Dimineaţa, iunie 1927 (Anul 23, nr. 7361-7389)

1927-06-01 / nr. 7361

Mierc­ur! ! iunie 1827 Literatură - Artă - Ştiinţă CRONICA TEATRALA TEATRUL NOU: „Treaba mea“, revistă în două acte de Nicon, Nican şi Rodin Un excelent spectacol. Aproape surprinzător de bun pentru o com­panie atât de tânără şi faţă de tim­pul scurt in care a fost pregătit. O montare din cele mai alese, costume bogate, decoruri sugestive după schi­ţele pictorului Cornescu, reuşite e­­fecte de lumină şi un balet orga­nizat de profesorul Willy, prezintă publicului o admirabilă revistă de d-nii Constantinescu, Kainer, şi Bo­­tescu, tineri autori cu mult umor, multă vervă şi multă fantezie. Au scris o revistă minunat înche­gată, amuzantă de la scenă la scenă, cu o serie de cuplete nostime şi scene de comedie care dovedesc o remarca­bilă priepere teatrală. F­ără îndoială că actul întâi este cel mai bun prin originalitatea şi ingenioasă desfăşu­rare scenică. Jucată fără cusur de d-nii Pizone şi Kanner revista se bucură de con­cursul artistic al unor excelente e­­lemente ca d-nii Giugariu, Botez, Bliani, Demetriard, Lascu, Şerban, Cre­ţulescu, şi mai are în fruntea inter­pretelor pe Marilena Bodescu-Vlădo­­ianu a cărei grafie şi al cărui ta­lent pentru detalierea cupletelor de mult n’au mai fost atât de bine puse în valoare. Foarte applaudate după fiecare număr sunt d-nele Dodel Stănescu, Sili Vasiliu, Zeltzer Lari Bogdan. D. Schwartzman, la pupitru însu­fleţeşte întregul spectacol care nu poate rămâne al unui cartier, ci poate fi o atracție pentru toată lu­mea de la centru. Ba da h­ei Academia Comunicarea d-lui Şouţu Şedinţa se deschide la orele 3 p. m. sub preşidenţia d-lui prof. Em. Raco­­viţă,. D. Şouţu îşi dezvoltă comunicarea sa despre „Monete ponderabile şi mo­­nete fără pondere, folosite în antichi­tate". Momsen — cunoscutul istoric — a păcătuit în mod capital în contra şti­inţei numismaticei, deoarece, deşi îşi afirma cu multă cutezanţă teoriile sale în acest domeniu, totuşi a comis o eroare fundamentală afirmând că monetele antice au fost monete con­venţionale. D. Şouţu îşi dezvoltă apoi motivele pentru cari crede d-sa că monetele antice a­u avut o valoare pondera­bilă—spunând că aveau originea în ponduri, cu o valoare veritabilă, iar nu convenţională. Monetele convenţionale au apărut cu mult mai târziu, în epoca de deca­denţă a Imperiului Roman, când îm­păraţii au bătut monezi dintr’un aliaj inferior sau monete acoperite cu un strat subţire de argint. Momsen — spune savantul nostru numismat — când nu înţelege rostul unei monete o consideră conven­ţională. Pornind dela acest procedeu com­plect greşit s’a ajuns a se aduna un strat de erori fundamentale, aşa în­cât putem spune că numismatica o­­ficială nu a progresat în ultimii 40 ani mai deloc. Deşi Momsen se bucură de un ma­re renume ca istoric, totuşi dânsul a comis unele greşeli ce-i pun în com­plectă contradicţie cu cunoştinţele is­torica Aminteşte de memoria metrolog­­ului german Fr. Hultsch care a strâns în 2 volume toate textele an­tice privitoare la măsuri şi greutăţi şi spune că opera lui Hultsch este cu mult mai importantă ca aceea a lui Momsen. D. Şouţu termină spunând că re­nunţat a face comparaţia studiilor sale care durează de peste 40 ani cu opera lui Momsen, a cărui operă este, după d-sa „l’erreur a perpetuité"... D. prof Racoviţă, mulţumeşte d-lui Şuţu pentru importanta sa comuni­care, aducând la cunoştinţa Acade­miei că d. Şouţu împlineşte zilele a­­cestea vârsta de 86 ani şi ţine să-l fe­licite în numele înaltei instituţiuni, pentru munca neobosită ce o depune d­ar pe terenul arid, dar atât de im­portant al științei numismatice. Sylv. Cronica muzicală Concertul d-nei A. Cernătescu şi ultimul concert simfonic al stagiunii Mercuri 25 Mai a avut loc în sala Liedertafel un reuşit concert dat de d-ra Cernătescu, a cărei voce de so­prano a fost mult apreciată de un public select, care umplea mica sală de la Liedertafel. Talentul d-rei Cernătescu pare mai propice concer­telor decât scenei şi in această di­recţie ar trebui să persiste. Această cântăreaţă de mare viitor a dat probe de un sentiment verita­bil in arii de Dima, Bizet, David, Grieg, Bemberg, Proch, M. Reger, sacrificând restul programului mu­­zicei de „bel canto“ cu Donizetti, Bellini şi Gounod. Vocea d-rei Cernătescu este foarte expresivă şi posedă o emisiune de sunete de o uşurinţă surprinză­toare. Graţie unei bune educaţii, poate să emită jumătăţi de tente foarte seducătoare. Toate bucăţile au fost cântate cu atâta artă, în­cât publicul nu a fă­cut decât să sublinieze prin nume­roase aplauze succesul frumos al d-rei Cernătescu. A plăcut foarte mult o compozi­ţie, pe care autorul a acompaniat-o el însăşi „Japanisches Regenlied“ de M. P. Dala. » Ultimul concert simfonic de Joi închee seria interesantă a stagiunei 1926—1927. Şeful de orchestră atât de apreciat de publicul nostru, d. Scherchen, a dirijat două compoziţii româneşti, după cunoscuta Uvertură de Weber, la opera Freischuetz. Prima compoziţie aparţine d-lui Robert Cremer şi este adaptată ver­surilor lui Nietzsche „între duşmani" Muzica d-lui Cremer învălue ca o spumă de şampanie frumoasele ver­suri şi dispare odată cu ultimul cuvânt. Tenorul Rabega a cântat cu multă pasiune poemul d-lui Cre­mer. Punctul interesant al programului a fost fără îndoială simfonia pentru orchestră mare de maestrul A. Cas­­taldi. Este o operă frumoasă căreia autorul i-a dat titlul: „L’Eroe senza glorie“. Această compoziţie cuprinde trei părţi: între bine şi rău; între tot şi nimic; între viaţă şi moarte. Bogată ca sonoritate, dispunând de o linie ritmică extrem de suplă, simfonia maestrului Castaldi­ne in­dică o puternică gândire melodică, care domină toată ţesătura combi­naţiilor contrapunctice. Această simfonie pare supranatu­rală şi nu se aseamănă cu nici una; momentele de puternică impresiona­bilitate sunt frecvente, de aceea şi emoţia este fragmentată. Fără ca a­­ceast­ă muzică să corespundă la o explicaţiile sau la o interpretare de intenţii după cum se obişnueşte, ea reprezintă totuşi o filozofie profun­dă, care-i dă dreptul de viaţă. De­­aceea nu putem considera această simfonie ca un joc steril al unei imaginaţii cu toate că autorul nu indică nimic.. De la prima analiză ne dăm bine seamă că marele compozitor nu a căutat numai combinaţiuni de su­nete pentru ureche şi nu a urmărit să rezolve problema de contrapunct; el a fost condus de elanul unei gân­diri fără limite şi numai aşa ne pu­tem explica cum a creat o operă în care putem descoperi nu numai mu­zicantul dar şi omul. „Eroe senza glorie“, este însăşi d-nul Castaldi, compozitor modest care împreună cu maestrul Enescu, formează stâl­pii cari susţin edificiul nou al mu­zicei româneşti. Ovaţiile furtunoase de la Ateneu fac să cadă cuvintele „Senza glo­rie“. Ele aduceau răsplata de re­cunoştinţă şi glorificau pe unul din­tre cei mai de seamă compozitori din ginta latină . In ce priveşte pe d. Scherchen, d-sa şi de data aceasta a dat dovezi de o perfectă înţelegere a conduce­rea unei bucăţi atât de grele şi nu a neglijat nici un amănunt pentru a asigura perfecţia de execuţie. S. m. i. Succesul baritonului Athanasia la Berlin BERLIN (Rador). — Baritonul ro­mân Jean Athanasiu a cântat ca mare succes la Opera de Stat dia Berlin rolul lui Rena din „Ballo in mascherra“. Toate rolurile au fost cântate de cei mai distinși artiști berlinezi, prin­tre cari Frieda Leider, Karin Brân­zei, etc. Deşi publicul berliner este foarte disciplinat şi nu obişnueşte a întrerupe in cursul executării unui act, totuşi entuziasmul a fost atât de mare, în­cât compatriotul nostru. Examenele de la Conservator Luni după amiază a avut loc la Opera Română producţia de fine de an a şcoalei de balet. Au asistat d-nii: Nichifor Crainic,­­ secretarul general al ministerului­­ artelor, Sc. Cocorăscu directorul O­­perei şi un numeros public. Au avut loc diverse exerciţii coreo­­grafice ale claselor superioare diri­jate de d-şoara Dobiewska. In clasa d-şoarei Dobieska s-a re­marcat mica Tamara. Au urmat apoi exerciţiile elevelor d-nei Bălăcescu. Asistenţa a fost viu impresionată de jocul plin de graţie al micuţei Lily Klain în vârstă de 6 ani. CONCERTUL D-REI ANAS­TASIA COSTOPOL D-ra Costopol, care a avut frumoa­se succese în străinătate, s’a pre­zentat publicului românesc, Sâm­bătă seara la Liedertafel, într’un concert de o înaltă ţinută artistică şi o perfectă reuşită. D-ra Costopol posedă o mlădioasă şi întinsă voce de soprană lirică, de un agreabil colorit, foarte studiată şi plină de efecte. Deşi mediul ni s’a părut cam slab, acutele foarte clare au compensat lipsurile dato­rite, poate emoţiei. Excelenta primadonă nu ignorea­ză nici una din legile cântului; frumosul relief muzical al agu­­­ităţilor sale, fioriturile cu care presară bucăţile cântate, arta fină cu care îşi conduce vocea, sunt do­­­­vezi de studiu amănunţit şi de real­­ talent. Păcat că programul greoiu şi în-­­­cărcat, lipsit de muzică specifică şi de bucăţi de efect, a micşorat im­presia frumoasei voci a d-rei Cos­topol, pe care totuși sperăm s’o vo­­pe o scenă mai mare, în spectacole vrednice de d-sa.­ ­ Interim Ştiri artistice Astăseară, Marţi 31 Iunie crt., Tea­trul Naţional reprezintă pentru în­chiderea stagiunei „O scrisoare pier­dută”, nemuritoarea lucrare drama­tică a lui I. L. Caragiale, cu d-na Ma­ria Filotti şi d-nii Ion Petrescu, Ion Brezeanu, Ion Morţun, Mircea Pella, A. Athanasescu, Gr. Mărculescu, Iom Manu, G. Baldovin, D. Grigoriu, etc. Cu această reprezentaţie activitatea teatrului Naţional se închee pe acest an, repetiţiile pentru viitoarea stagi­une începând la 10 August a. c. * Mâine seară, Miercuri 1 Iunie, la parcul Oteteleşeanu, încep reprezen­taţiile companiei Cigalia cu comedia „Agenţia de căsătorii“ de Starck şi Eysler, ce se joacă pentru prima oară în Capitală. Trupa cuprinde elemente de valoare care vor reda Capitalei un teatru de vară pentru comedii, aşa cum am avut pe vremuri frumoasele specta­cole din fosta grădină Bladuzia * Teatrul Cărăbuş de sub direcţia d-lui C. Tănase deschide stagiunea de vară Miercuri 1 Iunie cu revista Zodia parcului de N. Kiriţescu, cu d-nele Zuki Eremia, Nat. Pave­­escu, Violeta Ionescu, Ecat. Vasi­liu, Lizica Petrescu, d-nii C. Tă­nase, Protopopescu Dan, Codruţ, Milian, Giovani, Lorenz. La Teatrul Central se reprezintă astăseară revista „Fiecare cu a lui”. d­imineața* Pagina 3-a Meetingul de aviaţie de la Băneasa Exodul Capitalei spre câmpul de aviaţie Meetingul aeronautic de Dumini­că a avut un succes desăvârşit din toate punctele de vedere. Faptul că aproape 50.000 de oameni s’au deranjat pe o căldură sufocantă, că au preferat curselor şi plimbării obicinuite de Duminică la şosea, spectacolul aerian de la Băneasa, învederează că publicul nostru a început să se intereseze de marea şi importanta problemă a aviaţiei. SPRE AERODROM Meetingul de la Băneasa a pro­vocat un adevărat exod al Capita­lei, spre Aerodrom. Iată de ce de la orele 2 şi până la 7 seara, nici un vehicul, automobil sau trăsură, n’a mai putut fi găsit. Periferiile au expediat şi ele un însemnat contingent şi asta explică pitorescul imensului parc de vehi­cule de la Aerodrom, unde alături de limuzine elegante, se puteau vedea camioane cu cai, birji şi tră­suri arhaice, docaruri cu două roţi, etc. Cetăţenii cari au vrut să econo­misească „gologanii de intrare“ şi să-i convertească în răcoritoare, au preferat să ocupe toate cârciu­mile din preajma Bănesei instalân­­du-se cu scaunele, dealungul şo­selei. Marele interes al tuturor era pa­raşuta. Se puteau auzi: — Auzi mă ! O femee ! Curat pe ea! ! — „Să nu fie vreo şmecherie, o păpuşe de cârpe aruncată din ae­roplan, cu umbrela!“. — „Ci­că este un neamţ care se asvârle de sus cu luleaua în gură!“ Etc. etc. PE CÂMP imensa mulţime împestriţa tot câmpul. O mare de pălării, de toate formele și... sexele, devenite o mare de capete goale, pe măsură ce căldura își arăta efectele. Noroc că organizatorii s’au gân­dit și la asta, instalând un bufet cu răcoritoare. Multe familii au profitat de acest avantaj, transformând o parte din pistă, în „chef pe iarbă verde“. — Trăiască aviaţia română! Şi câte o urare entuziastă pentru fiecare din concurenţii programu­lui. — Ui de-ar începe odată, se văi­­tau oamenii, veniţi încă dela ora 2. S’ar fi crezut că faptul că 10 inşi se urcă, la răcoare, în văzduh, îi ogoieşte şi pe dânşii. PROGRAMUL A început precis la orele 4. Un avion s-a înălţat în văzduh, de unde a lansat o ploaie albastră de manifeste. CONCUR­S DE ATERISAJ A urmat un concurs de aterisaj la punct fix, cu premii, la care au par­ticipat piloţi militari români. Con­cursul a reuşit admirabil. Au fost dis­tinşi cu: PREMIUL I: căpitan Burduloiu, gratificat cu un ceas de aur şi 8000 lei; PREMIUL II: locot. Dumitrescu Paul, ceas de argint şi 4000 lei; PREMIUL III: Plutonier Negreanu; PREMIUL IV: locot. Pâclea; PREMIUL V: locot. Coş. Dar exhibiţia care a însufleţit mul­ţimea, a fost simularea unei lupte aeriene, executată de o patrulă de pa­tru avioane tip „Potez“ şi „Ansaldo“. Au fost înfăţişate toate fazele lup­tei: bombardamentul antiaerian; incendierea unui avion (un nour de fum negru ce înghite aparatul­ şi salvarea pasagerului cu paraşuta. LANSAREA PARAŞUTELOR D-şoara D. Collin, o cunoscută paraşutistă franceză, şi-a luat sar­cina să ilustreze această emoţio­nantă fază. Prevăzută cu un aparat tip ,,Vi­­nay", s’a aruncat, dela o înălţime de aproape 900 metri. Aterizarea s’a făcut în condiţiuni excelente, fără balansuri mari, fără precipitări, spre încântarea publi­cului, care a ovaţionat-o la descin­dere. Acelaşi succes l’a Înregistrat şi paraşutistul german Heinike, care s’a aruncat In două reprize, cu un aparat invenţie proprie, dela o înăl­ţime de 150 metri şi apoi de 650 me­tri. S’au remarcat de către specia­lişti condiţiunile prompte cu care se deschidea şi funcţiona aparatul. AVIATORII STRĂINI Au participat la meeting şi trei a­­viatori străini: francezul Chris­­tiani, pe avionul casei „Loire-Gour­­don — Lesueur”, motor „Jupiter“ , şi italianul Bettalla, pe un avion „Fiat”. Acesta din urmă a uimit publicul cu exhibiţiunile sale îndrăzneţe, vi­ra­lii minunate, loopinguri extraor­dinare. Cu această ocazie trebue menţio­nat şi avionul de vânătoare cehoslo­vac „Avia“ tip B. H. 21, pilotat de d. V. Bican, unul dintre „aşii“ vecinilor noştri, cunoscut ca un recordman în viteză şi acrobaţie aeriană. Primul succes internaţional al a­­cestui îndrăzneţ aviator a fost la Roma, în toamna anului 1926, unde a câştigat în ultima şi definitivă re­priză „Coppa d’Italia” pe un avion similar. Cu un acelaş tip de aero­plan a câştigat premiul întâi la concursul internaţional din Bruxe­­les. . Cunoscătorii regretă că un alt pi­lot, cel mai îndrăzneţ sburător al Ce­hoslovaciei, căpitanul Kalla, fiind chemat urgent la Praga, unde e comandantul şcoalei de pilotaj, nu a putut participa la meeting. Intre orele 6 şi 7, a fost „botezul aerului pentru amatori de... aer curat. Mulţi cetăţeni au avut astfel pri­lejul să guste din fartificul ascen­siunii. * S’au admirat mult curajul şi exhi­biţiile căpitanului Romeo Popescu, căruia publicul i-a făcut o manifest­­aţie de simpatie. # La serbare a luat parte şi prin­cipele Nicolae, care a urmărit cu interes întregul program. REP. D-ra COLLIN PARAŞUTISTUL HEINIKE Ţărănism şi cooperaţie Conferinţa d-lui Ion Mihalache -------0000 In sala clubului partidului naţio­nale­ă­rănesc a vorbit joi, seara, d. I. Mihalache, în faţa unui auditoriu numeros. Conferenţiarul începe prin a arăta că problema cooperaţiei, trebue să intereseze tinerimea. Idealurile sociale sunt astăzi strânse de cooperaţie. La noi cei de jos au realizat totul îndrumaţi de Învăţători şi preoţi entuziaşti. Sta-I tul şi conducătorii au făcut prea pu­ţin pentru cooperaţie. In învăţă- I mântul secundar problema nu e loc; academia cooperatistă e ţinută de cele trei centrale.­­ Noi nu ştim precis cum stă coo- Iperaţia în nouile provincii iar sta­­­tistica în vechiul regat, unde sunt aproape 9000 cooperative, e insufi­cientă; jumătate din cooperative sunt bănci poporale şi în total sunt 10 milioane cooperatori. Cooperaţia răspunde unor necesi­tăţi reale. D. Mihalache după ce face un is­toric al cooperaţiei vorbeşte de pro­gresul cooperaţiei în alte ţări şi la noi. Deocamdată psihologia ţăranului —spune d-sa—se opune cooperati­­zării integrale; simţul proprietăţii individuale e prea viu şi producţia agricolă e astăzi strâns legată de a fost aplaudat în mod furtunos atât agncola e a^tazi »««us ue­­ , personalitatea agricultorului. Incer­în timpul primului act, cât şi mai­­ c^rjte (je a impune o repede coope­­cu seamă după ce a cantat într un t­ratizare au dat greş şi va fi zadar­­mod magistral marea arie din actul unică şi încercarea în această pri­­al patrulea. ______ Ivintă a d-lui Garoflid. Pretutindeni unde există mica proprietate, baza pe care se organi­zează munca rurală e cea coopera­tistă. Cooperaţia de consum s'a desvoltat în ţările industriale am­­plificându-se enorm terenul de acti­vitate. Marea deosebire între coo­peraţie şi capitalism e evidentă, mai cu seamă în ţările industriale sti­mulentul capitalismului e dividen­dul. Prin expediente s-a încercat îm­bunătăţirea stării muncitorilor. Coo­peraţia fiind şi un sistem de edu­caţie se adresează tuturor claselor. Chiar în marea industrie coo­peraţia a găsit calea regiei coo­peratiste, ducând cu succes lupta contra capitalismului. Cooperaţia nu urmăreşte numai profitul, ea face educaţie cetăţenească, ridică cultura şi moralul. Cooperaţia e idealul care trebue să însufleţească pe toţi cei plecaţi de la sate; e un puternic instrument de ridicare a ţărănimii şi orăşeni­­mii. Minorităţile înstărite trebuesc ajunse, straturile lor îmbinate cu ale noastre. D. dr. Victor Jinga, arată măre­ţia ideei şi faptei cooperatiste, opusă, iar în cel superior aproape de tuturor naționalităților. sus- AUR! Minunata Poveste a ge­neralului Johan August Suter de BLAISE GENDRARS anglo-romane Conferinţa d-lui R. Iorga La Academia de Înalte studii co­merciale a ţinut ieri d. Iorga o foarte interesantă conferinţă des­pre „Raporturile anglo-române“. Şedinţa s-a deschis printr’o cu­vântare în englezeşte a d-lui gen. Rosetti care a salutat prezenţa d-lui Scotus Viator. D. Iorga a făcut o amplă expu­nere a istoriei relaţiilor dintre noi şi Marea Britanie, începând cu cruciatele şi sfârşind cu cele mai recente şi mai glorioase dintre fap­tele istoriei universale. S-a ocupat apoi de scriitorii en­glezi cari au trecut şi­ au scris des­pre ţările române. Primul, pe la 1807, e un consul englez dela O­­dessa. Alţii au continuat să se o­­cupe dar nu în studii metodice şi întinse. Nici la noi nu există o suficientă cunoaştere a istoriei şi vieţii po­porului englez. D. Iorga propune o serie întreagă de iniţiative menite ca, printr’o mai exactă cunoaştere reciprocă, să întărească raporturi­le aşa de utile dintre cele două ţări. D. Iorga a sfârşit prin a arăta încă odată rolul de căpetenie pe care-l are Marea Britanie în civi­lizaţia europeană şi a cerut ca apropierea sufletească dintre cele două popoare cari se găsiră în marele răsboiu sub acelaşi steag al aceluiaşi ideal, să se continue pe drumurile paşnice şi fecunde ale comunicărilor spirituale. Un public numeros a răsplătit cu mari ovaţii instructiva confe­rinţa a d-lui Iorga. Institut Social Român Orăşean şi sătean Conferinţa d­lui prof. I. Simionescu D. profesor I. Simionescu a vor­bit Duminică la „Institutul Social Român“, în ciclul conferinţelor „Sat şi oraş“, despre : Orăşean şi sătean. Adevărata caracteristică a ora­şelor stă în felul de viaţă al locui­torilor, marcat de concentrarea vieţii în timp şi spaţiu. Ceia ce diferenţiază specificul o­­raşelor noastre e viaţa lor embrio­nară. D. Simionescu a exemplificat ro­lul oraşelor. D-sa a insistat asupra mediu­lui oraşelor şi, scăzând cota străi­nilor, minoritarilor şi a mahalale­lor, a arătat că rămân, în cel mai bun caz, 6—7 la sută orăşeni ro­mâni din populaţia întregii ţări , 6—7 la sută care deţin cultura ţării! Acest element e format din boe­­rii autohtoni, străinii împământe­niţi şi o parte din populaţia sate­lor atrasă la oraş. Unificarea aces­tor componente e un proces de plă­mădeală îndelungată, care a dat naştere orăşeanului din vechiul re­gat antebelic (căci după război s’a pornit o altă transformare, anume irumperea elementului băştinaş la oraşe). Cu închegarea elementelor orăşeneşti au venit măsurile de promovare a intereselor lor, seria de legi favorabile şi în prim rând culturalizarea. Rezultatul lor a fost un fel de izolare, un egoism citadin şi, mai mult, o înstrăinare sufle­tească de natură culturală. A­­ceasta a avut de urmări diformi­tăţi materiale şi morale, din punct de vedere naţional, care se vădesc dela arhitectura „palatelor“ comu­nale până la vitrinele librăriilor. Consecinţa morală s-a tradus în a­­cea stare de lâncezire, de lipsă de energie pentru asanarea mediului şi gâlcevire pentru iniţiativele lo­cale. D. Simionescu preconiza o recu­legere spre a se concentra energii­le acolo unde trebuie. Cât despre sătean şi sat, confe­­renţiarul afirma că ele formează ţara românească. Ţăranul a rămas arhaic, întocmai ca cel de pe co­lumna lui Traian. Intelectualii ro­mâni, stilizaţi de cultura occiden­tală, stau înaintea săteanului ca în faţa unui sfinx. D. Simionescu a dovedit o iu­bire profundă pentru ţăranul ro­mân, cât şi o cunoaştere deplină şi în amănunte a vieţii sale. Cu multă pătrundere şi înţele­gere d-sa a analizat acuzaţiile ce i se aduc ţăranului: că este leneş, hoţ, beţiv şi viclean. Săteanul ro­mân este o energie latentă. De în­dată ce se schimbă condiţiile, el dă dovadă de valorile ce le întru­pează. Cu exemplificări latente şi cu expunere lirică, d. conferenţiar a dovedit isteţimea ţăranului cu schimbarea mediului. # Orăşeanul şi ţăranul nu sunt nu­mai două lumi deosebite, dar şi două lumi aproape total străine. Starea de fapt e aceasta. Două clase într’un stat, dintre care una suprapusă, nu duc la nici un fel de creaţiune unitară, proprie şi firească a unui popor. Ce rămâ­ne de făcut? se întreba d. Simio­nescu. „Datoria orăşenilor e să în­­tăriască înrădăcinarea cu firea ar­haică şi mai presus să se scoboa­­re la sate ca să transforme energia latentă în energie dinamică. E o necesitate imperioasă naţională şi de umanitate ca un popor arhaic să cunoască lumina culturii, spre a da umanităţii ceea ce poate elu­da din geniul său“. vg. Duminica viitoare va vorbi d. Vintilă Brătianu despre „Solidari­tatea între sat şi oraş în statul român“, încheind ciclul Institutului. ♦ --------0009----—— Citiţi „LECTURA”

Next