Dreptatea, iunie 1937 (Anul 11, nr. 2864-2885)
1937-06-10 / nr. 2871
wm &m&^âxâ£şM^I jUcms tauxtÂefiUtî Crna ^tcu Aafeiei U&tA Stf tâfauM % _ J&gCucu&l &t2se*AAJkaat$€^ fa/ZCfJ^tM&UL. 2«dreptatea» Mâine la Onef Echipa naţională a României joacă cu puternica formaţie a Belgiei Eri dimineaţă la ora 10:10 a sosit în Capitală venind de la Belgrad, expediţia belgiană formată din 15 jucători şi 6 conducători. Oaspeţii au fost aşteptaţi de peron de oficialitatea noastră, precum şi de un numeros public. Dea- asemenea colonia belgiană a fost prezentată în număr mare. Belgienii au fost conduşi la hotel «Union» unde au fost găzduiţi. Tot eri, însă la miezul nopţii a fost primit de Christ, arbitrul matchului de mâine. FORMAŢIILE ECHIPELOR Ambele naţionale şi-au alcătuit definitiv formaţiile pe care le vor alinia mâine. Belgienii vor juca cu acelaş unsprezece cu care au terminat Duminică la Belgrad cu Iugoslavia. Pontifii noştrii, după multe deliberări au ajuns la următorul efectiv care va îmbrăca mâine tricoul naţional: David, Burger, Albu, Vintilă, Iuhasz, Rafinsky, Beke, Covaci, Baratki, Bodola Gică Popescu. In match de deschidere se vor întâlni în match amical ,echipele Bucureştiului şi România B. Echipele vor juca în formaţiile: ROMÂNIA B. Negru (Crişana); Dragomirescu (Juventus); Buibaş (AMEFA); Lazăr (Ripensia), Scovran (Jiul), Nistor (Victoria), Georgescu (F. C. Rapid), Moldoveanu (F. C. Rapid), Panenka (Dragoş Vodă), Cosma (Jiul), Bogdan (F. C. Rapid). BUCUREŞTI Rădulescu (F. C. Rapid), Duce (Sp. Studenţesc), Roşculeţ (F. C. Rapid), Petrescu (Juventus), Răşinaru (F. C. Rapid), Brandabura (Juventus), Schulder (Telefoane), Szika (Telefoane), Zăinescu (Juventus), Dumitrescu (Sportul Studenţesc), Iordache (Unirea Tricolor). Rezervele de la echipa naţională B. vor figura şi la echipa Capitalei. PROVINCIE IM Tineretul naţional-ţărănist urmează cu credinţă pedronMihalache Cum a fost înfierată acţiunea lui Ilarie Dobridor în şedinţa tineretului naţional-ţărănist din Iaşi Tineretul naţional-ţărănesc din Iaşi a început din primăvară o mare acţiune de reorganizare şi propagandă intensă în rândurile tineretului muncitoresc şi sătesc, urmărind realizarea unor cadre conştiente de misiunea ţărănismului, disciplinate în acţiune şi pătrunse de spirit de sacrificiu. In urma tentativei de anarhizare a tineretului începută de către d. I. Dobridor, tineretul naţional ţărănesc din Iaşi a ţinut să-şi precizeze atitudinea şi modul cum înţelege să activeze. In cadrele unei mari întruniri a tineretului, au luat cuvântul d-nii C. Dimitriu, Radu Paul şi d. avocat Gh. Chiper, secretarul tineretului naţional-ţărănesc din Iaşi. D. C. DIMITRIU a declarat că acţiunea d-lui Dobridor este de rea credinţă deoarece conducătorii partidului au dovedit întotdeauna şi pun vorbe şi prin fapte că luptă împotriva comunismului deopotrivă ca şi împotriva fascismului. Tineretul naţional ţărănesc din Iaşi înţelege să rămână intransigent pe poziţiile ţărănismului. CUVÂNTAREA D-LUI RADU PAUL D .RADU PAUL declară că acţiunea d-lui Dobridor denotă că în partid s’au strecurat elemente cari au înţeles să facă din ţărănism mijloc de parvenire, elemente lipsite de orice credinţă Tineretul cere ca pretutindeni cel puţin cadrele tinereşti să fie epurate de elemente gen Dobridor; nu este nevoie de cadre numeroase şi anarhice ci interesează calitatea, fanatismul luptătorului. D. Dobridor n’are nimic comun cu ţărănismul; ţărănismul aşa cum îl înţelegem noi tinerii nu admite trădători. Noi tinerii suntem predestinaţi unei lupte mari menită să realizeze o Românie nouă, să pună capăt unor veacuri de împilare pentru ţărănime, noi tinerii înţelegem că generaţia noastră trebuie să ducă la înfăptuire definitivă idealul propovăduit de Mihalache. Statul ţărănesc. Asemenea misiune pretinde oameni cari au înfrânt tot ce este egoist cu ei, oamenii a căror suflet s’a luminat de credinţa ţărănistă. Domnişori gen Dobridor n’au ce căuta în rândurile noastre, locul lor este în saloane sau în budoare nu în tranşee. Tineretul naţional-ţărănesc din Iaşi o spune sus şi tare că va lupta împotriva oricăror obstacole cu orice riscuri alături de D. Mihalache fără gândul profiturilor personale singurul lucru pe care-l cere este bună credinţă tuturor; el este satisfăcut că conducerea a exclus pe l. Dobridor şi aere excluderea fără milă a tuturor acelora cari corupţi de adversari lucrează împotriva ţărănismului. DECLARAŢIILE D-LUI AVOCAT GH. CHIPER D avocat Gh. Chiper, secretarul tineretului naţional-ţărănesc din Iaşi, a declarat următoarele: D. I. Dobridor nu poate vorbi în numele ţărănismului adevărat astfel după cum el pretinde. Un adevărat ţărănist este ataşat disciplinei, nu se transforma în instrument al adversarului. Acest domn a uitat că la tineret sunt dintr’aceia cari au făcut şcoala dela Câmpu-Lung cari au luat căldură dela făclia mormântului lui Dobrescu-Argeş. Partidulnaţional-ţărănesc are un şef singur în măsură să vorbească în legătură cu chestiunea nemulţumirilor ce pretinde că le-a avut cu d. dr. Lupu. D. I. Dobridor a comis actul urât de a răspândi în presă calomnii, încercând să popularizeze versiuni împotriva unui vechiu şi aprig ţărănist, dr. Lupu, când este de credinţa unui om care 30 de ani a luptat pentru democraţie. Ilarie Dobridor este ridicol de a încerca să vorbească tocmai el. Chiar dacă ar fi fost îndreptăţită nemulţumirea sa, I. Dobridor nu poate ataca pe dr. Lupu, căci dr. Lupu timp de 30 de ani a pus cu îndârjire în slujba unei credinţe şi calităţile şi defectele sale, a luptat fără a fi obţinut beneficii, constant pe aceiaşi linie dimocratică. Mă adresez tuturor acelora cari păstrează în suflet învăţămintele de la Câmpu-Lung că munca noastră nu va fi zadarnică, dacă vom lupta cu credinţă statul ţărănesc se va înfăptui. Se înşeală toţi acei cari cred că tineretul va adera la acţiunea d-lui I. Dobridor; tineretul nu-l va trăda pe I. Mihalache. Tineretul românesc strâns unit in jurul lui I. Mihalache, iar cuvântul lui I. Mihalache este poruncă. Facem această mărturisire lui I. Mihalache, în credinţa că el n’a greşit şi nu va greşi niciodată. Să se ştie că orice s’ar întâmpla, oricine ar trăda, oricâţi vor descuraja, tineretul va rămâne disciplinat în jurul lui I. Mihalache. CORESP. SPECTACLU TEATRE COMOEDIA: Contuşovca-Palace. GRADINA MARCONI (Teatrul Vesel de vară): Crai de tobă. GRADINA A.R.P.A. (Colos): Azi rţi. Însor. CINEMATOGRAFE TRIANON (plafonul descoperit: Veronica şi jurnal Paramount. ARO: Două inimi şi un sărut, şi jurnal Fox. SELECT: Dezonorata cu Marlene Dietroih. CAPITOL şi ROXY: Suprema jertfă. SCALA: Farmecul unui vals. ROXY: Parada dragostei, jurnal Eclair, complectare. CARLTON: Omul care face minuni. REGAL: Păianjenul negru şi jurnal românesc cu ultimele actualităţi. VOX: Jurnalul unei cameriste. Mesagiul către Garcia şi jurnal Fox nou. SAVOY: Armele veghează şi Stan şi Bran ţigani. ARPA: Brigada 41 şi îngerul alb. FEMINA: Prater şi complectare comedie colorată. ED. PALACE: Extravagantul Mr. Deeds şi Escadrila Infernului. CORSO: Port Arthur. Misiunea secretă şi pe scenă revista „Stop”. FORUM: Adolescenţă şi Frigurile dragostei. DOAMNEI: Nifchevo şi Zouzou. OMNIA: Frigurile dragostei şi Biroul Nr. 2 de spionaj. CITY (b-dul Carol 21): Antonio Adverso şi Extraordinarul Joe. DARLY: Inimile noastre plâng şi Moartea se răzbună. FRANKLIN: Cavalcada şi Trei ştrengari şi o ştrengăriţă. VOLTA BUZEŞTI (grădină şi sală): Nick Gent e,nou detectic şi Păpuşa diabolică. AMERICAN (grădină şi sală): Fata din Salem şi Mesagiul secret MILANO (grădină şi sală): Sărmana fetiţă bogată şi Frontul invizibil. MODEL: 13 ore în văzduh şi Agentul misterios. RAHOVA: Nu vă încred.’ţi ja bărbaţi şi Frontul invizibil. Sate lMaascăli (Continuarea din pag. I*s) ambiant. După potopul de legiuiri juidluite la iuţeală şi în majoritatede cei nechemaţi, după cascada ofensivelor culturale la care s’au surfuriat câteva generaţii, satul româneiesc îl găsim cufundat în aceeaşi osândă, în vremeea ce copiii plugarilor, feciorii pământului românesc nu cunosc slovele, copiii celorlalte neamuri de sub cerul ţării noastre, roiesc ca albinele şi umplu şcolile. Astfel scările învăţăturii pecare se ajunge sus, în vrâful piramidei sociale, le urcă abia 10 la sută români şi 70 la sută copiii altor neamuri. Ce însemnează asta? însemneazăcă în împărăţia culturii elementul Alcătuitor şi stăpânitor de ţară este Situat la coadă; însemnează că, datorită sărăciei de veacuri, moştenită din tată în fiu, astăzi ori mâine, nici preotul şi nici dascălul satului românesc, n’or să-şi mai trimită copiii la învăţătură mai înaltă. Şi-apoi, în scurtă vreme, porţile uiversităţilor se vor deschide în cele mai multe cazuri pentru cei de altă rasă ori de alt neam. O diagnoză,, din care d. profesor Gabrea a făcut deducţia, extrem de gravă şi de alarmantă, că structura şcoalei de azi nu corespunde structurii sociale şi naţionale a statului românesc. Adevărul acestei afirmaţiuni se poate verifica, pe întreaga linie, de jos până sus. Şcoala primară de azi oricât ar fi de plină, nu este încă ceea ce ar trebui să fie. Şcoala săteanului, şcoala gospodarului, şcoala ţăranului român. Ea nu e plăsmuită aidoma pentru omul de la plug şi pentru nevoile, pentru trebuinţele şi cerinţele lui. Nu este adevărata şi fireasca şcoală a satului, a vieţii lui şi a sufletului lui. Creaţiunea şablonară şi hibrida, croită după teorii şi calapoade din alte ţări, fie chiar şi din oraşe, ea pare mai mult o casă plină de mistere în care poate intra să ia lumina orice copil, de orice rasă, de orice condiţiune socială ba chiar şi din orice parte a lumii. Toate individualităţile se reduc la una singuri şi şcoala serveşte ba mult pe priegraţii care vor apuca mai curând sau mai târziu drumul oraşului, de unde nu se vor mai înapoia niciodată să-şi ajute şi să-şi ridice satul. Românaşul intră cu mare frică în ea şi chiar dacă absolveşte cele patru clase primare el nu s’a smuls din ignoranţă şi din primitivitate. Rămas fără continuitate şi fără îndrumare la vrâsta de 12 ani, recade fatal, în abisul, în genunea ignoranţei din care a ieşi . Mediul îl subjugă, il inghite. Cursul contplimentar, o ficţiune sau cel mult o ameţeală, al cărei rost de practica îndrumare este în faşă, întocmai ca şi cursurile de adulţi, în loc să răspundă unor necesităţi organice, sunt mai degrabă nişte paloare sau nişte încercări pentru pregătirea unei atmosfere culturale în mediul sătesc. Băiatul de ţăran rămâne fără busolă tocmai la etatea când se pun temeliile sufletului şi se conturează individual atea, exact când se organizează gospodăria şi se aşează întreaga temelie a viitorului său de cetăţean şi mai cu seamă de factor productiv al ţării, taman în epoca adolescenţii când vlăstarul uman e mai accesibil pentru învăţătură, tocmai atunci e sortit să rupă contactul cu isvoarele fecunde ale culturii profesionale — pentru ca să se întoarcă la coarnele plugului şi să pocnească din bici pe lângă boi, dacă bineînţeles are boi. Când însă n’are — şi acesta e cazul din ce în ce mai frecvent — rămâne şi el un fel de vită de jug, biciuit de alţii, ca să frământe pământul în neştire, să se otrăvească cu ţuică şi apoi să se odihnească in mizerie şi sărăcie. Din vina cui? Din vina unui destin fatal. Din vina unei serii de pricini genetice care privesc însăşi obârşia şi istoria satului românesc. Din vina atâtor ocârmuiri păcătoase şi vitrege, pe a căror conştiinţă apasă cele mai odioase crime săvârşite faţă de acest sat, şi mai ales vom adăuga aici, din vina neiertată a fiilor săi, dezertori, care deşi stau sus pe puntea de comandă a vasului cârmuitor, l-au uitat şi părăsit din prima zi a dezertării. ((V). V. Lovinescu-Rădășeni Congresul internaţional de radiocomunicaţii închiderea conferinţelor Participanţii la congresul internaţional de radiocomunicaţii s-au întrunit în ultima şedinţă plenară. D. ing. Pitulescu, directorul general al P. T. T.-ului, ia cuvântul şi scuză absenţa d-lui ministru R. Franasovici. Îşi exprimă apoi mulţumirea că acest congres s-a ţinut în România. A vorbit apoi d. ing. Geles, preşedintele congresului, care a rezumat problemele desbătute în cursul celor douăzeci de zile cât au ţinut conferinţele de radio-comunicaţii. La sfârşit, d-sa a rostit următoarea digrutare : Suntem la sfârşitul lucrărilor noastre. A fost o muncă grea şi îndrăzneaţă; putem fi însă mulţumiţi că am dus-o la bun sfârşit. Şi aceasta datorită în primul rând preşedinţilor şi vice-preşedinţilor, cari au condus desbaterile cu o desăvârşită pricepe ce rezultă dintr’o lungă experienţă, bazată pe cunoaşterea profundă a tot ceia ce priveşte technica şi exploatarea radiocomunicaţiilor. Sarcina lor a fost dealtfel uşurată prin colaborarea preţioasă a numeroşilor savanţi şi technicieni reputaţi în exploatam telegrafică. Mă folosesc de acest prilej pentru a aminti că d. Mosciki preşedintele Republicei poloneze, care este în acest moment la Bucureşti, oaspetele Suveranului nostru, este şi unul din marii învăţaţi, ale cărui lucrări au contribuit la desvoltarea radio-comunicaţiilor. In ceia ce priveşte secretariatul Conferinţei, trebue să adaug că el a fost admirabil condus de către personalul biroului Uniunei. Este de datoria mea să-i aduc, cu acest prilej, toate mulțumirile. După cum spunea d. Pitulescu, ne am străduit să vă înlesnim o cât mai plăcută muncă, dându-vă totodată posibilitatea să cunoaşteţi, deşi în chip sumar, diferitele aspecte ale ţării noastre, frumuseţile, bogăţiile şi activitatea sa, într-un cuvânt posibilităţile sale. Dacă am reuşit, cel puţin în parte, eu şi colaboratorii mei, suntem satisfăcuţi. O despărţire nu poate să fie însoţită decât de un regret— şi în acest moment sunt copleşit de sentimentul acesta. Veţi înţelege desigur emoţia mea. Şi de aceia prefer să-mi închei aici cuvântarea. Încă odată vă mulţumesc din suflet pentru plăcuta dvs. colaborare şi vă urez tuturora, ca şi mie însumi, să ne revedem cu bine, la Stockholm în viitoarea conferinţă a C. C. T. R.-ului. TELEGRAMA CĂTRE M. S. REGELE D. preşedinte Geles a trimis apoi următoarea telegramă M. S. Regelui Carol al II-lea : Delegaţii celor 26 de naţiuni întrunite la Bucureşti în a 4-a reuniune a comitetului consultativ internaţional de radio-comunicaţii, roagă pe M. S. Regele Carol al 11-lea, cu prilejul sărbătorii naţionale române, să primească respectoasele omagii şi urările lor cele mai sincere pentru prosperitatea Sa, a familiei regale şi a naţiei române. [M era nu-l intălneic ite D. franasovîci la llMeţt_ (Continuare din pag. l-a) Aşa era să-l întâlnesc pe d. Franasovici la Olăneşti. Cei păgubiţi din acest joc, sunt miniştrii al căror nume este utilizat fără ruşine, de prefectul de Vâlcea. D. Băcescu nu are ce pierde. E destul de cunoscut. Dar d-nii dr. Angelescu şi Franasovici n’au nimic de spus, când prin înşelătorie li se utilizează numele, atrăgăndu-se asupra lor dispreţul şi odiul ţărănimii vâlcene ? Dacă a. Băcescu e prea departe, să-l zgudue puţin pe d. Budurescu, şeful liberalilor vâlceni, care recurge la asemenea mijloace pentru a-şi salva o situaţie zdruncinată. Confirmarea celor scrise de noi o poate da şi d. senator Niculescu, indignat peste măsură de procedeele d-lui Budurescu, pe care nu se sfieşte să le reprobe în public. Sosirea d-lui Moscicki Entuziasta primire făcuta preşedintelui republicei polone Luni după amiază la ora 4 a sosit în Capitală d. Moscicki, preşedintele republicei polone. In vederea prinirii ilustrului oaspe, Capitala a îmbrăcat haine de sărbătoare. Pe întreg parcursul de la gara Mogoşoaia şi până la Palatul din Calea Victoriei zeci de mii de oameni aşteptau cu multe ore înainte de sosire trecerea cortegiului regal. Străzile au fost pavoazate cu verdeaţă şi drapelele celor două ţări aliate. Incă de la ora 3 au început să sosească în gara Mogoşoaia membrii guvernului, I. P. S. S. Patriarhul Miron Cristea, mareşalul Preşan, miniştrii străini, numeroşi generali şi ofiţeri superiori, etc. Din partea Palatului se aflau d-nii Ernest Urdăreanu, generali Balif şi Filimon, Flondor, Mocioni, Stârcea, It. colonel Filiti şi Stavăr şi maior Sidorovici. * La orele 3,50 d. a. a sosit cu automobilul M. S. Regele, împreună cu IM. S. Marele Voevod Mihai, fiind întâmpinat la coborîre de membrii guvernului şi înalţii demnitari ai Curţii. Suveranul a trecut în revistă compania de onoare, după care a luat foc în faţa salonului de recepţie. SOSIREA D-LUI MOSCICKI Trenul presidenţial a intrat în gara Mogoşoaia la ora 4. Muzica a intonat imnul naţional polon. Preşedintele republicii polone coboară din vagon şi e întâmpinat de M. S. Regele, care îi urează bun sosit. Cortegiul se îndreaptă apoi spre Palatul Regal. M. S. Regele şi d. Moscicki iau loc într’o trăsură , la Daumont urmaţi, într’o altă trăsură de Marele Voevod Mihai şi d. Ernest Urdăreanu. Pe tot parcursul trupele au dat onorurile iar o mulţime imensă a aclamat cortegiul. DEFILAREA Tribunele din faţa Palatului Regal construite în vederea defilării, încep să se populeze încă de la ora 4. In tribuna regală au luat loc suita d-lui preşedinte Moscicki, membrii Curţii Regale, şefii misiunilor străine, foştii miniştri, ataşaţii militari străini, etc. Din partea partidului naţional-ţărănesc au asistat d-nii Ion Mihalache, dr. N. Lupu, Virgil Madgearu, Mihai Popovici, I. Răducanu, Virgil Potârcă, Armand Călinescu, Gr. Gafencu, Mihai Ghelmegeanu. La ora 5 M. S. Regele, d. Moscicki şi Marele Voevod Mihai a luat luat loc în tribună, primind defilarea trupelor care a durat aproape două ore. DINEUL DE LA PALATUL REGAL Seara la ora 9 a avut loc la Palatul Regal un dineu de gală, la care M. S. Regele a rostit următorul discurs. B nurul H. S. regelui Domnule Preşedinte, Pentru mine este o vie bucurie să salut în capitala Ţărei Mele pe Excelenţa Voastră, Preşedintele Poloniei amice şi aliate. Urarea Mea de bun venit este atât a Mea cât şi a întregei Românii. Vizita ce ne-o faceţi astăzi ţine tocmai in aceste zile când se simte mai mult nevoia solidarităţii internaţionale şi deci a reafirmării legăturilor între ţările noastre. Aceste legături izvorâte dintr’o nevoe vitală a celor două ţări prietene, sunt chemate să întărească şi mai mult prin caracterul lor defensiv, străduinţa noastră de a consolida pacea in lume. Credinţa noastră este, că numai o polică fără nici un element de ostilitate, poate prin înţelegeri solide să pareze orice încercare agresivă, şi să fie astfel garanţia solidităţii pacii. Pe acest drum a evoluat politica României consolidând pe lângă alianţa noastră, toate celelalte alianţe şi prietenii cari armonizându-se împreună formează un cadru indestructibil în serviciul păcii. Aceste alianţe şi prietenii se coordonează perfect cu spiritul de care este animată marea instituţie de la Geneva. Domnule Preşedinte, Vizita Excelenţei Voastre reaminteşte in sufletele noastre acele zile când neuitatul Mareşal Pilsudski, a adus scumpului Meu Părinte salutul cald al Poloniei. Ei au fost ziditorii alianţei noastre şi lor trebue să le păstrăm o pioasă amintire. Privind decursul istoriei vedem că legăturile între cele două naţiuni nu datează numai din ziua reclădirii Poloniei, ci sunt cu mult mai vechi. Făuritorii alianţei Polono-Române au putut găsi în istoria şi sufletul popoarelor noastre cheagul care a permis cimentarea unor raporturi atât de calde, şi pe cari vizita de astăzi vine s’o întărească şi mai puternic. Iată de ce, Domnule Preşedinte, nu Bătitumul preşedintelui Ravmiliei Polone exprim cuvinte reci protocolare când zic că vă salutăm nu România cu inimile îmbucuate, ci afirm un adevăr care este simţit de toată suflarea românească. Tăria alianţei noastre este tocmai asta nu este numai un act de chibzuita politică ci şi un imbold al sincerei prieteni intre popoarele noastre. Fericit deci atât Eu cât şi toată România de a vă ura bun venit in mijlocul nostru, ridic paharul Meu intru sănătatea Excelenţei Voastre şi pentru prosperitatea şi propăşirea scumpei Mele aliate Polonia. SIRE: Mulţumind din toată inima MAIESTĂŢII VOASTRE pentru cuvintele pătrunse de atâta prietenie, prin care a binevoit să mă primească In capitala Sa, doresc la răndu-mi să exprim sentimentele celei mai vii bucurii pe care o simt de a putea adduce prin vizita mea actuală o mărturie nouă a legăturilor strânse care unesc cele două ţări ale noastre. Cu acest prilej solemn amintirile mele se întorc constant către trecut, către timpul în care Şefii celor două State ale noastre, MAIESTATEA SA REGELE FERDINAND şi Mareşalul Joseph Pilsudski, puneau printr'o colaborare personală bazele alianţei definitive polono - române care a devenit unul din elementele esenţiale ale stabilizării generale in Europa. Mai bine de 15 ani s-au scurs de atunci şi cursul evenimentelor a schimbat multe lucruri în raporturile internaţionale. Alianţa polonoromână însă nu numai că şi-a păstreal întreaga ei valoare, dar s’a desvoltat într’o prietenie adânc simţită de cele două popoare şi Intr’o colaborare care se întinde în toate domeniile activităţii lor. Conştiente de forţele lor creatoare, Polonia ca şi România, pot avea deplină încredere în viitor. Progrese considerabile trebuesc să fie înscrise la activul lor din punct de vedere al vieţii politici, economice şi culturale. In sforţările lor tinzând totdeauna să asigure noui progrese, cele două naţiuni înţeleg in mod desăvârşit că securitatea unei ţări este o condiţie indispensabilă a desvoltării ei în interior. Ele îşi dau de asemenea seama că această securitate trebueşte asigurată în primul rând prin propriile forţe ale naţiunii. Aceasta este raţiunea afecţiunii profunde de care armata este înconjurată în cele două ţări. Un alt element primordial al securităţii pentru Polonia şi pentru România este alianţa care le uneşte şi care constitue un factor esenţial de echilibru şi de pace în această regiune a Europei. Prin sentimentele cu care ea urmăreşte avântul remarcabil al României sub Domnia creatoare a MAIESTĂŢII VOASTRE, Polonia dă o dovadă elocventă de locul pe care alianţa polono-română îl ocupă în spiritul şi în inima ei. Marea popularitate şi adânca simpatie al căror obiect sunt în Polonia Dinastia şi Naţiunea Române s’au manifestat de curând cu prilejul vizitei Alteţei Sale Regale Principele Moştenitor la Varşovia, şi îşi găsesc de asemenea expresia în entusiasmul cu care toată Polonia urmăreşte cursul vizitei Mele actuale în România. Ridic paharul în sănătatea MAIESTAŢII VOASTRE şi a Casei Regale, întru prosperitatea Domniei Sale şi fericirea poporului Său. Succesul partidului naţional ţărănesc în jud. Sălaj Rezultatele alegerilor din Băseşti, Carta Organizţia patu ui naţional-ţăr..lie.,c din plasa Ceul Silvaniei, jud. Sălaj, în ziua de 30 Mai crt. a ţinut o mare întrunire în fruntaşa comună, de sub poalele codrului, Basaşti. La Întrunire au participat, afară de localnici, şi delegaţii comunelor vecine. Au ţinut cuvântări d-nii: dr. Alexandru Bodea, preşedinte de plasă, vorbind despre programul partidului, Vasile Linon, avocat, despre îndatoririle cetăţeneşti ale alegătorilor şi Paul Miclea, învăţător, despre cooperative. D. Gheorghe Simon învăţător, a evocat memoria marelui luptător naţional, Gheorghe Pop de Baseşti şi a îndemnat poporul la viaţa înaintaşilor. D. Eugen Simonca, preşedintele învăţătorilor naţional-ţărănişti din Sălaj, in cuvântarea sa, a făcut o comparaţie intre ideologia şi structura diferitelor partide politice din ţară. A vorbit cu multă putere de convingere despre certitudinea şi sufletul mare al conducătorilor naţionalţărănişti. Moţiunea de ţărani a ovaţionat cu mută însufleţire, cu dragoste şi devotament pe d-nii Ion Mihalache şi Iuliu Maniu. Din rezutatul alegerilor comunale reiese clar, că urmaşii luptătorilor lui „Badea Gheorghe” nu pot fi orbiţi şi puşi pe căi greşite, cu „ţinte” şi „fotografii”. In comuna Baseşti, fruntaşii ţărani au dat o frumoasă dovadă de spirit cu adevărat cetăţenesc şi totodată au dat o lecţie d-lui Sever Dan şi întregei gloate „vaidiste”. Iată rezultatul alegerilor în Baseşti: National Ţărăniştii: 104 voturi Liberalii: 51 Vaidiştii: 27 . De’asemenea în comuna Oarta de sus, National Ţărăniştii au obţinut 3 mandate, cuziştii 2 şi liberalii NICI UNUL. Activitatea organizaţiei naţionalţărăniste din plasa continua şi în celelalte comune.