Dimineaţa, octombrie 1920 (Anul 17, nr. 5101-5125)
1920-10-27 / nr. 5121
ii le când țara și-a dat Consstituția sub al cărei regim trăim astăzi, ea a fost ocolită și călcată, în multe privinți. Unul singur dintre principiile « a rămas neatins până în anii din urmă, cel al libertătei presa. Niciodată sub lunga dom»e a regelui Carol, această libertate n’a fost atinsă. In toate sensurile Constituția a fost violată, după vremuri, de diferitele guverne cari s’au succedat, dar libertatea presei a rămas intactă. Și să nu se spuie că s’a uzat atunci de dânsa cu măsură. Dmpotrivă, presa noastră este astăzi și în formă, și în fond, mult mai moderată decât a fost atunci. Ajunge să amintim diferitele campanii cu caracter personal și chiar antidinastice, ce s’au dus înpotriva regelui Carol, pentru ca să se vadă aceasta. Chiar și în 1907, Când situațiunea a fost de o gravitate cu adevărat catastrofală, libertatea presei a fost menținută de-a’ntregul și „Adevărul“ a putut duce acea campanie contra „ororilor inutile“ care va rămâne un veșnic titlu de merit al lui și care a adus un mare serviciu tarei De ce acest respect pentru libertatea presei la oamenii politici cari în altă direcție nu s’au sfiit să „acomodeze“ Constituția nevoilor politice tane ? Respectul acesta se aplica prin faptul ca acei oameni politici aveau instinctiv sentimentul că oricât s’ar eluda și călca Constituția, întreg edificiul de stat ar rămâne în aer, ar fi amenintat de cele mai grave urcări dacă ea nu ar mai exista nici măcar formal, dacă în anumite împrejurări, când spiritele s’ar rătăci prea mult, nu s’ar putea întinde mâna spre dulapul în care rămânea bine păstrată și cinstită Legea legilor, carta drepturilor fundamentale ale cetățeanului, carta în care erau trecute principiile pe cari se bazează însăși existența statului român. Dar mai aveau acei oameni de stat convingerea că oricât ar fi de violată Constituția, libertatea presei întreagă e garanția că aceste violări nu vor putea trece niciodată limitele dincolo de cari ordinea de stat ar fi amenințată de anarhia de sus, totdeauna nespus mai gravă decât anarhia de jos. Un popor poate suporta multe încălcări ale drepturilor sale, fără ca linia dreaptă a desvoltărei lus să fie amenințată. El este însă în mare primejdie când se suprimă libertatea presei, dreptul cetățeanului de a-și exprima liber gândirea. Libertatea aceasta este cea fundamentală și bine a spus acel mare om politic care a declarat că libertatea presei este esențială fiindcă chiar Constituția întreagă de s’ar pierde, ea singură este în măsură de a ne-o reda. Cu suprimarea libertăței presei, o națiune încetează de a fi liberă și pierde chiar speranța de a se mai putea libera. Iată, de ce așteptăm ca tot ce are sentimentul vremei în care trăim, tot ce gândește democratic sau cât de puțin liberal, să se adune și să manifesteze pentru libertatea presei. Iată de ce așteptăm ca însuși guvernul, al cărui șef s’a rostit de repetite ori pentru libertatea presei, să revîe asupra unei măsuri, a cărei inutilitate evenimentele au dovedit’o și care, cu vremea, trebuie să se întoarcă chiar contra lui. B. RrintoHMni momen- Oulinda Zhi Li știe si ea — m>(3) Cd Os stare de asediu. Disezizarea parchetului civil in chestia grevelor Parchetul civil a Înțeles opt treime să se disezizeze in chestia grevei generale, lăsând pe șefii mișcărei socialiste și sindicaliste pe seama parchetului militar, care să continue in același timp cercetările Începute. Merită, credem, să discutăm dacă din punct de vedere juridic parchetul civil s’a dispuitat legal și dacă, prin urmare actul parchetului civil treime judecat ca o procedură îndeplinită după formele obișnuite de instanțele civile. In momentul când primele simptome ale grevei generale au fost ^imalate—cea a mecanicilor de la C. F. R—socialiștii cari au iscălit memoriul către guvern, ciau sub starea normală a faptelor. Starea de asediu nu a fost declarată. Capii mișcărei socialiste au fost închiși sub imperiul stărei de drept comun și lăsând la o parte imunitatea parlamentară a unora—ei s’au făcut vinovați de un delict, ce cădea incompetența parchetului civil Spre a se putea califica delictul civil, drept „crimă impotriva Statului”, trebuia declarată starea de asediu—cela ce guvernul a și făcut un ceas după ce s’au operat arestările de parchetul civil. Fapta—numiți-o cum voiți, chiar crimă sau imobid la rebeliune—s’a petrecut in clipa când nu exista starea de asediu și când acei ce-au ascultat indemnul șefilor socialiști s’au făcut vinovați cel mult de sabotaj, conform unei legi pur civile— acea a d-lui Trancu-Iași, cu privire la conflictele de muncă. Dacă fapta insă e o „crimă“ politică cu atât mai mult ea nu are se căuta la Curtea marțială. Dar mai e un punct principal juridic in această chestiune. Starea de asediu declarată nu era valabilă, decât din momentul ce decretul avea să apară în „Monitorul Oficial”. Deși guvernul s’a grăbit să scoată o ediție specială a „Monitorului Oficial”, totuși ea a apărut DUPĂ CE FAPTELE AU FOST CONSUMATE. Deci parchetul civil s’a diseritat făcând cel mult un act de complezență spre a complace guvernului. DACIAN Greva teatrelor pariziene Citimon,Le Journal” . Sindicatul artiștilor din Paris se agită din nou. Săptămâna trecută, două teatre De jasel și Clortzy după primul act au invitat publicul să se retragă din sală. Greva artiștilor e motivată prin refuzul directorului la cererea de recunoaștere a sindicatului autorilor care le-a fost adresată de către comitetul întersindical. După cele ce spune d-l Legris, secretarul general al comitetului intersindical greva nu va fi generală in toate teatrele. Ea nu va avea loc decât acolo unde directorii s-au arătat refractari revendicărilor artiștilor. Teatrele care au semnat sau care vor semna convenția vor juca un chip normal. Printre directorii care se găsesc in perfectă siguranță, în urma invoirei cu sindicatul artiștilor sunt citați d. Gavault de la Odéon, M. Bravard de la Gallé-Lyrique, d-ni Isola de la Opera Comică, Rodolphe Diorzens de la Theatre des Arts.. Teatrele amenințate de grevă suunt Porte Saint-Martin, Theatre du Grand Guignol, Variétés, cum și teatrul Antoine. Cu toate insistențele depuse de greviști ,« crede că și greva actuală va da greș «a aceia din anul «rara«. La Balt-Mare, un ofier a ordonat împușcarea unui inginer, din pricina unor certuri personale și pe cât se pare de natură intimă. Soldatari au executat ordinal acesta criminal, si atunci ofițerul acând și pe cornistul și pe eroid, ca in tabula lui Lafontaine, a luat el însuși o armă și a răpus in fata trupei pe cel a cărui suprimare o poruncise. Din relatiunile ziarelor, nu rezultă că ofițerul criminal ar fi nebun, și nici prin vre-un act anterior al lui nu reiesă că ar fi fost atins de vre-o boală mintală. E Insă boala veacund, care Ta îndemnat să curme cu atâta ușurință și cu așa revoltător dintm viața unui semen. Dar poate că nici aceasta nu ar fi sinzra explicație a crimă Si o serie întreagă de verdicte achitătoare când victimele erau Winded, au îndrituit fără îndoială pe ofierul Lela Baia-Mare să tragă ca armat tn victima lui, firul unei crime Vlăstara unei vechi familii boerești din Moldova, sora d-lui Cantacuzino-Pașcanu, văduva milionară Adela Cogălniceanu a fost asasinată la Iași. Care a fost mobilul crimei în casa defunctei s’a găsit neatinse bijuterii, evaluate la 30 milioane de lei. O garderobă și casa de fier, fără să fi fost forțate s'au găsit deschise. Mulțumitu-s’a asasinul să ia banii In numerar din prudență, fără a se atinge de bijuterii . Poate că acel ce a ridicat viața văduvei Cogălniceanu se temea că bijuteriile, odată furate să nu dea de gol mobilul crimei — furtul — pe când lăsând pietrele prețioase și luând banii, pista cercetărilor, duceau la presupunerea că mobilul crimei trebuia căutat in alte parte. In primul caz, dacă e vorba de un furt, crima este aranjată pentru a i se da aparențele unui mobil cu totul străin de păcatul care l-a Împins pe asasin la crimă. Dacă fapta fioroasă a fost comisă, dinpotrivă, spre a se lăsa aparență că asasinul n’a avut timp să se bucure de fructul crimei sale, atunci direcțiunea către cari trebue să se îndrepte cercetările eie din cadrul ce ar arunca bănuelile asupra unui făptaș ordinar. In clipa când se va stabili cu preciziune mobilul crimei — asasinul va fi știut din care clasă socială face parte, chiar dacă poliția și parchetul nu’l va fi descoperit. Sunt crime în care acei de la cari s’ar putea afla ceva. Încurcă mai mult cercetările, sau derutează, deseori intenționat, firul cel adevărat. Din această categorie face parte asasinatul milionarei Adela Cogălniceanu. V. Se. ^^rud.’dmericAni NORMALIZARE Plecată în condițiuni cam grele Sâmbătă după amiază cu unicul tren și cu învoirea litografiată frumos a d-lui general Boboc, spre Pitești, am pornit ori dimineață înapoi liniștită, convinsă că voi călători ca de obicei, căci „transporturile pe calea ferată se normalizaseră". Astfel îmi afirmase câteva glasuri oficiale, un funcționar ceferist, un comisar de poliție, plus vr’o doi birjari, în măsură de a fi în secretele zeilor. Sosită în gară, hamalul mă pofti cu grabă: „Iute constă că pleacă trenul". Această punctualitate dându-mi cele mai bune speranțe o luai la picior și ajunsă pe peron mă uitai după tren. Un șir de vagoane de vite legate de o mașină erau poposite pe prima linie și tocmai când mă pregăteam să-mi caut trenul, ascuns probabil după ele, glasuri prietenoase deși necunoscute mă chemară. — „Aici doamnă, aici”— Cum aici !on vagonul de vite ? trebue să fie o greșală imi zic eu... Greșală sau nu, mă urcai, căci trenul pornea; îmi instalai geamantanul pe pardoseaua așternută cu fân scuipați mucuri de țigări și alte elegante și mă așezai pe bagaj dând filosofie din cap. Ce să-i faci, dacă se normalizase? In jurul meu tot așa de impasibili, un colonel, doi maiori, un parlamentar cunoscut, trei purcei și... plebe. Toată lumea era liniștită și vr o doi „voiajori“ începură să-și amintească „de pe vremea nemților" alții din Moldova, din război. Purceii singuri guitau supărați pe normalizarea asta ciudată care le incălcase „salonul“ cu alți vizitatori. La o stație un șotiu de băiat invita lumea ce vrea să se suie trăgând cu coada ochiului Ia, „domnul deputat“—Intrați mă rog, poftiți că a trin parlamentar, și acum voie pentru public». In fine d’abia la Titu se descoperi un vagon de clasa III-a care fu atașat la vest și protipendada trecu in el după ce mai garnisi cu un scuipat de dezgust pardoseala salonului unde plebea continuă a voiaja și purceii a guita. Și astea toate în cinstea normalizarei transporturilor și a grevei dispărute. FnL Primarul din Cork pe moarte Lyon. Zi.—Sâmbătă la amiază, primarul de Cork se afla in pragul morței D-na Swiney și câțiva membri ai familiei an irla« eu «1 toată Ex-împăratul Carol pentru comederația dunăreană " Berliner Montagspost", ex-împăratul Carol a publicat in. ..Revue Universelle" din Paris un articol mai lung in care caută să și justifice politica de pace separată și declară că retragerea Austriei din alianța cu Germania a eșuat nu numai din causa rezistentei lui Czernin, dar și din causa încăpățânărei lui Clemenceau. Această privire retrospectivă servește ca introducere pentru o încercare de a face propagandă pentru o confederație dunăreană sub sceptrul habsburgic. Ex-împăratul Carol afirmă că Germania nu se gândește decât la revanșă: alipirea Austriei e menită să servească la pregătirea ei, căștindindu-se prin această alipire și vecinătatea Italiei. Numai o confederație dunăreană sub sceptrul habsburgic poate oferi o chezășie pentru pace. Demisia cu-impăratului din noembrie 1918 și trebue interpretată ca o abdicare. In Austria s'a sperat la început că republica și socialiștii vor aduce paradisul Cu atât mai amară este deșteptarea. Austria își poate redobândi valoarea politică și economică numai prin unirea cu celelalte state moștenitoare. — Haosul de la Primăria Capitalei Nu este rău ca d-l dr. Gheorghian care ocupă locul de primar al Capitalei să afle in ce fel se face administrația acestui mare oraș. Sunt unul din chiriașii imobilului din str. 13 Septembrie 48, fost odinioară proprietatea lui Mihail Filimon. Acest Mihail Filimon a murit sunt acum peste șase ani, iar imobilul a schimbat de atunci doi proprietari. Totuși pentru contabilitatea și percepțiile primăriei Mihail Filimon trăește încă, căci nenorocitul este sistematic somat să-și plătească dările comunale. Proprietarul care a moștenit imobilul dela răposatul neplătind dările și taxele, Mihail Filimon a fost somat să le achite, iar eu, în calitate de chiriaș am primit somație și am suferit secvestru pe mobile, obligat fiind a plăti datoriile lui Mihail Filimon. In ziua de 9 Octombrie anul acesta (20 Septembrie s. v.) m’am prezentat la percepția comunală a circumscripției I din calea Rahovei No. 3 unde am cerut să plătesc toate datoriile răposatului și ale urmașilor săi, d 1 perceptor—sau îlocuitorul său—pe baza registrelor, mi-a prezentat un cont let 007 bani 50, declarând că acestea sunt toate și primile datorii comunale ale imobilului. Imediat am plătit suma dietei 607 bani 50 și în schimb am primit chitanța respectivă. Negreșit credeam că s'a terminat Dar care nu’mi ia mirarea când, in ziua de 18 Octombrie,—adică peste 9 zile—am primit o nouă înștiințare dela aceiași percepție comunală, care spune că: „întrucât până în prezent nu s’au achitat sumele datorate comunei din taxa de apă pe trecut, am onoarea vă aduce la cunoștință că vi se acordă un termen de 10 zile pentru punerea la curent, cunoscând că altfel vom lua măsuri pe de o parte să se închidă robinetul de concesiune iar pe de alta vom urmări împlinirea sumelor datorite etc.“ Amănunt și mai curios : ln înștiințarea No. 2536 ce am primit in ziua de 9 Octombrie 1920, taxele datorite din apă erau: apă 162 lei, lucrări pentru apă și canal amortizare și întreținere-30 lei, deci total 192 lei. Dar prin înștiințarea primită după 9 zile și după ce toate și ultimele datorii comunale au fost achitate de mine, am fost somat să plătesc din taxe de apă lei 155 bani 65, întreb pe onoratul domn dr. Gheorghian ce trebue să facă un biet contribuabil, de la periferie. In fața unor asemenea urmăriri? Fiindcă bineînțeles, cazul meu nu poate să fie unicul. Ar fi o atenție pe care n’o merit. Dar eu însumi, care sunt, om cu ocupațiune și nici nou sau vechiu îmbogățit, am acum obligația—dacă nu vreau să rămân fără apă la curte, să’mi pierd vremea, să cheltuesc cu birjile, să merg de mai multe ori pe la percepție și toate acestea, nici măcar spre a plăti o datorie ori o neglijență a mea, dar o datorie a unui răposat și a urmașilor săi. Asta e una. Iată alta. Am onoarea, a fi președintele unui club sportiv închis. Pe aceste vremuri de atâta scumpete, membrii acestui club au cotizat și au înfiintat o sală de mâncare comună unde prânzul le revine la jumătate prețul decât la restaurante și unde nu pot lua masa decât acești cotizatori. Ei bine, d-l doctor comunal respectiv a găsit cu cale să intervină, să impună reforme in bucătărie și să taxeze sala de mâncare drept un restaurant. Am răspuns d-lui medic că restaurantul supus controlului autorităței nu este decât localul public, localul deschis la toată lumea, unde poate intra și mânca cel dintâi venit. Dar sala de mâncare a unui club închis este o casă particulară in care—după legislația noastră de astăzi—autoritatea comunală n'are ce căuta. Am avut regretul să constat că d-l medic și-a menținut punctul d-sale de vedere. Personal ași fi foarte fericit dacă s’ar socializa controlul medical așa ca toate bucătăriile particulare din București să fie silite a primi vizita și indicațiile medicului, dar să se facă o lege și pentru toată lumea. Altfel este abuz. M'am simțit dator să atrag prin publicitate, atențiunea d-lui primar asupra felului în care diversele organe comunale își Îndeplinesc datoria. Și cred că nu e prea târziu ca să ne europenizăm. Avem destule pe cap. Constantin Bacalbașa Cu toate că lucrul a fost reluat in multe stabilimente industriale, totuși conflictul nu poate fi socotit ca aplanat. • Muncitorii fac instrucția La fabrica de tutun Belvedere și la fabrica de chibrituri lucrează întregul personal al sindicatelor naționale cât și un relativ număr de sindicaliști roșii. Toți ceferiștii cari au fost încazarmați fac zilnic instrucție pe platoul de la Cotroceni. Cluburile socialiste au fost ocupate de armată Armata continuă a ocupa clubul socialist, precum și toate subsecțiunile socialiste din Capitală. Din princina defectării locomotivelor a celor 2 garnituri de trenuri ce au plecat ori din gara de Nord, unul spre Constanța, altul spre Cernăuți, au fost în imposibilitate de a merge mai departe de stația Chitila. La periferie au fost lipite manifeste Pe la periferia Capitalei au fost lipite manifeste scrise cu mâna prin cari se arată că greva nu e sfârșită. După cât se spune se vor Începe în curând tratative intre câțiva fruntași socialiști rămași în libertate și d. Popovici-Tașcă, secretar la interne. Alte arestări Eri de dimineață din ordinul Curței Marțiale a Corpului II armată s au operat noul arestări printre muncitori Au fost arestați: Nicu Stoenescu, Paul Marc, Barbu Prădulescu, Ionel Diaconescu, Șurean Dumitru, Focșa Vasile Creangă, Pantelimon Georgescu, Marin State, Al. Predescu, Maria Șerban, Ilie Lov, Marin Ciocănescu, C. Dăscălescu, Țucă Constantin, Dumitru Mirea, S. C. Goldhardt, Martin Wexler, Hirag Laioș, Proca Ion, Dumitru Dumitrescu, Constantin Prodan și Pandele Dumitrescu. * Toți au fost trimiși la închisoarea Jilava- Presarea trenurilor La orele 6 juni dimineața pleacă spre Predeal , la 7:45 dim. spre Cernăuți, la 7,45 dim. spre Constanța, la 8,05 dim. spre Temișoara, la 5 d. a spre Oltenița, la 5,20 d. a. spre Vălenii de Munte (trenul Ploești-Văleni), la 5,45 d. a. spre Giurgiu. Pentru aceste trenuri călătorii nu mai au nevoe de legitimații de la Comănduire. Am ofin. HaKAtUH aMKAKM ViJ BJi. Mersul grevei Tratative intre fruntașii socialiști și reprezentanți guvernui ai Ratificarea tratatului de Riga Paris, II. — Tratatul de Riga a fost ratificat in unanimitate de Dieta poloneză, la a doua și a treia citire, înainte de ratificare, d. Trorapezynski, președintele Dietei și d. Vitos, președintele consiliului au pronunțat discursuri. Bolșevicii și Armenia Lyon. 24.După o telegramă din Constatinopol, ultimatul bolșevic către Armenia comportă, între altele, întrebuințarea liberă a căilor ferate, denunțarea tratatului de Sevres, ruperea negocierilor diplomatice cu Antanta și supunerea diferendelor teritoriale cu Turcia unui arbitraj. Politico IjJțOSOnilifl D. C. Stere va vitza in rarament. Liberalii își continue propaganda, a. Murureanu e liberal. Partidul țărănesc basarabean de sub conducerea d-lui Inculeț, a ținut o ședință la care s’a discutat chestiunea intrărei in parlament a d l ui C. Stere. S’a hotărât în unanimitate ca pentru a i se înlesni intrarea în parlament să demisioneze unul din deputații din Soroca, unde se știe că țărăniștii au luat toate locurile. Cei desemnați să demisioneze ar fi d-nii Scobiola sau Gr. Cazacliu. In caz când unul din aceștia ar refuza să demisioneze, d. P. Halippa s’a oferit să demisioneze domnia sa. Cu toate protestările „Sfatului Țării“ că nu a trecut la liberali împreună cu consimțimântul ocult al domnului Inculeț și cu o fracțiune a partidului țărănesc, totuși aceasta e un fapt îndeplinit. D. Ciugureanu, însoțit de d-nii V. Țanțu deputat țărănist, preotul C. Popescu profesor și H. Dăscălescu, au fost la Orhei, în vederea organizărei unei secții locale a partidului liberal. In legătură cu aceasta, liberaliii anunță apariția unui nou cotidian cu începere de la 1 Noembrie, fie care însă îl vor prezintă publicului, drept organ independent național, deoarece vechia firmă nu prezinți prea multe atracții P*” Rep. * tas PRINȚUL PAUL Care după ca$ probabilitățile va lua succesiunea tronului Greciei in cazul când nu se va putea salva mare actualitati rege.