Dimineaţa, septembrie 1920 (Anul 17, nr. 5075-5100)
1920-09-15 / nr. 5087
) XVII-lea. No. zUtjTvi UNIVERS 1C4 / 'Uth j pagini Obaniax.«rastată 6 pagini Miercuri 15 Septembrie 1920 Ențalegere In presa străină face zgomot o alcătuire care ne interesează de aproape e vorba de „Mica înțelegere“. „Mica înțelegere“ ar fi o alianță între Ceho-Slovacia, Jugo-Slovacia și România, alianță motivată de veleitățile de revanșă ale Ungariei. Așa este motivată de unele ziare. In realitate — spun gazetele italiene nu ar fi decât o alianță destinată a contrabalansa o eventuală alianță polono-ungară pusă sub conducerea politică a Franței. Dacă aceasta însemnează Mica înțelegere — la care s’ar ralia imediat și Grecia — ar urma că noua constelație ar fi gruparea de forțe militare pe care noua alianță anglo-italiană, o opune, de pe acuma, alianței franco-americane. Spuneam într’un articol de curând cum că cele două blocări de Puteri ce se desenează , Anglo-Itcalia de o parte și Franco-America de alta, vor porni după obținerea alianței tuturor statelor militare de mâna a doua. Și iată că opera a început Dacă, este adevărat ceea ce spun ziarele italiane, ar urma ca, pentru moment Franța a putut dobândi adesiunea Poloniei și a Ungariei, iar Anglo-italienii pe aceea a Ceho-Slovaciei, Jugo-Slovaciei, României și Greciei. Negreșit Germania nu va întârzia să se alipească celei de a doua Constelanții, iar cât privește pe Rusia nu se poate spune încă nimic. Dar se crede că Franța combate guvernul bolșevic și lupta pentru reîntronarea unui guvern monarhic sau a unei republice democratice. Intr’un asemenea caz Rusia ar deveni imediat aliata Franței și si-ar relua rolul de adversară a germanizmului și a omnipotentei aliate a Angliei. Dar o astfel de răsturnare a guvernului în Rusia ar modifica imediat și forma alianțelor pe Continent, adică ar zdruncina Mica înțelegere. Intr’un astfel de caz este evident că, cel puțin Serbia nu ar mai merge în contră Rusiei, iar România, spre a păstra Basarabia, ar fi împinsă către alianța germano-bulgară. Așa arătându-se situația care deocamdată, este oarecum haotica, se pune întrebarea foarte legitimă, dacă România trebuie să dorească răsturnarea regimului bolșevic ori mai degrabă întărirea lui. . In adevăr, regimul bolșevic — cel puțin în ce privește Basarabia — nu și-a exprimat intenția de a reconstitui vechiul imperiu rusesc. Sub oarecare condițiuni bolșevicii admit că Basarabia trebuie să rămână a României. Ceva mai mult, în luptă grea cu Franța, cu Polonii, cu adversarii din năuntru, cu Vranghel, cu Statele Unite, cu Japonia. Bolșevicii ar fi foarte bucuroși să dobândească alianța României. Ar fi pentru ei o victorie mare. Pe când, atât vechii Ruși cât și ceilalți adversari ai lui Lenin, fie că unii s’au rostit fățiș pentru reconstituirea vechiului imperiu, fie că nu și-au descleștat, dinții, nu ne-au recunoscut drepturile asupra provinciei. Iar Statele Unite, care stau alături de Franța și combat bolșevismul, s’au pronunțat, nerim de curând, cu privire la Basarabia, într’un fel care nu ne este favorabil. Prin urmare problema este grea, — să participăm ori să nu participăm la „Mica înțelegere“. Formula așa, după cum a pus-o d. Take Ionescu într’un recent interview: „alianța tuturor învingătorilor spre a păstra câștigurile dobândite prin tratatul de la Trianon“, era admirabilă până anul trecut. Acordul stabilit între d-sa și d-l Venizelos în 1918, era înțelept, dar astăzi L.. In 1918 și 1919 exista încă o Antanta. Marile Puteri victorioase: Anglia, Franța, Italia, Statele Unite, erau încă strâns legate, prin urmare alianța statelor de mâna a doua, eșite din războiu ori mărite prin războiu, avea o soluție ridicată dar și o problemă foarte ușoară. Dar astăzi când Franța și America, trag într’o parte, iar Anglia și Italia trag într’alta, astăzi când Franța face ochi dulci la Budapesta iar Anglo-Italia face bezele la Berlin, formula s’ar părea că a îmbătrânit. Negreșit, este logic ca cei cari s’au ridicat pe ruinele imperiului austro-ungar să-și dea mâna și solidar să se apere în potriva unei reîntoarceri a vechei stări de lucruri. Insă o întrebare se impune: O alianță Ceho-Iugo- Greco-Română se alcătuește independent de oricare Putere mare; se alcătuește cu sprijinul întregei Antante din 1918; se alcătuește cu concursul Anglo- Italiei, ori se alcătuește cu concursul Franco-Americei ? Până când acei cari cârmuesc nu vor lămuri această nedumirire, este greu ca opinia publică să poată hotăra dacă România trebuie ori nu trebuie să intre în Mica înțelegere. Constantin Piscalbașa Statul și Soc. de asigurare Incendierea depozitelor de mărfuri și alimente și modul cum se simulează și tărăgănează așa zisele anchete a adus statul in starea acelor negustori mofluzi, cari nu mai găsesc credit pe piață. Societățile de asigurare, speriate au drept cuvânt, de incendiile care au consumat mărfuri de sute de milioane lei ezită să mai preia riscul și pun condițiuni de așa natură încât ele par destul de jignitoare pentru stat. Ministerul refacere și aprovizionare! a trebuit să recurgă la extremul mijloc de a soma societățile de asigurare să asigure mărfurile depozitate in silozurile de la Constanța și inventariate de subsecretariatul refacerii, de la ministerul de industrie, Prolevându-se de dreptul ce îI dă codul de comerț, care face pe stăpân responsabil de faptele slugilor sale, pe învățători de cele ale partizanilor săi și pe stat de ala funcționarilor săi—societățile de asigurare, dintr’o prudență bazată pe trecut, cer statului oarecari garanții, înainte de a-și risca partea lor . ..> ! *4 partea de reasigurare a societăților străine. Dar in afară de ezitarea societăților de asigurare, ne gândim la faptul că avem o lege prin care se dă statului privilegiul de a nu face asigurări la societățile particulare, putând capitaliza premiul printr’o casă de asigurare, compensatoare in cazul unui dezastru. a . ia aplicare ? Sau, avându-se in vedere că mai sunt încă depozite ce pot arde din imprudență, ar fi mai practic ca societățile de asigurare să suporte paguba? așa cum procedează acum statul onere prin silnicie, decât un act de comerț benevol și justificat. Poate că astfel se va grăbi anchetele ce zac in dosare prăfuite și grăbit se pun capăt indolenței și incetinelei cu cari se anchetează incendiile depozitelor Statului. ___ DACIAN SOfiera sprijin a lll-a Nauen. — Congresul lucrătorilor de cale ferată francez, s-a exprimat contra afiliere la internaționala din Moscova cu 294 voturi contra 180. O apropiere româno-ungară? Declarațiile primului ministru maghiar „Gazette de Prague" se ocupă intr'un articol de fond de reluarea relațiilor diplomatice Intre România și Ungaria Ziarul scrie: Ungaria, abandonând câmpul de luptă pentru arena diplomatică, a început prin a flirta cu puterile occidentale. Italia, Anglia, Franța s'au succedat in inima ei. Fiecare din aceste omoruri politice dădea loc la combinațiile cele mai îndrăznețe pentru restabilirea integrității Ungariei. Dar întotdeauna situația sfârșia prin a se clarifica, ducând la simple relații economice. Maghiarii căutară atunci prieteni noui. In ultimul timp, presa maghiară e plină de discuții asupra unei noui orientări a politicei externe ungare pe care ea o vede în apropierea de România. Această apropiere e salutată cu satisfacție. Noui și vaste combinații se fac pe baza cererei adresată Franței de România pentru reluarea relațiilor diplomatice cu Ungaria. Nu trebue mult pentru a deștepta romantismul ungar. „Pester Lloyd“ constată cu satisfacie că românii nu mai sunt ostili maghiarilor. Atitudinea României In marile chestiuni europene, scrie acest ziar, ar putea deveni foarte folositoare pentru interesele generale ale civilizației dacă ea are într'adevăr intenția să servească aceste interese. Reluarea relațiilor cu România este cu atât mai importantă că unele cercuri slave persistă in punctul lor de vedere de ostilitate invariabilă față de Ungaria. „Pesti Napló" crede că baza apropierei stă în faptul că înaintarea armatelor bolșeviste a obligat România să renunțe la politica ei de neîncredere față de Ungaria. „Pesti HirlaP" vede in reluarea relațiilor între cele două State un eveniment ale căru consecințe ar putea fi foarte importante. Dacă România voește să combată curentul r ' roșu, ea trebue infdi să te înțeleagă cu maghiarii. Aceteș ziar scrie că maghiarii au renunțat la rdațiunile lor cu străinătatea, la politica de capriciu și că sforțările lor tind astăzi la scopuri reale. Deocamdată se poate constata că maghiarii privesc faptele „reale" de un punct de vedere ciudat de romantic. Ca dovadă ne ajung sforțările lor de a pune România in dezacord cu aliații ei firești. Maghiarii opun reluarea relațiilor cu România „atitudinei de ostilitate persistentă a unor anumite cercuri slave”. Acestea sunt combinațiile cu cari guvernanții din Budapesta amăgesc poporul ungar în loc de a face o politică de refacere economică internă și de colaborare cu toți vecinii lor, adicd o politică înțeleaptă. Interviewul pe care d. Teleki, președintele consiliului ungar la acordat lui „Taegliche Rundschau", furnizează un prejos element de apreciere pentru a judeca politica ungară. In vremea când se străduiau să câștige amiciția marilor aliați, maghiarii declarau sus și tare că re- o nuntă pentru, totdeauna la Germania. Străduințele lor nezibutind, ci s'au întors la dragostea dintâi. Nu poate fi vorba, a spus Teleki, de o ostilitate a maghiarilor față de germani, căci aceștia se simt în Ungaria tot atât de puțin străini ca și în timpul războiului. Nu se poate tăgădui că aliații și mai cu seamă Franța, ar fi salutat cu bucurie o răceală în relațiile noastre cu Germania, dar mărea, majoritatea poporului maghiar este de părere că amiciția maghiaro-gemană va rămâne ceea ce a fost". Cei mai iscusiți oameni de stat lasă câteodată să le vorbească, astfel inima — pentru a-și jună mai bine politica. Prin Germania, d. Teleki a vorbit aliaților. Cuvintele sale sunt cel mai bun comenttar la jc pna arten*tare a politicei ungare față de România, Situația politică 11 la p ii a IICA UN „REZULTAT“ AL ALEGVRILOR ARDEAL. — CĂLĂTORIA D-LUI C ARGETOIANU Cele două luni de vacanță parlamentară, nu mai sunt ca altădată, prilejul unei complecte acalmii pe frontul politic, după demisia atât de complect explicată, a d-lui Matei Cantacuzino, problema vitregirei cu forte noui a actualei formațiuni ministeriate s'a pus in chip inevitabil, după cum nu mai înoate să existe îndoială asupra soartei pe care o vor avea acele elemente cari alcătuesc un fel de „călcâi al lui Achilie al guvernului actual. Totuși, unii din șefii opoziției, par mai înverșunat decât oricând, adversari de neîmpăcat ai colaborării. E, în mare parte, efectul însuși al ultimelor declarații ale d-lui general Atteresen, care, pentru a justifica întârzierea care se pune în stabilirea unei înțelegeri cu partidele din opoziție, a aruncat toată vina asupra acestora. Interviewul acordat de către ,șeful guvernului ziarului „îndreptarea" nu putea să rămână fără răspuns. Iată pentru ce d. N. Iorga se simte dator să lămurească, sub iscălitură proprie. In „Neamul Românesc", faptul că d-sa n'a stat niciodată de vorbă cu d. general Averescu asupra unei eventuale înțelegeri politice, și, deci, nu se poate presupune că opoziția a făcut vreodată o ofertă de colaborare partidului poporului. Se pare că și dintr'o parte și din alta se simte nevoia de a se afirma că n'au existat propuneri de asemenea natură. Primul pas spre tratative e socotit, desigur, ca o dovadă de slăbiciune. Afară de aceasta, felul cum s'au efectuat alegerile parțiale din Ardeal au înrățtiș mai mult, în aparență, raporturile dintre cele două tabere. Atât articolele d-lui dr. N. Lupu cât și unele declarații ale conducătorilor partidului național, sunt de natură să prevestească noui scene furtunoase în sesiunea viitoare a Corpurilor legiuitoare. Colaborarea e deci din nou compromisă ? S'ar părea că răspunsul trebue să fie afirmate. Totuș, remanierea apropiată a guvernului, care definitiv hotărâtă în principiu, va nivela din nou drumul spre o înțelegere, întrebarea e, numai, dacă nu se va pierde și a cel prilej. D-l C. Argetoid nu se află în inspecție administrativă peste Cariați. Aceasta nu înseamnă insă că vizita ministrului de interne n'aret un asweet politic. Am înregistrat și altă* dată nemulțumirile parlamentarilor bănățeni împotriva secretariatelor firenerale din Cluj. D-l Argetoianu va avea să constate la fața locului, întrucât aceste nemulțumiri sunt îndreptăție și întrucât populația Banatului cere ca toate chestiunile administrative cari nu se pot rezolva la Tugoj si Temișoarra să fie rezolvate in București. Hop. tatisul sangurshii... Hotărât lucru: cu cât omul înaintează în civilizație cu atât îl pălește pe unele laturi ale eului său complicat, dorul va reveni la primitivitate, la natura sălbatecă când alături de frații lui animalele zburdă prin pădurile inextricabile. Altfel cum să ne explicăm dragostea ce nu se dezminte de ani de zile, a celor mai rafinați eleganți și eleganța pentru imitația zisă dans a pașilor când a ursului, „pas de Tours“ când a vulpei, „foxtrot“ și acuma mai nou, mai recent, a Kangurului. Căci, după cum ne spun ziarele franceze, „Kangaroo Kiek“ sau In traducere „lovitura de picior a hangurului e dansul lansat de curând la Londra, la Shaftesbury Theater de un celebru dansator australian. După dânsul, extaziate, toate blondele englezoaice s’au apucat să dea în tact din picioare ca Kangurul și după ele pariziencele... Dat fiind iuțeala de fulger cu care sosește și în micul Paris al Orientului, care e Bucureștiul nostru, toate modele occidentului. In curând vom vedea și noi pe grațioasele concetățene de pe malul Dâmboviței „sangurând” de zor. Pentru dansul cel nou care se zice că e mult mai lent, și mai puțin săltăreț ca pasul vulpei „foxtrot“ s’a inventat o muzică specială calmă, voluptuoasă, inspirătoare de balansul amintitor de animalul prea puțin grațios. In ciuda bunului simț, a oricărei estetice și a ridicolului ce nu-l mai înspăimântă, omul civilizat continuă astfel a-și trăda atavismul in mijlocul eleganței, a culturei și educației cu spoiala cea mai rafinată. Trăiască deci viitorul Kanguroo Kick. FÜL. Tri Bür Srí Ji Petro Sf Bill Lyon, 13. Se comunică din Constantînopol că s’au produs dezordini grave la Petrograd. Comisarii poporului au fost uciși și aruncati in Nova. Constatările făcute cu ocazia schimbului. — Dificultățile ce au rămas de rezolvat. Operațiunile pentru schimbul coroanelor fiind terminate, Banca Națională, care după cum se știe a făcut numai oficiul de executare al dispozițiunilor ministerului de finanțe, va preda zilele acestea lucrările, rămânând ca ministerul să rezolve toate chestiunile în legătură cu schimbul coroanelor și cărora Banca Națională nu le-a rezolvat sau nu le-a dat o soluție mulțumitoare. Aceste chestiuni s-ar rezuma la patru mai importante și anume: chestiunea coroanelor false; chestiunea schimbului coroanelor de zece mii; chestiunea plusului de coroane depuse peste suma declarată și pe care oficiile de schimb sau nu l a primit sau dacă la primit a dat numai distanță fixă a plăti cota de Ș0 la sută; în al patrulea rând nici chestiunea acelora care, din diferite motive nu au făcut declarația de schimb. Rezolvarea fiecăreia din aceste patru chestiuni constitue câte o problemă foarte greu de rezolvat, Intrucât în orice sens ar fi rezolvate, consecințele ce ar decurge ar fi de importanță capitală. COROANELE FALS ȘTAMPILATE Dacă s’ar hotărâ, de pildă, să nu se schimbe coroanele găsite fals ștampilate, ar urma ca aproape 40 la sută din totalul coroanelor să rămână neschimbate. Astfel fiind, e probabil, după cum am mai arătat altă dată că ministerul va recurge la o măsură intermediară respingând numai acele coroane care de la prima vedere se constată că sunt fals stampilate. COROANELE DE ZECE MII Chestiunea coroanelor de zece mii se prezintă astfel: la ștampilarea lor s'au găsit trei sute de milioane și ceva; la schimb s’au prezentat însă peste șase sute de milioane. Deci diferența taWituă la asemenea coroane introduse prin contrabandă este vădită. Ce va face ministerul în această chestiune? El singur nu știe și-l va fi greu să se decidă fie In*tr’un fel fie n altul. mrCTrCU sfh DB COROANE De asemenea chestiunea diferențelor de coroane prezentate la schimb peste suma declarată, dă naștere la o problemă grea pentru minister, deoarece s-a constatat că foarte mulți deținători de Coroane, din marile institutioni financiare și administrative a declarat zeci și sute de milioane, iar la schimb au adus îndoitul acestor sümse. Toți insă susțin că vor putea dovedi operațiunile licite, din care rezultă aceste diferențe. E o mare întrebare cum se va rezolva și această chestiune fiind vorba de câteva miliarde, poate, în plus peste cele opt miliarde de coroane declarate. NEDECLARAREA COROANELOR In ce privește cazul celor care n’au făcut declarații la timp, ministerul va studia fiecare caz în parte și va aproba numai acele cereri unde se va dovedi că un caz de forță majoră, a împiedecat facerea declarații. Tb. Valaha SANCȚIUNI PENTRU INCIDENTELE DIN BRESLAU Lyon. 13. — Prefectul de poliție Ernst din Breslau a fost obiectul unei sancțiuni disciplinare, în urma cererei Franței. Arestările relative la recentele incidente se ridică la numărul de 4L „Jos SPICEMÎili“ Iată strigătul de protestare pe care asistenta într'un glas furtunos de indignare la făcut să răsune în sala „Tomis", unde cetățenii Capitalei au fost chemați să se consfătuiască cu edilii, de la primărie. D-l dr. Gheorghian, primarul Capitalei, lepădând orice rezervă a oficialității a acuzat fără nici un înconjur C. F. R. care părtinesc în virtutea bacșișului pe depozitarii de lemne particulari și nu pune la dispoziția primăriei locomotive și vagoane pentru a aduce lemne cu prețuri eftine pentru populațiune. Un alt orator a veștejit măsura luată de direcția aprovizionărei de a lăsa mână, liberă, morarilor și brutarilor de a specula, pâinea; iar când un speculant venit să facă,.atmosferă", în favoarea morarilor, a propus să se lase liber comerțul cu făină și pâine, sala mișcată ca de un impuls electric a izbucnit tumultos: ,Jos specula !" „Afară spiorile poplațiunei!" In mijlocul unei atmosfere încărcate și a unei iritațiuni generale s'a ajuns la concluzia că: hrana, locuințele și încălzitul, care preocupă pe orice cetățean. Viu pot fi normalizate pentru că se tolerează de cei de sus, furtul, specula, mita și fraudele pentru că acei ce au pâinea și cuțitul la mână, nu numai că nu dau nici un sprijin comisiei interimare, dar împiedică orice sforțare și inițiativă a acelora ce stau în fruntea comunei București. V. Sc. JVUCI ÎNSEMNĂRI Greva filmului Cât va mai dura nu se știe. Deocamdată multiplele porți ilustrate cu diferite stele ale ecranului stau zăvorite și afișele vestind publicul de conflictul iscat între patronii cinematografiști și Primărie, au început deja să îngălbenească de vremea scurtă peste ele. In fața uneia din aceste porți unde Ravengar surâd» in șapte culori«trigatoare, doul liceani suspinau deunăzi. Unul întreba pe tovarășul lui: — Mult o să mai ție mă, nu de altceva, dar nu mai știu unde să mă văd cu Jenny. — Mie îmi spui? aftă celălalt, Mimi e dezolată, am ajuns să hoinărim pe strade să ne întâlnească tatsău... Și cele două victime ale grevei cinematografului se depărtară ambele îngrijorate, ducând în sufletul lor, imensul dor al misterului pierdut poate pentru totdeauna. Cu riscul de a părea pradă cu tineretul, care după micul eșantilion de mai sus, numai educația nu -și făcea la cinematograf, găsesc că greva e bine venită. Odihna face bine oricui când nu se eternizează și de sigur că nu acesta va fi cazul. Odihna aduce gânduri bune, gânduri de reforme salutare, de progres folositor și îndemnuri bune. Mijloc de distracție inocentă la început, cinematograful devenise un fel de centm al tuturor senzațiilor. Toate viciile, toate cambriotările senzaționale erau etalate pe pânză și cu cât filmul avea mai multe episoade din acestea, cu atât era mai căutat. In pauza aceasta forțată, care desigur va sfârși printr’o înțelegere cu primăria, patronii se vor ocupa poate de tineretul atras până acuma de diferiți Ravengari, Tarzani și alții la fel, și urmând pilda eminentului director general al teatrelor vor stabili programe demne, instructive, folositoare bunei educații a copiilor noștri, programe ce se vor da un matinism și la care părinții vor lăsa fără de grije pe odraslele lor. Și atunci redeschiderea porților ilustrate cu chipul diferitelor stele va fi bine salutată de toată lumea. FUL. OGLINDA 2!ÎLEI — Dacă ar fi știut B-zeu că pâinea o sa coste 3.50 ei ou zicea să ne-o dea „în toate zilele«. %