Dimineaţa, octombrie 1932 (Anul 28, nr. 9254-9285)

1932-10-01 / nr. 9254

Sâmbăta I Oct. 1932 Curiozităţi din lumea largă O stradă din New-York, după reprimarea unei mişcări DE ABUREA ŞI DE AICI In sfârşit, un început! In sfârşit, cetăţenii Bucureştilor, cam­ de ani de zile imploră prin coloanele ziarelor dreptul la odihnă, au fost as­cultaţi! In sfârşit prefectura de poli­ţe, care s-a mai sezizat şi în alte rân­duri, pur teoretic însă de calamitatea zgomotului din Capitală, a pus de a­­ceastă dată tema precisă, apucând tau­rul de coarne şi apelând la colabora­rea activă a celor molestaţi. Faptul că circulara prezintă totuşi unele lacune, asupra cărora vom reve­ni, are mai puţină importanţă. Suntem convinşi că lipsurile se vor îndrepta. Ceia ce importă e că s‘a făcut ceva. S‘a realizat un prim pas întru reglementa­rea vacarmului infernal, caracteristica oraşului, care, nu numai că nu va pier­de nimic din caracterul lui de metro­polă, dacă se va disciplina puţin, ci dimpotrivă, abea atunci, când se res­pecta anumitte norme elementare de bună cuviinţă socială (căci la aceasta se reduce în fond chestia înfrânării zgomotului) se va pune în rândul ma­rilor centre europene. Am făcut această remarcă pentru cei­­ cari-şi închipue că zgomotul de orice natură este inerent unui oraş mare şi care, când te plângi de neliniştea. Ca­pitalei noastre, îţi dau binevoitorul sfat: Mută-te, dom’le , în provincie, acolo ai linişte. Liniştea târgului provincial este însă lucrul cel mai decepţionant, cel mai apăsător, creiază o stare de spirit şi de nervi intolerabilă, ca orice compromis, căci e produsul hibrid al calmului bi­nefăcător de la ţară şi simulacrul de viaţă, parodia vieţii metropolei. Dar a­­ceastă viaţă intensă a metropolei, me­nită să constitue un tonic vivifiant pen­tru spiritualitatea organismului nu tre­­bue să ajungă la rândul ei o caricatu­rizare diabolică, cum se întâmplă la Bucureşti. Zgomotul oraşelor mari e ca şi anumite otrăvuri. In doze raţionale stimulează energia, înghiţite fără soco­teală, te duc la balamuc sau la cimitir. Toate acestea pare să le fi înţeles prefectul de poliţie, dovadă noua lui cir­­culară, care desigur îi va atrage simpa­tiile unui numeros public chinuit zi şi noapte de orgia zgomotelor bucureştene şi antipatia oamenilor mărginiţi, pentru care orice legiferare ce le îngrădeşte autocraţia cetăţenească e o jignire personală. Pentru prima­ oară se face apel la oa­menii înţelegători, dându-li-se posibili­tatea să intervină personal pentru pe­depsirea contravenienţilor circulării A­­ceasta înseamnă, că începe o nouă eră pentru Bucureşti, era civilizaţiei urba­ne — cu o singură condiţie: cetăţenii să se folosească cu bun simţ de arma ce li se oferă pentru apărarea liniştei lor.Căci vedeţi dv. românul şi bucureş­­teanul mai cu seamă, face gură când ii sare ţandăra, dar când e la o adică, când e să facă un demers eficace, se lasă păgubaş. Călătorul din autobuz, asurzit de claxonarea desnădăjduită a şoferului, să nu-şi zică: „Ei tot mă dau j­os la prima staţie, ce să mai protes­tez!" — ci să-şi spună, că mâine poate /Va străbate oraşul de la un capăt la ce­lălalt, alegându-se cu o boală de tim­pan şi că dacă protestul nu-i mai prieş­te lui, foloseşte celorlalţi, cari se vor urca de acum încolo in maşină. Să nădăjduim că in curând va veni şi rândul reglementării strigătelor atât de variate ale precupeţilor, limitându-le la anumite ore, sau desfiinţându-le complect şi că în locul noţiunei vagi, Orchestrele şi bandele de lăutari nu au permisiunea de a cânta sub cerul descoperit, decât până la ora legală, care va fi aceea a eşirei de la teatre se va fixa o oră precisă, în prima j­u­­mătate a nopţei. E. MARGHITA lin automobil pentru preumblarea câinilor Diogene modern Deşi nu mai există criză de locuinţe propriu zisă, se găsesc, imitatori ai fai­mosului filozof grec, adăpostit într-un butoi. Doi soţi germani au trăit într'un polo­boc (exact, ca in basmul lui Grimm), timp de şapte ani, au cutreerat 22 de ţări, iar doamna a dat naştere unei fetiţe în această locuinţă improvizată. D. Leopold Karl Lanz şi soţia lui Florina au hotărât în 1925 să voiajeze. Dar nu dispuneau de nici­ un vehicul. Au cumpărat deci un mare poloboc, i-au pus pe roţi, au cumpărat un mă­gar şi o mână birjar! Astfel soţii Lanz au călătorit prin Europa, Siria, Palestina, Egipt, iar a­­cum se anunţă că se află la Rio de Janeiro. Te pomeneşti că polobocul-minune le-a servit şi de barcă nu-i mai lipse­şte acum decât o elice şi o nacelă Şi nu e esclus ca butoiul să şi zboare! Amazoanele Braziliei Sub conducerea unui englez şi a unui brazilian o expediţie a plecat în căuta­rea ‘ colonelului Fawcett, plecat el în­suşi în 1925 pentru a explora o regiune necunoscută în statul Matto-Grosso. S‘a răspândit legenda că in această junglă braziliană trăeşte o misterioasă popu­laţie albă, dominată de femei. Aceste amazoane s-ar adăposti în nişte fortifi­caţii iar statul lor pr­­edă — zice-se — mine de aur de o bogăţie incalculabilă. Se pune acum întrebarea: Ce a deve­nit colonelul Fawcett? A fost ucis de amazoane sau sedus de ele? D-na Piccard decorată La universitatea din Bruxelles s-a organizat o serbare în cinstea lui Piccard, la care a luat parte prinţul de Coroană al Belgiei, prin­ţesa Astrid, reprezentanţii guver­nului şi elita societăţii. După un dis­curs solemn, moştenitorul Coroanei a înmânat soţiei profesorului Pic­card, Crucea de cavaler al ordinului Leopold, drept recunoştință pentru spiritul de abnegare de care a dat dovadă cu ocazia sborului curagios al soţului său. Ultimul pescuitor de lipitori La Arles, în Franţa, a murit re­cent, la o vârstă înaintaă ultimul pescuitor de lipitori. înainte vreme pescuitul lipitori­lor era practicat cu asiduitate în ţnuturile arlesiene. Aceşti pescui­tori nu trăiau, evident, în lux, dar îşi scoteau totuşi existenţa vân­­zânduşi prada farmaciştilor din Arles şi împrejurimi. Cele mai mari lipitori cântăreau între cinci şi zece kgr. mia, cele mai mici, 500 grame, dar numai cele mijlocii erau admi­se, căci întrebinţând pe cele mari bolnavii riscau să se aleagă cu răni iar cele mici erau socotitie inefea­­ce. Pe la mijlocul veacului trecut, pe­­scuitorii au trebuit să se lase de meseria l­or, căci lipitorile au în­ceput să fie crescute artificial, în­cercare care a dat rezultate exce­lente. Acum, după cum am spus, a mu­rit la ultimul reprezentant al ace­stei bresle pitoreşti: pescuitorii de lipitori*. ASPECTE DE TOAMNĂ* Bărbaţi manechini In Argentina exxstă manechini bărbăteşti, care îşi câştigă existen­ţa plimbându-se pe bulevarde, im­pecabil îmbrăcaţi. Fiind aleşi din­tre bărbaţii cei mai frumoşi şi mai distinşi, având o alură elegantă, ei stârnes curiozitate. O etichetă dis­cretă indică celor nteresaţi adresa croitorului, unde a fost confecţio­nat costumul ireproşabil. Otrăviri cu plante veninoase Acum câtva vreme copilul unui vatman de tramvai din Viena, cu­legând şi mâncând nişte boabe din­­tr’o plantă otrăvitoare sădită in curtea unde locuia, a murit în chi­nuri groasnice. Cazul s’a repetat acum la altă clădire municipală. Copilaşul Erich Dietrich în vârstă de cinci ani, mân­când nişte boabe dintr-un arbust sădit în curte şi bând apoi apă, a fost cuprins de vărsături, a căpătat febră mare şi a leşinat. Sunt spe­ranţe că copilul va fi salvat. Auto­rităţile au fost sesizate de acest caz şi probabil că plantele decorative otrăvitoare vor fi scoase din grădi­nile clădirilor municipale. Devotament de frate Un locuitor din Alster, lângă Wei­mar, fiind condamnat la închisoa­re şi temându-se că în lipsa lui a­­facerile să nu sufere, şi-a trimis fratele mai mic la închisoare, pen­tru a ispăşi pedeapsa lui. Fratele a fost de acord ca să se sacrifice.­­ Trucul a fost însă descoperit şi cei doi fraţi vor apare în curând in fața tribunalului. DIMINEAȚA I Copil din flori Cetitorii işi amintesc de crima de­­scoperită în apropiere de Lyon: ca­davrul unei fetiţe a fost găsit in­­tr’un puţ. Mama copilei a mărturi­sit că a aruncat fetiţa in cisternă, iar acuma a declarat că a ucis co­pila şi a aruncat apoi cadavrul in puţ.Mama criminală voia să scape de micuța care era un copil din flori. Uciderea călăului din Bulgaria In strada Țiganilor din Sofia a fost ucis la o încăerare politică, că­lăul bulgar Husein Casar. El a exe­cutat numeroase decapitări în spe­cial după atentatul asupra catedra­lei Sfintei Nedelia în 1925. Ucigașul n’a putut fi găsit până acum. O carieră frumoasă D. Mayer Levy a debutat în viaţă la argat la vârsta de 16 ani, câştigând trei franci pe săptămână. Astăzi, în vârstă de 35 ani, e proprietarul a patru imobile la Londra, iar chiria îi asigură o rentă anuală de vre­o două milioane lei. D. Levy are speialitatea­­ sau mai bine zis a avut-o, căci intenţionează să se retragă din afaceri şi să facă un voiaj in jurul lumei împreună cu soţia lui, de-a cumpăra lucruri fără nici o valoare pentru alţii. Astfel in 1927 oficiul de război a pus în vânzare un stoc de 250.000 perechi de încălţăminte în care do­minau numerele mari, dela 49 în sus; în plus în acest stoc erau mai multe ghete pentru piciorul stâng decât pentru cel drept. Bine­înțe­les că marfa n’a găsit amatori, a­­fară de unul singur: Mayer Levy, care deveni posesorul stocului, plă­tind doi franci perechea de ghete. Cumpărătorul a procedat la transformări savante şi după nouă luni cele 250.000 perechi de încăl­ţăminte au fost plasate în între­gime pe pieţele sovietice şi afgane. încurajat de această tranzacţie lucrativă, d. Levy s-a specializat în cumpărarea echipamentelor militare scoase din uz. Datorită lui, şapte mii de căciuli vechi s’au schimbat în carpete de pat. Tone întregi de piei de miel destinate soldaţilor en­glezi in tranşeie au fost transfor­mate în papuci confortabili şi în veste călduroase. Haine de piele de o­ înfăţişare deplorabilă au fost re­făcute şi revândute ca haine noi. Mii de metri de pânză impregnată, fabricată pentru muncitorii uzine­lor de război, au devenit haine de lucru pentru mecanici, de o trăinicie fără pereche. In sfârşit d. Lewy ştia să utilizeze orice lucru spre profitul lui, iar acum, la vârsta de 35 ani, se bucură de roadele ingeniozității sale. Descoperiri arheologice la Mangalia MANGALIA, 29.­­ Cu ocazia unor săpături făcute pe terenul d-lui avocat Gh. Aldea, la o adân­cime de 4 metri s-a descoperit o anforă de 2 metri înălţime şi 1 metru diametru. Obiectul descoperit este bine conservat şi a fost donat de pro­prietar muzeului de antichități din localitate. Un nou raid cu barca al lui Aliain Gerbauld MARSILIA 28, (Rador). — Navi­gatorul solitar francez Aliain Ger­­bault, pe bordul bărcii „Fără nume“ a părăsit vechiul port al Marsiliei la remorcă. Eșind in larg, a ridicat pânzele, îndreptându-se spre Vest. El a refuzat să declare localitatea înspre care se îndreaptă. ★ MARSILIA, 28. (Rador). — Navi­gatorul francez Alain Gerbault, pe bordul bărcii care ii poartă numele, a plecat intr un raid spre America. Alain Gerbault va vizita Tahiti, Insulele Capului Verde, Antilele, Panama și va merge probabil până în Polinezia. A apărut număr nou REALITATEA ILUSTRATA VOT NUL Acum câteva zile, doi deputaţi cuzişti — confundând, probabil, bu­fetul Camerei cu o mustărie perife­­rică — au bătut pe un deputat e­­vreu. Comisia de disciplină a Came­rei, judecând faptul, a decis exclu­derea pe un număr de şedinţe a celor doi bătăuşi. Am socotit — şi am scris aici — că sancţiunea este prea blândă, faţă de gravitatea ac­­tului săvârşit. Miercuri Camera trebuia să ratifice cu votul ei hotărîrea comisiei de dis­­ciplină. După indignarea cu care unii fruntaşi ai opoziţiei înfieraseră în şedinţă isprava cuzistă, după ve­­hemenţa cu care oficioasele de par­tid veştejiseră faptul în sine — nu mai încăpea îndoială; vinovaţii tre­buiau să-şi primească pedeapsa, cu atât mai mult cu cât pedeapsa era extrem de blândă. Aşa s’ar fi petrecut lucrurile, în­­tr-o ţară cu sentimentul demnităţii parlamentare, într’o ţară în. care lo­­gica îşi are rostul ei bine definit. La noi, s’a întâmplat dimpotrivă. Pusă la vot, hotărârea de sancţio­nare a scandalagiilor n’a întâlnit qvorumul necesar. Votul a rămas nul. Explicaţia? Simplă. Partidele au protestat prin oficioasele lor, fi­indcă faţă de lume se simţeau o­­bligate să protesteze. Dar chemate să voteze, au votat pe furiş împo­­triva escluderii, adică pentru cei doi bătăuşi. Câţiva, mai şmecheri, s’au abţinut. Ca şi când in privinţa a­­ceasta ar încăpea tactica măruntă a abţinerii... Din două, una. Or, ceia ce au făcut deputaţii cu­zişti e corect, parlamentar şi civili­zat — şi, în acest caz, ce rost mai au protestele din şedinţa publică sau din gazetele de partid? Or, ceea ce au făcut deputaţii cu­zişti este incorect, neparlamentar şi sălbatec — şi atunci, de ce abţi­neri ridicule şi voturi pentru absol­virea vinovaţilor ? Cum se împacă votul nul de ieri, dovadă de periferică solidaritate cu bătăuşii — cu protestele indignate din Cameră şi din presă ? O atitu­dine hipocrit civilizată pentru pu­blic, adică în presă şi in desbateri— şi una sincer huliganică acolo, în faţa urnei ? O lămurire se impune. Fiindcă trebue să se ştie un lu­cru : nu este în joc deputatul evreu Landau. Este în joc prestigiul par­lamentului. Dacă deputaţii nu sanc­ţionează pe cei doi agresori, atunci rămâne bine stabilit: la bufetul Camerei, se poate bate în voe, ca la Obor sau în Dealul Spirei. Acesta este punctul de vedere al Camerei ? Să-l spună limpede. Să se tragă o linie hotărâtă de demar­caţie între sălbăticie şi civilizaţie. Jo­cul pueril al celor două atitudini — una occidentală, pentru faţadă , alta huliganică, pentru interior — VIAŢA POLITICĂ dreptul „pentru“? Vrem să ştim, deci, dacă se pre­lungesc până sub cupola din deal anume metode pe care le știam fi­xate între zidurile halelor de la poa­lele dealului... Votul se repetă. Vom avea prin urmare un răs­puns precis. Și fiecare va trage, o­­dată pentru totdeauna, concluzia cuvenită... nu mai poate dura. Iar dacă șmeche­­nerile șmechere și voturile de-a­lți jucători vor să-l continue, ni­meni nu se va mai lăsa amăgit. întrebarea, care se pune, e lim­pede : dacă palmele cuziste ar fi ră­sunat — nu pe obrazul deputatului Landau, ci pe cel al d-lui Iuliu Ma­niu, d. G. Duca, dr. N. Lupu sau Gh. Brătianu — votul ar mai fi rămas nul ? S’au, mai simplu: dacă pe d. Landau l’ar fi chemat Ionescu sau Popescu, — ar mai fi existat alţi­Tudor Teodorescu-Branişt. Vorbind de legile financiare ale d-lui Mironescu­, d. dr. N. Lupu a avut un strălucit succes de tribu­nă. Criticile d-sale perfect înteme­iate, formulate cu avânt şi vervă, fără atacuri personale, au impre­ Critici întemeiate ză mulţimea cea mare supusă tu­turor privaţiunilor. Iar paralel cu această scandaloa­să risipă — a adăugat d-rul Lupu, cu perfectă dreptate — avem o fiscalitate excesivă, pe care buzu­sionat profund incinta și tribunele,­i nărui, devastat de criză, al micului Discursul acesta — unul din cele mai bune ale d-lui dr. Lupu — a avut un ecou puternic în opinia publică. Şi nu puţini au fost frun­taşii politici care, trecând peste deosebirile de partid , au recunos­cut dreptatea afirmaţiilor d-lui dr. Lupu. . E nevoe de economii — a spus d-rul Lupu—dar economiile să în­ceapă de sus în jos, „de la Vlădică la opincă“. Risipa care se face cu aviaţia internaţională, cu legaţiile prea’ multe şi prea costisitoare, cu falanga atât de inutil numeroasă a subsecretarilor de stat — risipa aceasta continuă, făţişe, indignea­funcţionar sau al producătorului necăjito­ri’o mai poate suporta. Impresia pe care a stârnit-o a­­cest discurs, răsunetul şi aprobarea pe care a avut-o în publicul cel mare, dovedesc mai puternic de­cât orice argumentare că d-rul Lu­pu a adus la tribuna Adunării o chestiune dreaptă, care constitue păsul de fiecare zi al marei mul­ţimi. Guvernul trebue să ia aminte şi să procedeze de urgență la suprima­rea tuturor acelor cheltueli inutile, dintre cari d-rul Lupu a indicat o serie atât de bogată și de penibil impresionantă. Consfătuirea deputaţilor majoritari Apelul d-lui Maniu către ardeleni.­Eşirea d-lui Aurel Vlad.­Atitudinea bucovinenilor Miercuri d. a. la ora 5, a avut loc, la Cameră, o consfătuire a de­putaţilor şi senatorilor ardeleni sub preşedinţia d-lui Iuliu Maniu. APELUL D-LUI MANIU Preşedintele partidului naţional­­ţărănesc a făcut apel la deputaţi şi senatori să vie regulat la şedinţe şi să stea la vot pentru a da guver­nului sprijinul de care are nevoie să să-şi treacă proectele pregătite. Vorbind în special despre proec­­tul conversiunii, d. Maniu a propus să se aleagă toi-trei ardeleni şi doi-trei bănăţeni cari să ia cuvân­tul pentru a susţine punctul de ve­dere al provinciilor respective iar ceilalţi oratori înscrişi să renunţe la cuvânt. REPLICA D-LUI VLAD D. AUREL VLAD, răspunzând şe­fului partidului, a declarat că d-sa nu va vota proectul conversiunii. In ce privește celelalte proecte, guver­nul nu are autoritatea morală să le prezinte, deoarece este un guvern de camarilă care are menirea să re a­copere anumite lucruri. PRECIZĂRILE D-LUI M­ANIU D. IULIU MANIU și-a exprimat regretul că d. Aurel Vlad respinge proectul conversiunii, dar a adăugat că aceasta se ştia de mai înainte căci părerile d-lui Vlad sunt cu­noscute. In ce priveşte partea a doua din cuvântarea d-lui Vlad, d. Maniu a respins cu energie afirmaţiile fostu­lui ministru al cultelor, deoarece d-nii Vaida şi Mihalache cari con­duc guvernul’ sunt oameni de ca­racter cari nu se pretează la roluri nedemne. MĂSURI CONTRA PARALAMEN­­TARILOR CE NU VIN LA ŞEDINŢĂ In cele din urmă s’a hotărît ca parlamentarii cari nu vor veni la şedinţă, să nu primească diurnele, iar cei care vor lipsi un timp mai îndelungat, să fie socotiţi demisio­naţi şi locurile lor să se declare va­cante. Majoritatea deputaţilor au de­clarat că vor vota legea conver­siunii. HOTĂRÂRILE BUCOVINENILOR In acelaş timp a avut loc în altă secţie a Camerei, o consfătuire a parlamentarilor bucovineni din ma­joritate. S'a hotărît ca in numele lor să ia cuvântul, la legea conversiunii, d. Dimitrie Moldovanu care va susţine menţinerea­ conversiunii de drept cum şi a prevederilor din legea Ar­­getoianu în ce priveşte regiunile muntoase. Deputaţii bucovineni vor avea o nouă consfătuire când îşi vor fixa definitiv punctul de vedere faţă de conversiune. Răpirile din China S’a aflat unde e ţinută d-na Pavley Din Londra se anunţă că s’a des­ se explică cererile bandiţilor, pentru coperit locul de captivitate al d-nei eliberarea victimelor. Muriel Pavley, tânăra englezoaică răpită, după cum se ştie, acum vreo trei săptămâni de către bandiţii chinezi la Newchang, împreună cu tovarăşul ei de drum d. Charles Cor­­crane. Un ţăran chinez a povestit că vă­zuse pe cele două victime ala ban-Am relatat că pe lângă suma de 35.000 lire sterline ei reclamă furni­zarea unui adevărat arsenal (puşti, revolvere, muniţii) care ar permite lui Chang-Su-lan să reia lupta îm­potriva Japoniei. Cât despre ameninţarea bandiţi­lor să fae urechile prizonierilor şi să-i maltrateze, nu i se dă impor­tanţă la Newchang. Scrisorile dis­perate ale d-nei Pawley îi sunt dic­tate de ameninţările briganzilor, care obişnuesc asemenea metode de teroare. In momentul răpirei, d-na Pavley era însoţită de doi câini, un câine ciobănesc german şi un seter irlan­dez. Câinele ciobănesc a reuşit să fugă şi a sosit la Newchang. Ţăranul, care a văzut bandiţii, a declarat că seterul a rămas alături­ de stăpâna lui şi că refuză s’o părăr­sească, cu tot tratamentul prost la care e supus din partea bandiţilor.­diţilor la Panshan la 60 kilometri de’ Newchang. Missis Pawley şi mis­ter Corcrane sunt găzduiţi într’un bordei ţărănesc, în mijlocul unor mlaştini. Sunt păziţi de vreo duzină de bandiţi, care o tratează cu des­tulă blândeţe. Englezii însă nu sunt deprinşi cu lipsa de confort şi cu hrana sumară a chinezilor. Ţăranul spune că a vorbit cu şe­ful bandiţilor, care i-a declarat cum că a răpit pe cei doi cetăţeni brita­nici, din ordinul expres al mareşalu­lui Chang-Su-Jan, ex-dictatorul te­ritoriului manciurian, deposedat de proprietatea lui cu ocazia procla­mării nouei republici Manciuria. Chang-Su-Ian, în vârstă de 31 ani, e fiul celebrului Ciang Sohn, care timp de 25 ani şi-a menţinut tirania asupra Chinei septentrionale. Astfel OTISSIS PAVLEY englezoaica răpită de bandiţii chinezi Procurati-vă de la toate librăriile COLECŢIA DELAFRAS a Editurii „CUGETAREA” care conţine lucrări alese din au­tori cu reputaţie mondială, precum: Victor Hugo, Emile Zola, Anatole France, Claude Anet, Pierre Loti, Claude Farrère, Maurice Dekobra, Marcel Prevost, Raymonde Machard Pierre de Coulevain, George Sand, etc. Un volum Lei 25.— Experienţele unu­i aviator german in India BERLIN, 29. (Rador). — Guver­nul britanic a invitat pe cunoscu­tul aviator german Robert Kron­­feld să facă încercări cu avionul său fără motor în Indiile britanice. Experienţele aviatorului german urmează să stabilească dacă cu­rentele ascendente provocate de ae­rul cald din șesurile Indiilor, pre­zintă elementele necesare pentru sboruri cu avioanele fără motor. Kronfeld va petrece iarna acea­sta in Indii, unde va face încercă­rile dorite de guvernul britanic. Pag. 3-a. Odioasa crimă a unui fiu CALARASI, 29. — In comuna Făurei s-a săvârşit o odioasă cri­mă, care ese din comun. Flăcăul Ion Ioniţă, fiind dojenit adesea de tatăl lui pentru purtarea lui rea şi îndemnat mereu să nu se mai ducă pe la cârciumă, înfu­­riindu-se, a pus mâna pe o sapă şi a aplicat cu ea tatălui lui o puterni­că lovitură în cap, omorându-l pe loc. Fiul criminal a fost arestat și înaintat parchetului Ialomița. ­ Vizitaţi Budapasta-Viena (12—19 Oct. a. c.) 18 zile de întreţinere complectă, găzduire de prim rang, tren dus şi întors, paşaport, vize, etc. 3200 lei de persoană înscrieri şi prosp. la „Realita­tea Ilustrată“ Str. C. Miile 7—11

Next