Drapelul Roşu, iulie 1971 (Anul 27, nr. 8230-8256)

1971-07-31 / nr. 8256

0­2 © Propunerile făcute de tovarășul Nicolae Ceaușescu în fața Comitetu­lui Executiv al Comitetului Central al partidului, expunerea sa la cons­fătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activită­ții politice și cultural-educative aduc la actualitate o deosebit de importan­tă problemă și anume aceea de dezvolta tot mai mult tradițiile care a au rodit pe pămîntul nostru — prin efortul tuturor oamenilor acestor lo­curi, indiferent de naționalitate — va­­lori de înaltă ținută morală și etică, ar­tistică și științifică. De aici și sarcina noastră, a tuturora, de a ne aduce con­tribuția personală la influențarea conști­inței oamenilor mun­cii, la popularizarea sensurilor profund țtiințifice cuprinse in indicațiile date de secretarul general al partidului. In acest sens, o contribuție substan­țială revine și Con­siliului județean Ti­miș al oamenilor muncii de națio­nalitate maghiară, care are să folosească menirea toate mijloacele ce-i stau la dispoziție pentru a face cunoscută în profunzime politica internă si ex­ternă a Partidului Comunist Român, programul amplu de dezvoltare a so­cietății socialiste în țara noastră. De altfel, și până acum Consiliul jude­țean Timiș al oamenilor muncii de naționalitate maghiară s-a străduit să pună în practica sarcinile trasate de Comitetul județean de partid în do­meniul muncii ideologice și cultural­­educative. Munca a simțit o înviorare mai ales după întărirea biroului Con­siliului cu noi membri și a întregului activ, prin includerea în rândurile sale a acelor oameni cu prestanță — muncitori, țărani cooperatori, ingi­neri, medici, profesori etc., comuniști devotați cauzei partidului. Această măsură a făcut posibilă o organizare mai judicioasă a muncii, o repartiza­re mai proporțională a sarcinilor. Așa s-a ajuns ca mai mulți mem­bri ai Biroului Consiliului să aibă în­­tîlniri frecvente cu țăranii coopera­tori din localitățile unde trăiesc cu precădere oameni ai muncii de națio­nalitate maghiară (Tormac, Dumbra­va, Dumbrăvița, Cherestur), precum și cu cadre didactice și părinți ma­ghiari de la unele școli din munici­piile Timișoara și Lugoj sau din ora­șul Jimbolia. Cu astfel de ocazii au fost reliefate acele laturi ale politicii partidului nostru care reflectă în mod convingător politica profund marxist­­leninistă, democratică și umanistă a p­artidului nostru în rezolvarea pro­­lemei naționale, în acordarea de drepturi egale tuturor cetățenilor ță­rii, indiferent de naționalitate. Trebuie să recunoaștem însă că ast­fel de expuneri și discuții întreținute sub formă orală, fără o argumentare științifică nu s-au ridicat întotdeau­na la nivelul așteptărilor. Așa cum bine sublinia secretarul general al partidului în expunerea sa, deși edi­tura noastră politică dispune de po­­sibilitatea de a pune la îndemâna ci­titorilor de altă naționalitate cărți tipărite în limba lor, totuși nu se gă­tesc prea multe tipărituri cu conținut ideologic și marxist-leninist pe înțele­­sul tuturor. Practica a dovedit că doar cîteva broșuri cu asemenea con­ținut nu sînt îndeajuns. Organizarea unor standuri cu vînzare, a unor ex­poziții în timpul simpozioanelor sau a întîlnirilor cu oamenii muncii, ar fi avut o eficiență mai mare. Expunerile ținute de membri Birou­lui Consiliului ar trebui să fie pre­cedate de consultări organizate biblioteci, a bibliografiei adecvate te­la­mei. In modul acesta discuțiile pot căpăta un caracter științific și politic mult mai ridicat. Pentru împlinirea unor astfel de cerințe se așteaptă, mai mult și de la secretarii și locțiitorii lor, de la comitetele comunale de partid, care trebuie să țină o legătură mai strinsă cu membrii Consiliului existenți in localitățile respective. Ei au posibilitatea să creeze puncte de documentare politică la bibliotecile comunale și sătești, asigurînd un ca­dru favorabil pentru organzarea a­­cestor consultații. In activitățile Consiliului județean Timiș al oamenilor muncii de națio­nalitate maghiară se înscriu și o se­rie de acțiuni privind sprijinirea muncii cultural-educative de masă, îmbogățirea patrimoniului nostru cul­tural comun. Au fost create noi for­mații artistice la căminele și casele culturale din județ, între care secția maghiară a Teatrului popular din Lugoj, corul mixt al Casei munici­pale din Timișoara cu denumirea de Bartók Bela. Ambele formații au dat spectacole care s-au bucurat de mult succes din partea publicului. Teatrul din Lugoj, d­e exemplu, a prezentat în premieră pe țară o piesă de un autor român de limbă maghiară, iar corul Bartók Bela a cuprins în repertoriul său prezentat in fața telespectatorilor cîntece populare maghiare culese și prelucrate de compozitori bănățeni, între care și Nicolae Boboc, și a altor compozitori români de limbă maghia­ră și română din țară. De asemenea, ținind o legătură mai strinsă cu con­ducerea căminului cultural din Dum­brava, mișcarea cultural-artistică din această localitate s-a îmbogățit din punct de vedere al conținutului, pre­zentînd in cinstea aniversării semi­centenarului partidului un program reușit. Pe de altă parte, formația de păpușari amatori a participat cu suc­ces la primul concu­rs Vasil­ache al păpușarilor amatori din țară, fiind laureată a festivalului și cîștigînd me­dalia de aur cu o piesă jucată în lim­ba română și, același text, în limba maghiară. In ciuda tuturor acestor succese, suntem­, totuși, conștienți de faptul că mai avem încă multe de făcut pină să ne situăm la nivelul cerințelor și al posibilităților din domeniul cultu­ral-artistic. Cînd fac această afirma­ție mă gîndesc la faptul că, pe de o parte, Comitetul județean pentru cul­tură și artă n-a antrenat toți meto­­diștii săi care cunosc obiceiurile ma­ghiare din Banat, pentru a organiza mai multe echipe de dansuri, grupuri vocale, coruri și, mai ales, brigăzi ar­tistice de agitație, deoarece numărul lor este foarte restrins. Pe de altă parte, nici Consiliul nostru nu a dat un sprijin eficace in vederea mobili­zării oamenilor muncii la activități artistice de amatori. Deși Comitetul județean de partid ne-a trasat ca sarcină în repetate rându­ri să se în­treprindă o cercetare folclorică și et­nografică a populației maghiare din Banat, îmbogățirea muzeului Banatul cu obiecte specifice populației respec­tive și întocmirea unor culegeri fol­clorice in colaborare cu Casa creației populare, totuși, prea multe nu s-au făcut pină in prezent. Această delă­sare este cu atît mai mult criticabilă cu cit avem cunoștință că în județ există unele cadre didactice care se ocupă cu astfel de cercetări, dar cărora noi nu le-am venit în întîm­­pinare în mod organizat, pentru a fi îndrumate să-și valorifice culege­rile de pină acum. Pași înainte s-au făcut și în ce privește munca de popularizare a re­*"i^***^m­zultatelor științifice, de educare în spi­ritul dialectic materialist­­a concep­­t "" ției oamenilor des­pre lume și socie­tate. In acest sens au activat, cu unele ... ■ •> rezultate bune, bri­găzile științifice for­mate din intelectuali maghiari — profeso­ri, cadre universita­re. In cadrul Uni­versității populare din Timișoara au fost prezentate ex­puneri, în ciclul „Mica enciclopedie“, despre educația este­­tico-etică, cunoștințe tehnico-științifice rolul omului în­făui­și­rirea noii societăți etc. Cu participa­rea directă a unor membri ai consi­liului, un ciclu de expuneri pe teme de știință popularizată a fost prezen­tat și în comuna Recaș. Pe baza experienței acumulate în acest sens, ne preocupăm încă de pe acum să înființăm cursuri noi, cu tematică ce include unele probleme ale educației ideologice de formare a trăsăturilor moral-cetățenești la tineri, altele cu caracter științific și expli­cativ în lumina propunerilor și a ex­punerii tovarășului Nicolae Ceaușescu privind îmbunătățirea activității ideo­logice și educative a oamenilor mun­cii din țara noastră. Numai proce­­dînd așa ne vom putea aduce și noi, oamenii muncii de naționalitate ma­ghiară, o contribuție substanțială în ce privește măreața operă de educare patriotic-cetățenească. MARIA PONGRACZ-POP secretara Consiliului județean Timiș al oamenilor muncii de naționalitate maghiară în practica Consiliului județean Timiș al oamenilor muncii de naționalitate maghiară EFORTURI COMUNE PENTRU EDUCAREA POLITICA A MASELOR în tabără, pe Argeș La Corbeni, în apropierea hidro­centralei de pe Argeș, s-au intilnit pentru a lucra împreună timp de două săptămîni, într-o tabără de creație, artiștii plastici amatori din județul nostru cu cei din județul Ar­­geș. Peisajul: sinuoase unduiri de teren, apoi, în amonte, o trecere bruscă la unghiurile ascuțite ale munților, valo­rile materiale și spirituale care amin­tesc la fiece pas de istoria noastră mi­lenară, de mărețele realizări ale­pocii contemporane, au constituit mo­­­­tive plastice dintre cele mai specta­culoase. După cunoașterea a tot ceea ce au oferit împrejurimile, sediul taberei s-a transformat într-un veritabil șan­tier de creație. In fața șevaletelor, s-a trecut la realizarea de lucrări de­finitive, sub îndrumarea celor doi profesori, Carol Bodocan și Ladislau Pokker. Urmărind pe etape evoluția lucră­rilor, profesorii au încercat să cu­noască, datele temperamentale, emo­ționale și informația ficărui artist a­­mator. Pe lângă cei care prin rezultatele obținute în mișcarea plastică de ama­tori participă an de an la aceste ma­nifestări de instrucție și creație , A­­drian Moga, farmacist din Buziaș, Lăzi Reva, învățător din Ianova, Norbert Frisch, tehnician din Timi­șoara, în această vară s-au adăugat nume noi: Constantin Răducanu, Tereza Egler, Aurelia Dragomir, Du­mitru Cuș, Marcela Bilețchi, Irina Flamaropol, Emeric Schneider, Delia Balaș, Irina Morcov și Emeric Kokay. Experiența „veteranilor" și dorința de afirmare a celor noi au constituit stimulente pentru reușita taberei. Cu prilejul analizei care a încheiat șantierul de creație de la Corbeni, au fost reținute 25 de lucrări, prezumti­ve tablouri în viitoarele bienale ale amatorilor, urmînd să constituie ma­terialul unei expoziții în cadrul schimburilor de experiență perfectate intre casele creației populare din ju­dețele Timiș și Argeș. AUREL GH. ARDELEANU CINEMATOGRAFE SIMBATA, 31 IULIE O Modern : ȘI CAII SE IM­­PUȘCA, NU-I AȘA? (9, 14, 16,30, 19, 21,15, grădină 20,30) ; □ Arta : ESOP (9, 11, 14,30, 16,45, 19, 21, la grădină 20,30) ; □ Parc : PREȚUL PUTERII (10, 14, 16. 18, 20, la grădină 20,45) ; O Studio : DOAR UN TELE­FON (15, 17. 19, 21) ȘI BALUL DE SIMBATA SEARA (9, 11)­­ □ Melodia : B.D. INTRA IN ACȚIUNE (9, 11, 15, 17, 19, 21) ; □ Victoria : CINCI PENTRU INFERN (10, 16, 18,15, 20,30) ; □ Muncitoresc — Fratelia : ANOTIMPURI (15) și ÎNTOAR­CEREA DR. MARUSE (17, 19, 21) 1­­~1 Muncitoresc — Freidom­ : RĂZBUNAREA SFINTULUI (17, 19): O Steaua roșie Mehala : CA­NARUL ȘI VISCOLUL (15, 17, 19)­­ LUGOT □ 23 August : DOMICILIUL CONJUGAL □ Victoria : BALADA PEN­TRU CEI CĂZUȚI BUZIAȘ □ Dinamo : SUNETUL MU­ZICII șI DOUA LOZURI SÎNNICOLAUL MARE . Arta : ZESTREA DOMNI­ȚEI RALU JIMBOLIA □ Flacăra : INTILNIREA șI ȘEFUL SECTORULUI SUFLE­TE Cooperativa „Timișul“ s-a făcut cunoscută in ultimii ani, in țară și peste hotare, prin produsele sale. Unul din fruntașii săi, Kühn Francisc, surprins de fo­tograf în exercițiul funcțiunii, acordind mult îndrăgitele ins­­ trumente. ADEVĂRATA CAPACITATE DE AUTODOTARE (Urmare din pag­­i­­le de bază din industrie, construc­ții și transporturi, care a avut loc la Timișoara în luna martie a.c., programul de autoutilaje întocmit la începutul anului a fost îmbună­tățit substanțial. Se impune, deci, întrebarea : Ce trebuie întreprins în continuare pentru a se obține un cit mai însemnat spor în pro­ducția de mașini și instalații reali­zate prin autoutilaje, pe ce căi poa­te fi mărită utilitatea, complexita­tea, valoarea și eficiența lor eco­nomică ? Iată probleme cărora, în actuala ediție a adunărilor generale ale salariaților, trebuie să li se găseas­că rezolvări exemplare, soluții e­­nergice — stabilite cu întreaga răs­pundere și în spiritul înaltelor exi­gențe puse de partid — în stare să asigure extinderea acțiunii de au­toutilare. Valențelor sale economice de prim rang, trebuie să i se adau­ge caracteristicile unei acțiuni pa­triotice, sociale și politice de cea mai mare însemnătate. La înde­­mîna colectivelor din întreprinde­rile timișene se află un complex program de măsuri stabilit, după o amplă analiză, de Biroul Comitetu­lui județean de partid. Se subli­niază, înainte de toate, necesitatea ca dintr-o activitate deseori țum­ită, comitetele municipale mă­­orășenești de partid, organizațiile și de partid, să transforme autoutila­­rea intr-o acțiune de creație teh­nică de largă cuprindere, perma­nentă, să asigure dezvoltarea largă a inițiativei creatoare, promovarea inovației in masele crători din industrie, largi de la­urmărind sistematic, cu rigurozitate și înaltă exigență, respectarea termenelor stabilite pentru realizarea lucrări­lor planificate. Unele cadre de conducere din întreprinderi invocă, rutinier, pre­­­­textul dificultăților legate de lip­sa specialiștilor și a mijloacelor de execuție. O asemenea atitudine este total greșită, deoarece există numeroase disponibilități nevalori­ficate incă. De aici imperativul ca, orientînd judicios programele de autoutilare, să se realizeze­ treptat o anumită specializare a sectoare­lor de autoutilaje din întreprinderi și extinderea corespunzătoare colaborării și cooperării dintre ele. a Forțele actuale din cadrul servici­ilor de concepție ale întreprinderi­lor, capabile să rezolve multiplele probleme pe care le ridică fabrica­rea unor utilaje complexe, trebuie conjugată cu aportul masiv al ca­drelor din învățămîntul tehnic su­perior, așa cum de altfel s-a sta­bilit în ședința Biroului Comitetu­lui județean de partid în care s-a analizat activitatea de cercetare științifică. Dintr-o asemenea cola­borare este necesar să rezulte mă­suri practice pentru proiectarea și execuția unor mașini și utilaje ca­pabile să determine modernizarea continuă a proceselor de producție și, deopotrivă, pentru mijloacelor de execuție asigurarea necesare autodotării. Evident, un deziderat major îl constituie coordonarea acțiunii de autoutilare. In acest sens, Biroul Comitetului județean de partid a su­bliniat importanța deosebită a rolu­lui pe care îl au comisiile economice ale comitetelor municipale și orășe­nești de partid pentru organizarea u­­nei judicioase cooperări și colabo­rări între întreprinderi în proiec­tarea și executarea mașinilor și u­­tilajelor complexe, procurarea de subansamble, instalații și materia­le, prelucrarea diferitelor repere. In legătură directă, sarcini impor­tante în vederea informării cu privire la preocupările și realizări­le de această natură revin cabine­telor pentru problemele de organi­zare științifică a producției și a muncii, consiliilor sindicatelor. Și pentru că în viața economică a ju­dețului s-a făcut prea puțin sim­țită prezența unor centrale indus­triale, este necesar ca organele de conducere din întreprinderi să in­siste mai mult la forurile economi­ce tutelare pentru asigurarea ma­teriilor prime și materialelor ne­cesare, a aparatajelor, reperelor și subansamblelor tipizate ce intră in construcția mașinilor și utilajelor executate cu forțe proprii. Sunt, toate acestea, tot atîtea idei, deosebit de valoroase, pe care, co­respunzător indicației Biroului Co­mitetului județean de partid, le vom urmări în acțiune, alături de altele care vor apare, semnalîndu­­le eficiența, elementele de nou pe care le aduc la slujba valorificării potențialului de inteligență tehni­că existent in fiecare unitate a In­dustriei timișene. TELEVIZIUNE SIMBATA: 31 IULIE 15,30 Deschiderea emisiunii — „Apollo­ 15“. Transmisiune direc­tă. Prima plimbare lunară. 16,30 Emisiune în limba 18,00 Bună seara. Id­e 1 germană- Bună seara, băieți ! 19,10 Tragerea de amortizare A.D.R.S. 19,20 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19,30 Telejurnalul de sea­ră. Sport. 20,00 Săptămâna inter­națională. 20,15 Tele­ enciclope­dia. 21,00 Film serial realizat de Televiziunea Română . ,,Urmări­rea". Episodul II — „Recepție la von Braun“. 21,50 Fragment din spectacolul înregistrat in Sala de concerte a Radiotelevi­­ziunii Române cu naistul Gheor­ghe Zamfir. 22,05 Program mu­­zical-distractiv. 23,15 Telejurna­lul de noapte. 23,25 Apollo 15 Aspecte din timpul primei acti­vități extravehiculare pe Lună. Gheorghe Stef o pornise tiptil printre valurile de camigam­. In timp ce scruta întunericul, ideile îi alergau încoace și-ncolo prin minte: „Trebuie că sunt vreo ze­ce... te pomenești că or fi și înar­mați... Dacă dintr-un pumn îi do­bor pe primii cinci, cu restul mă descurc eu“. — Stați așa ! (Nici nu-și mai recunoștea vocea). Praf îi fac, îi trecu prin minte. Cel mai viteaz dintre voi, să poftească aici, mă bat decit cu șeful bandei!Nu e namilă cu­ toate zilele se desprinse din grup și o porni le­­gănîndu-se spre dinsul. Simți ne­voia să-l sfideze: — Cîți ani ai, piciule ! Banditul se opri descumpănit. Se gîndise la un: „Ce căutai aici sau în cel mai rău caz: „Pușcăria te mănîncă!“, dar „Cîți ani ai? .. .“ La asta nu se așteptase. Ezitarea ii fu fatală. In secunda următoarea, maestrul îi a­­plică figura de grație : — Ce pastă de dinți folosești ! Banditul rămase cu gura căsca­tă. Brusc, Ștef își scoase chipiul și i-l înfundă în gură, drept căluș. — Dă-te prins ! Banditul nu dădu nici un răs­puns, fiind cu gura plină. Neștiind cum să interpreteze tăcerea șefului, bandiții o porni­ră la atac. — înapoi, lighioanelor! Atîta timp cu­ paznicul Gheorghe Ște) se află la post, „Industria lunii“ din Timișoara poate dormi liniș­tită­­. Insensibili la devotamentul paz­nicului de noapte, bandiții înain­tau amenințători. Maestrul aruncă din nou în lup­tă temuta-i armă: — Ce pastă de dinți folosiți ? Numai că bandiții n-aveau cultură generală și rămaseră ne­păsători. Tăbărîră pe el, cărîndu-i la pumni pe unde nimereau. In timp ce-și pierdea cunoștința, Gheorghe Ștef mai apucă să stri­­ge •— Puteți să mă stîlciți in bă­taie, asasinilor / Ori ce mi-ați face, voi rămîne treaz, la datorie ! Ce pastă de dinți folosiți I i se adresă paznicul lucrătorului de miliție, care, cu destulă caznă, izbuti să-l trezească din somnul adinc ce îl toropise, punînd ast­fel capăt cumplitului coșmar al paznicului de noapte, Gh. Ștef. ★ In sala Căminului cultural din comuna Biled erau strînși toți sa­lariații Fabricii de cînepă. — Ce este ? — De ce am fost convocați ? —• S-a întimplat ceva deosebit ! Întrebările se întretăiau prin aer, toți erau nedumeriți. Numai Văgău Lazăr, paznicul de noapte al întreprinderii, ședea liniștit la locul său, zîmbind cu superiorita­te : știa el ce știa! Iată că la ma­sa prezidiului, trecură directorul în­treprinderii și șeful pazei. Liniș­tea se înstăpîni in sală. — Tovarăși, astăzi sărbătorim un mare erou, din fericire, încă în viață. Lazăr își umflă pieptul, zdrăn­gănind din decorații. — Văgău Lazăr ! . Eroul se ridică în aplauzele în­tregii asistențe. Nu se știe cine strigase primul, fapt este că ideea prinse aripi, purtată din gură în gură : „Să-i ridicăm o statuie !“. — Stați, măi tovarăși, Lazăr un protest timid, stați schiță că nu e chiar așa, ar mai fi alți to­varăși eroi... — Nimic! Statuia ta o vrem ! La poarta întreprinderii, statu­ia se înălța văzînd cu ochii. foileton — Să-l facem cu fluier în gură și cu mina pe patul pistolului, așa cum a veghiat o viață întreagă ! — Fără fluier! Cele două cete erau cu­ pe ce să se încaiere. De sus, de pe so­clu, Văgău privea la ei înduioșat, cu lacrimi în ochi. — Tovarăși, dragi tovarăși, fă­cu el înecat de plîns, nu vă certați, vă implor! Să ne avem ca frații! Știu că toți mă iubiți! (Izbucni în hohote). Să nu fie nici „cu fluier“,­ nici „fără“. Mi-l agățați de gît cu un șnur! Uralele nu mai conteneau. Sta­­­­tuia se profila imensă pe cerul a­­zuriu, ca un obelisc. In timp ce fanfara comunei intona „Eroi au fost, eroi tunt încă“, îi fixară pe piept placa comemorativă, pe care un meșter iscusit gravase în metal: „Eroul nostru avea o vor­bă. Slujba-i slujbă, drujba-i druj­bă!“. Cu aceste cuvinte pe buze, Va­ga# Lazăr se trezi din somn... Dudu Dumitru își duse mina la cap. Simțea că un cerc de fier îi strîngea tîmplele, ca pe doagele unei butelii de „tulburel“. Inregis­tră un gol de aer în stomac și­­sughițul urcă în sus, strecurîndu-se scîrțîit prin „canea“. „Pisica cu clopoței nu prinde șoareci“, îi trecu prin minte. Își incleștă dinții și o porni clătinîn­­du-se prin beznă, cu mina pe to­cul pistolului, gata la orice. De cînd era paznic de noapte pe o­­biectivul „Vinexport“ Teremia Mare, nu i se mai întîmplase una ca asta. „Infractorul“ era aici. N-a­­vea cum să-i mai scape. După ce îl pocnise în moalele capului, de­­sigur, se așezase liniștit la vreo budană și se cinstea de zor, gîn­­dindu-se că „l-a achitat“. „L-a achitat Dudu zîmbi prin întu­neric. Un sughiț se înfipse ca un sfre­­del in pîcla deasă. Dudu încreme­ni cu mina pe pistol, la pîndă. „El e I 11 achit cțt ai zice...“. Sim­ți în gură un danf de Sauvignon și își luă seama: „vinul casei!“. Trebuia să fie mai atent și să-și inghită afurisitele astea de sughi­­uri, altminteri... — Hic! De data asta nu mai încăpea nici o îndoială : sughițase infractorul. — N-are nici un rost să te mai ascunzi, amice. Ieși la iveală, că î­i dau cep la burtă și e păcat de vin!— Hic! — Ieși, cu­ te rog cu frumosul! — Hîc-hîc ! —■ Nu fi obraznic! — Hîc,hîc-hîc! Nici nu mă gîndesc. Pentru astfel de „elemente“, nu cunosc ștre­ndu. Hic-hîc! Hîc-hîc ! — Termină cu argumentele, că nu mă las înduioșat! — Hic ! b­ni Dudu din rărun­chi. Nu, ca să te înveți minte! — Hîc-hîc ! — Hic,hîc-hîc! Sughițurile zburau în dreapta și în stiigă, țiuind, ca intr-un film cu bandiți. In cele din urmă, cu magazia „automatului“ sleită, Du­du Dumitru renunță la luptă și un sforăit gros se așternu pașnic peste butiile pline. Singurul inconvenient al isto­rioarelor relatate mai sus este că, în toate, eroii mei au fost „deran­jați“ din somn, de către organele de control. Păcat. Visau așa de frumos și cu atît de mult devo­tament ! De altfel, din îndeletniciri ase­mănătoare au fost „deranjați” și paznicii de la Consiliile populare Ghizela, Remetea Mare, Sacoșu Turcesc și Săcălaz. Mare lucru și cu controalele astea inopinate , vin cînd... nici nu visezi! SERGIU ȘIHARU rIVISUL UNEI NOPȚI DE VARĂ // DRAPELUL ROȘU - 8.256 contraste cotidiene Acum, nu după o săptămînă! In ziua de 19 iulie 1971, Anatol Agapie, din Timișoara, Piața Cru­cii nr. 2, s-a dus la Oficul poștal nr. 6. A solicitat un mandat tele­grafic pentru a trimite la Mangalia Nord suma de 500 de lei. L-a completat, a dat banii, a primit re­­cipisa nr. 736 și a plecat liniștit. După aproape o săptămînă a pri­mit vestea că banii încă nu au a­­juns. La oficiul timișorean nu i s-a dat nici un fel de lămurire, doar că „banii au plecat“. In rest... n-au ajuns. Omul, fiind îngrijorat, ne întreabă ce să facă. Oficiul mu­nicipal de poștă și telecomunicații poate interveni. S-o facă, dar nu după o săptămînă! O oră pe zi? De un timp încoace, distribui­rea pîinii la brutăria din comuna Beba Veche se face numai o dată pe zi, seara între orele ÎS,30 19,30. Cine nu vine în acest inter­si­val riscă să rămână fără. Din cau­za aceasta, începînd cu ora 17,30 la poarta brutăriei (care stă în­cuiată pină la ora H) se adună o grămadă de oameni. Și asta fără a mai aminti busculada și forfota ce se produce în rînd în momentul cînd se pornește distribuirea. Oare nu s-ar putea schimba orarul uni­tății asigurîndu-se pentru deservi­rea populației un program cores­punzător pentru a se evita aglome­rația ? Ce are de spus, în acest sens, conducerea cooperativei ? Ce păzea paznicul?. Desfășurîndu-și activitatea pe raza comunei Racovița, lucrătorii postului de miliție din localitate au surprins un individ cu o canti­tate de 880 kg grîu, furat de la ferma a 2-a Hitiaș a I.A.S. Bu­ziaș. Spre surprinderea lor, hoțul nu era altul decit paznicul fermei, Pavel Pisat, domiciliat în satul Hitiaș la nr. 225. Avînd în gri­jă pe timp de noapte combinele I.A.S., el sustrăgea din bunchere griul care rămînea acolo și-l de­pozita intr-un lan de porumb în așteptarea zilei cînd putea să-l ri­dice pentru a-l vinde la Bacova. Ceea ce este de-a dreptul indig­nat în cazul paznicului „strîngă­­tor“, îl constituie antecedentele sa­le. Înainte vreme, P. Pilat lucrase ca gestionar la bufetul din Hitiaș și fusese înlăturat ca necorespunză­tor. Oare cei de la fermă, cînd l-au angajat, n-au știut acest lu­cru ? Merita acest om să păzească bunurile I.A.S. ?! Un apel Viorel Giura, din comuna Sasca- Montană, județul Caraș-Severin, ne adresează în rîndurile sale un apel: „Sînt soț și tată a patru copii, dar într-o bună zi, Dumi­tra, soția mea, m-a părăsit cu co­pii cu tot și după e și în ziua de azi. Mi-e dor de copii, de căminul pe care l-am întemeiat acum a­­proape 20 de ani. Vă rog din su­flet ajutați-mă să-mi regăsesc fa­milia“. Soția sa, Dumitra Giura, se pare că se află in orașul Sînni­­colaul Mare și scrisoarea de față ei îi este adresată. Va găsi oare ecoul așteptat ? Nemulțumitului... Deși avea un salariu bun, Aurel Faur, muncitor la întreprinderea Apemin din Buziaș, nu era mulțu­mit. S-a gîndit să se ocupe de lu­cruri necintite ca să-și amplifice venitul. A sustras de la întreprin­dere o cantitate însemnată de so­dă caustică, iar de la șantierul 104 construcții din localitate dife­rite țevi pentru schele și alte ma­teriale. Fiind prins asupra fapte­lor, nemulțumitul va da acum so­coteală în fața instanțelor jude­cătorești. Horticultorii sunt prea departe? Înspre restaurantul „Pădurea verde“­­— amenajările din ultima vreme îl prezintă de la sine — duce o alee care nu se mai... prezintă în aceeași notă de fru­mos. Rondurile au rămas nesăpa­te de mai multă vreme, florile s-au veștejit și nu le mai îngrijeș­te nimeni, iarba crește în voie, fără s-o cosească cineva. Situația nu ni s-ar părea atît de contrastantă, dacă pe Aleea C.F.R. nu și-ar avea sediul și În­treprinderea horticolă — imitate chemată să îngrijească toate zone­le verzi din oraș. Nu văd oare horticultorii noștri dincolo de pra­gul casei lor ? Rubrică realizată de : N. PIRVU, V. ION, F. BOȚ, VAL. DIMA și C. PETRE á T >

Next