Dobrogea Nouă, decembrie 1955 (Anul 8, nr. 2290-2317)
1955-12-01 / nr. 2290
2 POBROQEÄ NOM' Nr. 2290 Urme care vorbesc despre viața în Dobrogea antică-feudală Organizarea militară a Dobrogii în perioada sclavagismului roman Așezată între Dunăre și Mare, Dobrogea a îndeplinit un rol strategic de foarte mare importanță, mai ales după ce a intrat în cotropirea romanilor. Situată la extremitatea imperiului roman, Dobrogea a fost transformată în întregime într-o vastă citadelă, întărindu-se atît malurile, cît și interiorul. Stăpînirea romană în Sciția Mică a luat o serie de măsuri din punct de vedere militar, asigurînd aici o pază solidă, acest teritoriu făcînd parte din provincia Moesia Inferior. In anul 15 e.n., cînd trăia exilatul Ovidiu în Tomis, împăratul roman Tiberiu a întemeiat, pentru apărarea ținutului de la gurile Dunării, un comandament militar, condus de un așa numit „Prefectul malului Mării“, care era un adevărat guvernator civil și militar ce depindea de Moesia (teritoriu în sud-vestul Dunării). In anul 46 e.n. un alt împărat — Claudius, care a condus imperiul roman de la anul 41-54 e.n., desființînd regatul Traciei, a prefăcut ținutul dintre Dunăre și Mare în pămînt roman. La această dată, malul fluviului (Dunărea) a început să fie păzit de detașamente militare „auxiliari“, adică soldați aduși din alte părți ale imperiului roman. Această organizare a ținut pînă în timpul lui Domițian (81-96) e.n., care la anul 86 e.n. a creat aici o provincie romană. De la această dată, paza frontieră se făcea cu ostași din unități militare, care purtau numele de legiuni. Documentele epigrafice arată, că Domițian a organizat aici legiunea V Macedonică, pe care a așezat-o la Troesmis, Iglița de astăzi. Acest corp militar se va muta mai tîrziu la Potaissa, Turcia de astăzi. Pe teritoriul acestui punct de apărare, Troesmis, cercetătorii istorici au scos la iveală inscripții privitoare la un teritoriu, troesmense, care a fost propriu zis o organizație specială, oarecum autonomă a viciilor civili(sate) de pe teritoriul regiunii V Macedonice. întărirea Scîțîei Mici (Dobrogea de astăzi) pentru a susține atacurile din afară a început însă în timpul lui Dioclețian [((284-305) e.n. și a continuat în epoca lui Constantin cel Mare (306-337), a lui Licinius, Anastasius, iar în veacul al VI-lea de către Justinian. Atît pentru apărarea granițelor de migrațiune, ca și pentru a înăbuși repetatele nemulțumiri ale sclavilor, Dioclețian a împărțit imperiul în 12 dioceze (teritorii), care la rândul lor au fost împărțite în provincii. Ca urmare a acestei reforme, cea mai mare parte din teritoriul Dobrogii de astăzi a fost alipită Moesiei și a devenit provincie sub denumirea de Sciția Mică, avînd capitala la Tomis. Deoarece, Sciția Mică ocupa o poziție strategică de prim rang și deoarece trebuia să apere porțiuni amenințate atît în partea de nord, cît și dinspre apus, cîmpia Bărăganului, în Sciția Mică s-au adus trupe speciale. Pentru partea de nord a provinciei au fost create corpurile: legiunea l-a lovita, cu reședința la Noviodunum (Isaccea de astăzi), și a II-a Herculea, cu reședința la Troesmis (Iglița de astăzi). Aceste două corpuri de armată au făcut parte din trupele de frontieră, recrutate prin populația regiunii respective și destinate a apăra sectorul corespunzător unui „limes“. Pentru granița de nord s-a mai adăugat și o flotă, care folosea galere (corăbii) minate de sclavii capturați din războaie. Vespasian a dispus să se mărească numărul trupelor în această parte a imperiului, care s-a dovedit atît de primejduită și a organizat flota dunăreană, care a căpătat numele de Classis Flavia Moesica. Trupele de uscat erau comandate de un Dux (comandant), în timp ce puterea civilă aparținea unui praeses. In felul acesta se găsește separată puterea civilă de cea militară. Săpăturile întreprinse pe teritoriul comunei Garvăn, raionul Istria, au dus la descoperirea cîtorva piese foarte importante. S-au găsit urme materiale, în special cărămizi, care poartă ștampila legiunii la Iovia. Este deci un indiciu, că linia Dunării de jos, de la Galați la Isaccea era apărată de acest corp de armată. Ea organiza un front care se întindea de la Dinogeția pînă la mare. La această graniță a Sciției Mici s-au ridicat un mare număr de orașe (villae), care serveau la întărirea acestui punct atît de amenințat de migrațiunile popoarelor. Aceste orașe erau construite din materiale foarte rezistente, la o distanță mică unele de altele și unite între ele printr-o șosea, care mergea în lungul Dunării. In afară de serviciul de pază pe care-l prestau, aceste unități îndeplineau oficiile de a ajuta populația de cele mai multe ori la ridicarea de fortificații. Punctul central din această parte a imperiului era Noviodunum, locul unde se afla reședința comandantului legiunii. Partea cea mai expusă pericolului din afară se găsea între Aegysus și Noviodunum. Aceste întărituri au constituit pentru locuitorii din această parte a Sciției Mici un loc de refugiu în caz de pericol. Un rol important în apărarea graniței, așa cum reiese din armele materiale, l-a jucat Noviodunum împotriva ofensivei goților conduși de Athanaric. In veacul al IV-lea pe la anul 369 e.n., Valens, izbutind să respingă atacurile goților, a ridicat în Sciția Mică o fortăreață ale cărei urme se văd și astăzi. Este vorba de Cius în apropiere de Gîrliciu, raionul Hîrșova. O altă urmă materială, care dovedește organizarea armatei romane în Sciția Mică la sfîrșitul veacului al III-lea și începutul celui de-al IV-lea e.n., este o inscripție găsită la Aegysus (Tulcea) astăzi raionul Galați. Este vorba de o inscripție funerară pusă în amintirea unui călăreț din vexilația (corpul de armată) de la Aegysus. Această piatră funerară a fost ridicată de către Valerius Proculus, soldat din legiunea I a Iovia, din ordinul comandantului lui militar, Decius. Din documentele epigrafice reiese, că înainte de Dioclețian, deci înainte de anul 284 e.n., vexilație se numea orice detașament ori trupă militară ce se strîngea temporar sub un steag, vexillum. De la Dioclețian, situația s-a schimbat. Pentru a-și susține puterea imperială absolutistă, ca să înăbușe mereu lupta maselor populare, Dioclețian a reorganizat armata. Armata a fost împărțită în două categorii principale: armata stabilă de graniță (limitanei), care se afla în permanență într-o regiune anumită a graniței și armata mobilă de interior, care putea fi trimisă de la o graniță la alta, după cum era nevoie. Inscripțiile arată, ca în Sciția Mica exista un „praeses“, care avea alte atribuții decît comandantul militar denumit „dux limites provinciae Scythiae“ (comandantul militar al provinciei Sciției). In măsura în care pericolul migrațiunilor amenința granița imperiului roman, comandantul militar aducea detașamente sau corpuri de trupă separate , unele de infanterie, numite cohorte, altele de cavalerie, denumite alae. Soldații unei legiuni nu stăteau cu toții într-un singur loc: numai o parte rămîneau în orașul de reședință, restul erau trimiși în diferite puncte ale țării, unde locuiau în tabere denumite castre și ale căror urme materiale sunt vizibile și astăzi. De obicei, ele erau lucrate din ziduri puternice de piatră cioplită și cu turnuri tot de piatră la porți. Castrele aveau o formă dreptunghiulară, uneori apropiindu-se de pătrat, suprafața lor varia. Așa bunăoară, la Ulmetum, astăzi Pantelimonu de Sus, se văd foarte bine zidurile fostului castru. Suprafața lui se întindea peste 2 ha. Două drumuri, perpendiculare unul pe celălalt, străbăteau castrul, împărțindu-l în patru părți egale. La extremitățile acestor drumuri erau tăiate în zidul înconjurător cele patru porți prin care se putea pătrunde înăuntru. Acest zid înconjurător era împrejmuit cu șanț adînc, care este foarte vizibil și în vremea noastră. In jurul acestor castre sau tabere militare, veneau de se așezau negustorii cu prăvăliile lor, soldații, care se eliberau din armată la o vîrstă înaintată 60-65 ani și care la această dată erau căsătoriți, aveau familie. Așezîndu-se în jurul acestor castre militare, se crea o rețea de viață civilă, o așezare omenească. Cercetarea castrului de la Ulmetum a scos la iveală urme materiale de mare importanță pentru cunoașterea trecutului istoric al Dobrogii. Clădit în perioada sclavagismului roman, prin dezvelirea zidurilor de înconjur, s-au găsit pietre cu inscripții, care vorbesc despre vechimea lui, despre viața în interiorul acestui castru. S-au găsit urme de locuințe, clădite din materiale mai vechi, lipite cu lut în loc de var. In veacul al III-lea e.n., această întăritură a început să fie din ce în ce mai amenințată, pînă ce în veacul al IV-VI-lea, din cauza repetatelor atacuri ale popoarelor migratorii, ea a fost părăsită. Pentru apărarea granițelor, stăpînirea romană a fixat puncte de pază pe linia Dunării 1. Un asemenea punct îl constituie Capidava, punct ce se află la 6 km. sud de Topalu. Aici, în viitoarea reședință a districtului Capidavensis, Traian a adus o cohortă din legiunea a XIa Claudia, a cărei reședință era Durostorum (Silistra) astăzi R.P. Bulgaria. Traian a adus în aceste locuri și veterani (soldați eliberați din armată), pe care i-a împroprietărit. In felul acesta, Traian își pregătea elementele pe care să se sprijine în luptele de cucerire a Daciei. Acest lagăr militar, care a constituit un punct strategic de apărare a hotarului dunărean, ca multe așezări din Dobrogea, a fost distrus în anul 248 de cotropirea gotă. Acest punct a constituit un permanent ajutor pentru paza imperiului și după cotropirea romană. Pe baza unor inscripții descoperite, se constată că în primele decenii ale veacului al IV-lea e.n., legiunea romană, staționată la Capidava, s-a fărâmițat în vexillar ționes, trimise în diverse garnizoane. Intr-una din inscripțiile descoperite la Capidava, inedită de altfel, se menționează o vexillație Capidavensium și o unitate de „Equites scutarii“. Acestui teritoriu capidavensis îi aparținea și Ulmetum. Prin măsurile de reorganizare a apărării pe linia Dunării și prin acțiunea politică de supunere a populațiilor din nordul Mării Negre, Traian asigură pacea în aceste părți. Traian a creat din Durostorum (astăzi R.P. Bulgaria), locul staționar al legiunii a XI-a Claudia, unul din cele mai importante centre militare de pe linia Dunării. Alte tabere mai mici au fost înființate pe porțiunea de limes, la Transmarisca, astăzi R.P. Bulgaria. Printre trupele staționare în veacul al II-lea și al III-lea e.n., în aceste centre secundare, inscripțiile ne arată o cohors I Thracum Syriaca la Transmarisca și detașamente (vexillationes) din legiunea a XI-a Claudia, legiunea I-a Italica. întărirea Dobrogii a fost susținută în timpul lui Adrian, care, așa cum reiese dintr-un stîlp miliar (piatră de hotar) găsită în sudul regiunii noastre, a venit în Sciția Mică și a inspectat locul de staționare al unităților militare. La Tropeum, astăzi Adamclisi, își aveau reședința elemente ale legiunii I-a Italica și a V-a Macedonica, de unde se străjuia toată porțiunea de pe Dunăre, care în chip normal se afla în paza legiunii a XI-a Claudia, care în anul 170 e.n. plecase în campanie în Panonia. Tropeum Traiani, așezare cu caracter militar roman, a fost ridicată de Traian în legătură cu monumentul triumfal. In această așezare, se găsește și renumita „basilica cisterna“, care consta din două edificii suprapuse: o basilică din epoca romană, așezată peste o solidă cisternă de apă, construită într-o epocă anterioară basilicii. Importanța economică și politică la care ajunsese această așezare se dovedește și prin faptul că această așezare a fost ridicată la rangul de municipiu, în timpul lui Marcu Aureliu. Acest eveniment este atestat de numeroase urme materiale — inscripții găsite în săpăturile arheologice întreprinse. Alte urme materiale, care explică organizarea pazei teritoriului Sciției Mici în perioada sclavagismului roman, sunt valurile. Asemenea întărituri se văd bine și astăzi în așezarea de la Istria. Este vorba de cele trei șanțuri în partea de nord a zidului romano-bizantin. Din distanță în distanță, valul era prevăzut cu posturi de observație în care locuiau de fapt garnizoanele însărcinate cu paza teritoriului respectiv. Asemenea urme materiale se găsesc pe traseul Axiopolis (Cernavodă) — Tomis (Constanța). Această construcție militară cuprinde de fapt două valuri paralele. Unul din pămînt, avea 52 de posturi de observație și a fost ridicat în timpul lui Traian; celălalt de piatră, avea 27 de castre și a fost construit în veacul al IV-lea e.n., perioadă în care s-a restaurat și orașul Tropeum Traiani. Deoarece aceste valuri aparțin epocilor diferite, tehnica lor se constată că este foarte variată. Distribuția lor este următoarea : unul mic de pămînt, unul mare de pămînt și unul de piatră. Axiopolis reprezenta punctul final al întăriturii și a constituit pentru sclavagismul roman un important centru fortificat pe linia Dunării, limes Danubianus. Reorganizarea limes-ului danubian în veacul al IV-lea, începută sub Dioclețian și desăvîrșită sub Constantin și urmașii lui, a constituit un puternic punct de observație militar în perioada migrațiunilor. Porțiunea din cursul Dunării aparținînd provinciei Sciției, de la Mîrleanu pînă în Delta Dunării, era păzită de două legiuni noi, completate de o puternică flotă și de numeroase corpuri de cavalerie și de Infanterie auxiliară. In perioada veacului al III-lea și al IV- lea, cînd tot mai amenințătoare sînt popoarele migratorii, Sciția Mică a constituit una din preocupările importante ale conducerii imperiului roman, fapt care a contribuit la întărirea permanentă a granițelor. Dacă împotriva amenințărilor din afară cotropirea romană va opune rezistența apărării granițelor, în interior, repetatele mișcări ale maselor vor săpa mereu la temelia acestui stat bazat pe cucerire. E. DRÁGÁN și AL. GREBANOS Să pregătim atelierele S.M.T. și GOSTAT pentru reparațiile de iarnă odată cu venirea iernii, activitatea în stațiunile de mașini și tractoare și în gospodăriile agricole de stat la aspecte noi. Muncile de toamnă s-au terminat și începe munca de pregătire a localurilor, a mașinilor agricole și a uneltelor, pentru ca primăvara totul să fie gata de lucru. Mecanizatorilor din SM T.-uri și GOSTAT-uri le revin sarcini deosebit de însemnate atît în ceea ce privește adăpostirea tractoarelor și mașinilor agricole, cît și pregătirea lor pentru muncile agricole din anul viitor. In iarna aceasta, stațiunile de mașini și gospodăriile de stat au de revizuit și de reparat aproape 95 la sută din parcul lor de tractoare și mașini agricole. Terminarea la timp și în bune condițiuni a acestui volum mare de reparații depinde în cea mai mare măsură de felul cum sunt pregătite acum atelierele mecanice din S.M.T. și gospodării de stat. Numeroase construcții noi de ateliere mecanice pentru agricultură trebuie terminate în cel mai scurt timp. Noile construcții de ateliere și montarea imediată a utilajelor de atelier în noile clădiri vor asigura condiții mai bune de lucru la reparații. Un rol de seamă și în această direcție îl au mecanizatorii. Astfel la S.M.T. Stîlpu, regiunea Ploești, la S.M.T. Grivița, regiunea București și în alte locuri mecanizatorii sprijină munca unităților de construcții spre a termina noile ateliere și a le da cît mai repede în folosință. In felul acesta numeroase unități agricole vor avea anul acesta ateliere spațioase și bine amenajate în care vor putea executa reparații la un înalt nivel tehnic. Una din principalele condiții care va asigura desfășurarea normală a reparațiilor și va ajuta la eliminarea oricăror gîtuiri sau întreruperi în munca de reparații este stabilirea din timp a locurilor de muncă din atelier și a ordinei în care vor fi executate diferite operațiuni de reparații. Un exemplu în acest sens îl constituie inginerul mecanic șef. de la S.M.T. Miercurea Ciuc, Regiunea Autonomă Maghiară care anul trecut, stabilind ordinea lucrului în atelier, a înlăturat transportul pieselor grele pe distanțe mari și a organizat ca piesele și ansamblele să circule în atelier într-o singură direcție. In același loc pentru repararea și reglarea aparaturii de injecție a motoarelor Diesel s-a amenajat o încăpere separată de atelierul de strungărie și în special de polizor și de mașina de rectificat supape, împiedicîndu-se astfel pătrunderea în sistemul de injecție a părticelelor foarte fine de praf metalic care duc la defectarea motoarelor în timpul lucrului. De mare importanță pentru executarea unor reparații de bună calitate, este organizarea lor după metoda sovietică a reparațiilor pe ansamble și subansamble. Această metodă specializează pe muncitori pentru anumite operațiuni și grăbește desfășurarea reparațiilor. Astfel la S.M.T. Făurei, regiunea Galați, Ciorani, regiunea Ploești, ca și la alte S.M.T.-uri fruntașe, cu prilejul fixării locurilor de muncă se stabilesc acum posturile pentru lucrul pe ansamble. Aceasta permite ca un număr redus de muncitori, specializați la anumite operațiuni, să execute un volum mai mare de lucrări la un înalt nivel tehnic. Pentru buna calitate a reparațiilor este necesar de asemenea ca la intrarea în atelier să existe un șopron în care tractorul să fie spălat de noroi înainte de demontare. Se știe că curățirea tractorului chiar în atelier dăunează mult calității reparațiilor. Intr-un atelier îmbîcsiat cu noroi, odată cu montarea pieselor, pătrund în motor impurități care pot duce la distrugerea motorului chiar din primele ore de funcționare. Buna organizare a încăperilor destinate reparațiilor are o deosebită importanță pentru desfășurarea lucrărilor. Spre a asigura cît mai bune condiții de lucru, în unitățile fruntașe se pregătesc din timp sobe și burlane în număr suficient, astfel ca să se asigure în atelier o temperatură de circa 14-15 grade. In atelierele de pompe de injecție, montaj-motoare și strungărie, adică în încăperile unde degetele muncitorilor trebuie să fie foarte sensibile, temperatura permanentă trebuie să fie de cel puțin 18 grade. Atunci cînd rodajul la cald se efectuează chiar în atelier, se instalează la locul de rodaj o țeavă de eșapament prin care gazele să fie evacuate din atelier. In ușurarea muncii de reparații, o importanță deosebită are mecanizarea transportării pieselor grele și motoarelor, de la secția de montaj la bancul de rodaj și de acolo la locul de montare a motorului pe șasiu. La S.M.T. Gasimcea, regiunea Constanța, Chiraftei, regiunea Galați, Băilești, regiunea Craiova etc., unde s-a introdus mica mecanizare a lucrărilor din atelier, reparațiile au putut fi grăbite, ușurîndu-se totodată efortul fizic al muncitorilor. Atelierele stațiunilor de mașini și gospodăriilor de stat, au fost înzestrate în ultimul timp cu numeroase utilaje care ușurează efortul fizic al muncitorilor și permit efectuarea unor lucrări de calitate. Astfel folosindu-se bancul de rodaj, motorul reparat poate fi supus unor observații amănunțite înainte de a fi montat, se poate controla puterea motorului și consumul specific de motorină, ceea ce permite executarea unor reparații de calitate. Utilajul special care asigură reparații de calitate satisfăcătoare, cum sunt bancurile de încercat pompe de injecție, aparatul de alezat cuzineții, palieri, instalațiile pentru măsurarea consumului de carburanți etc. trebuie să fie din timp montate pentru ca să fie folosite din plin în perioada de reparații. Nu mai poate fi îngăduită atitudinea de nepăsare sau de comoditate a unor conduceri de S.M.T. care anul trecut nu au montat utilajele pe care le primiseră și au tolerat folosirea unor practici învechite, meșteșugărești, ca utilizarea șabărului, pentru ajustarea lagărelor, pilirea capacelor de lagăre etc. obținîndu-se din această cauză piese grosolan montate, cu jocuri mari la montaj. In funcție de procesul tehnologic, de locurile de muncă stabilite în atelier trebuie să fie procurate, confecționate sau reparate sculele și dispozitivele necesare pentru reparații. Șefii de atelier trebuie să se îngrijească ca fiecare muncitor să aibă sculele ce-i sunt necesare pe locul de muncă. O alta sarcină în organizarea reparațiilor este fixarea din vremea numărului de muncitori ce vor fi folosiți la reparații, stabilindu-se nominal fiecare mecanic sau tractorist care va lua parte la aceste lucrări și funcția ce o va îndeplini. Acolo unde spațiul este restrîns sau sunt puține mașiniunelte, cum este la lucrările de strungărie, unde volumul de reparații impune de obicei o activitate intensă se organizează munca pe două schimburi. Așa se procedează la S.M.T. Turnișor, regiunea Stalin, la S.M.T. Gotlob, regiunea Arad și în alte unități. De mare importanță pentru începerea la timp a reparațiilor și păstrarea unui ritm uniform de lucru este identificarea din timp a pieselor uzate, care se pot recondiționa și trimiterea lor neîntîrziată spre recondiționare la centrele mecanice. Prin folosirea unor piese recondiționate, mecanizatorii de la S.M.T. Ciorani, regiunea Ploești, au putut realiza anul trecut economii de 120.000 lei și au ușurat aprovizionarea stațiunii cu piesele de schimb necesare. Trimiterea la timp a pieselor uzate spre a fi recondiționate va asigura tuturor stațiunilor de mașini și tractoare și gospodăriilor de stat, posibilitatea desfășurării reparațiilor la timp și fără întreruperi. Luînd din timp toate măsurile de organizare a reparațiilor și pregătind atelierele mecanice, conducerile stațiunilor de mașini și tractoare și gospodăriilor de stat vor putea trece la îndeplinirea cu succes a reparațiilor de iarnă. Despre desfășurarea controlului obștesc asupra fondurilor asigurărilor sociale și administrativ-financiare ale sindicatelor în regiunea Constanța In aceste zile, se desfășoară în întreaga regiune adunările generale ale membrilor de sindicat, în care se vor dezbate pe larg rezultatele muncii comisiilor și colectivelor care au controlat felul cum au fost gospodărite și folosite fondurile de asigurări sociale și administrativ-financiare ale comitetelor de întreprindere și instituții. S-a constatat că acolo unde organele sindicale au mobilizat masele de oameni ai muncii în scoaterea la iveală a lipsurilor în ce privește acordarea concediilor și ajutoarelor de boală, precum și în încasarea cotizațiilor și păstrarea în bune condițiuni a materialelor culturale și sportive, rezultatele au fost cele așteptate. La S.M.T. Dorobanțu în adunarea generală ținută în ziua de 26 noiembrie 1955, membrii de sindicat au criticat în mod just comitetul de întreprindere în ce privește folosirea slabă a materialului cultural și sportiv, precum și metodele nejuste de acordare a ajutoarelor de boală. Adunarea generală a scos la iveală atitudinea membrului de sindicat, Domocoș, care a falsificat un certificat de concediu medical și a încasat drepturile de plată pentru 12 zile în loc de 2 zile, pentru cît fusese eliberat, obligîndu-l să restituie suma încasată în mod abuziv. De asemenea s-a luat atitudine împotriva tov. Vieru Aglaia, responsabila comisiei de asigurări sociale din comitetul de întreprindere, care a înțeles să modifice certificatul său prin care i se recomanda trecerea la o muncă mai ușoară pe timp de 1 lună, făcîndu-l pentru 6 rund de zile. S-a mai arătat în adunarea generală ca deși comitetul de întreprindere are o bibliotecă, stație de amplificare și alte materiale pentru culturalizarea maselor, ele nu pot fi folosite deoarece biblioteca nu are un program bine stabilit fiind ținută tot timpul închisă, iar stația de amplificare este în magazie, fără a fi instalată și pusă în funcțiune. Dacă unele comitete de întreprindere au înțeles să dea viață acțiunii de control obștesc, făcînd un temeinic instruct aj comisiilor și colectivelor precum și popularizînd acțiunea prin toate mijloacele ca: stația de amplificare, articole la gazeta de perete și discuții cu muncitorii, (exemplu bun fiind S.N.G., G.F.R. Port, Fabrica de ambalaje, fabrica de uleiuri vegetale „Argus“, Complexul C.F.R. Fetești, Atelierele C.F.R. Palas, Fabrica de ciment din Cernavodă și altele), nu același lucru se poate spune despre comitetele fabricii de conserve de pește, întreprinderilor nr. 1 și 2 ale Trustului regional de construcții locale, unităților O.C.L. Alimentara și Industrial, T.A.P.L Acestea nu înțeleg să antreneze masa membrilor de sindicat în acțiunea controlului obștesc, ci se mulțumesc să facă din biroi, lucru ce va face ca acțiunea de control că nu dea rezultatele cele mai bune. Dar acestor organe sindicale este să treacă la o acțiune vie, bazată pe munca cu oamenii : i nu pe date statistice. Instructorii Comitetelor Centrale ale sindicatelor și ai comitetelor regionale aflați în unități trebuie să acorde un sprijin efectiv comitetelor de întreprindere și de instituții în această acțiune, nu așa cum a procedat tov. Solomon de la comitetul regional al sindicatului agricol, care în mod superficial a instruit comisiile de control obștesc din cele 4 unități agricole care i-au fost repartizate, mulțumindu-se să dea sarcini fără a îndruma și controla munca acestor comisii. * Controlul obștesc trebuie să ducă la întărirea disciplină în muncă, la îmbunătățirea muncii sindicale. Este necesar ca acolo unde se vor descoperi oameni care prin înșelăciune au profitat de scutiri medicale și ajutoare bănești, să fie puși în discuția adunărilor generale, care să-i critice aspru, ajutîndu-i să vadă urmările faptelor necinstite. Pentru reușita acestei acțiuni de control obștesc, organele administrative ale întreprinderilor trebuie să colaboreze cu organele sindicale și să considere controlul obștesc ca fiind o problemă a lor, legată de îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă ale oamenilor muncii, de îndeplinirea planurilor de producție. Conducerile administrative au datoria să țină mai mult cont de scrisoarea directivă a Ministerului și a Comitetului Central Sindical pe ramură de producție. POPESCU CONSTANTIN și NICULESCU EUGEN instructori ai Consiliului Central al Sindicatelor din R.P.R. în întreprinderile industriei alimentare planul anual de producție trebuie îndeplinit pînă în ziua Congresului Intensificînd întrecerea socialistă în cinstea Congresului partidului, muncitorii, tehnicienii și inginerii din întreprinderile industriei alimentare, mobilizați de organele sindicale și sub conducerea politică a organizațiilor de partid, obțin importante succese în lupta pentru îndeplinirea la toți indicii și pe sortimente a planului de producție pe anul 1955. ’ In situația alăturată sunt redate procentele de îndeplinire a sarcinilor planului de producție pe acest an pînă la data de 20 noiembrie j Moara „Dobrogea“ 78,2%' Din această situație se vede că 3 întreprinderi ale industriei alimentare au reușit să-și îndeplinească încă de pe acum sarcinile planului de producție. De asemenea, fabricile „Munca“, „Unirea“, Fabrica de conserve de pește și întreprinderea regională de industrializare a cărnii au un procent avansat care le permite realizarea în întregime a sarcinilor planului de producție înainte de termen, îndeplinindu-și astfel angajamentului luat în cinstea Congresului, Posibilități reale de îndeplinire a planului, de producție pe anul 1955 pînă în ziua Congresului există și la fabrica „Argus“. Conducerea acestei întreprinderi (director M. Simionov), sprijinită de organizația sindicală și de partid, are sarcina să intensifice în această perioadă întrecerea socialistă pentru a putea păși alături de întreprinderile fruntașe care în cinstea Congresului și-au îndeplinit nu numai prevederile planului cincinal ci și planul de producție pe anul în curs. In întreprinderile Vin-alcool și Moara „Dobrogea“ trebuie de asemenea folosite toate posibilitățile și metodele în vederea îndeplinirii pînă în ziua Congresului a planului anual de producție. Colectivul de muncă al întreprinderii de creștere și îngrășare a animalelor, care și-a îndeplinit sarcinile planului global de producție pe acest an, are datoria să asigure luarea măsurilor tehnico-organizatorice în vederea realizării procentului planificat la sporul de carne. Organizațiile de partid și organele sindicale din întreprinderile piscicole Constanța și Jurilovca trebuie să intensifice munca de lămurire a maselor de pescari în vederea folosirii la maximum a timpului de pescuit în această ultimă etapă a anului, pentru lichidarea restanțelor și îndeplinirea cu succes a planului de pescuit pe trimestrul IV, întreprinderea piscicolă Hîrșova 138 %, Moara Babadag 115,1% 0. R.A.C.A. 101,1 % Fabrica „Munca“ 97,2% I. R.I.O. 96 % Fabrica de conserve de pește 95,2% Fabrica „Unirea“ 95,1% Vin-alcool 90,8% Fabrica Argus 86,4% Un nou club sportiv De curînd, cu sprijinul sfatului popular și al C.C.F.S. raional, colectivul sportiv „Progresul“ Babadag a dat în folosință în cinstea Congresului partidului un club sportiv înzestrat cu mese de șah și tenis de masă. De la deschiderea acestui club, secțiile de șah și tenis de masă de o rodnică activitate, angrenînd un mare număr de sportivi în practicarea acestor discipline sportive. Zilele trecute, în acest club s-a desfășurat o competiție de tenis de masă, organizată de C.C.F.S. raional la care au participat 18 sportivi. In urma disputării jocurilor eliminatorii, clasamentul a căpătat următoarea înfățișare: 1. Jugănescu Ion 2. Bibu Teodor 3. Sava Tudorache. In finală sportivul Jugănescu și-a adjudecat victoria cu scorul de 2—1 (21—18; 22—24; 28—26). La fete, primul loc a revenit sportivei Ralea Cornelia. De remarcat comportarea meritorie a tinerilor începători Enache Adriani și Burcă Traian, care au ocupat locuri bune în clasament. D. POPA, coresp. Pe urmele materialelor publicate Tinerii fotbaliști vor fi îndrumați mai bine In ziarul nostru nr. 2279 din 18 noiembrie 1955 a apărut articolul intitulat „Lipsa de preocupare pentru cadrele tinere explică valoarea scăzută a fotbalului nostru“. Apreciind justețea celor semnalate cu acest prilej, C.C.F.S. regional Constanța și comisia regională de fotbal au trecut la întocmirea unui plan de măsuri, menit să îmbunătățească îndrumarea și promovarea tinerelor cadre. Redăm mai jos cîteva din obiectivele planului de măsuri: — Organizarea subcomisiei de juniori compusă din antrenori și tehnicieni cu dragoste pentru ridicarea tinerelor cadre — Obligativitatea echipelor din campionatul regional de a participa la competiția republicană cu o echipă de juniori. Se va exclude din campionatul regional colectivul care nu prezintă și echipe de juniori; — întărirea drepturilor comisiei regionale de fotbal și colegiului de antrenori pentru controlarea secțiilor de fotbal și antrenorilor din colectivele sportive în scopul impulsionării procesului de instruire al juniorilor; — întocmirea de referate trimestriale de către comisia regională de fotbal în vederea lichidării tuturor lipsurilor din munca de creștere a fotbaliștilor juniori.