Drapelul Roşu, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 8309-8335)

1971-10-28 / nr. 8332

[• 2 Este un adevăr dovedit de via­ța că opinia colectivă poate juca orivind rolul unui judecător mult mai intransigent decit orice in­stanță, deoarece ecoul său răspin­­dește unde de influență mult mai largi in conștiința vinovaților. Uneori, acestea depășesc cu mult potențialul de eficiență al oricărei alte sentințe judecătorești. Tocmai în virtutea unui aseme­nea deziderat, legiuitorul a consi­derat oportună înființarea unor or­gane obștești de influențare și ju­risdicție, de comisiilor de tipul ju­decată, care își desfășoară activi­tatea chiar în ca­drul colectivelor de muncă. Prezen­ța lor aici este cu atît mai mult ne­cesară cu cit pro­cesul de educare a salariaților nu la sfîrșit absolvirea o dată cu unei școli sau alta, du­pă cum nu poate fi considerat desa­­virșit numai In mijlocul familiei. Iată de ce In rîndurile de față îmi propun să relatez cite ceva des­pre felul in care, in întreprinderea noastră, comisiile de judecată în­țeleg să folosească menirea ce le este acordată pentru educarea sa­lariaților în spiritul respectului față de muncă, in spiritul disci­plinei în societate. De la început trebuie să spun că, scontind tocmai pe puterea de in­fluențare obștească a opiniei co­lective, în anumite cazuri mai deo­sebite, președinții celor două co­misii de judecată, care ființează î n Întreprinderea noastră, au ape­lat la organele sindicale pentru mobiliza un număr cît mai mare­­ de salariați la ședințele respective. Așa a fost cazul cu Florian In­­dei, salariat de la noi, care și-a însușit bunuri care nu-i aparțineau și cu care a fost descoperit în gară. Pentru fapta lui a ajuns la organe­le judecătorești. Am desprins din acest caz concluzia că judecarea sa în public ar avea multe rezonanțe cu efect educativ în mase. Jude­cătoria din Timișoara a convenit astfel ca să se deplaseze cu tot com­pletul de judecată chiar în incinta întreprinderii și în fața a peste 250 de salariați, mobilizați de bi­rourile grupelor sindicale și comi­tetele de secții, în strînsă colabo­rare cu comisiile de judecată, a transformat procesul respectiv într-un proces al opiniei publice. Cu acest prilej, vinovatul a fost condamnat la un an și patru luni închisoare. Din păcate ședințe de mare am­ploare, create de comisiile de ju­decată înseși, n-au mai avut loc în întreprinderea noastră, deși s-au mai ivit abateri care puteau servi drept mijloc de educare civică în masă. Recunoscînd situația de fapt și socotind-o drept o lipsă a comitetului sindicatului, trebuie să spunem că, de la o vreme, șe­dințele comisiilor de judecată sînt publice numai cu numele, ele des­­fășurîndu-se, în majoritatea cazu­rilor, cu participarea numai a păr­ților și a martorilor necesari elu­cidării cauzei aflate pe rol. In astfel de condiții, activitatea co­misiilor de judecată se limitează doar la latura lor de jurisdicție, ignorîndu-se cealaltă latură, cel puțin la fel de importantă, a influ­enței obștești care este și scopul ultim al existenței acestor organis­me. Nimic de zis, există bunul obi­cei ca hotăririle comisiilor să se aducă la cunoștința grupelor din care fac parte Împricinații In adu­nările lunare. Ele se afișează, de asemenea, pe un panou special confecționat și instalat la loc vi­zibil. In felul acesta, se asigură, desigur, un fel de opinie colectivă împotriva făptuitorului și abate­rilor sale. Dar numai un „fel“ de opinie, pentru că grupa sindicală constituie, totuși, un nucleu res­­trîns, limitînd luarea de atitudi­ne numai la membrii grupei sale, iar în cazul afișării, nici măcar la atît. Or, așa cum spuneam, scopul judecării unor abateri în mijlocul colectivului de muncă îl constituie tocmai formarea unei largi opinii colective, încît pe viitor să se pre­vină repetarea unor astfel de fapte. Avînd în vedere asemenea defi­ciențe, comitetul sindicatului ur­mărește în prezent să determine birourile grupelor sindicale, pe președinții comisiilor de judecată și pe ceilalți factori interesați să înțeleagă că activitatea lor nu se poate rezuma doar la o publicita­te în principiu, pentru că nu se poate face educația numai așa. și. principiu. A judeca cu ușile în­chise, într-un birou unde, adesea, și cei ce trebuie să fie prezenți obligatoriu pentru rezolvarea cau­zei stau înghesuiți, înseamnă denatura rolul și menirea unor or­a­ganisme concepute a-și canaliza eficiența prin influențare obșteas­că. N-aș vrea totuși să se înțe­leagă că neg importanța diversi­ficării metodelor de popularizare. Dimpotrivă, împărtășesc punctul de vedere că în procesul complex de educare opinia grupei sindica­le. In urma comunicării hotăriri­­lor comisiei și afișarea hotăririlor sunt tot atâtea mijloace de popu­larizare care nu trebuie neglijate. Dar a te rezuma numai la atic, aceasta înseamnă că efectul edu­cativ scontat apare ciuntit. Mergind pe ur­­mele lipsurilor con­statate, am găsit că lipsa de publicitate a dezbaterilor co­misiilor noastre de judecată are mai multe cauze. Ele provin fie dintr-o greșită interpretare și înțelegere a în­datoririlor, față de care lipsuri birou­rile grupelor sindi­cale și chiar co­mitetul sindicatu­lui însuși, aveau datoria și tre­­buiau să ia ati­tudine de comba­tere fermă, fie dintr-o atitudine co­modă, rezultat al mersului pe li­nia unei minime rezistențe. Trebuie avut în vedere însă că oricare ar fi cauza, efectul rămî­­ne același, la fel de supărător și anume : lacune In educația anga­jaților. Acestea se pot combate numai printr-o susținută muncă de lămurire. In care scop trebuie uzat de întreaga gamă de metode și mijloace ce stau la îndemîna sindicatelor. Și noi suntem­ hotărîți să folosim toate aceste mijloace pentru a întări activitatea unor organisme ce se vor în centrul a­­tenției publice, Intărindu-le și consolidîndu-le tocmai prin forța opiniei colectivului. ROMUL MILEA președintele comitetului sindica­tului de la Electromotor Timișoara in practica comisiilor de judecată DEZBATERI PUBLICE CU REZONANTE EDUCATIVE OMUL POTRIVIT (Urmare din pag. 1) îmbinînd cunoștințele profesionale, experiența în muncă, aptitudinile personale, nivelul politico-ideologic, ținuta morală cu condițiile de stu­dii și vechime. Altfel spus, promo­varea în funcții de conducere se face din rindul acelor cadre care au, pe lîngă o înaltă pregătire pro­fesională și un nivel politic și ideo­logic ridicat, o ținută morală corec­tă in societate, sunt buni conducă­tori politici la locurile lor de mun­că. Noile măsuri reprezintă, de fapt, politica partidului in domeniul pro­movării cadrelor, care așa cum este firesc, trebuie să aibă loc pe baze strict științifice. In acest cadru se cuvine subliniată­ prevederea po­trivit căreia încadrarea și promo­varea în muncă în unitățile socia­liste de stat se fac pe bază de ve­rificare a cunoștințelor teoretice și practice prin examene sau con­cursuri — toate acestea constituind un pas deosebit în Înfăptuirea de­zideratului „Omul potrivit la locul potrivit“. Prin aplicarea prevederii la care ne referim se urmărește să se asigure o mai judicioasă și exi­gentă selecționare a cadrelor, im­pusă de cerințele progresului teh­nic, ale organizării superioare a producției și a muncii. Legea pre­vede că examenele sau concursurile se organizează numai pentru per­sonalul tehnic, economic, de altă specialitate și administrativ atît în funcțiile de execuție cît și pentru cele de conducere. Pentru munci­tori, încadrarea în categorii de ca­lificare se face pe bază de probă practică și verificarea cunoștințe­lor profesionale. Pentru a asigura un caracter deschis, democratic, a­ examenelor și concursurilor, legea prevede, totodată, ca posturile va­cante să se afișeze sau să se pu­blice in presă. In mod practic, du­pă ținerea examenului sau con­cursului, organul de conducere co­lectivă sau, după caz, conducătorul unității va încadra sau promova în postul vacant pe acela dintre can­didații reușiți care, pe lângă re­zultatele obținute, are recomandări favorabile din partea colectivului unde și-a desfășurat activitatea și a primit cele mai bune aprecieri și calificative în ultimii doi ani. Cu alte cuvinte, o asemenea modalita­te de ocupare a posturilor vacante previne subiectivismul, favoritis­mul și nepotismul — tare care s-au manifestat în acest domeniu — cre­­înd un cadru deplin echitabil și o­­biectiv pentru promovarea cadre­lor exclusiv în raport cu gradul de pregătire, experiență, competență și capacitate organizatorică, de corec­tă atitudine cetățenească. Rețin, de asemenea, atenția în mod deosebit exigențele mult spo­rite prevăzute în lege cu privire la promovarea cadrelor în funcțiile de director, director general și alte funcții echivalente — luîndu-se în considerare calitățile deosebite pe care trebuie să le întrunească con­ducătorii unităților socialiste de stat ca organizatori competenți ai producției și ai muncii, ca militanți activi în înfăptuirea politicii partidului în domeniile lor de ac­tivitate. Criteriile legiferate pentru promovarea în asemenea funcți se referă la acei specialiști care în­trunesc condiții de studii și vechi­me, au ocupat succesiv diferite funcții de conducere, au acumulat o bogată experiență în acest dome­niu, au dovedit un înalt grad de pregătire profesională, au o com­portare ireproșabilă in societate, sunt absolvenți ai Institutului cen­tral de pregătire a cadrelor de con­ducere din economie și administra­ția de stat, sau ai unui alt curs de perfecționare. In funcția de director sau director general, promovarea se face fără susținerea unui examen sau con­curs, prin numire de către organul de conducere colectivă al unității ierarhic superioare, din rândul a trei candidați propuși de o comisie special instituită în acest scop la organul superior unității la care este postul vacant. Mai mult, luind în considerare că în economia noastră, aflată în plin proces de modernizare, nu este cu putință să îndeplinești un bune condițiuni funcția de director fără cunoaște­rea și însușirea temeinică a științei conducerii, legea stipulează obliga­ția directorilor în funcțiune la data apariției acestui act normativ să absolve, pînă la sfîrșitul anului 1976, un curs de perfecționare a pregătirii în domeniul conducerii și organizării producției și a muncii. Adoptată într-un moment în care economia noastră, întreaga noastră societate, se află angajată în rea­lizarea unor obiective de mare an­vergură, noua lege — abordind pe baze principiale noi și intr-un mod unitar întreaga activitate de înca­drare și promovare a cadrelor — va contribui, prin prevederile sale, la valorificarea superioară a capa­cităților creatoare ale oamenilor muncii — factor determinant de care depinde in cel mai înalt grad progresul necontenit economic și social, înfăptuirea exemplară a sarcinilor complexe stabilite de conducerea partidului pentru făuri­rea societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră. V­R­E­M­E­A PENTRU 28 OCTOMBRIE : Vreme nestabilă, cu cerul mai mult noros ziua. Vor cădea pre­cipitații izolate, mai ales in re­giunea de munte. Vintul va sufla moderat, cu unele intensi­ficări din nord. Temperaturile minime vor fi cuprinse între —3 și 2 grade, iar maximele între 10 și 15 grade. PENTRU 29 ȘI 30 OCTOM­BRIE : Vreme In curs de îmbu­nătățire cu cerul variabil și temperatura în creștere. PENTRU MUNTE : Vreme rece, cu cerul mai mult noros ziua. Vor cădea precipitații sla­be, izolate, sub formă de lapo­­viță și ninsoare. Vîntul va sufla moderat spre puternic din nordi. 28 OCTOMBRIE 1971 16,15 Deschiderea emisiunii — Handbal feminin : R.D.G.—Olan­da­ (Trofeul Carpați). 17,15 Timp și anotimp în agricultură: 17,30 Emisiune în limba maghiară 18,30 Handbal una—Iugoslavia­ feminin : Roma­(Trofeul Car­pați). In pauză, la ora 18,55 — „1.001 de seri“ — emisiune pen­tru cei mici. 19,30 Telejurnalul de seară. 20,10 Legile in atenția opiniei publice. Criterii științi­fice echitabile în promovarea ca­drelor. 20,25 „Nuntă maramure­șeană“. 20,50 Antologie Charles Chaplin. 21,30 Interpretul săptă­­mînii : Aida Moga. 21,45 Cadran internațional. 22,35 Virtuoși ai baletului — Magdalena Popa, Marina Kondratieva, Toni San­der, Vladimir Tihonov, Scott Douglas. 22,55 Telejurnalul de noapte. Binecunoscutele boilere elec­trice fabricate la ELECTRO­­METAL Timișoara, in fața „e­­xamenelor“ standului de probă. PE SCENE $1 ECRANE JOI, 28 OCTOMBRIE­­—I Teatrul Național : TACHE, IANKE ȘI CADIR (19,30); □ Teatrul maghiar de stat : INTRE DOUA, NU TE PLOUA ! (19,30). CINEMATOGRAFE­­ Modern : OMUL ORCHES­TRA (16,45, 19, 21) și FILME DO­CUMENTARE (8, 14,30); □ Arta : ÎNTOARCEREA SFINTULUI LUCA (9, 11, 14,30, 16,45, 19, 21); □ Parc : BRIGADA DIVER­SE IN ALERTA (10, 14, 16, 18, 20); □ Studio : MOARTEA FILA­­TELISTULUI (11, 17, 19, 21) și FILME DOCUMENTARE (15); r~) Melodia : SETEA (9) și PREȚUL PUTERII (11, 15, 17, 19, 21); □ Victoria : PE LUCIUL GHEȚII (10, 16, 18, 20) Și ȘEFUL SECTORULUI SUFLETE (14) ! I—I MUncitoresc — Fratelia : ÎNGERII NEGRI (16, 19); I—I Steaua roșie — Mehala : BALUL DE SIMBATA SEARA (17, 19); I Muncitoresc — Freidorf: VRĂJITORUL (17, 19). LUGOJ □ 23 August. ARTICOLUL 420. BUZIAȘ­­—I Dinamo : SAPTAMINA NE­BUNILOR. SÎNNICOLAUL MARE □ Arta : CORTUL ROȘU. SIMBOLIA I—I FLAcărA . BALADA PEN­­TRU CEI CĂZUȚI. DETA □ Parc : ȘAPTECAI. HAIDUCII LUI Primul roman al tinerului scriitor Iosif Lupulescu era clar povestit și parțial cuprins, în prima sa carte (Aș fi vrut să fie marți, nuvele și povestiri). In umbra stăpînului confirmă nu numai o bună cunoaștere a mediului muncitoresc — în spe­ță, a celui hunedorean — ci și capacitatea reală de a aborda o problematică umană de cert in­teres și de actualitate. Ne reîntîlnim, ca și în prima carte, cu o echipă de tineri o­­țelari, care prelungește relațiile de muncă între o viață personală de grup, nu lipsită de pasiuni și nici de contradicții, dar năzuind către o etică unică, a muncii și vieții deopotrivă, in care sim­țim din plin spiritul de cinste și omenie, un romantism sui generis, generozitatea muncito­rească. Reintilnirea de-acum cu Viorel Minciună, Surdu, Ghera­­sim, Titel, nu e lipsită nici de surprize, literar vorbind, plusul de experiență, asociat curajului de a aborda „genul proteic" se face simțit în nu puține episoa­de ale cărții. In maniera sa, a unui realism liric chiar sentimental, Iosif Lupulescu face vizibil efortul de a „topi" materialul de viață intr-o tramă revelatorie, exprimînd dincolo de imaginile fulgurante ale unui oraș muncitoresc, idee care ni se pare dominan­­­tă I aceea a dificultăților inte­grării morale, ale trăirii în lu­ciditate prin comunicare ome­nească. E, de fapt, un „comen­tariu“ sensibil despre prietenie, despre rigorile ei, despre soli­daritatea de grup, despre dra­goste. Adaptarea echipei la un mediu care ii domină viața — cuptorul fiind Intr-un fel un a­­devărat personaj, un colos om­niprezent — nu e nici simplă nici ușoară. Cei cinci și-au îndeplinit sta­giul sub arme (amintirile aces­tuia Încă îi urmăresc, alcătuind, compozițional, un Întreg plan al cărții) și-au regăsit toți locul de muncă, iubitele, locuința. Dar intervin inerții sufletești, ceva greu și amorf, care ii rețin ades pe acești tineri, de un nestăpînit elan vital. Dureroasă este și singurătatea lor, o sin­gurătate de grup, e drept, dar numele ei e tot singurătate ; și asta, deși cu meșterul tinerii se află în cele mai bune relații, a­­proape paterne. (In fața lui, nici unul nu Îndrăznește să fu­meze, ca pe vremea uceniciei). Dar comunicarea lor se reduce la platou, generațiile nu inter­vin una in viața alteia. Cartea sesizează și o altă an­tinomie, nu lipsită de implicații dramatice : dacă, profesional, cei din echipă au ajuns la ca­tegoria maximă de salarizare, moralicește ei au încă un lung drum înainte. Năzuința lor spre împlinire, spre așezarea senti­mentelor, dominantă, se opune unei comportări arogante, vicia­te de individualism. In plan mo­ral, ei caută și se caută, acțio­­nînd adesea prăpăstios, din nai­vitate ori din timiditate. Citabil, în acest sens, episodul care re­velează sufletul de cavaler in­­tirziat, tandru și generos, al lui Viorel Minciună, care întîlnește pe stradă o fată de condiție în­doielnică și — ca s-o înalțe în proprii ei ochi, o invită la un magazin de modă și o îmbracă după pofta inimii. Evident, ges­tul său abrupt nu are efectul scontat de cavalerul cu suflet donquijotesc, nefericit prin ti­miditate (pe cit de temerar se dovedește in fata cuptorului în­cins). Vorbeam mai sus des o neco­­municare în grup din pricina intruziunii unei morale străine ; aceasta devine sentiment, trăit dureros de către unii, un senti­ment nostalgic, aproape perma­nent. Și cel care strică echili­brul, armonia, e Titel, poreclit Sergentul, tipul orgolios, ne­onest și infatuat, aspirînd la ne­meritatele poziții de șef. E sanc­ționată prin acest tip însăși mentalitatea arivistă ca atare, învîrteala și „căprăria” visului devenind — în episodul de la tunel, deplin stabilizate epic. Și nu întîmplător în final, Titel, cel nedemn de prietenia bărbă­tească, e executat simbolic și de­finitiv. Chiar din rezolvările pe care le propune, Iosif Lupulescu se trădează ca un sentimental, ca o conștiință pasionantă, care iși iubește ori își detestă persona­jele, prelungind în structura ro­manului o concepție neobiecti­vată a realismului său. Desigur, această manieră poate fi la fel de bună ca oricare alta. Și da­că avem o obiecție, aceasta pri­vește zonele destul de compac­te de „steril“, mai ales ale în­ceputului cărții, pasaje care vă­desc o anumită incongruență in compoziție. Ilustrativ, ca ele­mente pasive, de completare a unui ciclu, sunt concepute per­sonajele feminine, cu excepția poate a Ilenei. Desigur, ne-am fi putut aș­tepta și la o problematizare mai complexă, la o realitate subtex­­tuală mai bogată. E lesne de în­țeles că pentru o sinteză mai cuprinzătoare încă trebuie să așteptăm, Iosif Lupulescu fiind la început. El ne-a dat, totuși, ca In umbra stăpînului o bună carte despre formația muncito­rească, o carte adevărată, lipsi­tă de stridențe, pasionată­, afir­­mînd un talent robust și febril, care găsește în realitatea ime­diată teme și idei ce-l recoman­dă atenției noastre neobosite. SIMION DIMA • Iosif Lupulescu „In umbra stăpînului“ — Editura Eminescu, 1971, 184 pag. Cronica literară UN ROMAN AL FORMAȚIEI MUNCITOREȘTI*) PE URMELE ARTICOLELOR PUBLICATE • PE URMELE ARTICOLELOR PUBLICATE Răgaz pentru însușirea... tablei înmulțirii Oficiul județean de turism Timiș ne comunică, sub semnăturile to­varășilor Grigore Robescu, direc­tor comercial și Ion Milu, șeful serviciului comercial . „Referitor la cazul ospătarului Ladislau Or­bán, menționat in ziarul dv. prin nota intitulată „O bhizară aritme­tică“, apărută la 12 octombrie pentru modul de comportare, sus­­numitul a fost prelucrat In ședin­ță cu tot personalul complexului „Cina“ și retrogradat, pe timp de o lună, ca manipulant“. O măsură justă, care va avea, poate, darul de a-i pune pe gin­­duri pe tinăr. Ladislau Orbán își va putea reîmprospăta noțiunile de aritmetică și, mai ales, cîteva principii elementare de morală. O bună aprovizionare Referitor la articolul apărut in ziarul „Drapelul roșu", din 9 sep­tembrie 1971, sub titlul „Ghioce­lul vitregit", I.C.R.L. Timișoara ne face cunoscut. Cele sesizate în legătură cu lipsa unor sorti­mente de prăjituri faptului că agregatul s-au datorat de vitrină frig a fost defect și a trebuit să fie ridicat și dus la I.R.U.C. pen­tru reparații. Neavînd condiții de păstrare la frig, din punct de ve­dere igienico-sanitar, unitatea nu s-a putut aproviziona corespunză­tor cu produse de cofetărie ușor alterabile. Articolul apărut a fost imediat analizat împreună cu șe­ful de unitate, Ioan Cherciu, s-au luat măsuri de înlocuire a agre­gatului și s-a făcut o bună apro­vizionare. Pentru faptul că nu s-a răspuns în termen la articolul a­­părut, a fost sancționat tovarășul S. Cociș, șeful serviciului comer­cial, prin decizia nr. 298 din 13 / 1971, cu „avertisment“, conform Legii nr. 1/1970. Vă cerem scuze pentru întirzierea răspunsului și vă asigurăm că, in viitor, nu se vor mai repeta asemenea neajun­suri. Semnează tovarășa Emilia Orban, director. Parcul va fi mai bine întreținut Deși venită cu oarecare intirzie­­re, scrisoarea de răspuns primită din partea Serviciului de gospo­dărie comunală și locativă, de pe lângă Consiliul popular al muni­cipiului Timișoara, ne bucură, totuși, prin conținutul său concret. Iată ce ni se relatează : „Ca răspuns la articolul publi­cat la rubrica „Contraste cotidie­ne“, in ziarul „Drapelul roșu“ nr. 8.281/29 august 1971, intitulat „Mi­resmele parcului“, vă comunicăm următoarele i­dele sesizate In articol au fost reale, fapt pentru care întreprin­derea Horticola a luat toate mă­surile ca aspectul parcului alăturat străzii Predeal să-și schimbe fața, ceea ce se și poate constata in prezent la fața locului. Lucrătorii de la Sectorul III ai întreprinderii Horticola execută cu mai multă regularitate lucrări de curățire a terenului de frunze, semănat ierburi perene (pe locu­rile unde copiii și trecătorii distrug), plivitul și prășitul stra­ie­turilor cu trandafiri și alte flori, cositul peluzelor verzi, măturarea aleilor etc. Din păcate, aceste e­­forturi sunt considerabil diminua­te de faptul că încă nu toți cetă­țenii înțeleg destinația parcurilor, aruncind la întîmplare resturi de mîncare și alte diferite rezi­duuri. Acest parc este specific in felul său prin îmbinarea armonioasă a denivelărilor de teren cu terase de trandafiri, plante perene și mi­reasma teilor și salcimilor (în se­zonul cînd sunt in floare). Pe bună dreptate, deci, acest parc trebuie cît mai bine întreținut, ceea ce o vom face cu mai multă insistență de acum înainte“. Pîinea va fi mai bună In ziarul „Drapelul roșu din 30 septembrie 1971 a apărut arti­colul „Gramajul" pîinii. Coopera­tiva de consum Săcălaz ne răs­punde următoarele i Pină in pre­zent, noi nu am fost sesizați din partea cetățenilor pentru aseme­nea nereguli. Cu ocazia anchetei făcute s-a constatat că, Intr-ade­văr, la pîinea coaptă a existat o lipsă la gramaj de cite 50-60 gra­me, pe care brutarii o justifică prin faptul că, la cererea consu­matorilor, pâ­nea se coace mai mult in cuptor. Nu am avut oca­zia să verificăm aluatul, insă ul­terior ne-am deplasat inopinat și am cîntărit aluatul care a avut gramajul respectiv. In ceea ce pri­vește calitatea plinii, brutăria Be­­regsău a fost renumită că face pline de o calitate foarte bună, însă au fost cîteva cazuri cînd a lipsit drojdia comprimată, nefiind cerută la timp, și nn această pe­rioadă scurtă s-a făcut pline cu drojdie uscată care, desigur, nu a avut o calitate destul de cores­punzătoare. Perioada a fost scurtă, doar de o zi, două, în care cetățenii au manifestat nemulțumiri. Au fost luate măsuri și situația a fost remediată. Pentru faptul că nu s-au respectat normele de coace­re și s-au creat aceste nemulțu­miri, cît și pentru faptul că nu s-a sesizat conducerea cooperativei din timp pentru lipsa de drojdie, responsabilul brutăriei a fost sanc­ționat cu „mustrare cu avertis­ment". Ceilalți, cu mustrare scri­să, iar la salariile lunii septem­­brie-octombrie, vor fi penalizați cu 10 la sută. DRAPELUL ROȘU-8.332 contraste cotidiene Stăpin vitregi­ tea Conform Legii privind activita­cantinelor-restaurant pentru salariați, cantina fabricii Ceramica din Jimbolia a fost declarată ca unitate cu un asemenea profil și preluată de cooperativa de con­sum din localitate. In virtutea a­­celeiași legi, cantinele-restaurant sunt scutite de plata impozitului pe circulația mărfurilor, beneficiind de rabatul comercial în vederea dezvoltării si îmbunătățirii acti­vității. Cantina-restaurant Cera­mica a fost insă frustrată pînă a­­cum­ de un astfel de drept. Și de cine credeți f Tocmai de noul său stapîn, care, deși au trecut mai multe luni de cînd funcționează sub noua formă de organizare, co­­operativa de consum din Jimbolia, nu s-a învrednicit orașul să verse noii sale unități nici un leu din rabatul t­inerelui ce i se cu­venea. De ce oare ? Doar, legea nu-i dă dreptul să se comporte ca un stăpin vitreg . Inițiativă binevenită Cun citeva zile în urmă, in Pia­ța Libertății a fost montat primul panou cuprinzînd schema rețelei transportului în comun (tramvai, troleibuz, autobuz) din Timișoara. Inițiativa aparține /.T.T., aceste scheme avînd menirea să-i orien­teze pe călători asupra modului în care pot să circule în Timișoara. Ele cuprind toate traseele, stațiile de oprire și denumirea lor, fiind racordate la rețeaua electrică. în următoarele zile vor fi montate alte panouri în Piața Traian și Gara de Nord, urm­nd ca, 1972, să fie instalate alte 7 sche­­n me. Contravenții... Intr-una din zilele trecute, Mi­liția municipiului Timișoara a ini­țiat un control pe străzile orașu­lui. Tema: cum circulăm? în numai cîteva ore au fost depistați 833 de contravenienți, din care 144 au fost amendați pe loc. Alți 689 au fost avertizați, dintre ei, cei mai mulți fiind studenți. La șoferi, 7 nu au respectat marca­jele, tot 7 nu au oprit la stop, alți 3 nu au respectat lumina se­mafoarelor. Unui număr de patru șoferi le-a fost anulat dreptul de a mai conduce. Deci: „cum circu­lăm ?*. O. C. L. P. P. nu răspunde Locatarul Petre Toadere (Calea Șagului, bloc 43 A, scara C, ap. 14) a adresat o sesizare O.C.L-P­ P. Timișoara, prin care reclamă fap­tul că boxa pentru care a plătit 3.470 lei nu poate fi folosită din cauza unor conducte. Depeșa T a fost înregistrată sub numărul 2­623 din 28 mai 1971. N-a primit nici un răspuns. La 18 septembrie , a scris din nou și a rămas numai cu numărul de înregistrare : 4.923. A trecut o lună și nu i s-a răspuns fapt, unicul caz. Locatarului E. Sala, în nici un fel- Nu este, de­mon din blocul H (Zona Circum­­valațiunii) i s-a răspuns „așa-și­­așa“ la mai multe sesizări în legă­tură cu garajul pe care îl inun­dă ploile- Și atunci te întrebi: la O.C­ L.P.P- obligația de a răspun­de în termen sesizărilor oameni­lor muncii este facultativă ? 150 de ouă... ...au fost reținute, contrar re­gulilor generale de comerț, de că­tre vînzătoarea Florica Panea, de la magazinul intercooperatist de pe lov­ Tinereții. Faptul s-a petre­cut duminică, 24 octombrie, în ju­rul orei 10,30. Peste 50 de cum­părători așteptau să fie serviți cu acest produs, dar li s-a răspuns pe un ton obraznic că „e pe termina­te“. Mare a fost mirarea oamenilor cînd au observat că amintita vîn­­zătoare a oprit, chipurile, pentru ea și colege , cofraje cu ouă- A fost sesizat responsabilul și ouăle au fost puse in vînzare. Sunt fapte pe care, noi, cumpărătorii le com­batem cu toată tăria, și care tre­buie să dispară din comerțul nos­tru. De ce? Sîmbătă, 23 octombrie a.c., ora 17,43, am fost la magazinul nr. 2 al O.C.L- Textile-încălțăminte (cu sediul la „Țăndărică“) și am cerut „decor import“, lățime 130 cm. Magazinul s-a închis la ora 18— Luni, la 13,30, imediat după des­chidere, am fost din nou, pentru a mai cumpăra puțin, dar vînză­toarea Florica Fliundra, mi-a răs­puns : „nu mai avem“. Bine, dar sîmbătă a mai rămas ceva..­ l-a sărit în ajutor și casierița Coșereanu cu : „da, ce crezi Stela că­­ noi o ținem sub tejghea­­“. Am plecat contrariați de o asemenea­­ atitudine. Responsabilul Liviu To­ma ne-a demonstrat contrariul : in pivniță se găsea un vin din a­­celași material de vreo 33 de me­tri. Dar vînzătoarele nu știau ni­­­­mic de el.­ De ce i ! Rubrică realizată de : C. PETRE, N. PIRVU și V. NICULESCU

Next