Drum Nou, martie 1955 (Anul 12, nr. 3175-3201)

1955-03-01 / nr. 3175

2 Drum nou împreună cu popoar lumii vom impune interzicerea războiului atomic Pacea înseamnă viaţă în stadiul actual a dezvoltării morale a omenirii, încă nu s-a reuşit pretutindeni de a se elimina anumite tendinţe nesănătoase şi anormale. Aşa putem asista periodic la spectacolul sinistru, că anumite progrese tehnice şi invenţii preţioase ale unor genii, să fie transformate în mijloace de subjugare a unor popoare sau de a provoca boli sau moartea în masă. Din păcate, posibilitatea de a întrebuinţa orice progres tehnic şi în scopuri rele, şi-a găsit în istoria omenirii şi în trecutul apropiat o aplicare practică. Ne aducem aminte de grozăviile comise de bandele hitleriste în cel de al doilea război mondial în ţările ocupate şi nu putem uita chinurile sufleteşti şi trupeşti la care au fost supuse milioane de fiinţe nevinovate în lagărele de exterminare germane şi japoneze. Lupta contra acestor aberaţii nu este uşoară. Chiar după ce oamenii, care apără libertatea şi patria lor, au reuşit să alunge cotropitorii, în urma devastărilor mari produse prin mijloacele tehnice moderne, este necesar un timp îndelungat pentru a reface toate pierderile suferite. Pe tărîm sanitar, după terminarea ultimului război, în ţările devastate a fost nevoie de 3—4 ani, pină ce s-a putut reduce mortalitatea generală crescută, cauzată de război. A fost nevoie de un timp şi mai ating pentru reducerea mortalităţii provocate de tuberculoză, pierzîndu-se şi după terminarea ostilităţilor multe vieţi, care în alte condiţii nu ar fi căzut pradă acestei boli. Aceasta fiind situaţia, devine limpede în care direcţie trebuie căutată aplicarea descoperirilor savanţilor, în direcţia binelui general, în scopul alinării tuturor suferinţelor, în scopul prelungirii vieţii omeneşti. Cînd Irene şi Frédéric Joliot-Curie au comunicat prima dată descoperirea radioactivităţii artificiale în şedinţa din 15 ianuarie 1954 a Academiei de Ştiinţe, ei şi toţi oamenii de bună credinţă şi-au dat seama că este vorba de ceva măreţ şi excepţional de frumos. Dar nici ei, nici ceilalţi oameni interesaţi în progresul omenirii, nu s-au gîndit la o eventuală aplicare a acestei invenţii în scopuri destructive, cum ar fi bomba atomică sau cea cu hidrogen. Aceste invenţii pot fi însă foarte utile pentru a uşura viaţa oamenilor iar întrebuinţarea lor în scopuri curative, în medicină, a dat rezultate nebănuite. Din acest motiv, ştirea dată de academicianul Şt. Mihu, că in ţara noastră a început folosirea izotopilor în scopuri medicale cu rezultate bune, nu poate decât să bucure orice muncitor sanitar. Fiind convins, că dezvoltarea ştiinţei poate să fie normală şi promiţătoare de noi progrese, numai dacă la această direcţie, îndreptată spre binele popoarelor, am semnat zilele acestea Apelul Consiliului Mondial al Păcii, fiind conştient de faptul că astăzi, mai mult ca oricînd, pacea înseamnă viaţă, iar războiul moarte şi distrugeri ce trebuie împiedicate. Dr. A. HUTTMANN medic-şef al secţiei de Cardio-Reumatologie din Spitalul unificat nr. 1 Oraşul Stalin Vom fi printre primii la insăminţări In moţiunea adoptată de 317 locuitori ai satului Roadeş, comuna Buneşti, raionul Rupea cu prilejul deschiderii campaniei de semnături pe Apelul de la Viena, se spune printre altele: „Pentru întărirea hotăririlor noastre ferme cît şi a semnăturilor puse pe Apel, vom răspunde cu drag tuturor chemărilor partidului, ne vom achita la timp îndatoririle faţă de stat şi ne vom pregăti ca în campania de primăvară să fim printre primii la însăminţări"1. PETRE I. PETRE, coresp. — — La căminul cultural Ţăranii muncitori din comuna Daneş, raionul Sighişoara, au depus pe Apel primele semnături în cadrul unei adunări care a avut loc la căminul cultural. Semnind, ei şi-au arătat hotărîrea de a se alătura tuturor popoarelor lumii care luptă pentru a impune interzicerea armei atomice. Astfel, au semnat colectivista Maria Gheza, care şi-a pierdut soţul în războiul trecut, deputatul Ion Caroli, invalid, ţăranul muncitor Ambrozie Cristea şi alţii. V. SIGHIŞOREANU, coresp. CU ACELEAS! MAŞINI SA PRODUCEM MAI MULT, MAI BUN ŞI MAI IEFTIN Posîbiltaţî nefolosîte Fabrica de mătase „11 Iunie“ din Sighişoara nu şi-a realizat sarcina de pian pe luna ianuarie a.c. la producţia globala, decit în proporţie de 85,9 la sută. După „prevederile“ tov. inginer şef Ambrozie Ozias, fabrica nu-şi realizează sarcina de plan nici în luna februarie. Posibilităţi de îndeplinire a sarcinilor de plan au existat in fabrică, dar n-au fost folosiţi la maximum toţi factorii care pot contribui la mobilizarea rezervelor interne şi nu s-a dus o luptă perseverentă pentru lichidarea deficienţelor în muncă. Cauza principală a nerealizării sarcinilor de plan constă în folosirea într-o proporţie scăzută a capacităţii de producţie a utilajelor. De exemplu, s-au realizat doar 86,9 la sută prerăzboi faţă de plan. La aceasta a contribuit şi neîndeplinirea planului la braţele de muncă, de care fabrica are nevoie. Asemenea lipsuri puteau fi evitate dacă exista din timp mai multă iniţiativă şi preocupare din partea colectivului de conducere (director Alexandru Petra). Se putea de asemenea porni iniţiativa ca ţesătoarele mai vechi să lucreze de la 2 la 4 războaie, dînd în acelaşi timp importanţa cuvenită calificării temeinice a muncitoarelor nou angajate. Se ştie că buna aprovizionare a locurilor de muncă cu materie primă şi materiale constituie una din condiţiile de bază ale îmbunătăţirii indicilor de folosire a maşinilor. Faptul pentru care munca in secţia preparaţie şi în special la canetat şi depănat nu este organizată destul de bine, face ca ţesătoria să ducă lipsă de canete (ţevi) şi urzeli. In loc ca ţevile să fie distribuite la fiecare război, muncitoarele sunt obligate să meargă singure după ţevi, pierzînd din timpul lor de lucru. Datorită nepăsării faţă de realizarea planului, de care dă dovadă colectivul de conducere, nici pînă acum nu s-au asigurat condiţiile necesare ca maşinile de depănat să lucreze din plin, în aşa fel, ca să asigure bobinele necesare urzitorilor pentru a se putea lucra în trei schimburi. Lipsa sulurilor de urzeală, face de asemenea să se piardă în fiecare zi de 30—50 ore de lucru. Lipsa braţelor de muncă se datoreşte şi faptului că conducerea administrativă nu se preocupă temeinic de crearea şi asigurarea condiţiilor de locuit ale muncitorilor. G vină are şi biroul organizaţiei de bază (secretar Ioana Colceriu) şi comitetul de întreprindere, care nu s-au străduit să găsească cele mai bune metode de lucru pentru atragerea muncitorilor în lupta pentru îndeplinirea sarcinilor de plan la toţi indicii. Străin de lipsurile existente nu este nici comitetul raional de partid care nu a ajutat biroul organizaţiei de bază arătîndu i practic felul cum se poate organiza mai bine munca în fabrică pentru realizarea sarcinilor de plan. Timp pierdut datorită slabei aprovizionări cu materiale Un rol important în vederea folosirii depline a capacităţii de producţie a maşinilor şi utilajului, îl constituie şi aprovizarea la timp a locurilor de muncă cu materiale în cantităţi suficiente. La întreprinderea „Ancora Romînă“ din Oraşul Stalin, de pildă, acest lucru se face într-un mod cu totul nesatisfăcător. Muncitorii de la maşinile de bobinat sîrmă sunt nevoiţi să se aprovizioneze singuri cu materialele necesare de la magazie, iar cei de la maşinile de luţat şi cablat trebuie să-şi aducă ei înşişi bobinele cu sîrma necesară pentru lucru. In felul acesta muncitorii de la maşini pierd zilnic ore întregi, în care timp s-ar putea produce în plus zeci de metri de cablu. Uneori întreţinerea şi reparaţia utilajului şi a maşinilor lasă de dorit. De aceea în cursul acestei luni s-au produs pînă în prezent 2 defecţiuni accidentale, dînd loc la reparaţii neplanificate. Aceasta se datoreşte şi faptului că revizia periodică a maşinilor şi întreţinerea lor nu se face cu destulă minuţiozitate. Conducerea întreprinderii are datoria să se ocupe îndeaproape de o mai bună organizare şi aprovizionare a locurilor de muncă, iar biroul organizaţiei de bază să sprijine aceasta prin antrenarea comitetului de întreprindere în organizarea concretă a întrecerii socialiste. O carte foarte folositoare pentru oamenii muncii de la sate „Calendarul ţărănimii muncitoare - 1955“ In Editura de stat pentru literatură politică a apărut de curind „Calendarul ţărănimii muncitoare — 1953". Această lucrare cuprinde materiale variate şi folositoare. Principala parte a „Calendarului ţărănimii muncitoare — 1955“ este cea in care se explică probleme de seamă legate de dezvoltarea agriculturii noastre. Se găsesc aici îndrumări cu privire la executarea unor lucrări agricole principale, ca: pregătirea pămintului pentru semănat, semănatul, îngrijirea culturilor de cîmp, a legumelor, viilor, pomilor. In Calendar sunt date de asemenea sfaturi privitoare la creşterea animalelor şi asigurarea bazei furajere, sfaturi pentru stupari, crescători de viermi de mătase şi de iepuri de casă etc. Alături de aceste materiale sunt cuprinse articole de ştiinţă popularizată, fragmente literare, date despre evenimente şi oameni de seamă, articole despre viaţa cultural-sportivă a satelor. „Calendarul ţărănimii muncitoare — 1955“ publică datefolositoare despre geografia ţârilor lagărului democraţiei, despre forţa economică a U.R.S.S. şi despre creşterea bunăstării şi dezvoltarea culturală a oamenilor sovietici. Cele 256 de pagini ale „Calendarului ţărănimii muncitoare — 1955“ prezintă o lectură variată şi plăcută. Lucrarea este bogat ilustrată. Nr. 3m RISIPITORII APEI POTABILE La sfârşitul anului 1954 întreprinderea comunală a Oraşului Stalin a realizat un succes însemnat. S-a dat în folosinţă o nouă conductă de apă potabilă. Punerea în funcţiune a acestei conducte, a făcut posibilă mărirea volumului de apă potabilă pentru oamenii muncii din Oraşul Stalin, lucrările în acest scop continuînd şi în anul acesta Măsurile luate nu pot da însă rezultatele cele mai bune, atita timp cît o cantitate importantă de apă se pierde. Aceste pierderi se datoresc în bună parte şi întreprinderii noastre, care nu a reuşit să identifice toate spărturile subterane ale conductelor. Dar in acelaşi timp se irosesc mari cantităţi de apă potabilă din cauză că multe întreprinderi din oraş, neglijînd instalaţiile proprii cu care sunt înzestrate pentru procurarea apei industriale, folosesc apa potabilă în scopuri industriale. Este necesar să arătăm că unele întreprinderi, ca fabrica „Cicoarea“ uzinele „Steagul Roşu“, fabrica „Timpuri noi“-piele, Abatorul şi altele manifestă o totală nepăsare faţă de datoria ce o au, de a întreţine în cea mai bună stare de funcţionare pompele şi rezervoarele de care dispun şi pe care de ani de zile le-au lăsat în părăsire. Fabrica „Metrom“, de pildă, dispune de trei puţuri proprii, din care nicunul nu este în stare de funcţiune. Pe lingă faptul că aceste întreprinderi fac să se irosească o mare cantitate de apă, prin folosirea apei potabile in scopuri industriale, ele ridică şi preţul de cost al produselor lor. Folosind puţurile şi pompele proprii, aceste întreprinderi ar putea reduce preţul de cost al apei folosite cu 0,70 lei la metrul cub, ceea ce ar influenţa şi asupra reducerii preţului de cost al produselor fabricate. Sunt şi întreprinderi ca fabrica de confecţii „Republica“, Montaj-Construcţii petrolifere, Uzina electrică, „Partizanul Roşu", Automotoare C.F R. precum şi Centrul şcolar „Steagul Roşu“ şi altele, care irosesc apa potabilă din cauză că nu se preocupă să identifice şi să repare spărturile la conductele din interior. Proasta întreţinere a instalaţiilor interioare de apă potabilă, face să se piardă cantităţi foarte mari de apă, stare de lucruri căreia trebuie să i se pună imediat capăt, atît organele I.C.O.S. cît şi conducerile Intreprinderilor amintite avînd datoria să ia măsuri imediate, care să ducă la lichidarea risipei de apă potabilă. DUŞAN BELICI directorul întreprinderilor comunale Orașul Stalin Un cerc „agrotehnic“ pe hîrtie Importanţa deosebită a învăţămintului agrotehnic o cunoaşte foarte bine şi responsabilul cercului agrotehnic, Daniel Popescu şi agentul agricol Mihail Zikcii, cît şi cei doi ingineri de la gospodăria agricolă de stat şi de la gospodăria agricola colectivă din comuna Apold. Instrucţiunile privind organizarea învăţămîntului agrotehnic şi lecţiile pentru acest cerc, aduse în comună de directorul căminului cultural încă de prin luna noiembrie 1954, Ie-a făcut „griji“ şi „bătaie de cap“ celor însărcinaţi să se ocupe cu învăţămîntul agrotehnic, cerîndu-le să treacă la fapte, adică la înfiinţarea cercului şi la desfăşurarea activităţii acestuia. Pentru a-şi dovedi înţelegerea faţă de învăţămîntul agrotehnic, cei mai sus-amintiţi s-au adunat, au întocmit şi au trimis la raion un frumos tabel nominal al cursanţilor înscrişi, cu aceasta considerînd treaba ca şi terminată. De atunci au trecut luni de toamnă, luni de iarnă, iar acum, în pragul primăverii, cercul agrotehnic continuă să aibă activitate tot ... pe hîrtia trimisă la raion. Datorită faptului că nu s-a stabilit precis locul pentru ţinerea lecţiilor, cursanţii umblă în căutarea lectorului, iar lectorul îi caută pe cursanţi, pe care „gurile rele“ spun că nici n-a prea vrut să-i găsească. După 3 luni de zile nu se ştie precis cine este lectorul care predă la acest cerc agrotehnic. Învăţătoarea Cotae Aurica, zice că ar trebui să predea inginerul de la gostat, iar inginerul susţine că predă învăţătoarea Cotae Aurica; alţii zic că predă şi agentul agricol, că predă un alt profesor şi tot aşa mai departe. Cu asemenea „disciplină“, a muncii, nu ne mai poate mira inactivitatea acestui cerc de studii agrotehnice. Cei în cauză se complac de minune în această situaţie şi mi s-au sezisat, n-au luat nici o măsură pentru a pune capăt inactivităţii cercului agrotehnic. Lipsiţi de simţul răspunderii, ei au conştiinţa împăcată, socotind ca munca merge bine, din moment ce au trimis raionului tabelul nominal cuprinzltd cursanţii „înscrişi“. Atitudinea lor de nepăsare faţă da o sarcină atît de serioasă, cum e îmbogăţirea cunoştinţelor agrotehnice în rîndurile ţăranilor muncitori, este cu atît mai condamnabilă, cu cît înaceasta comună se manifestă dorinţa vie a multor ţărani muncitori, de a-şi îmbogăţi cunoştinţele agrotehnice. Sînt aici, ţărani muncitori ca Ştefan Szilágyi care are un lot propriu de experienţe, pe care printre altele a experimentat aclimatizarea piperului, obţinînd rezultate foarte bune. Experienţa sa este urmărită cu viu interes de toţi ţăranii muncitori din comună. De inactivitatea cercului agrotehnic din comuna Apold se face vinovat şi comitelui executiv al sfatului popular comunal, care n-a urmărit şi n-a sprijinit cu nimic munca acestui cerc, lăsat in părăsire. Aceeaşi atitudine de desconsiderare faţă de problema învăţămîntului agrotehnic dovedesc şi responsabilii şi lectorii cercului agrotehnic din comunele Valchid, Daia, Daneş şi Sîntioana din raionul Sighişoara, la care de asemeni s-au predat abia cîte 2—3 lecții. M. GRIGORIU, coresp. In fabrica „Salconserv“ din Mediaș se ambalează zilnic 14.000 cutii de conserve. In clişeu: Joli Fiurca şi Victoria Szabó, lucrînd la ambalajul cutiilor.