de ani. De Sfîntul Nicolae —*—­# —­­ Poveste adevărata­­­ de VICTOR A. BACALOGLU­ ­­I— Numai plinge,... iată taica o sa vie, a truzita Și doi ochi mari, plini de lacr­imî, fixară pe mama lor, întrebînd’o fără a spune nimic, fără a clipi... —Și cînd o veni o să-I aducă lui Ionică mere,­­pure, covrigi și de toa­te... un oftat lung sfîrși lista­­ bună­tăților ce i le va aduce mobilizatul Roată, copilului său, Ionică ce abia împlinise opt ani!.. — Și cînd o să vie taica? — Păi acum, să treacă Si­tul își­— Dar cînd e Si­ tul Nicolae? — Mîine, puiul mamei. — Și, nu așa maică, Sf-tul Nico­­lae este un moș bun cu barbă albă și detsaga pe spate... și el,iubește co­piii, le-aduce jucării și de mîncare..? Ionică rămase gînditor, cu privi­rea sp­re fereastra-i căreia ochi de hîrtie, cîntau ca o vîjietoare de smeu... își aducea aminte de anul trecut, că Sf-tul Nicolae îi adusese în ghetuțele lui puse la fereastră, poame și gologani... da, da, își adu­cea bine aminte... Dar atunci era taica lîngă el... și atunci, erau mai bogați ca acum cînd odată cu mo­bilizarea, a intrat în casă tatunere­­cul și sărăcia ... * Vîntu­l șu era a pustiu pe afară, țăranca cu oftatul în gît adormise pe laviță, iar Ionică pe patul gol și rece ca un suflet chinuit, zîmbea, zîmibea micuțul în somn, neștiutor de durerea și­ sărăcia ce-l înlănțuise. Deodată copilul se deșteptă, privi prin casă și ca îndemnat de visul ce părea că se țese Înainte, se sculă și încet să nu’l vadă masca, puse micile lui opinci la geam... — Nu se poate, trebue Sf-tul Nico­­lae să-mi aducă ceva... că doar am fost cuminte, n’asm supărat pe mas­ca. Feștila lumînăreî era pe sfirșite — afară rupt, înăuntru liniște, Io­nică brodind încă în imaginația lui poșurii cu jucării aduse de Sf-tul Ni­colae, ațipi iar... * O lovitură ușoară te ușă, puse fe­meia pe picioare. — Cine-i ? — Om bun... ia, un ofițer întirziat la drum... * Femeea deschise ușa. — Aprinde lampa beicuță, grăi drumețul. — N’am nici luminare, dar mi-te lampă ! a murit și feștila. — Adu felinarul de la trăsură și samovarul de ceain, ordonă ofițerul sol­datului său. Și, cînd lumina pătrunse în coliba desbrăcată și goală, ochii ofițerului­ se opriră pe patul de lemn unde dor­mea Ionică, cu surîsul pe buze și ne­vinovăția pe față. — E copilul d-tale ? — Da... e al meu... atâta mai am!.. și biată femee, rămase­ pironită cu­ cehții pierduți spre colțul pienjenit al odăei. — ‘ Și... sbâirbatxil ? Femeia placă capul de snadäiduiti. — E plecat la mobilizare din April V trimes scrisoare să vie, că­ nu mai avem ce munca, păpușoiul s’a ispră­vit și vaca... ne-a luat’o cîrmuirea pe datorie la șușea... Două lacrămî, șerpuira ușor pe o o­brajiî femeei,... ea le șterse iute... Îi era rușine să plîngă sau poate să­racii n’au nici acest drept! Samovarul ferbcea, căldura lui se răspîndea și in odae, obrajii lui Io­nică se impurpurau, pe cind ofițerul cu luleaua în gură se pierdea în groj­duri prin norii ce-i năștea tutunul. Privirea ofițerului alunecind spre geam zări micile opinci ale lui Io­nică așezate pe odihna ferestrei. — Ce-i cu alea ?.. întrebă el pe te­­mee. — E noaptea Sf-tului Nicolae, și le-a pus copilul acolo — doar i-o a­­duce Sfîntul vre-o jucărie sau poamă! Ofițerul, și el un pribeag al șoap­tei, își răscolea amintirele și nu gă­sea printre ele nici una să-i fi mîn­­gîiat copilăria... nu-și reamintea deși pusese ghetele la fereastră !» ajunul Sf­ tului Nicolae­.. un­ biet or­fan­­ și eî, fusese crescut printre stră­ini și cazărmi ca copil de trupă! ■ Și cînd femeea fu trimisă pe afară după o teacă de apă, ofițerul își de­șertă buzunarul de franci și golo­gani în opincile cîrpite ale copilașu­lui, pe cînd soldatul aducea din tră­sură pachetul cu de-ale mîncărei, pe care ofițerul trebuia să le ia cu «Un­sul în permisie, spre uitatul sau sat! • - n­­ .'•■'•■ [UNK]« . i Spre ziuă, soarele prin perdeaua ușoară și alburie a ceței se arătă ca un glob poleit. Ionică cu ochii încă împrenjeniți de somn, își arunci privirea spre fereastră și zări pa­chetele înșirate pe jos. Sări din pat și cu nerăbdare le desfăcu Inși­rin­­du-le pe masă, pe cînd în ochii ma­mei sale lucea o rază de bucurie și recunoștință lăuntrică, față de un necunoscut bine-făcător! Ionică mulțumi Sif­tului Nicolae pentru darurile primite, și cînd puse mîna pe opinci să le îmbrace, «a un fiu de bani, căzu pe podeala de pă­­mînt a colibei... — Și bani maică... și Bani! In acea dimineață primi vestea că va veni și mobilizatul la vatră. O rază de speranță și puțin belșug, pătrunse și în­ casa acestor desnă­­dăjduiți al soartei. "I tonică își va reaminti multă vre­me de bunătatea Sf-tului Nicolae din acel an!... Cel viitor Îi va aduce ceva?.. Ni­meni n’o poate spune , căci maica lui a visat ațipind pe laviță, că jale și războiu se întinsese peste țarină, că mulți se stingeau înainte de a te­me, și că prea turbure, în zarea de­părtată, d’abbia se estompa chipul Domnului, grăind duios și blînd vecînicul, dar uitatul „Pace și­ vouă"J Dumbrăveni Ianuarie VICTOR A BACAS toDfc*

Next