Drum Nou, decembrie 1953 (Anul 10, nr. 2791-2817)

1953-12-01 / nr. 2791

Pag. 7. DRUM NOU Schimb de experienţă între punctele de agitaţie din Oraşul Stalin Zilele trecute, a a­vut loc un schimb de experienţă între o se­rie de puncte de agitaţie din Ora­şul Stalin. In cadrul schimbului de experienţă, tov. Simion Cris­­tea, responsabilul punctului de agitaţie Nr. 9, a vorbit despre activitatea punctului de agitaţie pe care il conduce, insistând în mod deosebit asupra metodelor folosite în muncă. Astfel, el a arătat că pe lân­gă punctul de agitaţie activează 32 agitatori grupaţi în 16 echi­pe. Agitatorii sunt instruiţi di­rect de către secretarul organi­zaţiei de bază din Trustul 5 Con­strucţii care patronează acest punct de agitaţie. La baza acti­vităţii punctului de agitaţie stă un plan de muncă întocmit din 10 în 10 zile. La întocmirea pla­nului de muncă participă întreg colectivul punctului de agitaţie, compus din 11 tovarăşi. Din co­lectiv fac parte tovarăşi de la Tea­trul de Stat, din cadrul D.G.R M., de la cooperativa „Munca Colec­tivă’*’, preşedinta femeilor din cartier, secretari ai organizaţiilor de cartier şi reprezentanţi ai şcolilor din raza de activitate a punctului de agitaţie. Compo­nenţa aceasta a colectivului punctului de agitaţie Nr. 9, asi­gură mobilizarea cetăţenilor din cartier la diferite acţiuni orga­nizate în cadrul punctului de agitaţie şi o permanentă legă­tură a punctului de agitaţie cu masele. Până acuma, in cadrul punc­tului de agitaţie s’au ţinut 12 conferinţe la care au participat 360 de cetăţeni şi cetăţene. Au avut loc deasemeni o serie de consfătuiri. Fiecare conferinţă sau consfătuire e urmată de scurte festivaluri artistice, la care sunt angrenate echipele şcolilor, instituţiilor şi întreprin­derilor din raza de activitate a punctului de agitaţie. Pe lângă aceste realizări, arată în continuare vorbitorul, punc­tul de agitaţie Nr. 9 ar fi putut obţine mult­ mai multe lucruri frumoase, dacă secţia de propa­gandă a consiliului orăşenesc F.D.P. Stalin ar fi îndrumat şi controlat activitatea punctului de agitaţie, nelimitându-se nu­mai la trasarea de sarcini, sau la ţinerea a două-trei şedinţe cu responsabilii punctelor de agita­ţie. Uneori materialul propagan­distic şi agitatoric soseşte cu în­târziere de la consiliul orăşenesc F.D.P. Din desfăşurarea schimbului de experienţă a reeşit deasemeni că uneori, filiala regională S.R.S.C. trimite conferinţe generale şi vechi, aşa cum s’a petrecut cu conferinţa în legătură cu elec­trificarea ţării, care cuprindea material documentar de acum 2 ani de zile. A mai reeşit că, unele organi-­ zaţii de bază care patronează punctele de agitaţie, nu se pre­ocupă de coordonarea şi îndru­marea activităţii punctelor de a­­gitaţie, iar unii responsabili de puncte de agitaţie nu-şi cunosc sarcinile ce le revin. Astfel de cazuri întâlnim la punctul de a­­gitaţie de la abator, la cel din strada Karl Marx patronat de în­treprinderea „Ion Fonaghi” şi la altele. La multe puncte de agi­taţie munca agitatorilor, angre­narea gospodinelor şi a tinere­tului în campania electorală fi­gurează doar pe hârtie, cum este de pildă la punctul de agitaţie de la regională de electricitate. Deasemeni, comitetul orăşenesc de partid şi consiliul orăşenesc F.D.P. Stalin au planificat în mod birocratic zile în care trebue să muncească agitatorii, fapt care a făcut ca în strada Pavlov să muncească la un loc agitatorii punctului de agitaţie de la Trus­tul 5 Construcţii şi cei de la re­gionala de electricitate, în timp ce în strada Maxim Gorchi nu munceşte niciun agitator. In cadrul schimbului de expe­rienţă a ieşit la iveală şi faptul că, în mod cu totul inadmisibil sunt subapreciate cercurile de citit. Activitatea gazetelor de perete, agitaţia vizuală legată de specificul locului de muncă trebue deasemeni îmbunătăţită. In concluzie a reuşit că orga­nizaţiile de bază, în frunte cu secretarii, trebue să acorde o mai mare atenţie punctelor de agi­taţie şi în special activităţii agi­tatorilor. Consiliul orăşenesc F.D.P. tre­bue s®, ia măsuri pentru reactivi­zarea cercurilor de citit. Dease­meni comitetul orăşenesc de partid trebue să efectueze o sis­tematică muncă de îndrumare şi control asupra felului în care organizaţiile de bază, în frunte cu secretarii, agitatorii şi consi­liul orășenesc F.D.P. se achită de sarcinile ce le revin în campania electorală. Moş Miron povesteşte fişerenilor despre alegerile din trecut Umbrele înserării se lăsau ale­ne peste satul Fişer din raionul Rupea şi odată cu acestea, fri­gul. Iei colo, pe la case, începuse a Scări câte o luminiţă, apoi din ce în ce mai multe. Dar asta nu dură prea mult. Una câte una, luminile se stin­seră şi porţile prinseră iarăşi a scârţâi. Pe uliţe, forfote, începu din nou. Pâlcuri de femei şi bărbaţi, tineri şi mai în vârstă, pionieri, se îndreptau spre sala căminul­lui cultural, înăuntru era lumină. Câţiva coleectivişti, strânşi lângă sobă, discutau aprins despre re­zultatele muncii lor. Dar iată că, fără să bagi de seamă, sala se umpluse de lume. Numai moş Miron mai lipsea. După ce îm­bucă ceva în fugă, se aşeză la vorbă cu nevasta, amintindu-şi despre vremurile când erau ti­neri, despre alegerile din trecut. Uitase că se apropie ora şi trebuia să vină la cămin. Deo­dată sare ca ars de pe lanţă, se îmbracă iute, îşi răsuci o ţigară şi a pornit-o repede spre cămin. Intră în sală, aruncă o privire împrejur, îşi freacă de câteva ori palmele şi apoi ia loc în faţă pe un scaun. Tov. Gheorghe Matei, un om mic d­e statură, şugubăţ la vor­bă care, abia se zărea de după masă, deschise adunarea şi dă­du cuvântul hă­moş Miron. Bă­trânul Miron se ridică încet de pe scaun, se uită de jur împre­jur, şi apoi sfătos cum este, în­cepu a povesti. Privirile tuturor din sală erau aţintite spre el. »Mi-aduc aminte ca astăzi şi parcă... mă strângem spate când mă gândesc la alegerile care se făceau pe vremea celor burdu­­hoşi. Când se apropia câte o zi de asta şi ea ne venea cam... la o jumătate de an odată, la Ru­pea, aici la noi în sat şi’n toate comunele, pe fiecare gard, sau perete stăteau agăţate zeci de a­­fişe care cu semnul stâlpului, care cu al roţii, care cu al... gardului, ce să vă mai spun, erau atâtea semne şi serom­uleţe de nici ei nu ştiau câte au. In acele zile de obicei, pe la primării oamenii de afaceri ai lui Brăteanu, ai lui Mijtalabhe, Maniu, strângeau în jurul lor lu­mea, şi care mai dihai începea a de făgădui bătându-se cu pum­nul în piept. Bă, ziceau unii, iar alţii • • • oameni buni, să votaţi cu gardul că noi vă dăm cucuruz, slănină, cârnaţi şi câte’n lună şi’n stele. Gei de partea liberă­rilor nu se lăsau nici ei. Ba cu noi să votaţi, c’ai noşt­ri-s cu ba­nii. Şi iaca-aşa se încingea câte’o larmă de-ţi vuia capul de promi­siuni- Cei din jur se uitau lung la ei, ii măsurau din­ cap până’nn picioare, dădeau din umeri şi nu ştiau ce să creadă. Cât era ziulica de mare nu­mai cu d’ăştia te’ntâlneai. In sfârşit, sosea şi ziua alege­rilor- La noi la Rupea, pentru că şi aici se ţineau alegerile, ma­şini care mai de care mai luxoase stăteau la rând în faţa tocut lui de votare. Pe străzi, aproape­­la fiecare pas, te întâlneai cu câte-un ma­ţe fripte, unul mai fercheş şi mai barosan ca celălalt, cu ţilin­­dru pe cap, unii îmbrăcaţi în fracuri iar alţii în costume ţără­neşti, foind în toate părţii.­In sala de votare, lume mul­tă. Pe o buna mare (scenă), la o masă lungă, stăteau de parcă erau încremeniţi mai marii vre­mii, care se arătau foarte gri­julii faţă de sărăcimea satelor, începea votarea. ★ Atâta-ţi trebuia să nu votezi cu ţărăniştii sau eu liberalii, mă rog, care erau atunci la putere, c’apoi era vai şi-amar de şalele tale! Aveau ei grijă ca în cabi­nă, de undeva de sus, să-ţi stre­coare nişte praf de cretă sau cenuşă pe spate şi-apoi să te ţii băiete când ieşeai afară! Unul striga: Iad! Şi te lua. De mâini, de picioare, de... cap şi-ţi tră­gea o sfântă de ciomăgeală de nu mai ştiai cum te chiamă. Şi aşa ajungeai acasă uluit şi îm­prospătat de ciomege. Se termina şi ziua alegerilor, şi-apoi se duceau ... Şi buni duşi erau, iar n­oi rămâneam, cu pro­­misiunile, tot fără şcoală, fără drumuri reparate în 4“ Cei din sală, care tot timpul ascultaseră cu luare-aminte cele spuse de moş Miron, curioşi să afle cât mai multe, s’au înscris la cuvânt punând o serie de în­trebări. Ba se mai întărâtase la vorbă şi Ion Berean, un om de vreo 56 ani. Se făcuse târziu şi discuţiile nu mai conteneau. Fiecare voia să afle câte ceva de pe vremea alegerilor din trecut. Intr’un târziu, toţi începură a se răspândi pe la casele lor. Sa­tul adormise şi nu se mai auzea decât lătratul răguşit al câinilor. ★ Astăzi, de vei veni prin satul Fişer nu poţi trece cu vederea multele şi minunatele realizări care au fost înfăptuite în anii regimului nostru, realizări, care au făcut satul mai frumos ca oricând. Căminul cultural este înzestrat cu un aparat de proec­­ţie in cadrul căruia se rulează filme sau se dau programe ar­tistice, clubul este înzestrat cu jocuri de şah, reviste, iar bi­blioteca are peste 1.560 volume de cărţi literare, agrotehnice, i­­deologice, care sunt citite cu viu interes de cetăţenii satului. Insă cea mai frumoasă reali­zare este gospodăria colectivă, unde 56 de familii de ţărani mun­citori, români şi saşi şi-au unit de bunăvoie pământurile, unel­tele şi vitele, apucând o cale nouă, calea bunei stări materiale şi cu­lturale. Dar acestea, sunt numai câte­va din minunatele realizări ale satului. In anii ce vor urma, aşa cum spun fişerenii, cu ajutorul deputaţilor care îi vor alege la 20 Decembrie ei îşi vor construi un nou cămin cultural, îşi vor repara drumurile, îşi vor radio­­fica satul etc. Insă ei ştiu una şi bună. Toate cele înfăptuite de mâinile lor harnice, cu ajutorul partidului, sunt fapte pilduitoare şi nu basme cu care se făleau acum 15, 20 de ani în urmă, par­tidele burgheziei şi moşierimii. Doacem ei sunt hotărâţi să voteze la 20 Decembrie candida­ţii F.D.P., candidaţii vieţii noi, libere şi fericite. Grmishe ALilgia Nr. 2791 Sarcinile cluburilor şi colţurilor roşii din întreprinderile de larg consum în lupta pentru sporirea producţiei Hotărârile plenarei lărgite a C.C. al P.M.R. din 19—20 Au­gust a.c., cu privire la dezvolta­rea economiei naţionale şi ridi­carea nivelului de trai material şi cultural al oamenilor muncii, pune în faţa întreprinderilor din industria bunurilor de larg con­sum sarcina deosebit de impor­tantă de a spori necontenit pro­ducţia, de a da oamenilor mun­cii cantităţi tot mai mari de măr­furi de calitate superioară. In vederea cunoaşterii Hotărî­­­rilor partidului şi guvernului, de către masele largi de oameni ai muncii, organizaţiile de partid şi organizaţiile de masă au ţi­nut adunări la care a luat parte un număr însemnat de cetăţeni. După citirea şi discutarea pe larg în aceste adunări a Expu­nerii tovarăşului Gheorghe Gheor­­ghiu-Dej cu prilejul celei de a 9-a aniversări a eliberării pa­triei noastre de către Armata So­vietică, s-au făcut o serie de pro­puneri preţioase menite să ducă la sporirea producţiei şi a pro­ductivităţii muncii, la reducerea preţului de cost al produselor. Cluburile, colţurile roşii şi ca­binetele tehnice din fabricile şi uzinele regiunii noastre, au dovedit că şi-au însuşit in mare măsură sarcinile reuşite din Ex­punerea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej la cea de a 9-a aniversare a eliberării patriei noastre, trecând imediat la spri­jinirea traducerii în viaţă a mă­surilor economice elaborate de partid şi guvern privind creşte­rea producţiei mărfurilor de larg consum şi îmbunătăţirea calităţii acestora. Astfel, colectivul colţului roşu şi cabinetul tehnic de la fabrica „Partizanul­ Roşu“ din Oraşul Stalin, au trecut la studierea posibilităţilor de aplicare a ini­ţiativei stahanovistei Vera Mihoc de la Industria lânii din Timişoara precum şi la discutarea unui nu­măr de 7 propuneri de mecanizare­ a muncii. O altă dovadă semnifi­cativă că în această fabrică s-a înţeles să se folosească just îndru­mările partidului în direcţia îm­bogăţirii sortimentului de produ­se pentru a satisface cerinţele muncitorilor, este faptul că din luna August şi până în prezent au mai fost create 22 de noi ar­ticole. Deasemeni, colţul roşu şi ca­binetul tehnic de la fabrica „23 August" din Sighişoara, duc o intensă activitate pentru spori­rea producţiei de larg consum. In acest sens cabinetul tehnic şi colţul roşu au organizat un ciclu de conferinţe legate de ri­dicarea calificării muncitorilor precum şi de alte probleme. Just sau orientat cluburile şi colţurile roşii care au îndrumat formaţiunile artistice să-şi axeze repertoriul pe problemele de pro­ducţie, în care să oglindească acti­vi­tat­e­a întreprinderii sau a unei secţii unde se munceşte bine. In această direcţie, poate fi dată ca exemplu ,pozitiv forma­ţia cul­tural -artistică a întreprin­derii „Măgura Codlei“. O altă formă a muncii cultu­rale a colţurilor roşii este acti­vizarea brigăzilor artistice de agitaţie. La uzinele „Steagul Ro­şu“ din Oraşul Stalin, brigăzile artistice de agitatori au luptat împotriva superficialităţii în mun­că, pentru scăderea procentului de rebuturi, etc. La uzinele „Strungul“ brigăzi­le artistice de agitatori au cri­ticat lipsurile unor muncitori din sectorul turnătorie care lucrau neglijent în muncă. Formele prin care cluburile şi colţurile roşii au posibilitatea de a sprijini traducerea în viaţă a sarcinilor ce revin din Expunerea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu- Dej, sunt multiple şi variate. Dacă colectivele de conducere ale unor Cluburi şi colţuri roşii din întreprinderile regiunii noastre au căutat să se folosească de aceste forme în munca lor şi au avut rezultate, există încă cluburi şi colţuri roşii care nu acordă aten­ţia cuvenită acestor probleme. De pildă, la fabrica „Victoria“ din Cisnădie, raionul Sibiu, cu toa­te că s-au prelucrat Hotărârile ple­narei lărgite a C.C. al P.M.R. din 19-20 August a.c. totuşi responsa­bilul clubului şi colţului roşu şi colectivele lor de muncă nu au luat nicio măsură până în pre­zent pentru organizarea unui ci­clu de conferinţe sau să înfiin­ţeze vreo brigadă artistică de agitatori. Lipsuri asemănătoare sunt şi la colţurile roşii de la în­treprinderea „Libertatea“ Sibiu, „11 Iunie“ Sighişoara, „Constan­tin David“ din Prejmer şi altele. Comitetele sindicale regionale, raionale şi mai cu seamă sindi­catele interraionale textil, piele şi confecţii din Sibiu, Mediaş şi Oraşul Stalin, au sarcina de a se preocupa mai îndeaproape de a­­ceste întreprinderi. Consiliul sin­dical regional va trebui să ia măsuri ca cluburile şi colţurile roşii din regiunea noastră să-şi îndrepte atenţia în direcţia mobi­lizării maselor de muncitori pen­tru îndeplinirea sarcinilor reuşi­te din Hotărârile plenarei lărgi­te a C.C. al P.M.R. din 16-29 August a.c., să extindă experien­ţa şi metodele bune de muncă ale cluburilor şi colţurilor roşii care au o activitate frumoasă. Comitetele raionale şi orăşe­neşti de partid, organizaţiile de bază din întreprinderi au datoria să îndrume activitatea cluburi­lor şi colţurilor roşii în lumina sarcinilor puse de partid şi gu­vern şi să vegheze ca activitatea acestora să fie strâns legată de munca şi problemele întreprinde­rii respective. însuşirea temeinică a Hotărîri­­lor partidului şi guvernului de către membrii de partid şi oame­nii muncii fără de partid, spriji­nirea de către unităţile cultura­le, pentru aplicarea lor în prac­tică, va duce la întărirea şi mai mult a legăturii dintre partid, guvern şi popor,­­ la creşterea avântului activităţii creatoare a oamenilor muncii în opera de con­struire a socialismului în ţara noastră. Gheorghe Popa activist al secţiei de pro­pagandă şi agitaţie a co­mitetului regional de partid Stalin ­fu­m este folosit fondul de­­ la sută la gospodăria colectivă din Feldioara Gospodăria agricolă colectivă „23 August", din comuna Feldioa­­ra, raionul Stalin, a luat fiinţă în anul 1950, prin luna Iunie, cu 35 familii de ţărani săraci şi mijlocaşi, încă de la înfiinţarea gospodă­riei colective, consiliul de con­ducere a luptat pentru dezvol­tarea gospodăriei, pentru conso­lidarea ei economico-organiza­­torică, respectând cu stricteţe statutul, legea de bază a gospo­dăriei agricole colective. Astfel, la capitolul V articolul 15 unde se vorbeşte despre membri, drep­turile şi îndatoririle acestora, se arată avantajele pe care le ofe­ră gospodăria ca: ajutor de naş­tere, folosirea creşelor de copii, ajutor în bani sau în natură, în caz de boală, pentru bătrâni, in­apţi de muncă, pentru cazuri de deces. În anul 1951, ca şi în anul 1952, fondul de 2 la sută, a fost întrebuinţat pentru creşa de co­pii, iar în anul acesta cantităţile de 5.260 kg. grâu, 294 kg. mazăre, 8.800 kg. cartofi, 1.200 kg. orz, precum şi cantitatea de 500 kg. ceapă au fost folosite de asemenea la creşă unde sunt înscrişi 44 copii şi la căminul de zi unde sunt intre 60—70 copii. Tot din acest fond conform aprobării a­­dunării generale, vor fi ajutaţi şi un număr de 3 bolnavi, printre care Maria Costea, Ioan Mallat şi Raul Scheip.

Next