Dobrogea Nouă, decembrie 1955 (Anul 8, nr. 2290-2317)

1955-12-01 / nr. 2290

2 POBROQEÄ NOM' Nr. 2290 Urme care vorbesc despre viața în Dobrogea antică-feudală Organizarea militară a Dobrogii în perioada sclavagismului roman Așezată între Dunăre și Mare, Dobrogea a îndeplinit un rol strategic de foarte mare importanță, mai ales după ce a intrat în cotropirea romanilor. Situată la extremita­tea imperiului roman, Dobrogea a fost transformată în întregime într-o vastă cita­delă, întărindu-se atît malurile, c­ît și in­teriorul. Stăpînirea romană în Sciția Mică a luat o serie de măsuri din punct de vedere mili­tar, asigurînd aici o pază solidă, acest teri­toriu făcînd parte din provincia Moesia In­ferior. In anul 15 e.n., cînd trăia exilatul Ovidiu în Tomis, împăratul roman Tiberiu a întemeiat, pentru apărarea ținutului de la gurile Dunării, un comandament militar, condus de un așa numit „Prefectul malului Mării“, care era un adevărat guvernator civil și militar ce depindea de Moesia (te­ritoriu în sud-vestul Dunării). In anul 46 e.n. un alt împărat — Claudius, care a con­dus imperiul roman de la anul 41-54 e.n., desființînd regatul Traciei, a prefăcut ținu­tul dintre Dunăre și Mare în pămînt roman. La această dată, malul fluviului (Dunărea) a început să fie păzit de detașamente mili­tare „auxiliari“, adică soldați aduși din alte părți ale imperiului roman. Această orga­nizare a ținut pînă în timpul lui Domițian (81-96) e.n., care la anul 86 e.n. a creat aici o provincie romană. De la această dată, paza frontieră se făcea cu ostași din uni­tăți militare, care purtau numele de legiuni. Documentele epigrafice arată, că Domițian a organizat aici legiunea V Macedonică, pe care a așezat-o la Troesmis, Iglița de as­tăzi. Acest corp militar se va muta mai tîrziu la Potaissa, Turcia de astăzi. Pe teri­toriul acestui punct de apărare, Troesmis, cercetătorii istorici au scos la iveală inscrip­ții privitoare la un teritoriu, troesmense, c­are a fost propriu zis o organizație spe­cială, oarecum autonomă a viciilor civili­­(sate) de pe teritoriul regiunii V Macedo­­nice. întărirea Scîțîei Mici (Dobrogea de as­tăzi) pentru a susține atacurile din afară a început însă în timpul lui Dioclețian [((284-305) e.n. și a continuat în epoca lui Constantin cel Mare (306-337), a lui Lici­­­nius, Anastasius, iar în veacul al VI-lea de­­ către Justinian. Atît pentru apărarea granițelor de mi­­grațiune, ca și pentru a înăbuși­ repetatele nemulțumiri ale sclavilor, Dioclețian a îm­părțit imperiul în 12 dioceze (teritorii), care la rândul lor au fost împărțite în provincii. Ca urmare a acestei reforme, cea mai mare parte din teritoriul Dobrogii de astăzi a fost alipită Moesiei și a devenit provincie sub denumirea de Sciția Mică, avînd capitala la Tomis. Deoarece, Sciția Mică ocupa o poziție strategică de prim rang și deoarece­­ trebuia să apere porțiuni amenințate atît în partea de nord, cît și dinspre apus, cîm­­pia Bărăganului, în Sciția Mică s-au adus trupe speciale. Pentru partea de nord a provinciei au fost create corpurile: legiunea l-­a lovita, cu reședința la Noviodunum (Isaccea de astăzi), și a II-a Herculea, cu reședința la Troesmis (Iglița de astăzi). Aceste două corpuri de armată au făcut parte din trupele de frontieră, recrutate prin populația regiunii respective și destinate a apăra sectorul corespunzător unui „limes“. Pentru granița de nord s-a mai adăugat și o flotă, care folosea galere (corăbii) mi­nate de sclavii capturați din războaie. Ves­pasian a dispus să se mărească numărul trupelor în această parte a imperiului, care s-a dovedit atît de primejduită și a orga­nizat flota dunăreană, care a căpătat nu­mele de Classis Flavia Moesica. Trupele de uscat erau comandate de un Dux (comandant), în timp ce puterea civilă aparținea unui praeses. In felul acesta se găsește separată puterea civilă de cea mi­litară. Săpăturile întreprinse pe teritoriul comu­­nei Garvăn, raionul Istria, au dus la desco­perirea cîtorva piese foarte importante. S-au găsit urme materiale, în special cărămizi, care poartă ștampila legiunii l­a Iovia. Este deci un indiciu, că linia Dunării de jos, de la Galați la Isaccea era apărată de acest corp de armată. Ea organiza un front care se întindea de la Dinogeția pînă la mare. La această gra­niță a Sciției Mici s-au ridicat un mare nu­măr de orașe (villae), care serveau la în­tărirea acestui punct atît de amenințat de migrațiunile popoarelor. Aceste orașe erau construite din materiale foarte rezistente, la o distanță mică unele de altele și unite între ele printr-o șosea, care mergea în lungul Dunării. In afară de serviciul de pază pe care-l prestau, aceste unități îndeplineau oficiile de a ajuta popu­lația de cele mai multe ori la ridicarea de fortificații. Punctul central din această parte a imperiului era Noviodunum, locul unde se afla reședința comandantului legiunii. Par­tea cea mai expusă pericolului din afară se găsea între Aegysus și Noviodunum. Aceste întărituri au constituit pentru locuitorii din această parte a Sciției Mici un loc de refu­giu în caz de pericol. Un rol important în apărarea graniței, așa cum reiese din ar­mele materiale, l-a jucat Noviodunum îm­potriva ofensivei goților conduși de Atha­­naric. In veacul al IV-lea pe la anul 369 e.n., Valens, izbutind să respingă atacurile goților, a ridicat în Sciția Mică o fortăreață ale cărei urme se văd și astăzi. Este vorba de Cius în apropiere de Gîrliciu, raionul Hîrșova. O altă urmă materială, care dovedește organizarea armatei romane în Sciția Mică la sfîrșitul veacului al III-lea și începutul celui de-al IV-lea e.n., este o inscripție gă­sită la Aegysus (Tulcea) astăzi raionul Ga­lați. Este vorba de o inscripție funerară pusă în amintirea unui călăreț din vexilația (corpul de armată) de la Aegysus. Această piatră funerară a fost ridicată de către Va­lerius Proculus, soldat din legiunea I­ a Io­via, din ordinul comandantului lui militar, Decius. Din documentele epigrafice reiese, că înainte de Dioclețian, deci înainte de anul 284 e.n., vexilație se numea orice de­tașament ori trupă militară ce se strîngea temporar sub un steag, vexillum. De la Dioclețian, situația s-a schimbat. Pentru a-și susține puterea imperială absolutistă, ca să înăbușe mereu lupta maselor popu­lare, Dioclețian a reorganizat armata. Ar­mata a fost împărțită în două categorii principale: armata stabilă de graniță (li­­mitanei), care se afla în permanență într-o regiune anumită a graniței și armata mo­bilă de interior, care putea fi trimisă de la o graniță la alta, după cum era nevoie. Inscripțiile arată, ca în Sciția Mica exista un „praeses“, care avea alte atribuții decît comandantul militar denumit „dux limites provinciae Scythiae“ (comandantul militar al provinciei Sciției). In măsura în care pe­ricolul migrațiunilor amenința granița im­periului roman, comandantul militar aducea detașamente sau corpuri de trupă separate , unele de infanterie, numite cohorte, altele de cavalerie, denumite alae. Soldații unei legiuni nu stăteau cu toții într-un singur loc: numai o parte rămî­­neau în orașul de reședință, restul erau tri­miși în diferite puncte ale țării, unde lo­cuiau în tabere denumite castre și ale căror urme materiale sunt vizibile și astăzi. De obicei, ele erau lucrate din ziduri pu­ternice de piatră cioplită și cu turnuri tot de piatră la porți. Castrele aveau o formă dreptunghiulară, uneori apropiindu-se de pă­­trat, suprafața lor varia. Așa bunăoară, la Ulmetum, astăzi Pantelimonu de Sus, se văd foarte bine zidurile fostului castru. Su­prafața lui se întindea peste 2 ha. Două drumuri, perpendiculare unul pe celălalt, străbăteau castrul, împărțindu-l în patru părți egale. La extremitățile acestor dru­muri erau tăiate în zidul înconjurător cele patru porți prin care se putea pătrunde înă­untru. Acest zid înconjurător era împrej­muit cu șanț adînc, care este foarte vizibil și în vremea noastră. In jurul acestor castre sau tabere mili­tare, veneau de se așezau negustorii cu pră­văliile lor, soldații, care se eliberau din armată la o vîrstă înaintată 60-65 ani și care la această dată erau căsătoriți, aveau familie. Așezîndu-se în jurul acestor castre militare, se crea o rețea de viață civilă, o așezare omenească. Cercetarea castrului de la Ulmetum a scos la iveală urme materiale de mare im­portanță pentru cunoașterea trecutului isto­ric al Dobrogii. Clădit în perioada sclava­gismului roman, prin dezvelirea zidurilor de înconjur, s-au găsit pietre cu inscripții, care vorbesc despre vechimea lui, despre viața în interiorul acestui castru. S-au găsit urme de locuințe, clădite din materiale mai vechi, lipite cu lut în loc de var. In veacul al III-lea e.n., această întăritură a început să fie din ce în ce mai amenințată, pînă ce în veacul al IV-VI-lea, din cauza repetatelor a­­tacuri ale popoarelor migratorii, ea a fost părăsită. Pentru apărarea granițelor, stăpînirea ro­mană a fixat puncte de pază pe linia Du­nării 1. Un asemenea punct îl constituie Ca­­pidava, punct ce se află la 6 km. sud de Topalu. Aici­, în viitoarea reședință a distric­­tului Capidavensis, Traian a adus o cohortă din legiunea a XIa Claudia, a cărei reșe­dință era Durostorum (Silistra) astăzi R.P. Bulgaria. Traian a adus în aceste locuri și veterani (soldați eliberați din armată), pe care i-a împroprietărit. In felul acesta, Tra­ian își pregătea elementele pe care să se sprijine în luptele de cucerire a Daciei. A­­cest lagăr militar, care a constituit un punct strategic de apărare a hotarului dunărean, ca multe așezări din Dobrogea, a fost dis­trus în anul 248 de cotropirea gotă. Acest punct a constituit un permanent ajutor pen­­tru paza imperiului și după cotropirea ro­mană. Pe baza unor inscripții descoperite, se constată că în primele decenii ale veacu­lui al IV-lea e.n., legiunea romană, stațio­nată la Capidava, s-a fărâmițat în vexillar ționes, trimise în diverse garnizoane. In­­tr-una din inscripțiile descoperite la Capi­dava, inedită de altfel, se menționează o vexillație Capidavensium și o unitate de „Equites scutarii“. Acestui teritoriu capida­­vensis îi aparținea și Ulmetum. Prin măsurile de reorganizare a apărării pe linia Dunării și prin acțiunea politică de supunere a populațiilor din nordul Mării Negre, Traian asigură pacea în aceste părți. Traian a creat din Durostorum (astăzi R.P. Bulgaria), locul staționar al legiunii a XI-a Claudia, unul din cele mai importante cen­­­tre militare de pe linia Dunării. Alte tabere mai mici au fost înființate pe porțiunea de limes, la Transmarisca, astăzi R.P. Bulga­ria. Printre trupele staționare în veacul al II-lea și al III-lea e.n., în aceste centre se­cundare, inscripțiile ne arată o cohors I Thracum Syriaca la Transmarisca și deta­șamente (vexillationes) din legiunea a XI-a Claudia, legiunea I-a Italica. întărirea Dobrogii a fost susținută în tim­pul lui Adrian, care, așa cum reiese dintr-un stîlp miliar (piatră de hotar) găsită în su­dul regiunii noastre, a venit în Sciția Mică și a inspectat locul de staționare al unită­ților militare. La Tropeum, astăzi Adamclisi, își aveau reședința elemente ale legiunii I-a Italica și a V-a Macedonica, de unde se străjuia toată porțiunea de pe Dunăre, care în chip normal se afla în paza legiunii a XI-a Claudia, care în anul 170 e.n. plecase în campanie în Pa­­nonia. Tropeum Traiani, așezare cu caracter militar roman, a fost ridicată de Traian în legătură cu monumentul triumfal. In a­­ceastă așezare, se găsește și renumita „ba­silica cisterna“, care consta din două edi­ficii suprapuse: o basilică din epoca ro­mană, așezată peste o solidă cisternă de apă, construită într-o epocă anterioară ba­­silicii. Importanța economică și politică la care ajunsese această așezare se dovedește și prin faptul că această așezare a fost ridi­cată la rangul de municipiu, în timpul lui Marcu Aureliu. Acest eveniment­ este ates­tat de numeroase urme materiale — inscrip­ții găsite în săpăturile arheologice între­prinse. Alte urme materiale, care explică organi­zarea pazei teritoriului Sciției Mici în pe­rioada sclavagismului roman, sunt valurile. Asemenea întărituri se văd bine și astăzi în așezarea de la Istria. Este vorba de cele­­ trei șanțuri în partea de nord a zidului ro­­mano-bizantin. Din distanță în distanță, valul era prevăzut cu posturi de observație în care locuiau de fapt garnizoanele însăr­cinate cu paza teritoriului respectiv. Ase­menea urme materiale se găsesc pe traseul Axiopolis (Cernavodă) — Tomis (Constan­ța). Această construcție militară cuprinde de fapt două valuri paralele. Unul din pă­mînt, avea 52 de posturi de observație și a fost ridicat în timpul lui Traian; celălalt de piatră, avea 27 de castre și a fost con­struit în veacul al IV-lea e.n., perioadă în care s-a restaurat și orașul Tropeum Tra­iani. Deoarece aceste valuri aparțin epocilor diferite, tehnica lor se constată că este foarte variată. Distribuția lor este urmă­toarea : unul mic de pămînt, unul mare de pămînt și unul de piatră. Axiopolis repre­zenta punctul final al întăriturii și a con­stituit pentru sclavagismul roman un im­portant centru fortificat pe linia Dunării, limes D­anubianus.­­ Reorganizarea limes-ului danubian în veacul al IV-lea, începută sub Dioclețian și desăvîrșită sub Constantin și urmașii lui, a constituit un puternic punct de observație militar în perioada migrațiunilor. Porțiunea din cursul Dunării aparținînd provinciei Sciției, de la Mîrleanu pînă în Delta Du­nării, era păzită de două legiuni noi, com­pletate de o puternică flotă și de nume­roase corpuri de cavalerie și de Infanterie auxiliară.­­ In perioada veacului al III-lea și al IV- lea, cînd tot mai amenințătoare sînt popoa­rele migratorii, Sciția Mică a constituit una din preocupările importante ale conducerii imperiului roman, fapt care a contribuit la întărirea permanentă a granițelor. Dacă împotriva amenințărilor din afară cotropirea romană va opune rezistența apă­rării granițelor, în interior, repetatele miș­cări ale maselor vor săpa mereu la temelia acestui stat bazat pe cucerire. E. DRÁGÁN și AL. GREBANOS Să pregătim atelierele S.M.T. și GOSTAT pentru reparațiile de iarnă odată cu venirea iernii, activitatea în sta­țiunile de mașini și tractoare și în gospo­dăriile agricole de stat la aspecte noi. Mun­cile de toamnă s-au terminat și începe mun­ca de pregătire a localurilor, a mașinilor agricole și a uneltelor, pentru ca primăvara totul să fie gata de lucru. Mecanizatorilor din S­M­ T.-uri și GOSTAT-uri le revin sar­cini deosebit de însemnate atît în ceea ce privește adăpostirea tractoarelor și mașini­lor agricole, cît și pregătirea lor pentru muncile agricole din anul viitor. In iarna aceasta, stațiunile de mașini și gospodăriile de stat au de revizuit și de re­parat aproape 95 la sută din parcul lor de tractoare și mașini agricole. Terminarea la timp și în bune condițiuni a acestui volum mare de reparații depinde în cea mai mare măsură de felul cum sunt pregătite acum atelierele mecanice din S.M.T. și gospodării de stat. Numeroase construcții noi de ateliere me­canice pentru agricultură trebuie terminate în cel mai scurt timp. Noile construcții de ateliere și montarea imediată a utilajelor de atelier în noile clădiri vor asigura condiții mai bune de lucru la reparații. Un rol de seamă și în această direcție îl au mecani­zatorii. Astfel la S.M.T. Stîlpu, regiunea Plo­ești, la S.M.T. Grivița, regiunea București și în alte locuri mecanizatorii sprijină mun­ca unităților de construcții spre a termina noile ateliere și a le da cît mai repede în folosință. In felul acesta numeroase unități agricole vor avea anul acesta ateliere spa­țioase și bine amenajate în care vor putea executa reparații la un înalt nivel tehnic.­­ Una din principalele condiții care va asi­gura desfășurarea normală a reparațiilor și va ajuta la eliminarea oricăror gîtuiri sau întreruperi în munca de reparații este sta­bilirea din timp a locurilor de muncă din atelier și a ordinei în care vor fi executate diferite operațiuni de reparații. Un exem­plu în acest sens îl constituie inginerul me­canic șef. de la S.M.T. Miercurea Ciu­c, Re­giunea Autonomă Maghiară care anul tre­cut, stabilind ordinea lucrului în atelier, a înlăturat transportul pieselor grele pe dis­tanțe mari și a organizat ca piesele și an­­samblele să circule în atelier într-o singură direcție. In același loc pentru repararea și reglarea aparaturii de injecție a motoare­lor Diesel s-a amenajat o încăpere sepa­rată de atelierul de strungărie și în special de polizor și de mașina de rectificat supape, împiedicîndu-se astfel pătrunderea în siste­mul de injecție a părticelelor foarte fine de praf metalic care duc la defectarea motoa­relor în timpul lucrului. De mare importanță pentru executarea unor reparații de bună calitate, este organi­zarea lor după metoda sovietică a repara­țiilor pe ansamble și subansamble. Această metodă specializează pe muncitori pentru a­­numite operațiuni și grăbește desfășurarea reparațiilor. Astfel la S.M.T. Făurei, regiu­nea Galați, Ciorani, regiunea Ploești, ca și la alte S.M.T.-uri fruntașe, cu prilejul fixării locurilor de muncă se stabilesc acum pos­turile pentru lucrul pe ansamble. Aceasta permite ca un număr redus de muncitori, specializați la anumite operațiuni, să exe­cute un volum mai mare de lucrări la un înalt nivel tehnic. Pentru buna calitate a reparațiilor este necesar de asemenea ca la intrarea în ate­lier să existe un șopron în care tractorul să fie spălat de noroi înainte de demontare. Se știe că curățirea tractorului chiar în a­­telier dăunează mult calității reparațiilor. Intr-un atelier îmbîcsiat cu noroi, odată cu montarea pieselor, pătrund în motor impu­rități care pot duce la distrugerea moto­rului chiar din primele ore de funcționare. Buna organizare a încăperilor destinate reparațiilor are o deosebită importanță pen­tru desfășurarea lucrărilor. Spre a asigura cît mai bune condiții de lucru, în unitățile fruntașe se pregătesc din timp sobe și bur­lane în număr suficient, astfel ca să se asi­gure în atelier o temperatură de circa 14-15 grade. In atelierele de pompe de injecție, montaj-motoare și strungărie, adică în în­căperile unde degetele muncitorilor trebuie să fie foarte sensibile, temperatura perma­nentă trebuie să fie de cel puțin 18 grade. Atunci cînd rodajul la cald se efectuează chiar în atelier, se instalează la locul de rodaj o țeavă de eșapament prin care ga­zele să fie evacuate din atelier. In ușurarea muncii de reparații, o impor­tanță deosebită are mecanizarea transportă­rii pieselor grele și motoarelor, de la secția de montaj la bancul de rodaj și de acolo la locul de montare a motorului pe șasiu. La S.M.T. Gasimcea, regiunea Constanța, Chiraftei, regiunea Galați, Băilești, regiunea Craiova etc., unde s-a introdus mica meca­nizare a lucrărilor din atelier, reparațiile au putut fi grăbite, ușurîndu-se totodată e­­fortul fizic al muncitorilor. Atelierele sta­țiunilor de mașini și gospodăriilor de stat, au fost înzestrate în ultimul timp cu nu­meroase utilaje care ușurează efortul fizic al muncitorilor și permit efectuarea unor lucrări de calitate. Astfel folosindu-se ban­cul de rodaj, motorul reparat poate fi supus unor observații amănunțite înainte de a fi montat, se poate controla puterea motorului și consumul specific de motorină, ceea ce permite executarea unor reparații de cali­tate. Utilajul special care asigură reparații de calitate satisfăcătoare, cum sunt ban­curile de încercat pompe de injecție, apara­tul de alezat cuzineții, palieri, instalațiile pentru măsurarea consumului de carburanți etc. trebuie să fie din timp montate pentru ca să fie folosite din plin în perioada de reparații. Nu mai poate fi îngăduită atitu­dinea de nepăsare sau de comoditate a unor conduceri de S.M.T. care anul trecut nu au montat utilajele pe care le primiseră și au tolerat folosirea unor practici învechite, meș­teșugărești, ca utilizarea șabărului, pentru ajustarea lagărelor, pilirea capacelor de la­găre etc. obținîndu-se din această cauză piese grosolan montate, cu jocuri mari la montaj. In funcție de procesul tehnologic, de lo­curile de muncă stabilite în atelier trebuie să fie procurate, confecționate sau reparate sculele și dispozitivele necesare pentru re­parații. Șefii de atelier trebuie să se îngri­jească ca fiecare muncitor­ să aibă sculele ce-i sunt necesare pe locul de muncă. O alta sarcină în organizarea reparațiilor este fixarea din vreme­a numărului de mun­citori ce vor fi folosiți la reparații, stabi­­lindu-se nominal fiecare mecanic sau trac­torist care va lua parte la aceste lucrări și funcția ce o va îndeplini. Acolo unde spațiul este restrîns sau sunt puține mașini­­unelte, cum este la lucrările de strungărie, unde volumul de reparații impune de obicei o activitate intensă se organizează munca pe două schimburi. Așa se procedează la S.M.T. Turnișor, regiunea Stalin, la S.M.T. Gotlob, regiunea Arad și în alte unități. De mare importanță pentru începerea la timp a reparațiilor și păstrarea unui ritm uniform de lucru este identificarea din timp a pieselor uzate, care se pot recondiționa și trimiterea lor neîntîrziată spre recondi­­ționare la centrele mecanice. Prin folosirea unor piese recondiționate, mecanizatorii de la S.M.T. Ciorani, regiu­nea Ploești, au putut realiza anul trecut e­­conomii de 120.000 lei și au ușurat aprovi­zionarea stațiunii cu piesele de schimb ne­cesare. Trimiterea la timp a pieselor uzate spre a fi recondiționate va asigura tuturor sta­țiunilor de mașini și tractoare și gospodă­riilor de stat, posibilitatea desfășurării re­parațiilor la timp și fără întreruperi. Luînd din timp toate măsurile de organi­zare a reparațiilor și pregătind atelierele mecanice, conducerile stațiunilor de mașini și tractoare și gospodăriilor de stat vor pu­tea trece la îndeplinirea cu succes a repa­rațiilor de iarnă. Despre desfășurarea controlului obștesc asupra fondurilor asigurărilor sociale și administrativ-financiare ale sindicatelor în regiunea Constanța In aceste zile, se desfășoară în întreaga regiune adunările generale ale membrilor de sindicat, în care se vor dezbate pe larg rezultatele muncii comisiilor și colectivelor care au controlat felul cum au fost gospo­dărite și folosite fondurile de asigurări so­ciale și administrativ-financiare ale comite­telor de întreprindere și instituții. S-a constatat că acolo unde organele sin­dicale au mobilizat masele de oameni ai muncii în scoaterea la iveală a lipsurilor în ce privește acordarea concediilor și aju­toarelor de boală, precum și în încasarea cotizațiilor și păstrarea în bune condițiuni a materialelor culturale și sportive, rezul­tatele au fost cele așteptate. La S.M.T. Dorobanțu în adunarea gene­rală ținută în ziua de 26 noiembrie 1955, membrii de sindicat au criticat în mod just comitetul de întreprindere în ce privește fo­losirea slabă a materialului cultural și spor­tiv, precum și metodele n­ejuste de acordare a ajutoarelor de boală. Adunarea generală a scos la iveală atitudinea membrului de sindicat, Domocoș, care a falsificat un cer­tificat de concediu medical și a încasat drep­turile de plată pentru 12 zile în loc de 2 zile, pentru cît fusese eliberat, obligîndu-l să restituie suma încasată în mod abuziv. De asemenea s-a luat atitudine împotriva tov. Vieru Aglaia, responsabila comisiei de asigurări sociale din comitetul de întreprin­dere, care a înțeles să modifice certificatul său prin care i se recomanda trecerea la o muncă mai ușoară pe timp de 1 lună, fă­­cîndu-l pentru 6 ru­nd de zile. S-a mai arătat în adunarea generală ca deși comitetul de întreprindere are o biblio­tecă, stație de amplificare și alte materiale pentru culturalizarea maselor, ele nu pot fi folosite deoarece biblioteca nu are un pro­gram bine stabilit fiind ținută tot timpul închisă, iar stația de amplificare este în magazie, fără a fi instalată și pusă în func­țiune. Dacă unele comitete de întreprindere au înțeles să dea viață acțiunii de control ob­ștesc, făcînd un temeinic instruct aj comisii­lor și colectivelor precum și popularizînd ac­țiunea prin toate mijloacele ca: stația de amplificare, articole la gazeta de perete și discuții cu muncitorii, (exemplu bun fiind S.N.G., G.F.R. Port, Fabrica de ambalaje,­ fabrica de uleiuri vegetale „Argus“, Com­­­plexul C.F.R. Fetești, Atelierele C.F.R. Palas, Fabrica de ciment din Cernavodă și altele), nu același lucru se poate spune despre co­mitetele fabricii de conserve de pește, întreprinderilor nr. 1 și 2 ale Trustului re­gional de construcții locale, unităților O.C.L. Alimentara și Industrial, T.A.P.L A­­cestea nu înțeleg să antreneze masa mem­brilor de sindicat în acțiunea controlului obștesc, ci se mulțumesc să facă din biro­i, lucru ce va face ca acțiunea de control c­ă nu dea rezultatele cele mai bune. Dar acestor organe sindicale este să treacă la o­­ acțiune vie, bazată pe munca cu oamenii : i nu pe date statistice. Instructorii Comitetelor Centrale ale sin­dicatelor și ai comitetelor regionale aflați în unități trebuie să acorde un sprijin efec­tiv comitetelor de întreprindere și de in­stituții în această acțiune, nu așa cum a procedat tov. Solomon de la comitetul re­gional al sindicatului agricol, care în mod superficial a instruit comisiile de control obștesc din cele 4 unități agricole care i-au fost repartizate, mulțumindu-se să dea sar­cini fără a îndruma și controla munca aces­­­tor comisii. * Controlul obștesc trebuie să ducă la întă­rirea disciplină în muncă, la îmbunătățirea muncii sindicale. Este necesar ca acolo unde se vor descoperi oameni care prin înșelă­ciune au profitat de scutiri medicale și aju­toare bănești, să fie puși în discuția adună­rilor generale, care să-i critice aspru, aju­­tîndu-i să vadă urmările faptelor necinstite. Pentru reușita acestei acțiuni de control obștesc, organele administrative ale între­prinderilor trebuie să colaboreze cu organele sindicale și să considere controlul obștesc ca fiind o problemă a lor, legată de îmbună­tățirea condițiilor de viață și de muncă ale oamenilor muncii, de îndeplinirea planuri­lor de producție. Conducerile administrative au datoria să țină mai mult cont de scrisoarea directivă a Ministerului și a Comitetului Central Sindical pe ramură de producție. POPESCU CONSTANTIN și NICULESCU EUGEN instructori ai Consiliului Central al Sindicatelor din R.P.R. în întreprinderile industriei alimentare planul anual de producție trebuie îndeplinit pînă în ziua Congresului Intensificînd întrecerea socialistă în cin­stea Congresului partidului, muncitorii, teh­nicienii și inginerii din întreprinderile in­dustriei alimentare, mobilizați de organele sindicale și sub conducerea politică a orga­nizațiilor de partid, obțin importante suc­cese în lupta pentru îndeplinirea la toți in­dicii și pe sortimente a planului de produc­ție pe anul 1955. ’ In situația alăturată sunt redate procen­tele de îndeplinire a sarcinilor planului de producție pe acest an pînă la data de 20 noiembrie j Moara „Dobrogea“ 78,2%' Din această situație se vede că 3 între­prinderi ale industriei alimentare au reușit să-și îndeplinească încă de pe acum sarci­nile planului de producție. De asemenea, fa­bricile „Munca“, „Unirea“, Fabrica de con­serve de pește și întreprinderea regională de industrializare a cărnii au un procent avansat care le permite realizarea în între­gime a sarcinilor planului de producție îna­inte de termen, îndeplinindu-și astfel anga­jamentului luat în cinstea Congresului,­­ Posibilități reale de îndeplinire a planului,­­ de producție pe anul 1955 pînă în ziua Con­gresului există și la fabrica „Argus“. Con­ducerea acestei întreprinderi (director M. Simionov), sprijinită de organizația sindica­lă și de partid, are sarcina să intensifice în această perioadă întrecerea socialistă pentru a putea păși alături de întreprinde­rile fruntașe care în cinstea Congresului­ și-au îndeplinit nu numai prevederile pla­nului cincinal ci și planul de producție pe anul în curs. In întreprinderile Vin-alcool și Moara „Dobrogea“ trebuie de asemenea folosite toate posibilitățile și metodele în vederea îndeplinirii pînă în ziua Congresu­lui a planului anual de producție. Colectivul de muncă al întreprinderii de creștere și îngrășare a animalelor, care și-a îndeplinit sarcinile planului global de producție pe acest an, are datoria să asigure luarea mă­surilor tehnico-organizatorice în vederea rea­lizării procentului planificat la sporul de carne. Organizațiile de partid și organele sind­i­cale din întreprinderile piscicole Constanța­ și Jurilovca trebuie să intensifice munca de lămurire a maselor de pescari în vederea folosirii la maximum a timpului de pescuit în această ultimă etapă a anului, pentru li­chidarea restanțelor și îndeplinirea cu suc­­ces a planului de pescuit pe trimestrul IV, întreprinderea piscicolă Hîrșova 138 %, Moara Babadag 115,1% 0. R.A.C.A. 101,1 % Fabrica „Munca“ 97,2% I. R.I.O. 96 % Fabrica de conserve de pește 95,2% Fabrica „Unirea“ 95,1% Vin-alcool 90,8% Fabrica Argus 86,4% Un nou club sportiv De curînd, cu sprijinul sfatului popular și al C.C.F.S. raional, colectivul sportiv „Pro­gresul“ Babadag a dat în folosință în cin­stea Congresului partidului un club sportiv înzestrat cu mese de șah și tenis de masă. De la deschiderea acestui club, secțiile de șah și tenis de masă de o rodnică ac­tivitate, angrenînd un mare număr de spor­tivi în practicarea acestor discipline spor­tive. Zilele trecute, în acest club s-a desfășurat o competiție de tenis de masă, organizată de C.C.F.S. raional la care au participat 18 sportivi. In urma disputării jocurilor eli­minatorii, clasamentul a căpătat următoarea înfățișare: 1. Jugănescu Ion 2. Bibu Teodor 3. Sava Tudorache. In finală sportivul Ju­gănescu și-a adjudecat victoria cu scorul de 2—1 (21—18; 22—24; 28—26). La fete, primul loc a revenit sportivei Ralea Cor­nelia. De remarcat comportarea meritorie a tinerilor începători Enache Adriani și Burcă Traian, care au ocupat locuri bune în cla­sament. D. POPA, coresp. Pe urmele materialelor publicate Tinerii fotbaliști vor fi îndrumați mai bine In ziarul nostru nr. 2279 din 18 noiem­brie 1955 a apărut articolul intitulat „Lipsa de preocupare pentru cadrele tinere explică valoarea scăzută a fotbalului nostru“. Apre­­ciind justețea celor semnalate cu acest pri­lej, C.C.F.S. regional Constanța și comi­sia regională de fotbal au trecut la întocmi­rea unui plan de măsuri, menit să îmbună­tățească îndrumarea și promovarea tinerelor cadre. Redăm mai jos cîteva din obiectivele pla­nului de măsuri: — Organizarea subcomisiei de juniori compusă din antrenori și tehnicieni cu dra­goste pentru ridicarea tinerelor cadre­ — Obligativitatea echipelor din cam­pionatul regional de a participa la competiția republicană cu o echipă de juniori. Se va exclude din campionatul regional colectivul care nu prezintă și echipe de juniori; — întărirea drepturilor comisiei regionale de fotbal și colegiului de antrenori pentru controlarea secțiilor de fotbal și antrenorilor din colectivele sportive în scopul impulsio­nării procesului de instruire al juniorilor; — întocmirea de referate trimestriale de către comisia regională de fotbal în vede­rea lichidării tuturor lipsurilor din munca de creștere a fotbaliștilor juniori.

Next