Dimineaţa, martie 1933 (Anul 29, nr. 9401-9431)

1933-03-01 / nr. 9401

Miercuri I Marile 1933 Săptămâna străinătăţii Cărţi, idei, oameni... tre rase, religii şi limbi, imperiul Habsburgilor avea o economie; oa­menii aveau ce mânca. In momen­tul de faţă, antagonismele funda­ Focul care mocneşte“ Henri Béraud: Le feu qui couve (Ed. de France) Sub acest titlu îşi adună Henri Béraud — devenit în ultima vreme reporter mondial şi profetic — arti­colele de anul trecut asupra situa­ţiei din fosta Austro-Ungarie, văzu­tă la faţa locului. Sânt bine cunos­­cu­te celelalte reportagii ale lui asu­pra Rusiei sovietice, a Spaniei, a Germaniei. Vizita la aceste popoare pestriţe şi agitate, care ţineau odinioară de dubla monarhie de la Viena, i-a in­spirat pagini pitoreşti, strălucitoare, dar şi multă îngrijorare. „Situaţia e foarte gravă — spune el intr’un interview: toată Europa centrală e lovită de par­alizie. Asta mai ales din cauza faptului că dis­cordanţa dintre ritmul economic şi cel politic a întrecut in acest colţ de lume orice s’a văzut aiurea. Un ciar­­daş şi un larghetto! Pe vremea când ideile nu evoluau — când nu retro­gradau! -!- decât cu extremă timi­ditate, uneltele se desvoltau şi se perfecţionau fără încetare. Ţările a­­gricole construiau uzine şi ţările in­dustriale produceau grâu. Astăzi, uzinele s’au oprit şi grâul putrezeşte în hambare. N’au fost niciodată atâ-­­­ţia vameşi şi aşa de puţin trafic la­­ mentale subsistă, şi, pe de-asupra, frontiere,­­ umblă şi foamea. In asemenea con-Cu toată ciocnirea neîncetată din­ i cn­ţii, totul e posibil“. Parisienii au avut de îndurat zile urâte de tot. Holera işi arăta colţii de pe la începutul anului. Lumea nu se prea îngrijea însă, convinsă fiind că e de ajuns să porţi un să­culeţ cu camfor la gât ca să nu se atingă nici un microb de tine. Iată însă că în ziua de 26 Martie mor, în câteva ceasuri, patru per­soane, printre care şi bucătarul ma­reşalului Lobau. Cunoscuţii mare­şalului se feresc de a-i mai da mâ­na. Chateaubriand găseşte că aerul are un gust de metal care-ţi ră­mâne în gât. A doua zi e sărbătoa­rea mi­caremeului. Mulţimea nu ţi­ne socoteală de cazurile de holeră şi porneşte la petrecere. Ce holeră! spun unii şi alţii. Asta-i o invenţie a guvernului şi a doctorilor ca să nu lase poporul să se distreze. Un chefliu merge până acolo incât pro­clamă, cu paharul in mână. Aşa de puţin cred în holeră, că o să beau şase pahare la rând în cinstea ei. La al şaselea pahar, îl loveşte ho­lera. In aceiaşi zi, oamenii cad bolnavi care mai de care. Heine povesteşte că cei deghizaţi pentru carnaval mor aşa de repede încât sunt îngro­paţi cu costum cu tot. Numeroase ambulanţe s’au instalat în grabă în cartierele mai populate, dar abia mai pot şi ele prididi. Cazurile se numără acum cu su­tele. Cel puţin dacă epidemia ar linişti rivalităţile şi agitaţiile poli­tice! Se întâmplă insă tocmai dim­potrivă. Holera serveşte de argu­ment politic al diferitelor partide. Catolicii pretind că nu e de vină decit ateismul şi voltairianismul lui Louis-Philippe. Partidele de extre­ma stângă vor să profite de ocazie pentru a aţâţa la tulburări pe pro­letari. Se răspândeşte svonul că burghezii şi bogaţii otrăvesc popo­rul. N’au murit de holeră oamenii spune mulţimea — au murit de arse­nic. Panica se răspândeşte într’a­­tâta incât lumea ajunge să masa­creze pe stradă indivizii care i se par suspecţi. Desminţirea publicată de poliţie produce un efect exact contrariu decât cel aşteptat. Dacă poliţia găseşte cu cale să desmintă, spun cei mulţi, — înseamnă că e adevărat. E nevoie, pentru a li­nişti spiritele, de devotamentul şi de prezenţa de spirit a câtorva poli­ţişti de ispravă. Aceştia mănâncă, in faţa mulţimii, alimentele pre­tinse otrăvite. Intr’o mahala, doi necunoscuţi, bănuiţi că au dat urmii copii o tartină otrăvită, sunt gata să fie linşaţi de public. Doi agenţi îşi fac loc cu coatele, rup tartina in două şi o mănâncă. Lumea în­cepe să ruda şi necunoscuţii sunt sal­vaţi,­­ dar la timp. Pe deasupra, mai izbucneşte şi aşa numitul război­­ al peticarilor (guerre des Chiffonniers). Ce se în­tâmplase? Din motive igienice, pri­măria acordase, incă din 1831, unei întreprinderi private concesiunea serviciului de gunoaie. Era vorba să fie suprimate vechile cotige și înlo­cmte cu căruţe cu un cal care să treacă in fiecare seară. Peticarii insă, in număr­ de 1500, care trăiau de pe unna rămăşiţelor din lăzile cu gunoaie, s’au revoltat. La 31 Martie, câteva căruţe din cele „ul­tra moderne“ au fost incendiate. Răzmeriţa s’a întins până la închi­soarea S­te Pelagie unde se aflau deţinuţii politici. Alte incendii ur­mează peste câteva zile. Philarete Chasles are dreptate să spuie, cu o imagine patetică: am văzut „răs­coala şi holera îmbrăţişându-se ca frate şi soră şi alergând prin ora­şul despletit“. Holera continuă să facă ravagii. Dricarii nu mai pot satisface co­menzile. Prăvăliile se închid. Spi­ţerii fac avere. Pe stradă, se văd trecători întunecaţi, tăcuţi, mer­gând repede şi mirosind din când in când câte o sticluţă sau câte un borcan. La palatul regal, unde au murit doi servitori, e linişte totuşi. Regele şi cu familia lui au rămas pe loc şi nu şi-au schimbat de fel viaţa co­tidiană. Acest calm şi acest curaj impresionează favorabil populaţia. Datorită unei curioase coinciden­ţe, teatrele au rămas deschise. Nu s-a semnalat în adevăr nici un caz de holeră în sălile de spectacol. La Porte St. Martin, încasările sunt chiar excelente: directorul, om is­teţ, a anunţat pe afiş că sălile de teatru sunt singurele localuri pu­blice unde nu izbucneşte holera, oricare ar fi numărul auditorilor. Atâta e de ajuns ca lumea să aler­ge la teatru... Epidemia nu se potoleşte decât pe la mijocul lui Aprilie, in schimb, la începutul verii, au loc alte lupte de stradă, cu ocazia înmormântării ge­neralului Lamarque... Orice să fii numai Parisian în 1832 nu. E pro­babil insă că, la bătrâneţe, tinerii din jurul acestui an, pomeneau şi ei cu nostalgie de trecut. Ei, alte vremuri, domnule! . Cartea­­­lui Lucas-Dubreton in­­vită, în tot cazul, la meditaţii pre­lungite asupra mentalităţii­­ colec­tive, a dificultăţilor guvernamentale a perfidiilor politice, etc., etc. D. Faur HENRI BERAUD Schleicher în pamflet K. Caro şi W. Oehme : Schleicher Aufstieg (Rowohlt Verl., Berlin) Lucrarea se subintitulează „Studiu Caro şi Oehme schiţează întreaga pentru a sem­na istoria contra-re-­ carieră a generalului e­voluţiei“. In adevăr, in afară de is­toricul ascensiunii lui Schleicher, autorii ţin sâ-l facă şi pe cel al ideii Căpitan de infanterie la cel mai dinastic regiment de gardă. Schlei­cher s-a împrietenit aci cu fiul lui Hindenburg. Războiul l-a făcut la marele stat major. A trecut apoi, cu gradul de maior, în serviciul mi­nisterului respectiv. Adversarii ii ironizează de obicei, numindu-1 „general de birou“. De fapt, Schleicher­ a avut, timp de treisprezece ani, o activitate pur biurocratică în aparenţă numai. In realitate, rolul lui politic începuse de mult să se deseneze. Ştiuse să se facă util prin diplomaţia dibace cu care îndepărta obstacolele ce in­­târziau intoarcerea regimului mili­tarist. * Autorii subliniază faptul că nu forţa, ci şiretenia, l-au adus la pu­tere. El însuşi, de altfel, a declarat intr’un interview că patronii lui sunt Cezar şi Friederic cel Mare, care l-au învăţat că „oarecare cinism“ e indispensabil celor care au de condus oameni. Decât­, se întreabă autorii, va putea această dezinvol­tură morală, această strategie fără prejudecăţi, să-i ţie loc de program pozitiv? întrebarea şi îndoiala erau for­mulate înainte de căderea de la­ pu­tere a cancelarului Schleicher. E­­venimentele ulterioare au dat deci dreptate d-lor Caro şi Oehme, care au făcut, de altfel şi investigaţii a­­supra hitlerismului. Pentru noi, e interesant faptul că producţia de librărie germană con­tinuă să pue accentul pe temele de actualitate politică, care a dominat după război — pe fa­ţă sau pe ascuns — evoluţia puterii în Germania, preponderenţa forţei armate in Stat. Cei paisprezece ani de criză con­tinuă şi de lupte interne au dus la restaurarea prusianismului autori­tar şi agresiv. Generalul von Schleicher este ex­ponentul acestei stări de spirit şi de fapt. Bine documentaţi — atât­ cu ajutorul hârtiilor oficiale cât şi al convorbirilor confidenţiale — d-nii VON SCHLEICHER Un roman de Henri Duvernois H. Duvernois : 1La Bete rouge (Flatnmarion) Jacques Valversin, eroul,d­e un tâ­năr cu câteva defecte şi fără nici o personalitate. E jucător pasionat de cărţi şi îndrăgostit de o femeie fri­volă, Claudie Fallex. S’ar părea că, cu ajutorul atâtor factori favora­bili, e gata să se ruineze în mo­mentul când îl cheamă in provincie un unchi bolnav, pe care-1 va moş­teni. Un asemenea apel nu rămâne niciodată fără ecou. Unchiul e puţin cam maniac şi puţin cam ţicnit. Ţine sechestrată în subsol —­ în complectă stare de sălbătiicie — o fată tânără, fiica unei metrese care-l înşela cu un prieten. Jacques Valversin împreu­nă cu servitoarea Clémentine o eli­berează. Iar ea se grăbeşte să-şi o­­moare călăul, sufocându-l cu o per­nă. După moartea bătrânului, Val­versin se hotărăşte să dea o edu­caţie nenorocitei, să facă din ea o fiinţă normală. Treptat, fata se u­­manizează, se desvoltă, se ins­­trueşte şi... se îndrăgosteşte de sal­vatorul ei. Acesta e tulburat, dar i se pare că trebue să refuze drago­stea fetei, cu atât mai mult cu cât a reluat legătura cu Claudie Fallex Eroina e hotărâtă să se sinucidă. Se va sdrobi cu automobilul de un zid. Instinctul de conservare, do­rința de a trăi, o face însă să frâ­neze la timp. Va accepta propune­rea unui cinematografist care o roagă să joace scenele din „La Bâte rouge“ trăite în timpul seche­strării. Arta de povestitor a lui H. Du­­vemois are de mai multe ori, în cursul acestei intrigi tragice, prile­jul de a se afirma. Umanizarea ti­nerei fete, progresele ei de gândire şi de simţire, sunt urmărite cu cea mai mare dibăcie psihologică. In episodurile secundare, transpare bine cunoscutul spirit de observaţie al autorului. Ii recunoaştem, de ase­menea, predilecţia pentru firile slabe, depăşite de un sentiment sau de o datorie peste dimensiunile lor. In genere însă, „La Bete Rouge“ e o surpriză. Dovedind că ştie să fie veşnic nou, H. Duvernois a renun­ţat, în parte, la ironie şi la duioşie, pentru a utiliza un patetism şi un simț al misterului inedite la el. HENRI DUVERNOIS Holera de acum o sută de ani Lucas-Dubreton: La grande pene de 1832 (Gallimard) Vremurile grele sunt par’ca mai uşor de suportat când le comparăm cu alte vremuri şi mai grele. Volu­mul atât de evocator al d-lui Lucas- Dubreton are, pe lângă agrementul său istoric şi avantajul moral — sau imoral — de a ne consola de relele prezentului prin cele, și mai mari, ale trecutului. In primele luni ale anului 1932, Reprezentanţii Franţei la conferinţa dezarmării PARIS. 26. (Rador).— D-nii Sar­raut, ministrul coloniilor, şi Pierre Cot, ministrul aerului, au plecat astăseară, la ora 21.50, la Geneva, pentru a participa la lucrările con­fer­in­ţei dezarmării. Un nou vapor românesc CONSTANT,A 27. — Aseară, a ple­cat spre Hamburg un grup de 32 marinari, care vor aduce in ţară un nou vapor cumpărat de regia auto­nomă a porturilor şi căilor de co­municaţie pe apă, pentru complec­­tarea parcului de vase al flotei noa­stre de comerţ. Noul vas al serviciului maritim a fost cumpărat de la societatea „Ham­burg America Linie“, în aceleaşi con­diţiuni, ca şi vaporul „Ardealul“, cumpărat de la aceeaş societate. Echipajul plecat aseară spre Ham­burg pentru armarea vaporului se compune din d. căpitan Oscar A­­schinger fost comandant al vaporu­lui „Constanţa“, căp. Petre Lateş, ofiţerul mecanic Gazibar de pe va­porul „Principesa Maria“, trei ofiţeri punte, un şef de echipaj, trei timonieri, trei ajutori mecanici şi 19 marinari. Noul vapor, care va fi numit „Al­ba Iulia“, va sosi la Constanţa pe la sfârşitul lunii viitoare. In jurul furtului de timbre din Galaţi O NOUĂ ARESTARE GALAŢI. 27. — In afacerea fur­tului de timbre agricole, dela de­pozitul din localitate al Casei au­tonome a monopolurilor. — afacere care se cercetează de d. jude pre­şedinte Aurel Ionescu, dela cabi­netul 1 instrucţie — a intervenit o nouă arestare. S-a dovedit că brutarul Lambru Anastasiu din Bucureşti, a cumpă­rat din timbrele furate şi plasate în Capitală de către o parte a membrilor bandei. Anastasiu a fost arestat şi adus a Galaţi. După interogatoriul la care a fost supus, d. jude instructor a lan­sat cuvenitul mandat de arestare, care a fost confirmat de secția II a tribunalului. Anastasiu a fost depus în arestul central. Un caz suspect la Constanţa CONSTANŢA, 27.­­ Autorităţile militare cercetează un caz suspect. O femee a fost găsită pe stradă îm­brăcată in uniformă de locotenent din marină. Miercuri seară, comenduirea plo­­­ii a fost înştiinţată de organele poliţieneşti că o femee travestită în uniformă de ofiţer a fost semna­lată in societatea unor ofiţeri din marina militară. Acest caz dând de bănuit, d. că­pitan Guliano, dela comenduirea pieţii, a început cercetări. Rezulta­tul , cercetărilor a confirmat faptul semnalat. In urma­ acestui rezultat, d. căpitan Guliano s’a pus la pândă şi alaltăeri seară, a observat in pia­ţa Independenţei, trecând doi ofi­ţeri de marină, dintre cari unul a­­vea o ţinută nebărbătească. Apropiindu-se de ei, d. căpitan Guliano a dispus conducerea falsu­lui ofiţer la poliţie. Aci, s’a con­statat că... locotenentul de marină era o femeie. Ea a fost reținută la poliție pentru cercetări. Demonstraţia unor funcţionari ANKARA, 26 (Rador). —Un grup de 600 studenţi au manifestat in faţa biroului Companiei de vagons­­lits din Istambul, spărgând geamu­rile. Cauza acestei manifestaţi este concedierea de către companie a u­­nui funcţionar care ar fi vorbit în limba turcă. După ce mulţimea a ascultat o se­rie de discursuri, pronunţate de că­tre studenţi, poliţia a risipit pe ma­nifestanţi, concediaţi Guvernul spaniol decis să naţionalizeze minele din Asturia MADRID, 26. (Radar).— Miniştrii agriculturii, comerţului şi al indu­striei au propus crearea unei comi­­siuni interministeriale care să cau­te o bază pentru a pune capăt gre­vei din minele din Asturia. Soluţi­unea ar urma să fie dată până în termen de trei luni. Delegaţii lu­crătorilor au primit propunerea, care a fost insă respinsă de către reprezentanţii patronali. Se pare totuşi că guvernul ar fi hotărit să pună capăt conflictului In cazul când nu se va putea ajun­ge la un acord pe cale de bună în­ţelegere, guvernul nu ar ezita să recurgă la naționalizarea minelor, care ar urma să fie exploatate de către stat. Drama pasională din Galaţi A încetat din viaţa şi Ion COLŢOV GALAŢI, 27. — Cu toate că la un moment dat se spera că starea lui Ion Colţov, asasinul din strada Traian 209, este în afară de orice pericol, totuşi în ultimele clipe s’au produs complicaţiuni, cari au agra­vat atât de mult starea pacientului încât orice ajutor a devenit inutil Colţov a încetat din viaţă. Cazul a fost adus la cunoştinţa parchetului, care a ordonat autop­sia cadavrului, iar pe de altă parte a dispus clasarea afacerii. Pagina 3-a Curiozităţi din lumea largă Automobilul cu care Campbel a străbătut într’o cursă 440 kilometri pe oră Preţul unui câine Câinii de vânătoare sunt foarte preţuiţi în Anglia. In ultimul timp, cu toată criza, un câine de rasă pură a fost plătit cu 900 lire ster­line, fără ca pentru acest preţ plat­nicul să intre în posesia câinelui, ci numai «pentru o singură întâlnire acordată căţeluşei respective în ve­derea unei progenituri de rasă pură. Peste jumătate milion pentru naș­terea unor căței, iată într’adevăr o cheltuială inexplicabilă. După atentatul de la Miami Odiosul atentat care era să coste viaţa preşedintelui Roosevelt, nu e fără precedent în Statele Unite. Trei preşedinţi au sucombat victi­mele asasinatelor. La 1865 in ziua de 16 Aprilie Abraham Lincoln a fost ucis la teatrul Ford de către un actor anume Booth. Preşedin­tele Garfield a fost grav rănit la 1881 pe când vizita colegiul Wilians şi a sucombat in urma acestor răni. Mac Kinleay ales preşedinte la 1897 a cunoscut o soartă tot atât de tragică ca şi acea a predecesori­lor. Aflându-se la Buffalo pentru inaugurarea expoziţiei pan-ameri­­cane un polonez i-a tras două gloanțe de revolver în cap. Rana lui agravându-se a murit după două săptămâni. Vechea Cartagină Săpăturile începute de arheolo­gul Delatre şi continuate acum după moartea lui cu acelaş zel şi constanţă de către d. Lapeire pen­tru a scoate la iveală vechea Carta­gină duc la rezultate satisfăcătoare. Expediţia a dat de urmele citadelei punice care a ocrotit templul Eh­­nun iar intr’un mormânt a fost găsit un inel de taur minunat lucrat cu o piatră pe care se află gravate cinci figuri in stilul egiptean. S’a scos deasemeni la iveală un fragment de baso­relief înfăţişând triumful unui general învingător, monede, vase şi unelte de gospodărie în număr considerabil. Ce înseamnă gloria... Germania serbează actualmente prin festivităţi grandioase pe ilus­trul său fiu, Richard Wagner. Dar acest nume e foarte răspândit în Germania. Iată o anecdotă suges­tivă. In trecere printr’un orăşel ba­varez, un turist recurse la servi­ciile unui cismar, cu numele Ri­chard Wagner. Arătându-i firma, turistul amabil se adresă patronu­lui. — Văd că ai un nume foarte ilus­tru, d-le Richard Wagner. — Ştiţi domnule, ii răspunse me­seriaşul, asta nu trebue să vă mire. L­e 30 de ani Îmi văd de cizmărie în acest târguşor. In felul acesta te cunoaşte lumea şi nu toate împre­jurimile. Tragedia unui soţ milionar La Budapesta s’a întâmplat o dramă impresionantă. Un fost mi­lionar Max Gros, unul din cei mai bogaţi industriaşi pe tărâmul in­dustriei lemnului din Ungaria, in vârstă de 67 ani, şi-a împuşcat so­ţia, secretara şi şi-a tras apoi un glonte în creier. Gros care îşi pierduse pădurile din Ardeal după război avea de luptat in ultimul timp cu dificul­tăţi materiale. Nervii săi n’au pu­tut suporta aceste zdruncinări şi probabil că intr’un acces de de­menţă a săvârşit fapta. A venit acasă pe la ora 5 şi fără nici un cuvânt de explicaţie a scos revol­verul trăgând în soție și secretară. Debuturile ceasorni­cului vorbitor Am arătat că la Paris s’a introdus o inovaţie pentru abonaţii telefo­nului, ceasornicul vorbitor, care printr’un mecanism special indică oricând, ori­cui era exactă. Dela punerea lui în funcţiune, cea­sornicul a cunoscut un succes imens. A dat peste 1200 răspunsuri pe oră, ceiace e într’adevăr un record. Nou­a modă masculina a femeilor Cărbunele întunecă atmosfera De vre’o 30 ani încoace, atmos­fera la Lyon a devenit mult mai opacă din cauza sporirii consumu­lui de cărbuni, iar Alpii care se ve­deau altă dată foarte limpede, se zăresc astăzi ca printr’un văl de ceață. E un fapt oficial stabilit de către un profesor universitar de geografie, care a făcut observații zilnice la institutul de meteorologie din Lyon. Acelaș lucru s-a constatat in re­giunea industrială din Liege unde atmosfera e bogată în sulf. Crimă pentru o scufiţă de dantelă O păstoriţă de 15 ani, din Bre­tagne, a ucis din gelozie pe o to­varăşe de joacă de 11 ani. Păstoriţa care se releva şi prin frumuseţea dar şi prin cochetăria ei ţinea cu orice preţ să aibă o scufiţă de dantelă a celeilalte fe­tiţe. Posesoarea legitimă refuzând să facă acest dar păstoriţa o ucise cu papucul ei de lemn, apoi dez­brăcă victima până la piele ascun­zând cadavrul sub un tufiş, in spe­ranţa că autorităţile vor crede că e vorba de o crimă sadică. Moartea unui ziarist din Cluj in trenul de Sinaia SINAIA. 27.­­ In acceleratul cu No. 31, care a sosit ori la ora 11 în Sinaia, a murit subit, între Co­marnic şi oraşul nostru, ziaristul Aurel Ciato din Cluj, str. Iuliu Ma­­niu 5. Şeful gării Sinaia a sigilat gea­mantanul defunctului precum şi suma de 5162 lei ce s’a găsit asu­pra sa. In geamantan s’au găsit mai multe medicamente pentru boala de cord de care suferea desigur defunctul. Autorităţile au înştiinţat telegra­fic familia la Cluj precum şi par­chetul de Prahova. Astăzi s’au primit dispoziţii tele­fonice din partea d-lui prim minis­tru Vaida Voevod ca trupul neîn­sufleţit să fie trimes la Cluj. Azi luăm dejunul la Londra şi cinăm la San-Francisco!!! Astfel va vorbi in ar­ul 2033 tânăra logodnică a domnului pe care-l iube­şte şi cu care se va căsăto­ri în mod romantic: se vor cununa în fundul crateru­lui vulcanului Etna şi că­lătoria de nuntă o vor fa­ce în Marte. Bertrand Russell, cele­brul scriitor şi savant en­glez, a scris o viziune ştiin­ţifică extraordinară, pe care o dă în senzaţiona­la-i lucrare Lumea in anul 2033 care a apărut cu o serie de fotografii senzaţiona­le, în excelenta publica­­ţie de săptămânală, unica în ţară tipărită la Tief­­druck-F­otofotogr­avură, „Realitatea Ilustrată*6 De vânzare pretutindeni.

Next