Dreptatea, iunie 1937 (Anul 11, nr. 2864-2885)

1937-06-10 / nr. 2871

wm &m&^âxâ£şM^I jUcms tauxtÂefiUtî Crna ^tcu Aafeiei U&tA Stf tâfauM % _ J&gCucu&l &t2se*AAJkaat$€^ fa/ZCfJ^tM&UL. 2«dreptatea» Mâine la Onef Echipa naţională a României joacă cu puternica formaţie a Belgiei Eri dimineaţă la ora 10:10 a sosit în Capitală venind de la Belgrad, expediţia belgiană formată din 15 jucători şi 6 conducători. Oaspeţii au fost aşteptaţi de pe­ron de oficialitatea noastră, pre­­­cum şi de un numeros public. Dea- asemenea colonia belgiană a fost prezentată în număr mare. Belgienii au fost conduşi la hotel «Union» unde au fost găzduiţi. Tot eri, însă la miezul nopţii a fost primit de Christ, arbitrul mat­­chului de mâine. FORMAŢIILE ECHIPELOR Ambele naţionale şi-au alcătuit definitiv formaţiile pe care le vor alinia mâine. Belgienii vor juca cu acelaş un­­sprezece cu care au terminat Du­minică la Belgrad cu Iugoslavia. Pontifii noştrii, după multe deli­berări au ajuns la următorul efec­tiv care va îmbrăca mâine tricoul naţional: David, Burger, Albu, Vintilă, Iu­­hasz, Rafinsky, Beke, Covaci, Ba­­ratki, Bodola Gică Popescu. In match de deschidere se vor întâlni în match amical ,echipele Bucureştiului şi România B. Echipele vor juca în formaţiile: ROMÂNIA B. Negru (Crişana); Dragomirescu (Juventus); Buibaş (AMEFA); La­­zăr (Ripensia), Scovran (Jiul), Nis­­tor (Victoria), Georgescu (F. C. Ra­pid), Moldoveanu (F. C. Rapid), Panenka (Dragoş Vodă), Cosma (Jiul), Bogdan (F. C. Rapid). BUCUREŞTI Rădulescu (F. C. Rapid), Duce (Sp. Studenţesc), Roşculeţ (F. C. Rapid), Petrescu (Juventus), Răşi­­naru (F. C. Rapid), Brandabura (Ju­ventus), Schulder (Telefoane), Szi­­ka (Telefoane), Zăinescu (Juven­tus), Dumitrescu (Sportul Studen­ţesc), Iordache (Unirea Tricolor). Rezervele de la echipa naţională B. vor figura şi la echipa Capi­talei. PROVINCIE IM­ Tineretul naţional-ţărănist urmează cu credinţă pedronMihalache Cum a fost înfierată acţiunea lui Ilarie Dobridor în şedinţa tineretului naţional-ţărănist din Iaşi Tineretul naţional-ţărănesc din Iaşi a început din primăvară o ma­re acţiune de reorganizare şi pro­pagandă intensă în rândurile tine­retului muncitoresc şi sătesc, urmă­rind realizarea unor cadre conştien­te de misiunea ţărănismului, disci­plinate în acţiune şi pătrunse de spirit de sacrificiu. In urma tenta­tivei de anarhizare a tineretului începută de către d. I. Dobridor, ti­neretul naţional ţărănesc din Iaşi a ţinut să-şi precizeze atitudinea şi modul cum înţelege să activeze. In cadrele unei mari întruniri a tineretului, au luat cuvântul d-nii C. Dimitriu, Radu Paul şi d. avo­cat Gh. Chiper, secretarul tineretu­lui naţional-ţărănesc din Iaşi. D. C. DIMITRIU a declarat că ac­ţiunea d-lui Dobridor este de rea credinţă deoarece conducătorii par­tidului au do­vedit întotdeauna şi pun vorbe şi prin fapte că luptă împotriva comunismului deopotri­vă ca şi împotriva fascismului. Ti­neretul naţional ţărănesc din Iaşi înţelege să rămână intransigent pe poziţiile ţărănismului. CUVÂNTAREA D-LUI RADU PAUL D .RADU PAUL declară că ac­ţiunea d-lui Dobridor denotă că în partid s’au strecurat elemente cari au înţeles să facă din ţărănism mij­loc de parvenire, elemente lipsite de orice credinţă­ Tineretul cere ca pretutindeni cel puţin cadrele ti­nereşti să fie epurate de elemente gen Dobridor; nu este nevoie de ca­dre numeroase şi anarhice ci inte­resează calitatea, fanatismul luptă­torului. D. Dobridor n’are nimic comun cu ţărănismul; ţărănismul aşa cum îl înţelegem noi tinerii nu admite tră­dători. Noi tinerii suntem predesti­naţi unei lupte mari menită să rea­lizeze o Românie nouă, să pună ca­păt unor veacuri de împilare pentru ţărănime, noi tinerii înţelegem că generaţia noastră trebuie să ducă la înfăptuire definitivă idealul pro­povăduit de Mihalache. Statul ţă­rănesc. Asemenea misiune pretinde oameni cari au înfrânt tot ce este egoist cu ei, oamenii a căror suflet s’a luminat de credinţa ţărănistă. Domnişori gen Dobridor n’au ce căuta în rândurile noastre, locul lor este în saloane sau în budoare nu în tranşee. Tineretul naţional-ţărănesc din Iaşi o spune sus şi tare că va lupta împotriva oricăror obstacole cu ori­ce riscuri alături de D. Mihalache fără gândul profiturilor personale singurul lucru pe care-l cere este bună credinţă tuturor; el este satis­făcut că conducerea a exclus pe l. Dobridor şi aere excluderea fără milă a tuturor acelora cari corupţi de adversari lucrează împotriva ţă­rănismului. DECLARAŢIILE D-LUI AVOCAT GH. CHIPER D avocat Gh. Chiper, secretarul ti­neretului naţional-ţărănesc din Iaşi, a declarat următoarele: D. I. Dobridor nu poate vorbi în nu­mele ţărănismului adevărat astfel după cum el pretinde. Un adevărat ţărănist este ataşat disciplinei, nu se transfor­ma în instrument al adversarului. Acest domn a uitat că la tineret sunt dintr’aceia cari au făcut şcoala dela Câmpu-Lung cari au luat căldură dela făclia mormântului lui Dobrescu-Ar­geş. Partidul­­naţional-ţărănesc are un şef singur în măsură să vorbească în legătură cu chestiunea nemulţumirilor ce pretinde că le-a avut cu d. dr. Lupu. D. I. Dobridor a comis actul urât de a răspândi în presă calomnii, încer­când să popularizeze versiuni împo­triva unui vechiu şi aprig ţărănist, dr. Lupu, când este de credinţa unui om care 30 de ani a luptat pentru demo­craţie. Ilarie Dobridor este ridicol de a încerca să vorbească tocmai el. Chiar dacă ar fi fost îndreptăţită nemulţumirea sa, I. Dobridor nu poa­te ataca pe dr. Lupu, căci dr. Lupu timp de 30 de ani a pus cu îndârjire în slujba unei credinţe şi calităţile şi defectele sale, a luptat fără a fi obţi­nut beneficii, constant pe aceiaşi linie di­mocratică. Mă adresez tuturor acelora cari pă­strează în suflet învăţămintele de la Câmpu-Lung că munca noastră nu va fi zadarnică, dacă vom lupta cu cre­dinţă statul ţărănesc se va înfăptui. Se înşeală toţi acei cari cred că ti­neretul va adera la acţiunea d-lui I. Dobridor; tineretul nu-l va trăda pe I. Mihalache. Tineretul românesc strâns unit in jurul lui I. Mihalache, iar cuvântul lui I. Mihalache este poruncă. Facem această mărturisire lui I. Mi­halache, în credinţa că el n’a greşit şi nu va greşi niciodată. Să se ştie că orice s’ar întâmpla, oricine ar trăda, oricâţi vor descuraja, tineretul va rămâne disciplinat în ju­rul lui I. Mihalache. CORESP. SPECTACLU TEATRE COMOEDIA: Contuşovca-Palace. GRADINA MARCONI (Teatrul Vesel de vară): Crai de tobă. GRADINA A.R.P.A. (Colos): Azi rţi. Însor. CINEMATOGRAFE TRIANON (plafonul descoperit: Veroni­ca şi jurnal Paramount. ARO: Două inimi şi un sărut, şi jurnal Fox. SELECT: Dezonorata cu Marlene Die­­troih. CAPITOL şi ROXY: Suprema jertfă. SCALA: Farmecul unui vals. ROXY: Parada dragostei, jurnal Eclair, complectare. CARLTON: Omul care face minuni. REGAL: Păianjenul negru şi jurnal ro­mânesc cu ultimele actualităţi. VOX: Jurnalul unei cameriste. Mesagiul către Garcia şi jurnal Fox nou. SAVOY: Armele veghează şi Stan şi Bran ţigani. ARPA: Brigada 41 şi îngerul alb. FEMINA: Prater şi complectare come­die colorată. ED. PALACE: Extravagantul Mr. Deeds şi Escadrila Infernului. CORSO: Port Arthur. Misiunea secretă şi pe scenă revista „Stop”. FORUM: Adolescenţă şi Frigurile dra­gostei. DOAMNEI: Nifchevo şi Zouzou. OMNIA: Frigurile dragostei şi Biroul Nr. 2 de spionaj. CITY (b-dul Carol 21): Antonio Ad­­verso şi Extraordinarul Joe. DARLY: Inimile noastre plâng şi Moar­­tea s­e r­ăzbună. FRANKLIN: Cavalcada şi Trei ştren­gari şi o ştrengăriţă. VOLTA BUZEŞTI (grădină şi sală): Nick Gent e,nou detectic şi Păpuşa dia­bolică. AMERICAN (grădină şi sală): Fata din Salem şi Mesagiul secret MILANO­ (grădină şi sală): Sărmana fetiţă bogată şi Frontul invizibil. MODEL: 13 ore în văzduh şi Agentul misterios. RAHOVA: Nu vă încred.’ţi ja bărbaţi şi Frontul invizibil. Sate lM­­aascăli (Continuarea din pag. I*s) ambiant. După potopul de legiuiri juidluite la iuţeală şi în majoritate­­de cei nechemaţi, după cascada o­­fensivelor culturale la care s’au su­­rfuriat câteva generaţii, satul româ­­neiesc îl găsim cufundat în aceeaşi osândă, în vremeea ce copiii plu­garilor, feciorii pământului româ­­nesc nu cunosc slovele, copiii ce­lorlalte neamuri de sub cerul ţării noastre, roiesc ca albinele şi umplu şcolile. Astfel scările învăţăturii pe­­care se ajunge sus, în vrâful pi­ramidei sociale, le urcă abia 10 la sută români şi 70 la sută copiii al­tor neamuri. Ce însemnează asta? însemnează­­că în împărăţia culturii elementul Alcătuitor şi stăpânitor de ţară este Situat la coadă; însemnează că, da­torită sărăciei de veacuri, moşte­nită din tată în fiu, astăzi ori mâi­ne, nici preotul şi nici dascălul sa­tului românesc, n’or să-şi mai tri­mită copiii la învăţătură mai înaltă. Şi-apoi, în scurtă vreme, porţile u­­­i­versităţilor se vor deschide în cele mai multe cazuri pentru cei de altă rasă ori de alt neam. O diagnoză,, din care d. profesor Gabrea a fă­cut deducţia, extrem de gravă şi de alarmantă, că structura şcoalei de azi nu corespunde structurii so­ciale şi naţionale a statului româ­nesc. Adevărul acestei afirmaţiuni se poate verifica, pe întreaga linie, de jos până sus. Şcoala primară de azi oricât ar fi de plină, nu este încă ceea ce ar­ trebui să fie. Şcoala săteanului, şcoala gospodarului, şcoala ţăranului român. Ea nu e plăsmuită aidoma pentru omul de la plug şi pentru nevoile, pentru trebuinţele şi cerinţele lui. Nu este adevărata şi fireasca şcoală a sa­tului, a vieţii lui şi a sufletului lui. Creaţiunea şablonară şi hibrida, croită după teorii şi calapoade din alte ţări, fie chiar şi din oraşe, ea pare mai mult o casă plină de mis­tere în care poate intra să ia lumina orice copil, de orice rasă, de orice condiţiune socială ba chiar şi din orice parte a lumii. Toate indivi­dualităţile se reduc la una singuri şi şcoala serveşte b­a mult pe pri­­­egra­ţii care vor apuca mai curând sau mai târziu drumul oraşului, de unde nu se vor mai înapoia nicio­dată să-şi ajute şi să-şi ridice sa­tul. Românaşul intră cu mare frică în ea şi chiar dacă absolveşte cele patru clase primare el nu s’a smuls din ignoranţă şi din primitivitate. Rămas fără continuitate şi fără în­drumare la vrâsta de 12 ani, re­­cade fatal, în abisul, în genunea ig­noranţei din care a ieşi . Mediul îl subjugă, il inghite. Cursul contpli­­mentar, o ficţiune sau cel mult o a­­meţeală, al cărei rost de practica îndrumare este în faşă, întocmai ca şi cursurile de adulţi, în loc să răs­pundă unor necesităţi organice, sunt mai degrabă nişte paloa­r­­e sau nişte încercări pentru pregătirea u­­nei atmosfere culturale în mediul sătesc. Băiatul de ţăran rămâne fă­ră busolă tocmai la etatea când se pun temeliile sufletului şi se con­turează individual atea, exact când se organizează gospodăria şi se a­­şează întreaga temelie a viitorului său de cetăţean şi mai cu seamă de factor productiv al ţării, taman în epoca adolescenţii când vlăstarul u­­man­ e mai accesibil pentru învăţă­tură, tocmai atunci e sortit să rupă contactul cu isvoarele fecunde ale culturii profesionale — pentru ca să se întoarcă la coarnele plugului şi să pocnească din bici pe lângă boi, dacă bine­înţeles are boi. Când însă n’are — şi acesta e cazul din ce în ce mai frecvent — rămâne şi el un fel de vită de jug, biciuit de alţii, ca să frământe pămâ­ntul în neştire, să se otrăvească cu ţuică şi apoi să se odihnească in mizerie şi sărăcie. Din vina cui? Din vina unui de­stin fatal. Din vina unei serii de pricini genetice care privesc însăşi obârşia şi istoria satului românesc. Din vina atâtor ocârmuiri păcătoase şi vitrege, pe a căror conştiinţă a­­pasă cele mai odioase crime să­vârşite faţă de acest sat, şi mai ales vom adăuga aici, din vina ne­iertată a fiilor săi, dezertori, care deşi stau sus pe puntea de comandă a vasului cârmuitor, l-au uitat şi părăsit din prima zi a dezertării. ((V). V. Lovinescu-Rădășeni Congresul internaţional de radio­comunicaţii închiderea conferinţelor Participanţii la congres­ul internaţio­nal de radio­comunicaţii s-au întrunit în ultima şedinţă plenară. D. ing. Pitulescu, directorul general al P. T. T.-ului, ia cuvântul şi scuză absenţa d-lui ministru R. Franasovici. Îşi exprimă apoi mulţumirea că acest congres s-a ţinut în România. A vorbit apoi d. ing. Geles, preşedin­tele congresului, care a rezumat pro­blemele desbătute în cursul celor două­zeci de zile cât au ţinut conferinţele de radio-comunicaţii. La sfârşit, d-sa a rostit următoarea d­i­grutare : Suntem la sfârşitul lucrărilor noas­tre. A fost o muncă grea şi îndrăznea­ţă; putem fi însă mulţumiţi că am dus-o la bun sfârşit. Şi aceasta dato­rită în primul rând preşedinţilor şi vice-preşedinţilor, cari au condus des­­baterile cu o desăvârşită pricepe ce re­zultă dintr’o lungă experienţă, bazată pe cunoaşterea profundă a tot ceia ce priveşte technica şi exploatarea radio­­comunicaţiilor. Sarcina lor a fost de­altfel uşurată prin colaborarea preţioa­să a numeroşilor savanţi şi technicieni reputaţi în exploatam telegrafică. Mă folosesc de acest prilej pentru a aminti că d. Mosciki preşedintele Re­­publicei poloneze, care este în acest moment la Bucureşti, oaspetele Suve­ranului nostru, este şi unul din marii învăţaţi, ale cărui lucrări au contribuit la desvoltarea radio-comunicaţiilor. In ceia ce priveşte secretariatul Con­ferinţei, trebue să adaug că el a fost admirabil condus de către personalul biroului Uniunei. Este de datoria mea să-i aduc, cu acest prilej, toate mul­­ț­um­irile. După cum spunea d. Pitulescu, ne am străduit să vă înlesnim o cât mai plă­cută muncă, dându-vă totodată posibi­litatea să cunoaşteţi, deşi în chip sumar, diferitele aspecte ale ţării noastre, fru­museţile, bogăţiile şi activitatea sa, în­­tr-un cuvânt posibilităţile sale. Dacă am reuşit, cel puţin în parte, eu şi colaboratorii mei, suntem satis­făcuţi. O despărţire nu poate să fie însoţită decât de un regret— şi în acest mo­ment sunt copleşit de sentimentul a­­cesta. Veţi înţelege desigur emoţia mea. Şi de aceia prefer să-mi închei aici cu­vântarea. Încă odată vă mulţumesc din suflet­ pentru plăcuta dvs. colaborare şi vă urez tuturora, ca şi mie însu­mi, să ne revedem cu bine, la Stockholm în vii­toarea conferinţă a C. C. T. R.-ului. TELEGRAMA CĂTRE M. S. REGELE D. preşedinte Geles a trimis apoi ur­mătoarea telegramă M. S. Regelui Ca­­rol al II-lea : Delegaţii celor 26 de naţiuni întru­nite la Bucureşti în a 4-a reuniune a comitetului consultativ internaţional de radio-comunicaţii, roagă pe M. S. Re­gele Carol al 11-lea, cu prilejul sărbă­torii naţionale române, să primească respectoasele omagii şi urările lor cele mai sincere pentru prosperitatea Sa, a familiei regale şi a naţiei române. [M era nu-l intălneic ite D. franasovîci la llMeţt_ (Continuare din pag. l-a) Aşa era să-l întâlnesc pe d. Fra­nasovici la Olăneşti. Cei păgubiţi din acest joc, sunt miniştrii al căror nume este utilizat fără ruşine, de prefectul de Vâlcea. D. Băcescu nu are ce pierde. E des­tul de cunoscut. Dar d-nii dr. Angelescu şi Frana­sovici n’au nimic de spus, când prin înşelătorie li se utilizează numele, a­­trăgăndu-se asupra lor dispreţul şi odiul ţărănimii vâlcene ? Dacă a. Băcescu e prea departe, să-l zgudue puţin pe d. Budurescu, şeful liberalilor vâlceni, care recur­ge la asemenea mijloace pentru a-şi salva o situaţie zdruncinată. Conf­irmarea celor scrise de noi o poate da şi d. senator Niculescu, in­dignat peste măsură de procedeele d-lui Budurescu, pe care nu se sfieş­­te să le reprobe în public. Sosirea d-lui Moscicki Entuziasta primire făcuta preşedin­telui republicei polone Luni după amiază la ora 4 a so­sit în Capitală d. Moscicki, preşedin­tele republicei polone. In vederea pr­i­nir­ii ilustrului oaspe, Capitala a îmbrăcat haine de sărbă­toare. Pe întreg parcursul de la gara Mogoşoaia şi până la Palatul din Calea Victoriei zeci de mii de oa­meni aşteptau cu multe ore înainte de sosire trecerea cortegiului regal. Străzile au fost pavoazate cu ver­deaţă şi drapelele celor două ţări a­­liate. Incă de la ora 3 au început să so­sească în gara Mogoşoaia membrii guvernului, I. P. S. S. Patriarhul Miron Cristea, mareşalul Preşan, mi­niştrii străini, numeroşi generali şi o­­fiţeri superiori, etc. Din partea Palatului se aflau d-nii Ernest Urdăreanu, generali Balif şi Filimon, Flondor, Mocioni, Stârcea, It. colonel Filiti şi Stavăr şi maior Sidorovici. * La orele 3,50 d. a. a sosit cu au­tomobilul M. S. Regele, împreună cu IM. S. Marele Voevod Mihai, fiind întâmpinat la coborîre de mem­brii guvernului şi înalţii demnitari ai Curţii. Suveranul a trecut în revistă com­pania de onoare, după care a luat foc în faţa salonului de recepţie. SOSIREA D-LUI MOSCICKI Trenul presidenţial a intrat în gara Mogoşoaia la ora 4. Muzica a in­tonat imnul naţional polon. Preşedintele republicii polone co­boară din vagon şi e întâmpinat de M. S. Regele, care îi urează bun sosit.­­ Cortegiul se îndreaptă apoi spre Palatul Regal. M. S. Regele şi d. Moscicki iau loc într’o trăsură , la Daumont urmaţi, într’o altă tră­sură de Marele Voevod Mihai şi d. Ernest Urdăreanu. Pe tot parcursul trupele au dat onorurile iar o mulţime imensă a aclamat cortegiul. DEFILAREA Tribunele din faţa Palatului Re­gal construite în vederea defilării, încep să se populeze încă de la ora 4. In tribuna regală au luat loc suita d-lui preşedinte Moscicki, mem­brii Curţii Regale, şefii misiunilor străine, foştii miniştri, ataşaţii mi­litari străini, etc. Din partea partidului naţional-ţă­­rănesc au asistat d-nii Ion Miha­lache, dr. N. Lupu, Virgil Madgearu, Mihai Popovici, I. Răducanu, Vir­gil Potârcă, Armand Călinescu, Gr. Gafencu, Mihai Ghelmegeanu. La ora 5 M. S. Regele, d. Mos­cicki şi Marele Voevod Mihai a luat luat loc în tribună, primind defila­rea trupelor care a durat aproape două ore. DINEUL DE LA PALATUL REGAL Seara la ora 9 a avut loc la Pa­latul Regal un dineu de gală, la care M. S. Regele a rostit următo­rul discurs. B nurul H. S. regelu­i Domnule Preşedinte, Pentru mine este o vie bucurie să salut în capitala Ţărei Mele pe Ex­celenţa Voastră, Preşedintele Polo­niei amice şi aliate. Urarea Mea de bun venit este atât a Mea cât şi a întregei Românii. Vizita ce ne-o faceţi astăzi ţine tocmai in aceste zile când se simte mai mult nevoia solidarităţii inter­naţionale şi deci a reafirmării legă­turilor între ţările noastre. Aceste legături izvorâte dintr’o ne­­voe vitală a celor două ţări prietene, sunt chemate să întărească şi mai mult prin caracterul lor defensiv, stră­duinţa noastră de a consolida pacea in lume. Credinţa noastră este, că numai o poli­­că fără nici un element de ostilitate, poate prin înţelegeri solide să pareze orice încercare agresivă, şi să fie astfel garanţia solidităţii pacii. Pe acest drum a evoluat politica României consolidând pe lângă al­ianţa noastră, toate celelalte alianţe şi prietenii cari armonizându-se îm­preună formează un cadru indestruc­tibil în serviciul păcii. Aceste alianţe şi prietenii se coordonează­ perfect cu spiritul de care este animată marea instituţie de la Geneva. Domnule Preşedinte, Vizita Excelenţei Voastre reamin­teşte in sufletele noastre acele zile când neuitatul Mareşal Pilsudski, a adus scumpului Meu Părinte salu­tul cald al Poloniei. Ei au fost ziditorii alianţei noa­stre şi lor trebue să le păstrăm o pioasă amintire. Privind decursul istoriei vedem că legăturile între cele două naţiuni nu datează numai din ziua reclădirii Po­loniei, ci sunt cu mult mai vechi. Fău­ritorii alianţei Polono-Române au pu­tut găsi în istoria şi sufletul popoare­lor noastre cheagul care a permis ci­mentarea unor raporturi atât de calde, şi pe cari vizita de astăzi vine s’o în­tărească şi mai puternic. Iată de ce, Domnule Preşedinte, nu Bătitumul preşedintelui Ravm­iliei Polone exprim cuvinte reci protocolare când zic că vă salutăm nu România cu ini­mile îmbucu­ate, ci afirm un adevăr care este simţit de toată suflarea ro­mânească. Tăria alianţei noastre este tocmai as­ta nu este numai un act de chib­zuita politică ci şi un imbold al sin­cerei prieten­i intre popoarele noastre. Fericit deci atât Eu cât şi toată România de a vă ura bun venit in mijlocul nostru, ridic paharul Meu intru sănătatea Excelenţei Voastre şi pentru prosperitatea şi propăşirea scumpei Mele aliate Polonia. SIRE: Mulţumind din toată inima MA­IESTĂŢII VOASTRE pentru cuvin­tele pătrunse de atâta prietenie, prin care a binevoit să mă primească In capitala Sa, doresc la răndu-mi să exprim sentimentele celei mai vii bucurii pe care o simt de a putea ad­duce prin vizita mea actuală o măr­turie nouă a legăturilor strânse care unesc cele două ţări ale noastre. Cu acest prilej solemn amintirile mele se întorc constant către trecut, către timpul în care Şefii celor două State ale noastre, MAIESTATEA SA REGELE FERDINAND şi Ma­reşalul Joseph Pilsudski, puneau printr'o colaborare personală bazele alianţei definitive polono - române care a devenit unul din elementele esenţiale ale stabilizării generale in Europa. Mai bine de 15 ani s-au scurs de atunci şi cursul evenimentelor a schimbat multe lucruri în raportu­rile internaţionale. Alianţa polono­­română însă nu numai că şi-a păs­­treal întreaga ei valoare, dar s’a desvoltat într’o prietenie adânc sim­ţită de cele două popoare şi Intr’o colaborare care se întinde în toate domeniile activităţii lor. Conştiente de forţele lor creatoa­re, Polonia ca şi România, pot avea deplină încredere în viitor. Progrese considerabile trebuesc să fie înscrise la activul lor din punct de vedere al vieţii politici, economice şi culturale. In sforţările lor tinzând totdeauna să asigure noui progrese, cele două naţiuni înţeleg in mod desăvârşit că securitatea unei ţări este o condi­ţie indispensabilă a desvoltării ei în interior. Ele îşi dau de asemenea seama că această securitate tre­­bueşte asigurată în primul rând prin propriile forţe ale naţiunii. Aceasta este raţiunea afecţiunii profunde de care armata este înconjurată în cele două ţări. Un alt element primordial al se­curităţii pentru Polonia şi pentru România este alianţa care le uneşte şi care constitue un factor esenţial de echilibru şi de pace în această regiune a Europei. Prin sentimentele cu care ea ur­măreşte avântul remarcabil al Româ­niei sub Domnia creatoare a MA­IESTĂŢII VOASTRE, Polonia dă o dovadă elocventă de locul pe care alianţa polono-română îl ocupă în spiritul şi în inima ei. Marea popularitate şi adânca sim­patie al căror obiect sunt în Polonia Dinastia şi Naţiunea Române s’au manifestat de curând cu prilejul vi­zitei Alteţei Sale Regale Principele Moştenitor la Varşovia, şi îşi gă­sesc de asemenea expresia în entu­­siasmul cu care toată Polonia urmă­reşte cursul vizitei Mele actuale în România. Ridic paharul în sănătatea MA­­I­ESTAŢII VOASTRE şi a Casei Regale, întru prosperitatea Domniei Sale şi fericirea poporului Său. Succesul partidului naţional ţărănesc în jud. Sălaj Rezultatele alegerilor din Băseşti, Carta Organiz­ţia pa­t­u ui naţional-ţăr..lie.,c din plasa Ceul Silvaniei, jud. Sălaj, în ziua de 30 Mai crt. a ţinut o mare în­trunire în fruntaşa comună, de sub poa­lele codrului, Basaşti. La Întrunire au participat, afară de localnici, şi delegaţii comunelor vecine. Au ţinut cuvântări d-nii: dr. Alexandru Bodea, preşedinte de plasă, vorbind despre programul par­tidului, Vasile Li­non, avocat, despre în­datoririle cetăţeneşti ale alegătorilor şi Paul Miclea, învăţător, despre coope­rative. D. Gheorghe Simon învăţător, a evocat memoria marelui luptător naţional, Gheorghe Pop de Baseşti şi a îndemnat poporul la viaţa înaintaşilor. D. Eugen Simonca, preşedintele învă­ţătorilor naţional-ţărănişti din Sălaj, in cuvântarea sa, a făcut o comparaţie intre ideologia şi structura diferitelor partide politice din ţară. A vorbit cu multă putere de convingere despre cer­­titudinea şi sufletul mare al conducătorilor naţional­­ţărănişti. Mo­ţiunea de ţărani a ovaţionat cu mută însufleţire, cu dragoste şi de­votament pe d-nii Ion Mihalache şi Iuliu Maniu. Din rezutatul alegerilor comunale re­iese clar, că urmaşii luptătorilor lui „Ba­dea Gheorghe” nu pot fi orbiţi şi puşi pe căi greşite, cu „ţinte” şi „fotogra­fii”. In comuna Baseşti, fruntaşii ţărani au dat o frumoasă dovadă de spirit cu adevărat cetăţenesc şi totodată au dat o lecţie d-lui Sever Dan şi întregei gloa­­te „vaidiste”. Iată rezultatul alegerilor în Ba­seşti: National Ţărăniştii: 104 voturi Liberalii: 51 Vaidiştii: 27 . De’asem­enea în comuna Oarta de sus, National Ţărăniştii au obţinut 3 mandate, cuziştii 2 şi liberalii NICI UNUL. Activitatea organizaţiei naţional­­ţărăniste din plasa continua şi în celelalte comune.

Next