Dimineaţa, ianuarie 1922 (Anul 19, nr. 5479-5500)
1922-01-14 / nr. 5488
tani XIX-lea - 5488 81 Pagini ți cu exemplarul * c Sambata 1« ianuarie 1922 Clar fondat in »0« da CONST. MUU Politică realistă Hotărârea luată la Cannes de a se invita la viitoarea conferință cele două state inamice antantei, dovedește că aceasta din urmă a părăsit politica sentimentală — explicabilă ca o consecință a războiului — și a pășit pe calea unei politice realiste. Este natural, ca Antantei să nu-i fie plăcut de a discuta și trata amical cu Germania o chestiune atât de mare ca aceia a refacerea Europei , după cum nici un motiv pur politic n’ar fi putut-o apropia de Rusia sovietică. Dar „refacerea Europei“ trece peste toate considerațiunile de ordin politic și se impune cu toată gravitatea unei probleme, care atinge direct existența economiei mondiale și — în mare măsură — chiar a economiei tarilor Antantei. Doar nu trebue uitat un lucru : Germania și Rusia au fost — atât ca producătoare cât și ca consumatoare — indispensabile echilibrului economic mondial, înlăturarea lor din viața economică a lumii a produs multe din dificultățile, de cari se izbesc țările învingătoare. Milioanele de șomeri din Anglia, America, Franța , desorganizarea industrială din aceste țări, se datorește și faptului că industrialismul Antantei a pierdut un mare debușeu în Rusia, incapabilă de a reveni la puterea ei de consumațiune normală, cum și împrejurării, că o țară industrială ca Germania dinainte de război, nu mai e în stare să satisfacă multiplele necesități economice ale altor țări. Chemând la conferința de la Geneva pe Rusia și Germania — oricât de antipatice politicește — Antanta face un pas înainte în consolidarea economiei universale. Interdependența economică a statelor lumii este atât de puternică, încât conlucrarea lor viitoare este singura condițiune a prosperității. Să așteptăm deci rezultatele viitoarei conferințe, cari să sperăm că vor fi mai simțite. Z. Guvernul ei cenzura HOTĂRÂRILE CONSILIULUI DE MINIȘTRI NU ATENUIAZA DE LOC CENZURA ZIARELOR Din declarațiile membrilor guvernului reese limpede că decretul relativ la cenzură a fost dat cu intenția de a se ameliora situația presei. Din nepricepere, ori din alte motive, decretul a eșit pe dos. Se pare insă că nici acuma, după numeroasele articole din ziare, după documentata întâmpinare a „Asociației generale a presei", guvernul nu știe ce conține decretul de „ridicare a cenzurei". D. Stelian Popescu, ministrul justiței, a convocat pe procurorii generali șî le-a recomandat ca, cu ocazia aplicării cenzurii, să fie cât se poate de prudenți. Ce se întâmplă insă ? Noul decret al guvernului deferă abaterile de la dispozițiile sale justiției militare. Ce rol au atunci parchetele civile? Acestea au, după decret un singur rol: acela de a exercita cenzura preventivă pentru orice publicații, afară de ziare. Acolo unde există cenzură preventivă, nu mai poate vorba de represiune, pentru că lipsește elementul principal al vinei: publicitatea. Măsura luată de d. ministru al Justiiiei nu îndulcește de loc cenzura ziarelor, cu care nici nu are vreo legătură. ^ ^ _____ Greva metalurgilor din Budapesta Budapesta. 12.— Muncitorii fabricelor de mașini „Korp” și „Kanonius“ au declarat grevă. Aceasta e prima grevă cu caracter economic sub regimul lui Horthy. Din câmpia îndepărtată Ducem veste’ți lumea toată Că’n ogorul greu muncit Grâul tot e încolțit Mai mânați măi. Hai... Către voi stăpânitorii Rută’aduc semănătorii .Liberați pe frații mei Cari seamănă idei“. Mai mânați măi Hăi... @ 111 si pot îmbunătăți transporturile pe C. 1.1. Materialul și lipsa de personal pres ui Chestiunea proastei stări a transporturilor, în special a transporturilor de mărfuri pe căile noastre ferate, continuă de a fi mereu discutată, fără insă a se da și o soluțiune urgentă chestiune. Reaua întreținere a parcului de material rulant —, vagoane și locomotive —, reaua utilizare a acestui material, și mai cu seamă nerepararea la timp a materialului, sunt toate singurele cauze care fac ca transporturile pe C. F. R. să meargă așa cum merg. CUM SUNT ÎNTREȚINUTE VAGOANELE Efectul relei întrețineri a materialului rulant reiese clar din toate statisticile care s’au făcut și se fac, și nu este exagerat când afirmăm că 50 la sută din parcul nostru de vagoane de marfă și vagoane cisterne, devin defecte prin aprinderea osiilor sau ruperea osiilor. Sunt constatări făcute de tehnicieni ai căilor ferate, constatări care dovedesc însă și un alt lucru: netingerea la timp a vagoanelor și mai cu seamă că acei care fac această operațiune sunt lipsiți de pregătirea necesară. Dovadă este că în Ardeal, unde personalul pentru această muncă este recrutat din specialiști, parcul nostru de vagoane nu suferă, sau defectările sunt reduse la minimum posibil. In această direcțiune cei din cărnii administrațiunei C. F. R. au dat datoria să avizeze la măsuri urgente. Nu cu economii de personal sau cu angajare de personal nepriceput, poate fi conservat și bine utilizat materialul rulant al căilor noastre ferate. DAR UtILIZAREA MATERIALULUI? Aceleași cauze rezidă de alfel și la baza relei utilizări a materialului. Nepregătirea personalului pentru o muncă metodică și nepriceperea in parte,—lucrul trebuește spus, — a unora dintre funcționarii superiori, trecuți de la alte servicii la serviciul de exploatare, au creiat situația de azi a transporturilor la C. F. R. Serviciul este făcut pe dibuite, de superiori ca și de funcționarii inferiori, iar rezultatul îl resimte industria și comerțul țării. Fără organizarea unui învățământ tehnic solid, utilizarea materialului rulant C. F. R. nu se va putea face așa cum reclamă și interesul instituțiunei și al avuției noastre economice. MATERIALUL NU SE REPARA LA TIMP Cu toate atelierele de care dispune adminisrația drumului de fier, avem totuși mii de locomotive și zeci de mii de vagoane defecte, care stau cu anii fără a putea fi redate circulației. A trebuit să se recurgă la fabricile Skoda și la altele din Austria și Ungaria, pentru ca cel puțin o parte din locomotivele și vagoanele noastre, să poată fi reparate. Problema refacerea parcului de vagoane și locomotive este mult mai complexă decât poate să pară unora. Ea trebuește rezolvată repede, sistematic și după un program bine studiat pentru că tot ce s-a făcut până azi nu au fost decât paleative. Un denunț grav Ziarul Luptătorul a adresat autorităților un drept o întrebare cu privire la soarta deținutului Ioji Cogan. Înaintat de către parchetul militar din Chișinău siguranței generale a satului, sub învinuirea de atentat la ordinea publică. Luptătorul informat că nenorocitul ar fi fost asasinat. — și, ca atare, cere relațivn celor în măsură să le dea. Am așteptat răspunsul dar, până acum, am așteptat zadarnic. Siguranța generală, d. maior Cernat sau parchetul militar din Chișinău au prin urmare datoria să ne lămurească ce a devenit Ion Cogan, risipind bănuielile ce cu drept cuvânt, prind a se furișa în spirite,’ după cari viața cetățenilor e mai primejduită în birourile polițiilor decât In codri sau pe Bărăgan. Cât va trebui să mai așteptăm? Numărul de amaneu al ziarului CitVINEAȚA, care va apare mîi ne, va conține un mare număr de pagini cu ilustrațiuni tn culori și o bogată materie literară. Cu acel număr cititorii noștri vor primi un frumos calendar de perete. monier N'm’e mai adevărat ca o nenorocire nu vine niciodată singură. După cum am mai remarcat și altădată, după ce că toate ne lipsesc și prea dhilor ne urmărește pas cu pas, pe chilor ne urmărește pas cu pas, pe noi ca și pe alfi. Ard case, mori, fabrici, docuri deporte, gări, focul mistue astfel și ce bruma mai avem. E curat pacostea ălua: era cârn, și din păcate vedea numai până în vârful nasului! E azi și întâmplare și neglijență. Dar trebue să fie și intenții criminale măcar din când în când. In genere autoritățle noastre se arătau foarte nepăsătoare dacă nu chiar tolerante, cu dătătorii de foc. Asta se mai putea pe vremea când ardea din belșugul cel mare. Astăzi însă se impun măsuri drastice împotriva unor atare criminale. Polița să mai lase n'țel in pace pe ăa cari gândesc altfel decât domnii moiștri și să se ție mai seros de coada tuturor criminalior de tot soul, în special de a puitorii de foc. Dacă s’ar prinde câte unul și s'ar da pe mâna justiței te pomenește că arde mai rar. De obicei, criminalii sunt mai fricoși decât s’ar crede, contrar oamenilor de idei. „Escrocheria“ noastră Cititorii își amintesc polemica la care ne-a provocat Viitorul cu prilejul conferinței ținute de d. Vintilă Brătianu la „Institutul social“. Din rezumatul nostru, firește concis, reeșea că d. Brătianu a cerut o restrângere a drepturilor parlamentului, ceia ce Viitorul a crezut necesar să contesteze, poreclind rezumatul nostru drept „escrocherie“. D. N. Iorga, comentând conferința d-lui Brătianu după rezumatul nostru, a fost și d-sa atacat cu violență de Viiturul In Neamul românesc de aseară, d. Iorga publică însă un articol prin care arată că a cerut Direcției „Institutului social“ textul autentic al conferinței și a constatat că ea fusese rezumată exact. D. Iorga citează pasagiile cu pricina din textul autentic al conferinței, din care reese că d. Brătianu a spus tocmai ceea ce am redat și noi. D. Brătianu a spus : „Inițiativa operei de legiferare aparține mai intâiu guvernului. Ea aparține și Parlamentului". D. Iorga răspunde că așa a fost pe vremea când guvernele își fabricau parlamentele; azi inițiativa o are,în rândul, intâiu parlamentul. Concepția d-lui Brătianu implică deci o restrângere a drepturilor parlamentului. Mai departe d. Brătianu restrânge încă mai mult aceste drepturi căci spune: »Actaua din urmă inițiativă, mai cu seamă în regimul votului obste,se fi cu victia complicată a statului, este mai mult de formă. „Parlamentul de fapt insă nu poate contribui in mod continuu la inițiativa legiferării, el nevutând să-si ia asoprit decât controlul initiativei guvernului prin discuție si APROBAREA legilor ca el o prezintă. In această APROBARE el manifestă voința națiunii la așezământul nou la ce i se propune“. Acestea sunt cuvintele d-lui Brătianu. Prin urmare, spune d. Iorga, inițiativa secundară a parlamentului se topește încetul pe încetul. El nu poate decât „aproba“. Și dacă refuză ? La această eventualitate d. Bratianu nici nu vin să se gândească. Dar nici măcar Îngrădirile arătate până acum nu sunt suficiente pentru d. Brătianu, căci mai deperte d-sa spune : „ chiar pentru această luteran parlamentul democratic este intr’o situația delicată“. Va să zică nici măcar atâta! Iar după ce rolul Camerei e redus atât de mult, mai vine și restrângerea prin Senat, care nu-i ales în întregime, și care conține specialiști. De altfel, specialiștii nu trebue să lucreze, asta o face guvernul. E suficientă prezența specialiștilor in Senat. In rezumatul nostru se mai spunea că d. Brătianu crede necesar sa se ia Camerelor dreptul de control, ceea ce ne-a atras tunetele și fulgerile Viitorului. Dar d. Iorga arată acum că vorbele textuale ale d-lui Brătianu au fost: „Un parlament și un deosebi al votului obștesc, nu este organizat pentru a face el singur un atare control. Precum el, după ce a votat legile se desărcinează pe puterea judecătorească pentru a urmări tiplcarea lor, tot astfel el trebuie să treacă asupra unei instituții speciale controlul cheltuelilor Statului". Atunci unde este „excrocheria“ noastră? Și când așa stau lucrurile nu era oare mai bine dacă Viitorul nu mai făcea atâta gălăgie? Când am publicat rezumatul conferinței d-lui Brătianu ne-am făcut o simplă datorie de cronicari imparțiali ai evenimentelor zilei. Dacă d. Brătianu avea intenția să spuie una in cercul restrâns al „Institutului social“ și alta în marele public, nu putea să ne oblige pe noi la complicitate. Dar nu-i era permis să ne atace tn cinstea noastră profesională. I. Acum, grație d-lui Iorga, publi cul are sub ochi textele autentic« și poate judeca de care parte este „escrocheria“. Tot in Neamul Românesc de a» seară a apărut, în legătură cu „escrocheria “ Viitorului, și notița următoare : „După cum poate vedea oricine din EXPLICAȚIA dată de d. Iorga, în articolul de azi, d-lui V. Brătiianu, cu citate din conferința Însăși, BUNA CREDINȚA Și VERACITATEA dârei de seamă din „Dimineața" nu pot fi puse nici un montant la Îndoială, iar calificativul de ESCROCHERIE ar revani mai curând altora". ■*Jan Jinn ’soM*. Câteva probleme mondiale In jirul conferinței din Games Ceasul hotărâtor pentru Anglia (Deja corespondentul nostru din Paris) PARIS, 8 Ianuarie. —> Consiliul mert. ar putea prin amenințarea faasuprem, care i-a început azi șed.n- met să influențeze asupra atitudinii rele n are nicăiri în lume ceea ce noastre politice, atunci la primul se numește aci „o presă bună"4. Una- comffîot militar sau diplomatic ce rele englezești spun că, dacă Putes ar ivi" noi n(,-*TMwnc de partea a& zile cari-L compun ar mitea să cadă jocTMrior Proniei". de acord asupra problemelor de la: Limbagiul acesta este evident ordinea zilii, el ar însemna o dată cum nu se poate mai categorie, în istoria omenirii. Dar din tot ce <*ar nu credem ca să facă mare imse vede, din tot ce se aude și se ci Pasiune aci. Franța nu înțelege să teste nu pare că acordul e posibil. „erezen chestiunea submarinelor Un lucru însă este sigur de pe a ^a.a declarat, ce-i dreptul, că sublim și anume că Anglia, continuă scrie ,a moțiunea prin care Puterile să domineze situațiunea și să aibă Prezențe la Conferința de la lamajoritatea în consiliu. Italia și larlington. se angajează să nu atace ponia merg cu dânsa și se crede că în caz de război și vapoarele de cochiar Belgia ar fi dispusă s’o spună ceea ce ar fi de natură să june. Dar Anglia nu se gândește să mai liiștească puțin, pe englezi să întrebuințeze superioritatea aceasta, pe jteheni, dar și-a rezervat toponim a majora Franța. Ea caută suba dreptul să construiască atâtea căile și mijloacele care pot duce la submarine, câte va socoti necesare un compromis între opiniile ei și PCntru apărarea intereselor sale. Interesele Franței. Va reuși să-l gă 1 Nscî emoțiunea provocată în State, interesele Franței. Va reuși să-l găsească acum la Cannes ? 2ARAȘI CHESTIUNEA SUBMARINELOR re Unite de atitudinea aceasta, putut s’o facă să revie asupra deciziei luate. Cu toată simpatia pe care amerî« . ''u roata simpatia pe care ameți« Dar să lăsăm pentru un moment!oan’î o au pentru Franța, „este de Consiliul suprem și să ne ocupăm ‘ netăgăduit, scrie „Le Journal“ de de alte chestiuni. Vom grupa câteva seri, că o stare de spirit foarte nefapte cari au un caracter general și a căror cunoaștere poate permite să se judece mai bine situația. Iată, de pildă, un extras dintr’un articol al lui „Corriere della Sera“ din totdeauna sincer francofil: „Italia, spune marele ziar milanez, are aceasta de comun acord cu Anglia că, întocmai ca și Anglia, este aproape izolată de restul continentului, fiind o peninsulă cu o desvoltare considerabilă de coaste. De aceea interesele Angliei și ale Italiei sunt adesea identice. Noi nu putem permite ca aici să de fie în puterea lor traficul mării Mediterane, fără să abdicăm deja independența noastră. Prietenia noastră pentru Franța este bazată pa libertatea reciprocă. Dacă Franța, stăpână pe o formidabilă flotă de submarine și liberă, un caz es resbel, stă face vapoarele éi cafavorablă pentru țara noastră se dezvoltă de mai multe săptămâni dincolo de Ocean. Fantele nu mai pot fi trecute sub tăcere.“ Ziarele franțuzești au meritul de a nu trece nimic sub tăcere. Ele reproduc tot ce se scrie rău despre țara lor în străinătate, fără să ascundă nimic. Multe dintr’însele cred că originea „campaniilor de calomnii“, cum le numesc ele, cari se observă într’unele țări aliate în contra Franței, s’ar datora proagandei germane și bolșeviste . Ele cer ca Franța să facă în lumea întreagă o contra-propagandă activă, pentru a contrabalansa efectele celei nemtesti și sav’et’Ce. continuarea în pag. II-a).