Dimineaţa, ianuarie 1930 (Anul 26, nr. 8275-8304)
1930-01-01 / nr. 8275
Miercuri 1 Ianuarie IBM Veninul şarpelui mijloc de întinerire? T. Reust autorul acestui articol, un aprig cercetător al şerpilor ţi care a fost muşcat de 11 ori de şerpi veninoşi. Astfel el a cules o vastă şi nătos nealcoolizat şi neotrăvit de nicotină, e cam acelaş ca a unei doze modeste de cafea, alcool ori alt excitant similar. Veninul de viperă se interesantă experienţă pe care o va poate deci număra intre mijloacele pune in serviciul tratării muşcăturilor de şarpe. Ca să putem răspunde Întrebării din titlu, trebue să fie mai întâti bine stabilt ce-i un mijloc de Întinerire. Credeţi că o ştie ori şi cine ? Eu cred că nu — cu toate că problema s’a pus încă pe vremea Iul Goethe. Prin gura Iul belsebut el Indică In Fanat două mijloace: Munca pământulul pe moşia proprie. „Cu sapa şi cazmaua pământul răscoleşte... Cu hrană simplă Indestulează-ţi trupul... Fără sfială pământul cu gunoae ţi-l Îngraşă... ...Aşa va fi mai bine...“ Cui nu-i convine Insă, să se adreseze vrăjitoarei, da la care va afla mixtura diabolică („de satana născocită, dar pe care el n’o poate fierbe“.) Dar nici acum nu suntem mai departe. Pe de o parte e puternica năzuinţa după moşia proprie şi se laudă merindele crude — sfatul numărul unu al diavolului. — Iar pe de alta ne sânt ochii aţintiţi la lucrărle de înfinarire, caii par a fi Înrudite cu sfatul numărul doi. In documentul acestora din urmă cad şi Încercările de transplantaţiune şi de gâtuire a glandelor, operate de Steinach, precum şi încercările mai modeste de injectare şi hormonii extraşi din glande. Dar aceste o-peraţiuni cari au reînviat ideia de Întinerire, n'au dat rezultatele sperate şi dorite şi omenirea s'a Întors la metodele mai vechi — aceia de a-şi menţine vigoarea prin cinstirea gurii cu gustări fine şi altele conţinătoare de vitamine. Ea se ocupă şi de triburile din Africa de sud-est, e menţionat obiceiul acestor negri de a căuta în caz de muşcătură de şarpe veninos, salva- Afox a» __ . * «rea lor în raporturi cu femeia... Şi mul ^vihza^mat^uferă4 și^e I chiar «•«*» contra otravă nu - ’ “ t e mai folositoare ca alcoolul, în prim ce caz această eroare e mai puţin dăunătoare. Se constată insă ca omul primitiv dă curs impulsiunilor naturale. nete aparentă, care se manifestă mmU ria faiuri v ii ce caz această eroare e mai mii de feluri, In urma surmenării c» „„„„.„.x t, diferitelor centre nervoase. Acest fel de bătrâneţe poate fi combătut prin mijloace de întinerire aparentă. Prin mijloacele cari servesc în acest scop, astăzi nu se mai înţeleg numai glandele ori hormonii lor, ci şi orice otrăvuri — fie ele preparate în plante ori altă substanţă, — sub diversele lor forme, şi cari administrate în cantităţi potrivite, au calitatea de a provoca formarea hormonilor — căci la bătrânii aparenţi glandele producătoare îşi menţin vigoarea, dar au nevoe de un excitant pentru a funcţiona. Una din cele mai cunoscute „răspândite otrăvuri şi care e în acelaş timp un stimulent comod", prin aceasta un mijloc de întinerire d e alcoolul. In realitate e o otravă atât de perfidă şi distrugătoare, încât ţări întregi au renunţat la serviciile lui, introducând regimul „uscat“. Alcoolul se bucură chiar în medicina modernă de multe simpatii şi trece drept „leac universal“, dar mai ales în cazuri de muşcătură de şarpe. In asemenea caz atât medicul cât şi profanul caută salvarea în alcool, acesta din urmă neezitând să facă uz şi de spirt denaturat. Aceasta e o credinţă veche. Totuşi un medic rus a stabilit încă prin 1888, că alcoolul n’are nici un efect tămăduitor în asemenea cazuri, ci doar acela de a mai otrăvi intr’un fel pe cel ce caută salvarea în el. Acum s'a făcut constatarea —mai ales în tropice — că dintre cei muşcaţi de şerpi veninoşi, alcoolicii sunt cei mai periclitaţi. Alcoolul nu e o contra-otravă a veninului de şarpe. Experienţa arată că numai o cantitate suficientă de venin de şarpe are efect mortal, iar o cantitate mai mică, permite celui muşcat să se reintremeze complect, chiar după ce corpul întreg s’a învineţit şi a înţepenit pentru câtva timp. Depinde şi de locul muşcăturii Cu cât muşcătura e mai aproape de organele principale cu atât ajunge şi o cantitate mai mică de venin, iar dacă rana e la un deget, chiar cantităţi mai mari sunt mai puţin periculoase. Deci cel mai bun mijloc de combatere a muşcăturilor de vipere veninoase, este de a absorbi cât mai mult din veninul introdus de acestea. Efectul unei cantităţi mici de ve-nin de şarpe asupra unui corp •de întinerire aparentă Intr’adevăr, efectul unei muşcături uşoare de viperă asupra unui şoarece, e uneori acelaş ca al unei doze de valeriană administrată unei pisici: animalul zburdă şi se tăvăleşte cuprins în mrejele unei voluptăţi nebunatice. Acest fapt, m-a îndemnat să urmăresc efectul veninului asupra oamenilor primitivi, cu constituţia fizică sănătoasă şi bănuelile mele au fost îndreptăţite. In cartea lui von Bryk „Erotismul la negri“ in care, aces- UN SEARPE VENINOS INVENTATORUL * Un aspect al vieţii conjugale in America nici ca soţ, acel ideal de cavalerism sau supuşenie, după cum ni-l Închipuim. Să mărturisim, că fetele au grăbit această schimbare. Au dat peste bord, ca balast inutil, orice sentimentalism feminin şi uneori din păcate, şi stima pentru ceia ce i se părea lăudabil americanului de ieri — cucerindu-şi un foc la soare. Renunţau bucuroase la rolul lor de ederă agăţătoare care duce în umbră o viaţă parazitară. Ba au făcut un pas mai departe căutând să sustragă bărbatului până şi dreptul de petire. Vroiau să ia ele inşite iniţiativa şi să dea ele a înţelege bărbatului ales, dacă, când şi cum, cererea lui va fi acceptată. Tânăra fată, care cere părinţilor băiatului mâna acestuia e deocamdat încă un tip ce-l întâlnim în revistele umoristice, dar ca mâine îl putem întâlni aevea. Apoi tineretul femenin din America e oarecum decadent. „Spooning“ şi „petting-parties" dau natere la un senzualism nesănătos. După părerea generală, Americanul reprezintă tipul soţului Meal. Se aude doar intr’una că Yankeeul Încă de copil a învăţat să fie cât se poate de politicos şi de reverenţios faţă de sexul slab că, de îndată ce se logodeşte, revarsă un torent de giuvaeruri, flori, bilete de teatru etc. asupra alesei inimii sale — presupunând că mijloacele sale i-o permit — şi că, odată însurat, devine aproape un sclav lipsit de voinţă, a cărui singură preocupare este aceea de a câştiga atotputernicii dolari pentru stăpâna căminului său. Iar dacă răsfoim revistele ilustrate, convingerea noastră despre infailibilitatea acestui soţ ideal se întăreşte. II vedem, încărcat cu pachete, împingând căruciorul cu copilul, spre a veni în ajutorul soţiei, sau ajutându-i la spălatul vaselor, cu un şorţ dinainte. Firi sceptice se întreabă totuşi mirate, cum se explică covârşitorul număr de divorţuri? Pe cale logică am ajunge la convingerea, că vina o poartă numai şi numai femeia. Şi Intr’adevăr statistica scoasă de tribunale!« d.'divorţ pr.U In mod 60?JHÂÎSt irefutabil, că în mai toate cazurile de desfacere a căsniciei 75 la sută a fost declarată vinovată femeia. Dar cin» s’ar găsi îndreptăţit după concluzii scoase din cifre moarte, să lapideze pe americana măritată şi s'o socoată lipsită de orice calităţi morale, acela ar greşi totuşi. Accentuăm faptul, că prea puţine căsnicii sunt desfăcute pentru adulterul soţiei. Femeia necredincioasă e dispreţuită şi nu America. In noul continent soţii divorţează razilor „boy-friend“ pe şosele izolate nu e de natură să sporească stima bărbatului pentru femee — despre orgiile In ,,road-houses“, cârciumile rău famate, In care alcoolul joacă un rol însemnat şi funest cu tot regimul prohibiţionist, să nu mai vorbim. Toate acestea contribuesc să dea relaţiilor dintre cele două sexe o notă mai liberă. Să ne prindă oare mirarea, că viitorul soţ nu mai vede în grijapentru cauze de o gravitate mult ca fiinţă plăpândă, rezervată, deinferioară adulterului, pentru flea- ‘ ritoare de scut, pe care o peţeau cumulteori şi aceasta e poate blestemul ce apasă căsnicia americană, că se desnoadă mai uşor, decât se , înoadă. De acela Yankee-girl-ul, care dă buzna în căsnicie, orbeşte, cu un valgon de iluzii, se decide atât de lesine, să fărâme lanţurile, când viaţa o aduce la realitatea prozaică. O femee divorţată are în America exact aceleaşi şanse ca şi fetele nemăritate. Eau credeţi poate, ca Peggy lore nu se mai bucură de aceiaşi consideraţie In societate, pentru că după şease săptămâni de căsnicie cu contele suedez (cel de-al patrulea soţ al frumoasei Peggy) şi-a reluat legalmente libertatea ? Nu e de mirare deci, că americana preferă să ia asupra-şi vina, spre a obţine divorţul, decât să continue o viaţă despre care crede că nu-i mai poate d® nimic sau aproape nimic, strămoşii şi faţă de care cavalerismul era o datorie elementară ? In girlul de azi, americanul vede o excelentă tovarăşă de joc şi sport, faţă de care nu trebue să te jenezi, prea mult, nici chiar atunci, când într'o bună zi o iei de soţie. Timpurile noul creiază tipuri noul Soţul american veşnic galant, care nu cunoaşte altă plăcere, decât să satisfacă toate capriciile doamnei, e o figură de ecran.,"In realitate soţul de astăzi e de multă vreme o copie a vremurilor oţetite, zdruncierătoare de nervi in care trăeşte el. Presa se tângue de acel „moral insanity“ al tinerei generaţii, dar cu maxime ieftine cari nu arată nici o eşire din labirintul întortochiat, nu stârpeşte răul. S-o spunem pe şleau: Yankeu] de astăzi nu mai e nici ca logodnic, H. Y. - I M|. ... -»-8 Manualele auxiliare ale învățământului secundar Nouile modificări — salutare de ■ mulare limpede a lor — a fost din altfel — aduse programei învăță-»cele mai rodnice în pregătirea elementuilui nostru secundar, în deo- j vilor. »ebi cela privitoare la examenele de1 Orice încercare meritorie în acest bacalaureat şi admiterea în cursul domeniu merită să fie sprijinită în superior de liceu, au impus profesorilor de specialitate grija alcătuirii unor manuale care să răspundă nevoii de pregătire a elevilor spre a face faţă nouilor examene. Intr’adevăr elevii sunt deprinşi In cursul studiilor lor, si pregătească fiecare materie în parte, iar exame-letariat intelectual, cum şi afluenţa nul de admitere şi cel de bacalaureat, tot mai mare a tineretului către încet o privire sintetică asupra princi- j văţătura superioară — ridică a propaielor materii de învăţământ. Fr‘blemă extrem de importantă pentru veste, e foarte greu elevului, care a*şcoala românească, asimilat date peste date în mod frag- In fiecare an prin măsurile de restrângere a liceelor şi depopulare silită a claselor spre a le face apte condiţiilor pedagogice — numărul elevilor pregătiţi In particular devine tot mai mare. Dascălii învăţământului secundar au datoria sa se gândească la mijloacele cele mai propice pentru a se da putinţa şi acestor elevi — să se bucure măcar de o parte din privilegiile, pe care le au cei cari urmează regulat cursurile secundare sub îndrumarea zi de zi a profesorilor. Şi problema se pune îndeosebi pentru învăţământul limbilor străine: franceza, germana, latina, etc. îndrumătorul elevului la limba franceză pentru clasa treia secundară (băieţi şi fete), versiunea românească a povestirilor, anecdotelor şi fabulelor cuprinse în manualele d-lor I. A. Gândirea, Leaufcey şi Alesseano, d-nei Elena. Rădulescu-Pogoneanu, d-ilor Charles Drouhet şi Al. Beliş, este o lucrare binevenită, care poate servi de minune tuturor acestor elevi. mentar, să desprindă pentru proba scrisă şi orală, nota generală, pe o ■cărei reţinere se pune preţ la aceste examinări. îşi era firesc ca profesorii să încerce alcătuirea unor manuale în care cunoştinţele, sintetizate în conformitate cu prevederile programei, să evidenţieze preocuparea de a sublinia GENERALITĂŢILE. In modul acesta elevii au un îndoit profit: pe de o parte revăd laolaltă toate materiile de căpetenie într’o expunere succintă, a cărei condiţie esenţială este claritatea; pe de altă parte, elevii se deprind repetind materialul acesta expus unitar şi rezumativ, să formuleze judecăţi normative. Pentru aceste motive am apreciat, iniţiativa acelui mănunchi de profesori în frunte cu d. Petre Ghiaţă, care a purces la întocmirea unor asemenea manualeca cel de „Cunoştinţe generale pentru bacalaureat“ şi „Manualul Sintetic“ pentru examenul de admitere în cursul superior); rezultatul acestei munci de anatematizare a cunoştinţelor « tot trucât răspunde unei reale nevoi a învăţământului secundar românesc in noua sa fază. Dar aceasta este numai una din laturile învăţământului nostru, tendinţa de a micşora tot mai simţitor numărul liceelor din ţară, spre a evita crearea unui proION GIREŞU profesor OIM.NEATA LUI noua biografie romanţată scrisă de luări M apare în Adevărul Literar şi Artistic care şi-a asigurat drepţii! exclusiv de publicare pentru România Primul capitol Vineri 3 Ianuarie VEŞTI De la noi şi de aiurea Testamentul lui Lord Byron a fost vândut, la o licitaţie şi a fost adjudecat pentru suma de 120 de lire sterline,aproximativ o sută de mii de lei, în monedă românească. Chesterton despre Kipling: Intr’un studiu publicat de „Revue Universelle“, autorul „Numitului Joi“ Închină câteva pagini lui Kipling care „a contribuit să recucerească provinciile pierdute ale poeziei". „Adevărul“ —spune tot Chesterton In articolul său, — e că explorările şi cuceririle micşorează lumea. Telegraful şi vaporul micşorează lumea. Nu e decât microscopul care o măreşte. O nouă Academie. Ea e menită să grupeze, într-o asociaţie, ce şi-a ales sediul la Paris, pe literaţii şi artiştii aparţinând rasei latine, cu scopul de a cultiva şi propaga gândirea latină în domeniul literelor şi artei. Titlul ei a fost ales pompos şi tradus, fireşte, în latineşte: Academia latinatis excelendae inter latinas gentes instituta. Şi acum, după stabilirea acestui pedant titlu, lung cât un program, s’o vedem la lucru!... * Vitrina librăriei s’a îmbogăţit !!a cursul ultimelor săptămâni cu încă un volum al d-lui Ionel Teodoreanu, — Balul mascat, — şi unul datorit d-lui C. Ardeleanu. „Am ucis pe Dumnezeu“. Două volume ale d-lui Tudor Arghezi vor apare curând. ★ După moartea lui Clémenceau : Moartea lui Clemenceau n’a produs numai durere in Franţa şi regrete ir lumea întreagă. A pus şi Academii Franceză, al cărui membru era, în faţa unei chestiuni noui: cine-i va fi succesorul ? Clemenceau era titularul celui de-al treilea fotoliu, ocupat între alţii pe rând, de către abatele Gedoya, cardinalul Bernis, abatele Sicard de Frayssinous şi Cherbuliez, căruia o urmă Emile Faguet, predecesorul imediat al lui Clemenceuxi. El era al 13-lea titular al fotoliului. II păstrase vreme de 11 ani, când media obişnuită era de 21 de ani. Totuşi n’a fost el singurul cfficiia i-a aparţinut atât de puţin locul dela Academie. Recordul îl deţine L.Cousin care ales în 1679, fu înlocuit peste 10 ani de către Mimeure. Recordul lungimei de durata îi deţine cardinalul de Bernis: 59 de ani. Se adevereşte vorba lui S. F. Nicolai că „intre alţii, feţele bisericeşti trăesc mult“. Aleşi intri aceeaşi zi la Academie, Glemenceag şi Focib mor în acelaşi an. Sunt singurii cărora moarte au deplâns-o anul acesta Nemuritorii, căci Francois de Curel a murit in 1928. Şi acum succesorul lui Clemenceau: Nu e vorba, bineînţeles, să se dea acuma nimic. Vacanţa dealtminteri va fi declarată de abia peste câteva săptămâni. Totuşi, Nemuritorii se gândesc la unele nume, poate la d. Herriot. Se vorbeşte de asemeni despre Tardieu ca şi despre Léon Berard, fost ministru al Instrucţie publice ca şi d. Herriot — şi, pe vremea dezbaterii reformei invăţnîntului in Franţa, adversarul acestuia. ★ Poezie nominalistă: In 1923 a apărut o carte a lui André Salmon: PARIS 30 (Rador). — Ministrul Chinei la Paris a comunicat ministerului de externe dorința guvernului chinez de a suprima drepturile exteritoriale ale unor puteri străine. Guvernul francez și-a rezervat răspunsul, cerând totodată unele precizări. Se crede că în principiu Franţa va accepta „Prikaz". Poetul—cel puţin aşa în suprimarea regimului extern odefineşte Gabriel Bounoure — este rialităţii, de îndată ce guver.... .nul chinez va fi organizat normal, „nervos şi mângâetor, crud şi fantastic, fulgurant şi felin“. Și în „Nouvelle Revue Francaise" —acelaș critic adaogă: „.A ceasta poezie modernă (a event- VARȘOVIA, 29 (Rador). — 'iul polon a acordat agremen in noul ministru sovicttcjfl la, d. Antoni Owsioronk^B :.nim ministru al Sjfliovno. B1BLIOF, Pag. 3-a Soţul american ! Mişcarea intelectuală CARTINOUI Fulmen -Laura Cum să ne îngrijim corpul şi faţa Cu toate că femeia a luptat totdeauna împotriva atingerii brutale a anilor, căutând a-şi mări farmecele personale, acordate de natură, se pare insă că niciodată această luptă lui a fost mai intensă, med raţională, mai sprijinită pe ştiinţă, ca In epoca ce trăim“ — îşi începe autoarea, apreciata ziaristă şi scriitoare, d-na Fulmen Laura — primul capitol din interesantul său volum. D-na FULMEN LAURA In perfect acord cu autoarea, vnem să relevăm utilitatea apariţiei cărţii sale de sfaturi practice pentru îngrijirea corpului şi a feţei, o culegere de reţete eficace, simple şi prea puţin costisitoare pentru dobândirea idealului estetic, visat cu drept cuvânt de toate femeile. Un fizic cultivat este un „atent“ in viaţă, în lupta pentru existenţă femeia are datoria de a-şi menţine darurile fizice, cu care a înzestrat-o natura sau să şi le corecteze, atunci când firea n’a fost prea de darnică cu ea. Ambele categorii de cititoare vor găsi în cartea d-nei Fulmen-Laura sfaturi preţioase în vederea acestui scop. Bazându-se pe principii de ştiinţă şi igienă, autoarea dă şi indicaţii judicioase despre modul de alimentare, despre cura de slăbit şi îngrăşat, etc. Cunoaşte „arta de a se îmbrăca“ şi generoasă, comunică şi cititoarelor cum să procedeze în alegerea unei toalete — fiind ştiut că îmbrăcămintea joacă un rol covârşitor în impresia ce-o produce femeia. Dar volumul d-nei Fulmen-Laura nu e un arid tratat de estetică ci o carte plăcută, în care idealul estetic se îmbină cu acel etic. „Fiţi bune, calme, blânde, tolerante şi zâmbitoare!“ — recomandă autoarea cititoarelor, şi veţi deveni frumoase, veţi părea veşnic tinere. D-na Faimen nu recomandă o miraculoasă tinctură sau dragă universală, care să vindece deopotrivă migrena, pistruii, coşurile, bătăturile, să fie depilatorie şi să vindece în acelaş timp chelia. Metodele ei psihofizice sunt individualiste, iar reţetele ce Ie dă d-sa inspiră o Încredere pe deplin meritată. Ingredientele recomandate de d-sa nu pot da decât rezultate satisfăcătoare, deoarece sfaturile sale inseşi sunt o fericită îmbinare a reţetelor bunicelor noastre cu roadele ştiinţei cosmetice moderne. In afară de aceste sfaturi, gospodina găseşte în cartea d-nei Fulmen- Laura şi o călăuză practică pentru evitarea sau remedierea micilor catastrofe casnice (pete de cerneală, rugină, conservarea blănurilor, a covoarelor, etc. etc.) aşa încât volumul constitui un ,dar binevenit de sărbători la toate casele. E. M. mentului par a stmfit-o gazelinul care este In Salmon, degajându-se din întâmplările mărunte şi fără nume. Poet nominalist, lui André Salmon ii place să-i dea acest nume“--. Şi Gabriel Bournoure defineşte astfel poezia nominalistă: ,ySe dă acest nume poemelor care nu conţin nimic din versurile acelea tn care s’ar părea că se realizează o esenţă, tn care generalitatea imperioasă a formei impune un fel de regalitate a inteligibilului, face să domnească suveran eficace şi totuşi goală! Ideia, cuvintele poetului nominalist vor fi cele mai instante, mai fluturătoare, mai puţin conrupte prin adăugirea gândurilor abstracte sau a „şicului literar“. Şi totuşi nu o reînviere a impresionismului. André Salmon declară în „Prikaz“: „Aruncarea la o parte, cu plăcere, orice intenţie de a glorifica, condamna, de a face absurd faptul care trebue acceptat pe planul minunat...“ E singurul poet —declară Bounoure —„care a ştiut vorbi despre revoluţie fără tumbe umanitare — care a ştiut vorbi de vremea următoare răsboiului fără să întocmească un discurs asupra inzeriiilor timpului. Amintirile lui Pierre Foucher (1772—1845). — Mulţumită cărţii „Victor Hugo povestit de către un martor al vieţii sale“, toată lumea cunoaşte numele lui şi fizionomia lui Pierre Foucher, socrul marelui poet. Dar nu se ştie că el a lăsat „Amintiri“ inedite. Prin îngrijirea d-lui Louis Guimbaud, specialist in studiile romantice, o parte din aceste memorii au apărut. Aceste curioase documente au fost publicate in volum. Lucrarea este precedată de un studiu foarte documentat în care Louiss Guimbaud a reconstituit atmosfera familiară în care trăia poetul „Odelor“. Şi se pare că nu se poate studia viaţa lui Hugo, fără aceste ,„Amintiri“. Familia regală la Iaşi IAŞI, 30. — Regina Maria, ex-regina Elisabeta a Greciiei şi principesa, Ileana au sosit astăzi la Iaşi şi au făcut o vizită mitropolitului Pimen, unde li s’a oferit un ceai. Ex-regina Elisabeta n’a putut participa la vânătoarea din Poeni, daoarece s’a îmbolnăvit. A fost chemat la castel d. dr. Apter din Iași. Astăzi regina s-a restabilit şi diseară familia regală va pleca cu un tren special spre Bucureşti. China suprimă drepturile exteritoriale