Dimineaţa, mai 1920 (Anul 17, nr. 4974-4997)
1920-05-28 / nr. 4994
Ce face Italia? O telegramă din Lyon ne-a înștiințat alaltări cum că un tren de 25 vagoane destinat României plin cu material de războiu ce ne-a fost trimis din Franța, n’a putut circula pe liniile italiene. Din cauza ostilității personalului de la Căile ferate italiene, trenul a trebuit să fie scos de pe linie. Ce explicație poate avea acest fapt? Am spus în articolul de ori din «Adevărul» cum că Germania lucrează cu o neînfrântă energie pentru ca să sfarme alianța dintre puterile Ințelegerei. Intriga dintre Anglia și Franța neizbutând deocamdată diplomația germană s-a abătut asupra Italiei. Silințe mari fac acum Germania ca să scoată pe Italia din înțelegere. S’ar părea că silințele Berlinului n’ar fi fără succes, mai ales dacă ținem seama de telegrama care ne-a anunțat constituirea guvernului Nittț. In acea telegramă se spunea că elementul giolitian a fost considerabil întărit în noua formațiune, ceea ce însemnează că Italia începe să se depărteze de Franța și să se apropie de Germania. Dar cum se explică oprirea trenului militar destinat României? Bineînțeles ne mărginim la supoziții. Comunistul Bujor care a fost dsândit alaftaeri de Curtea Marțială a venit în linie dreaptă din Italia. In cercurile socialiste circulă știrea că Bujor a venit cu informațiuni bogate în ce privește isbucnirea revoluției în Italia, a venit cu știrea că, dacă revoluția n’a făcut explozie mai devreme a fost numai de teama a două armate streine, una e armata română ce sunt destinate să suprime mișcarea proletariatului italian. Bineînțeles închipuirea prea grotescă, însă are tâlcul ei. In ultimele vremuri s’a constatat o oarecare activitate îngrijitoare în jurul granițelor României. In special s-a constatat că dinspre Ungaria se îngrămădesc trupe. Nu se știe ce o mai fi și din alte părți. O înțelegere între Berlin și Budapesta e probabilă, iar Berlinul are tot interesul ca România să fie înfrântă în profitul Ungariei și al Bulgariei. Dar România este aliata Antantei, și Antanta trebue să ajute România. Pentru ca Antanta să fie în ajutorul României trebuie să-i trimită ajutor material, fie pe apă un drum mai lung fie pe uscat dar prin Italia Ei bine, calea Italiei trebuie închisă României. Guvernul italian nu poate închide calea, căci ar fi să-și declare ostilitatea, ceea ce nu poate face atâta timp cât Italia stă alături de Anglia și Franța, rămân lucrătorii. Pentru ca lucrătorii să facă a ceea ce au făcut alaltă ori li s’a băgat în cap cum că armata română e înarmată de urgență pentru ca să tabere asupra muncitorimei italiene în ziua când se va revolta. Lucrătorilor italieni li s’a spus și altceva, anume că România este destinată să atace Rusia bolșevistă și să vină în ajutorul Polonezilor cari n’ar putea suporta singură întreaga apărare moscovistă. De aceea socialiștii italieni au luat hotărârea ca să oprească, prin toate mijloacele, trecerea materialului militar destinat României. Bineînțeles muncitorimei italiene îi este perfect indiferent ca armata română să se bată cu Ungaria sau cu Bulgaria, dar Germania are un mare interes ca o Românie prietenă a Franței să nu devie prea puternică în paguba aliaților ei de ieri. Iată de ce în calea trenului plecat din Franța și destinat să ne aducă oarecare material de războiu, s’a ridicat împotrivirea unor lucrători italieni. Și apoi acest gest din Italia mai dovedește ceva, mai dovedește că situația în această parte a Europei a început să devie foarte serioasă și că armata română ar putea fi chemată ca să-și spună încă odată cuvântul ei hotărâtor. Cine iubește această țară să nu uite faptul în zilele de alegeri. Constantin Bacalbașa Funcționarii ori» Un sigăi de deznădejde și dureros de trist ne vine de la funcționarii primăriei Capitalei Situația lor din zi în zi ma grea și mai apăsătoare a ajuns la cea dura urmă treaptă și, orice ceas de întârziere penru Îmbunătățirea soarta jor aduce funcționarilor noul suferind și noul Jfipsuri. . Toate memoriile funcționarilor de la primăria Capitalei și toate intervenețiile lor personale au una și aceiași întâmpinare din partea edițiior- comuniJă. ..vistieria este sleită și comuna, e săracă"Dar situația aceasta nu trebue să continue și nici nu poate rămânea fără o opinare care se poate prevedea dinainte. Guvernul intenționează să sporească numărul consilierilor comunali, spre a încărca astfel budgetul, primărie. Capitalei cu încă o serie de gospodari. inutili.. La ce bun încă un număr nou de Consilieri comunali când ..vistieria e goală și comuna e săracă?" Comisia interimară a Capitalei trebue să avizeze la mijloace de a satisface cererile drepte ale funcționarilor de la primăriei dacă tine să nu cr ducă o regretabilă arbitrare, în spineje celor mereu purtați cu vorbe, și cari au răbdat până acum cu un atomism demn de ținut in seamă. Cu promisiuni nu se poate hrăni omul și flămândului nu îi se poate cere să se cuminte, atunci când acasă îl așteaptă sofia și copii într’o jalnică mizerie. _ DACIAN Pin ca spania e gettera ă ini „Citim numiri Tristețe printre bătăuși — Vivat concurente Dacă Ion Caragia se ai face o vizită pe coiful de pământ căror cetățeni i-au inspirat gelobtele-i lucrări, desigur că o mare tristețe ar cuprinde pe părintele col neî Zoițicăî ?i al cetățeanului turmentat. Intradevăr, alegerile cari au loc, au ucis lui Caragiale un fiu drag Iuî, cetățeanul turmentat. " Și pentru a te încredința, de acest lucru, e destul să chiaî o raită pe la secțiile de vot, unde votul universal l’a adus pe Stan Pârloagă cot la cot cu Simon Tuck. La secția din str. Sf. Ecaterinnn dialog între „delegați“, — Toate bune, spune un „delegat“ al Stelei către unul al pandelabrul — dar dece evreii da că-s români s’au strâns toți pe pristăi — Ei vezi că nu citești jurnale. replică cel întrebat. Și îndesându-se tainic Și confidențial în celălalt — delegatul „menor»huM“ socotește. — Adică ce’tî pasă nen’ dacă îî chiamă Iancu sau Ion? Acum nu’s totî români? Și dacă’s toți români cum mai poți spune că lista T ovreiască? Argumentația-i definitiva. ..Delegații“ se declară satisfăcuți. Dintr’un automobil descinde d. Jeantebaș. „Delegații“ strigă în cor: Trăiască! trăiască! Candidatul emoționant mulțumește ..cetățenilor pentru manifestația „spontană“ și „sinceră“. D. Jeantebaș intră grăbit în localul de vot, în timp ce un ..delegat“ spune altuia c«re mi Y flutura încă batista. — Vezi, eu am strigat trăiască In omu tău, să te văd ,cum să strigi tu ,,trăiască“ când a venit al meu, c’altfel nu te mai susțin. * — Ce te mai căznești de pomană să convingi lumea că ai dreptate, îști aș toți oameni cu judecată ?i o să voteze crucea. — O să votăm ?i crucea replică unul din mulțimea alegătorilor; dar cum crucea e făcută din mocan ®, votăm mai bine pe ăi de«au, făcut’o nu pe ăi de-o ,poartă în sparte. La Școala din Obor, d- Manis'a]ian (Ochiul lui Dumnezeu) se’nvârte înainte`, alegătorilor ce-și așteaptă rândul la vot, ca nu îiu în cușcă. D. Donegal mai curagios îi dă drumul: — Crucea o să voteze toți câte sunt aici. — Eh ei dragă, intervine d. Ioanițesetu — vorbind chipurile pentru amicul sau, dela cruce până la stea e mare diferență.... D- Manisardan a prins curaj. — Așa î, văzî ca ochiu!kti D-ze-j e deasupra tuturora. •— Drept, intervine un alegător din Gura Oborului, ochiul lui D-zeu sus și veghiază ca să se voteze goarna. * La Școala din Str- Oltairî Automobilul No. 151 al Ministerului de Interne, circulă cu un funcționar din acest minister, transformat de circumstanțe în ,delegat“ Un preot, cetind lista candidaților partidului poporului, crede că d. Argetoianu — o vreî de origine — se numește în realitate Silbenstein. DreV o trăsură descinde d. Andir..o candidart al progresiștilor. — Asta merge la sigur, reflectează un mucalit, îl votează toți „ponții“. — Vai de noi, mi se destă%iuește un fost ?i actual bătăuș. Ce țî-e bun că «vem trei alegeri pe an, când ciomagul! mi se usucă ca o strafidă! O tempera, O moresî... SORIN Br precedent îmbucurător , femeie procuristă de banca Zilele acestea direcțiunea Băncei Marmorosch Blank et Co•• a anunțat un mare număr de avansări la posturi de încredere, a unora dintre funcționarii ei superiori merituoși și distinși. Cu această ocaziune direcțiunea numitei bănci a creat și un precedent îmbucurător pentru, totî cei cari văd îi egalizarea în drepturi a femeei ■p numaî o necesitate a vremei, dar 1a o ceșt biune de dreptate., Intr’adevăr printre avansările făcute, vedem că Banca Marmorosch Blank et Co, a dat procură deplină doamnei Lofty Rosenfeld care este astfel prima femeie din România care a attins o asemenea înaltă funcțiune. Faptul merită cu atât mai mult să fie relevată cu cât funcțiunea aceasta e esențialmente de încredere și, cu cât încrederea a fost acordată de direcțiunea uneia din cele mai mari instituții financiare de la noi singura cale cărei ramificații se întind cu mare renume în Occident. Procura acordată doamnei Lofty Rosenfeld este încă o justificare a cererea egalziției în drepturi a femeei o încurajare pentru sexul slab și un moment însemnat, în mișcarea feministă din România Cronici de la Paris, 26.— Ultimile știri din Leipsic anunța din sursă autorizată că tribunalul din Leipsic n’a găsit până acum nici un motiv pentru urmărire în piesele justificative ce-i s’au supus ca să întreprindă o acțiune judiciară contra criminalilor de război a căror listă a fost remisă de Antanta. Tot așa și în ce privește a doua listă a Antantei care conține 40 de nume de criminali. OGLINDA ZILEI Votai tul Bibai Viteaza — Ascultă gardist : Care dintre voi votează cu bulletinul meu, să voteze lista No. 12 a lui Const. Mille. teist mici antifatiioi Un proces al Minsterului Muncii. — înființarea unui Sanatoriu la Tessirghiol Ministru, muncii și ocrotirilor soci*8 le are în studiu, pe cale de a organize, un nou serviciu de asistență medicală pentru muncH0*?Plecând deste, “lcul și imcomplectul serviciu sanit ar al fostei direcțiuni a “«seriilor serviciu] proiectat de mi ®*sferul “uncii, va f’ “ui “al mare, cu secțiuni spec’ale, pentru fiecare regiune a țării, condus de speriasti și 0»“erii de știință rectmoscuți- Acest servem v* avea _ menirea teu nu“aî de a pune la disp ° zitiunea muncitorilor azistenta mediicală, în condițunille inssuficiente de până astăzi. Un fond special va fi pus l a dispozit'a serviciului de azistență, medicală, pen’m a organiza și conduce în regiunile balneare ale țării sanatorii și case de sănătate pentru “tinctori- Acolo în lunile de repaos, lucrători! bolnavi vor găsi îngrjirea medicală pentru ca“baterea “al,anilor de cari sufăr. Un regulam en4 special va determa “actul de funcționare ș ^condițile de ad“'tere în aceste sanatoriILucrătoriî și membrî famililor for urmează a fi împărțiți în trei categorii, în ceea ce privește “ortal'tăt'le de aiu “isihUPate în cura acestor sanatorii Astfel vom avea lucrător! c3« vor plati prețul triata“enitalul după cel “^i minun'ai ‘alrii posibil; lucrători, cari vor beneficia de o reducere de 25—75 la su ă s' lucrători cari vor fi aâ“iși în modul «bsolut gratu't- Este bine înțeles că în această categorie nu vor fi ati'șî decât lucrători invalizi și în neputință de a sî agon'si exis‘enta»Pentru anul acesta, ca un început de riializare proectului de care ne ocupăm o comisî ne compusă 41n d. O Vas’iescu, subdirector în “toisterul “uncii <%. I- Teodorescu, inspector rege” nPl si L Dobrescu, șef de serv'cu fn acelaș minister. A fost însărcinată de a merge la Tekirghiol pentru a “rganiza înființarea unui sanatoriu unde va fi admiși muncitorii In aceiași măsură, se va stabili o înțelegere cu direcțiunea generală a Aprovizionării pentru infintarea unui economat care să complecteze organizarea sanatoriului. §‘ din punctul de vedere al aprovizionării cu *1 imente-Pentru moment, acesta este singurul sanatoriu pe care ministerul “Hindi are posibilitate» să-l infinteze Lipsa de “iil»»ce materiiale si absenta aproape totală a personalului de specialitate, împiedecă generalizarea acestei “măsuri in tote tocaltătile tăr'î, unde s’ar putea oferi îngrijire muncii,fartor După informațiiunile pe cî le avem din sursă autorizată, ministerul muncei urmărește să facă din stabilimentele medicale, a căror înființare proiectează centre de aistență medicală pentru muncitori. 1» înălțimea insurcuțiunilor similare din țările occidentului.Pentru aceasta în afară de fondurile pe c»ri le va avc» în budgetul ordinar al ministerului, se va face un larg apel la sentimentele de captare ale publicului și se va cere Si con'r butiunea organizatiilor s’ndicate. c»nu au în primul rând datoria de a da »autorul lor acestei “rganizatii de Stat. Dacă intent'unile “amneste de ministrul municii vor putea intra în domeniul realizărilor practice. Opera de ajutorare medicală a maselor muncitoreștî va fi simțitor în pinsă spre o fotnã daih-ifl «cmtlntion airfi NUVELELEu Părăsirea Șalupei „Rândunica“ După ce camă toate portrele își dfuise șalupa la adăpost, subt miere sălcii de pe mai ostrovului Cozia. Ca niște pusoici ai apelor, hălădiții tHi acu, acolo, cei trei tovarăși- Vești reflix veneamu ca pe vânt. Nemți Turcii ?i Bulgarii, înviiaintau mereu în Dobrogea. Zilele scurte ale lui Noemibrie veneau tot mai posomorâte și mai plin« de ceată. Ploua, zis și noapte, din cerul jos, ploae măruntă și r«ce- Dunărea era ca oțelul ?i sălciile ostrovului îi scuturaseră toată frunza. Și ceorile Se învălueau, pe deasupra. Și făceau o ninsoare și a îngheț. întunericul iernii se apropia, zi cu zi. Și cei trei prieteni, de pe șalupa Rândul nica`, îl simțeau în inimile lor, înmainte de a sosi. Și șalupa sta și ea tristă, sub malul ostrovului, ca o pasăre cu aripa frântă, care nu putuse să plece cu stolul, și rămăsese, stingheră și amărâtă, în fața zărilor pustii. Seara, stăteau până târziu, în lumina vânătă a gazonului, care plutea, ca o ceață mocnită, în încăperea îngustă a cabinei. Afară ploaia bătea în șalupă, fără hodină, țârâia pe acoperi, pe punte și în geamuri, și cârma scârția ca o pornită de la o casă pustie. Șeful „Rândunicăi“, sergentul Mârzea, cu mecanicul Patrichie Și cu fochistul A. Tudosei, înșirau, tăcuți, niște cărți de joc, soioase, pe un scaun șchiop, ori sfătueau, cu glasuri încete, ca l a un priveghiu Pe policioara della fereastră, cât un geam de bordei, o mușcată roți, tânjea și ea, cu toată grija, pe care o avea. fochistul „Rândunicăi“, s’o ude în fiecare zi. Șoarecul cri alb, pe care-1 cumpărase sergentul Patrichie dela Galați, de la un Italian cu catirinca, sta Și dânsul, trist, pe colțul mesei, în lumina pustie a gazonului; și privea, cu ochii negri și lucii ca niște gămălia de bolduri, lacritrci prieteni amărâți; ?i, din când în când, își tremura plictisit betișorul trandafiriu și mustățile albe;—nu mai luneca, grăbit, ca «Hă’dată, pe toate bicturile și cu ov«ile risipite prin cabină; nu mai sta în sala cu mușcată, la geam, la soare; nu se mai stria pe omanul stăpânul său. Mechnicul Patrichie grăia, cu gla 5 trăgănat și ostenit, ca venit de departe, înșirând ca pe ață cuvinte înțelepte dlin. Psalmii lui David, pe capi îi purta, îndeobște, ca pe un talisman, în buzunarul blazii lui unsuroase ,JEi, fraților, ca un vis va trece omul și, în zadar, se tulbură; el strânge comori Și nu știa cui se adună... Omul e ca iarbadele lui ca floarea câmpului«. Așa-i, fraților, așa-i cum vă spun. la auziți, cum vitesc valurile. S’a ridicat vânt năstrușnic dinspre țara muscă-tească. — (Și iar începu cu acelaș glas ostenit). Dar dreptul nostru, frate Mârzea și frate A. Tudosei, ca jitnicul va înflori ?i ca codrul cri din Liban se va înnălța, — cum spun« calea, la carte.Și se bătea cu palma peste buzunarul din« piept. Și, noi, c«î cari sămănăm cu lacrimi, cu bucurie vom săcera, — cum spune, tot colea la carte«.“ Și într’un târziu, în liniștea adâncă ochi, cu ochișorii lui isteți, mărunți ca niște neghinițe; și, parcă, pricepea fi el, cu mintea lui șoricească, o picătură din fântânile pline cu «ghiaizma înțelepciunea împăratului David. Și îtr’un târziu, în liniștea adâncă ce s ® aștern ea ca un lac de întuneric, sergentul Mârzea, zicea: „Mă, A. Tudosei, la zi’î ceva încet, știi numaî aȘ ®, să’mî bâzâi ca o albină, rătăcită în chilia noastră de pusnici ai apelor.“ A Tudosei nu se lăsă rugat a doua oară, — cum îi era și inima lui girea în piept ca o piatră, ~ Și, plecându-și capul pe un umăr, începea, cu foc: „Foae verde grâu mărunt. Inimă cu venin mult, De te-asî auzi cântând, Și pleacă de chi f făcând...“ Cântă întotdeauna, cu ochii plini de alean, la muscata din fereastră, parcă’! cânta el, parcă’! cânta auri fete îubită’n taină... ,,Zi, acuma, mă frate A Tudose! și cântecul soldatului, cântecul nostru săracul!“ Oftă sergentul Mârzea Și Tudose! îl îndreaptă iar ochi! spre Soarea de sânge, și începea N. N. BELDICEANU (Continuare în pag. II-a.)I