Dreptatea, iunie 1931 (Anul 5, nr. 1093-1117)
1931-06-10 / nr. 1100
ANDIV NO. 11006 PAGINI 3 Ltt TARA Un an ... . 1003 6 Iuni . . . * 500 1t Iuni .... 2SO ON IN STRĂINĂTATE DUBLUMENTE învăţători, Preoţi şi Săteni Un an . ................. . 750 REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. G. CLEMENCEAU, 9 TELEFON Direcţia 218/32 Redacţia 217/04 Adţia 220/25 ANUNŢURI COMERCIALE Se primesc direct la Ad-dra ziarului şi la toate agenţiile de publicitate din ţară 3 l€i Jurământ«l ce l-am depus astăzi in fata reprezentanţilor nafinali depăşeşte zidurile acestui locaş istoric şi pentru subetul meu define un legământ sfant intre Mine-Rege şi poporul Meu. (M. S. Regele la depunerea jurământului) Dela Duminica istorică a Rusaliilor din 1930 s’a implinit un an. Un an din ziua când naţiunea română reintegra in drepturile Sale de legiuit continuator al glorioasei dinastii fondată în 1866 de Carol, străbunul înţelept şi mare, pe Acel trecut prin chinuitoare încercări. . Un an de când voinţa naţională ratifica într’un unanim avânt de entusiasm, gestul Celuia ce fusese victima unei nedreptăţi. Un an de începuturi. De începuturi cu atât mai grele cu cât nedreptatea istorică odată ştearsă prin actul suveran al Adunării Naţionale, se punea noului cârmuitor nu o problemă de îndrumări radical schimbate, ci acea mult mai gingaşă a înodării unui fir rupt printr’o întâmplare nenorocită, a integrării vieţei noastre de stat, trecător scrântită, în ritmul tradiţional al număr hrei noastre constituţionale Să ne aducem aminte. In faţa imperativelor grele care se iveau în pragul nouei domnii, în demna sa bucurie de a-i fi fost rezervat de istorie de a răspunde la un postulat unanim al conştiinţii naţionale, prin parlamentul restaurator care reprezintă de drept şi de fapt însăşi acea conştiinţă naţională, partidul naţional-ţărănesc punea mai presus de orice grija de a uşura acele începuturi. Această grijă se manifesta prin acele acte de o înaltă însemnătate şi învăţătură politică pe care d. Iuliu Maniu, ca şef de guvern, le făcea în două rânduri — a doua zi după urcarea pe Trim a Suveranului, și mai apoi în toamnă — și pe care d. G. G. Mironescu le repeta în primăvara aceasta. Trebuia netezită, cu orice sacrificii, calea in drumul nouei domnii. . Acestea sunt faptele politice proeminente ale primului an scurs de la restaurare. Dar, tocmai din cauza timpului scurt, ele nu au căpătat încă acea perspectivă necesară pentru a fi judecate în efectele lor. De aceea, în pragul celui de al doilea an de domnie a M. S. Regelui Carol al II-lea, opiniunea publică românească se întoarce cu înduioşare la clipele fericite când Adunarea Naţională proclama încetarea a unei nedreptăţi şi reintegrarea Celui nedreptăţit în prerogativele Sale. Cu gândul la acele clipe înălţătoare, întreaga suflare românească urează iubitului său Suveran nenumărate reîntoarceri ale acestei aniversări, pentru ca să poată desăvârşi opera a cărei îndeplinire o promitea, prestând în fața reprezentanţilor naţiunii jurământul Său solemn. Trăiască M. Sa Regele Carol al II-lea. Piscinele de Innot: un pericol social RAndori pentru amatorii de sport nautic de dr. M. MANOLIU Pentru a fi cât mai mult pe pla- cul tinerei populaţii sportive de astăzi, marile oraşe sunt nevoite să deschidă, în fiecare an, noui piscine sau bazine de scăldat. Din punct de vedere sportiv privite aceste bazine de înot pot fi un mijloc de desvoltare fizică a tinerelor generaţii, un pas înainte către o generaţie de atleţi, o primă şcoală de selecţionare a şampionilor noştri; din punct de vedere medical însă, aceste piscine constitue un pericol social. Căci propagarea boalelor prin apa murdară a băilor în comun este o chestiune îndeajuns cunoscută de toată lumea. In apa piscinilor populare se găseşte o adevărată «piurea» de bacterii iar cercetările savanţilor arată până la evidenţă că aceste piscine, cari conţin 40 mii de baccili coli şi alte 130 mii de bacterii pe centimetrul cub, sunt un mare, pericol pentru salubritatea publică. Pielea corpului este destul de solidă ca să reziste injecţiei, însă rămân mucoasele ochilor, a nărilor şi a faringei, expuse atacului germenilor patogeni. In primul rând, mucoasa conjonctivală este eminamente accesibilă contagiune, în cazul când înnotătorul are obiceiul să «plonjeze» sau practică înnotul modern cu capul sub apă, numit «crawl», un înnot dificil, care se poate lucra în voe numai în piscine. Este lesne de înțeles ,că un astfel de sport nautic predispune conjunctivele ochilor şi sunt frecvente conjunctivitele banale de origină balneară. Este, însă, o afecţiune particulară piscinelor, aşa zisa conjonctivită foliculară acută, a cărei perioadă de incubaţie este de 6 până la 10 zile. Agentul patogen este un virus ultrafiltrabil cu aspect clinic şi histologic al boalei, care aminteşte trachomul. Conjonctivită foliculară este departe de a fi o afecţiune gravă cu trachomul şi cu toate că poate dura câteva luni de zile este vindecabilă prin tratament. După cum am spus mai sus, şi mucoasa nasului și a faringei, poate fi injectată de apa murdară din piscine. Un medic francez, de la Combe, al cărui laborator este vecin cu o piscină frecventată, a publicat o statistică de 90 de cazuri de otite, amigdalite, rinite, laringite, angine pseudo-membranoase, furuncule ale conductului auditiv, toate afecţiuni survenite la o zi sau două după o bae în bazin. Un altul, dr. Trufferi a observat în trei ani peste 10 otite la înnotătorii de crawi. Acest medic a mai descris o altă formă de otită, aceea a înnotătorilor «cu capul sub apă», otită banală, care evoluiază progresiv către otita uscată, şi care în cele din urmă expune la surditate. Conjonctivitele şi otitele bazinelor sunt principalele afecţiuni balneare, însă germenii unui mare număr de alte boale pot pătrunde în organism prin gură şi căile digestive. Dintre acestea cităm pe cele mai frecvente : febra tifoidă, paratiroidele, dizenteria. Deasemeni tuberculoza se poate contracta, cu atât mai uşor în piscine unde puţini dintre înnotători se abţin să nu scuipe. O altă boală, leucemia, a fost semnalată la obişnuiţii bazinelor de înnot. Flora bacteriană a bazinelor de nataţie este de obiceiu adusă de sportivi. Insămânţarea microbilor este favorizată de instalaţia defectuoasă a pisciiilor şi de lipsa de disciplină a amatorilor de «sport nautic», care, în lipsă de sancţiuni, scuipă şi-şi fac toate nevoile în apă răspândind, astfel, în cantităţi masive colibacilii şi bacilul lui Elberth, agentul febrei tifoide. CE-I DE FĂCUT? Purificarea bazinelor de înnot constitue o problemă destul de complexă, care n’a putut fi rezolvată, în mod satisfăcător. E nevoe, mai întâi, să se filtreze apa de sport spre a o debarasa de toate materiile organice şi de bacteriile pe care le conţine. Pe urmă ar trebui să se strecoare în apă un dezinfectant netoxic, fără gust şi fără miros, pe măsură ce microbii încep să se înmulţească. Toată această experienţă trebue însoţită de un control bacteriologic sever. Verdonizaţia (înverzirea) apei pare, a priori, insuficientă. Deasemeni clorurarea ei poate să incomodeze pe înnotători, dacă se întrebuinţează cantităţi suficiente, deoarece apa piseinilor conţine o mare cantitate de materii organice, provenite din discuamarea pielei înnotătorilor. Aceste materii se depun la fundul bazinelor, sub forma unui înveliş cleios, înglobând trilioane de bacterii pe milimetrul cub.. Aceste pericole, aceste inconveniente nu se întâlnesc în piscinele particulare bine întreţinute unde nu se scaldă decât oameni curaţi. CATEVA SFATURI PENTRU SPORTIVI Amatorii de sport nautic trebue ei singuri să instituie o disciplina printre colegii lor. Să intre cât se poate de curaţi în bazin şi să oblige pe toţi să treacă, pe la duş, mai înainte. Să interzică accesul în pis(Citifi continuarea hi pag. 2-a) Se caută o majoritate Se caută o majoritate guvernamentală pentru Cameră. Prea multă, pare-se, la Senat, deficitară dincolo. Trei! Numai trei — fatidică treime! — ar fi procentul majoritar al guvernului faţă de totalul reprezentanţilor celorlalte partide şi grupuri. Oricât den «tehnicianistă», ar fi o asemenea majoritate —ipoteză gratuită — prea este puţintică. «Cele bune sânt trei”, fireşte, însă nu în astfel de materie. Căci până şi «Cei trei muşchetari» erau patru. Indeobşte în adunările parlamentare opoziţia este asiduă, iar majoritatea mai plimbăreaţă. Cu cât este mai redusă, cu atât trebue să fie mai prezentă. Ce te faci când se reazămă numai pe trei! Ori când, într’o colectivitate de 193 de inşi trebuind să se adune zilnic la anumite ore, au să fie minimum trei nevoiţi să absenteze. Cu sau fără bilet de voe. Ce existenţă pentru un guvern atârnat de un triunghi. Se afirmă că d. Pompei, distins profesor, ar fi desemnat de către d. Iorga la prezidenţia Camerei. Vai de savantul matematician obligat să se chinuiască zilnic pentru o regulă de trei. •11 De altminteri guvernul însuşi alarmat de tragedia shakespeariană, dar cu bogat element comic ce-l aşteaptă, caută să se calmeze, înşelându-se pe el: — Ce trei! Care trei! Cum trei! Fără eterogenii liberali dispunem de o „majoritate compactă”. La care eterogenii au răspuns : — Pardon! De trei ori pardon! Nu înţelegem aceasta «inadvertenţă stilistică». Nu sântem câtuşi de puţin neutri. Noi ne luăm libertatea- de -acţiune! Iată dar că «neutrii» înţeleg a-şi recupera energia calomniată, declarând, că odată aleşi, socotesc des făcută «Uniunea naţională». Hotărându-şi atitudinea şi în special votul, după «actele guvernului» spun lămurit. — Or, guvernaţi după voia noastră sau... Şi încă pe un răstimp destul de limitat. Căci dilema e teribilă. Vechii liberali se vor găsi repede în,aceia, — de dilemă e vorba—faimoasă a ţiganului. Tot ce guvernul ar brodi în bine s’ar întoarce numai in folosul lui ; tot ce are să fie rău — şi D-zeu ştie cât are să mai fie în defavoarea «neutrilor» ce l-ar sprijini. Lamentabil concubinaj din care foarte curând liberali s’ar constata singuri şi bătuţi şi uzaţi şi cu toate veleităţile de viitor perdute. Astfel guvernul nu poate nădăjdui decât numai în lagărul lui. * Şi, uite, nul mai şicănăm, azi deocamdată, asupra efectivului de care dispune. Nu trei, nu cinci, nu cinci-ori-cinci este majoritatea lui. Mai numeroasă, fie. Dar ce elemente o compun! Nu ne gândim la persoane în parte. Ci la analiza fracţiilor şi subfracţiilor ce o formează. Guvernul vorbeşte de majoritatea LUI, ca şi cum el, însuşi ar fi un tot omogen, cristalizat într’o unitate de cugetare , concepţie şi program, iar nu însoţirea vremelnică a unor personalităţi disparate între care vor să se impună cele disperate. In amalgamul care aspiră la rolul de «majoritate» vedem «iorghişti», fie dintre cei resuscitaţi de sub piatra funerară a partidului, fie dintre cei născuţi odată cu instalarea ministerului Iorga, «argeteenişti», familiari, destul de tineri pentru a suporta avatarurile şefului sau prea bătrâni pentru a se mai oferi experienţei altora, unele vestigii anacronice din partide dispărute şi diverse specimene de club aristocratic recompensate din budgetul reprezentărei naţionale de îndelungată «chibituială» a unei vieţi inutile; «ţepişti», formaţiune hibridă, născocită pentru lozinca «Jos parlamentul!» şi adaptată instantaneu magnetismului şi diurnelor parlamentare; «independenţi» fie din categoria mercenară ce se oferă rând pe rând tuturor dispensatorilor de avantagii fie din mai proaspătă corescenţă a unei legende necuviincioasă faţă de forul nobil şi sacru pe care -l invoacă mereu; iar printre toţi aceştia, colectaţi de la toate anti-podurile sociale, politice şi morale, treapta cea din urmă, sclavii grătarului. Naşul «fripturismului», ajuns acum Dascălul Friptură strângând oastea «regenerărei sufletului românesc« din clientela vorace a sufrageriei budgetare!.. Iată «majoritatea» inconsistentă şi incoherentă a Magnificului Incoherent... Numericeşte numai formală. Din punct de vedere politic un paradox. Moralmente o exhibiţie bizară. La acest rezultat a ajuns într-o lună jumătate marea ofensivă împotriva partidelor Său trăind sub autoritatea discreţionară a partidului liberal Duca, sau prăbuşindu-se la cea dintâi încercare serioasă de viaţă proprie şi liberă. De acum naţia poate să respire liniştită. Soarta ei bună se află în mâini sigure. • Un democrat Valorificarea cerealelor Cum o înţelege un „guvern de lucru“ -----poţi că Guvernul de «salvare naţională» pare să fi băgat de seamă că e nevoe să se facă ceva pentru înlesnirea unei mai bune valorificări a cerealelor. Aşa, cel puţin ar rezulta din comunicările făcute presei după reunirea de tineri a delegaţiei economice. In act.'n şedinţă, competenţele economiste ale guvernului au discutat chestiunea valorificării cerealelor şi au ajuns la hotărârea de mare importanţă că problema trebue să fie studiată. Iar pentruca să nu se creadă că «guvernul de lucru» îşi pierde vreme cu vorbărie goală, s’a şi dat delegaţie ministerului de agricultură să examineze chestiunea şi să refere. Pentru epoca în care ne găsim şi în condiţiunile în care se prezintă chestiunea cerealelor, am fi fost totuş îndreptăţiţi ca chiar şi «guvern de lucru» să dea dovadă de mai puţina indolenţă şi mai multă pricepere. Ce ar mai putea face guvernul de-acum încolo pentru organizarea valorificării cerealelor, după ce a înlăturat, cu obişnuitul său dispreţ legile în fiinţă şi după ce a lăsat să treacă un timp atât de preţios în tratativele începute de guvernul trecut, pentru obţinerea unui tratament de preferinţă pentru cerealele româneşti? Cu ce va înlocui guvernul mecanismul — atât de potrivit împrejurărilor de la noi — conceput şi pe punctul de a fi aplicat odată cu intrarea în vigoare a legii pentru valorificarea produselor agricole? In pornirea sa pătimaşă împotriva operei guvernului naţional-ţărănesc, trinitatea Iorga—Argetoianu- Manoilescu a crezut nimerit să înlăture legea pentru valorificarea cerealelor, fără ca măcar să se preocupe de ce ar putea fi pus în loc pentru a veni în ajutorul agriculturilor. Am fi înţeles, la rigoare, hotărârea sa de a nu aplica această lege, dacă guvernul ar fi avut pregătit din vreme un program de măsuri imediate pentru combaterea crizei agricole. Ştim însă, din declaraţiile d-lui Iorga, că guvernul său nu are program — şi se mândreşte de această neprihănire doctrinară—iar d. Argetoianu a confirmat lipsa de program prin chiar expunerea sa programatică de la Craiova. Căci nimeni nu va putea susţine că pastişarea câtorva idei generale, cu caracter permanent din programul partidului naţional-ţărănesc poate suplini un plan de acţiune imediată, care este reclamat de gravitatea codiţiunilor prin care trece economia românească. Nu enunţând nevoia de a se raţionaliza producţia agricolă si va fi precizat ceea ce este nimerit pentru remedierea grabnică a mizeriei agricultorilor. Aceştia reclamă preţuri mai bune pentru prisosul recoltei lor iar nu făgăduiala că prin introducerea maşinismului, a culturii raţionale şi a seminţelor selecţionate, le va fi cândva mai bine. De va putea sau nu guvernul actual să urmărească înfăptuirea unui asemenea program nu prezintă importanţă în momentul de faţă. Ceea ce trebue agriculturii româneşti este un regim de desfacere în interior şi la export care să asigure preţuri remuneratorii cultivatorilor. Acest scop îl urmăreşte legea pentru valorificarea produselor agricole şi dacă ea ar fi fost aplicată din primul moment al instalării noului guvern, alta ar fi fost acum situaţia agricultorilor. Sistemul preconizat în legea d-lui Madgearu este cel mai potrivit împrejurărilor din ţara noastră iar experienţa celorlalte ţări agricole arată că nici un guvern n’a lăsat fără sprijin, așa cum a făcut actualul guvern român — pe agricul(Citiți continuarea în pagina 11-a) CITIŢI IN PAG. V-a NELEGIUIRILE CRIMINALE DE LA ROMAN, BUZĂU, BRĂILA Candidaţii şi delegaţii naţional-ţărănişti atacaţi. Focuri de revolver. Alegeri în sânge „Profesorul“ între ai săi , Guvernul şi-a confecţionat majorităţi parlamentare prin mijloacele cunoscute de toată lumea, care n’au oferit aspectul unor alegeri civilizate .Răspunderea, din nefericire, revine în primul rând d-lui Iorga. Ar vrea să se lepede de ea, dar nu se ţoate. Ca nişte fantome, îl urmăresc fărădelegile săvârşite în numele său şi cu consimţimântul său. Omenia de care îi place să vorbească atât de mult s’a dus dracului, fiind lăsate la discreţia Manoleştilor Strunga, Chirculeştilor şi elţii. In tovărăşia agramaţilor şi bătăuşilor din partidul liberal, profesorul se simte bine, par’că acesta era locul după care a umblat de mult. . ... D. Iorga a început prin a fi în mijlocul unui grup de scriitori, care l’au părăsit perând când d-sa se socotea suficient pentru a’ se deda la acte dictatoriale. Părăsit de scriitorii «re talent, rămas cu ciurucurile de care cine vorbeşte azi, mai bine zis cine a vorbit vreodată î Intre ciurucuri se simţea bine. Ii putea domina. Tot mai mult d. Iorga se îndrepta spre politică, îndepărtându-se de literatură unde autoritatea sa a murit de acum douăzeci de ani. In politică, d. Iorga a fost înconjurat la început de o seamă de elemente bune, pe care însă, temperamentul său dominant le-a gonit. Şi astfel, foarte curând a rămas înconjurat la un număr de semidocţi, care îi gâdilau vanitatea şi îi dădeau iluzia că are un partid. Intr’un partid politic în care numărul intelectualilor e mare, d. Iorga nu se simte bine, fiindcă se simte umbrit. De la junimişti a fugit pe vremuri de i-au scăpărat pălcâiele. Apropierea d-lui Iorga de liberali e naturală şi în logica faptelor. Intre Chirculeşti, Strungi şi evacuaţii din cluburi pentru a-i instala în parlament, d. Iorga se simte la largul său. Aceştia au o singură obligaţie: să-l aclame şi să-l aplaude, indiferent de ce-o spune. Pe contul statului, d. Iorga şi-a întocmit cotele care să-l aplaude şi pe care le va putea manevra în orice direcţie manajerul său de la interne. De ce va fi acest parlament, guvernul începe să pregătească opinia publică. Ziarele oficioase scriu pe ziua de eri: «In afară de discuţiile la validări când opoziţia respinsă de corpul electoral va veni cu inevitabilele proteste, încercând astfel să găsească scuze unui eşec firesc — discuţia la Mesajul Tronului va fi redusă». Informaţii complimentare spun că guvernul «nu va răspunde faptelor prezentate de opoziţie, mărginindu-se să facă o scurtă declaraţie la sfârşit. Sau: «va fi o sesiune scurtă, în care se vor vota câteva legi importante, nefiind timp de discuţii şi controverse politice». Din aceste informaţii pornite din sursă guvernamentală reiese că guvernul s’a văzut nevoit împotriva credinţelor lui să aibă la îndemână un Parlament pe care să-l poată exhiba în faţa străinătăţii, ca să poată zice că guvernează constituţional. Dispreţul pentru instituţie a început să şi-l arate înainte de constituirea Parlamentului. Căci ce alta însemnează suprimarea discuţiilor şi impunerea votării, pentru satisfacerea unor formalităţi de ordin constituţional ? Guvernul crede că va isbuti să anihileze viaţa parlamentară, necontând opoziţia. Or, opoziţia nu se va lăsa la capriciile nimănui şi nici nu va accepta să fie terorizată de cetele iorghisto-daciste, care de pe acum au anunţat că nu vor lăsa pe nici un opozant să vorbească. Noi credem, şi suntem convinşi, că, vor voi sau nu, domnii din guvern, în cap cu autorul moral al măsluirii urnelor d. Iorga, vor trebui să asculte rechizitoriile şi să răspundă ca nişte acuzaţi ce sunt, în faţa ţării. Viaţa parlamentară nu va putea fi suprimată pe căi lăturalnice, după cum intenţionează Iorga-Duca. Nu va avea sprijinul nici unui partid I de opoziţie. D. Iorga va putea să o suprime direct; o dictatură deghizată nu i se va tolera. Guvernul are de ales între dictatură făţişă sau reîntoarcerea la constituţionalitate. Cu o dictatură deghizată, aşa cum a început şi-a pecetluit singur soarta. Lumea noastră e adversară hotărâtă a dictaturii, aceasta ar trebui să o fi aflat profesorul de istorie, adică n ar fi trebuit să o uite în ziua în care a ajuns să ocupe locul pe care pe vremuri l-au ocupat unul din şefii aliaţilor săi de azi D. A. Sturza. Cinism criminal Am expus în alta parte a ziarului adevărul asupra nelegiuirilor criminale de la Roman, unde după ce fruntaşii noştri au fost atacati în plin centru al oraşului, drept represiune guvernul a arestat... pe cei atacaţi.- d. Gh. Manoliu, fost senator, dr. I. Popescu, fost prefect şi O. Cozloschi, fost deputat. Aceasta nu a fost deajuns. Spre a-şi acoperi răspunderea, guvernul face să se puiblice în ziarele sale o versiune de un cinism nemaipomenit. Anume se afirmă că «Umul din acoliţii d-lui Hoisescu scoate revolverul şi trage» pentru că proprietarul unei cofetării ar fi făcut... o glumă. Asemenea afirmaţiuni sunt de o neruşinare, care dezonorează definitiv pe cei cari le fac. Poate să fie cineva aşa de nebun să tragă cu revolvenţi, în plină stradă, pentru o glumă, când de opt zile nu se ripostase cu nimic la atacuri şi bătăi? Toţi cetăţenii Romanului sunt martori de teroarea care a domnit opt zile in oraş şi judeţ. Ei au fost martori cum în plină zi sute de bătăuşi au dat atacul asupra grupului naţional-ţărănesc. Guvernul să nu se ascundă după asemenea ijustificări cinice. El va fi tras la răspundere, împreună cu agenţii săi, pentru toate nelegiuirile, şi justiţia îşi va face datoria.