Drum Nou, decembrie 1959 (Anul 16, nr. 4645-4671)

1959-12-01 / nr. 4645

zás. 2. ANCHETA NOASTRĂ Toată atenţia rezolvării propunerilor cetăţenilor în urma lărgirii drepturilor şi atribuţiilor sfaturilor populare s-a întărit şi mai mult legătura a­­cestora cu masele. Un mijloc important care contribuie la în­tărirea permanentă a legăturilor dintre sfaturile populare şi ma­se, o constituie rezolvarea pro­punerilor făcute de cetăţeni cu ocazia consfătuirilor organizate între deputaţi şi alegători, a a­­dunărilor de dări de seamă şi a adunărilor populare. Cînd se acordă importanţa cuvenită propunerilor Cunoscînd importanţa deose­bită a rezolvării juste şi la timp a propunerilor, Comitetul execu-­­ tiv al Sfatului popular raional Codlea şi comitetele executive ale sfaturilor populare comu­nale din cuprinsul raionului şi-au organizat minuţios munca. Ast­fel, pentru urmărirea propuneri­lor s-au întocmit registre spe­ciale de evidenţă. La sfaturile populare comuna­le evidenţa propunerilor este ţi­nută de secretarii sfaturilor, iar la raion de secţiunea organiza­­t GrîC3 P0 fcsizs, GT/id.6­îţilor se analizează lunar stadiul de re­zolvare a propunerilor, luîndu-se măsuri corespunzătoare pentru impulsionarea lucrărilor. Pe lin­gă aceasta instructorii comite­tului executiv raional din 10 în 10 zile fac informări asupra fe­lului cum sunt rezolvate propu­nerile la comune. Sfaturile popu­lare comunale primesc perma­nent un ajutor preţios din par­tea membrilor Comitetului exe­cutiv al Sfatului popular raional şi a instructorilor, în realizarea propunerilor ce se pot rezolva pe plan local. Metode bune Datorită preocupărilor comi­tetelor executive ale sfaturilor populare comunale, ale deputa­ţilor, ale comisiilor permanente, precum şi metodelor bune de muncă folosite, s-a reuşit ca în acest raion marea majoritate a propunerilor făcute de cetăţeni să prindă viaţă. Rezultate frumoase în ce pri­veşte realizarea propunerilor fă­cute de cetăţeni au obţinut sfa­turile populare comunale din în­­torsura Buzăului, Vama Buzău­lui, Sita Buzăului, Bran,­­Moeciu, Tohanul Vechi, oraşele Codlea şi Rîşnov şi altele. Merită a fi subliniate cîteva din realizările de seamă obţinute în urma pro­punerilor cetăţenilor. Astfel, în comuna Vama Buzăului, aşeza­tă la poalele munţilor Ciucaş, cetăţenii au propus radioficarea comunei lor. Sfatul popular co­munal, dînd atenţia cuvenită propunerii, a luat măsuri şi as­tăzi comuna este radioficată. Alegătorii din satul Acriş, apar­ţinător comunei Vama Buzăului, au propus construirea unui că­min cultural. Comitetul execu­tiv al Sfatului popular comunal, analizînd şi găsind justă pro­punerea, a supus spre aprobarea adunării populare să se execu­te prin contribuţia voluntară pe anul 1959. Adunarea populară a votat, în unanimitate propune­rea şi astăzi acrişenii au un mo­dern lăcaş de cultură, în cătunul de munte Bran- Şimon, pe baza propunerii ce­tăţenilor, se lucrează în prezent la electrificarea cătunului. în domeniul sanitar s-au tradus în viaţă propunerile făcute, înfiin­­ţîndu-se circumscripţii sanitare în comunele Poiana Mărului, Barcani şi Vama Buzăului, do­tate cu medici şi personal me­diu sanitar. Astfel de exemple sunt multe, în comunele raionului Codlea. Aplicarea cu grijă a propunerilor venite din masă a dus la creşterea prestigiului deputaţilor în faţa 1 _ :—_ r,a ----* X& XXil/ctllJLCd 01 lllCLL puternică a legăturii sfaturilor populare cu masele şi la antre­narea acestora în conducerea treburilor de stat şi obşteşti. Să nu fie admisă indiferenţa Dacă marea majoritate a co­mitetelor executive ale sfaturi­lor populare comunale au înţe­les importanţa realizării cu spi­rit de răspundere a propuneri­lor primite din partea cetăţeni­lor, mai sunt — adevărat că pu­ţine la­ număr — comitete exe­cutive comunale care manifestă o indiferenţă nepermisă faţă de propunerile juste ale acestora. Cum s-ar putea califica ati­tudinea Comitetului executiv al sfatului popular comunal din Teliu (preşedinte Ludovic Fülöp, secretar Gh. Ene) decit ne­glijenţă şi lipsă de simţ gospo­dăresc, care de mult timp tă­răgănează electrificarea comu­nei. Deşi Comitetul execu­tiv al Sfatului popular comunal a acceptat propunerea cetăţe­nilor, privind electrificarea co­munei ca justă, n-a luat mă­suri organizatorice pentru im­pulsionarea lucrărilor. De atîta timp stîlpii pentru reţeaua e­­lectrică au fost depozitaţi în curtea sfatului popular şi ni­meni nu se ocupă de aşezarea lor în gropi. în general se constată o lipsă totală de preocupare din partea comitetului executiv co­munal în această problemă, atît de importantă în viaţa comu­nei. De asemenea se observă lipsă de preocupare şi din partea Co­mitetului executiv al Sfatului popular din comuna Hăghig (preşedinte Alexandru Necşoiu). Cetăţenii din satul Iarăş, apar­ţinător comunei Hăghig, au pro­pus construirea unui cămin cul­tural în satul lor, propunere ca­re a fost votată de adunarea populară spre a fi executată prin contribuţie voluntară. Con­strucţia căminului cultural, da­torită indiferenţei ce o manifes­tă comitetul executiv, înaintea­ză însă cu viteza melcului. în urma propunerii cetăţeni­lor din Ghimbav, Comitetul e­­xecutiv al Sfatului popular co­munal a hotărît amenajarea că­minului cultural. Sarcina pen­tru întocmirea documentaţiei necesare a primit-o tov. inginer Ion Nicolae, de la întreprinde­rea industrială raională. Ingi­nerul a întocmit documentaţia cu întîrziere, pentru ca atunci cînd s-a trecut la începerea lu­crărilor să se constate că docu­mentaţia nu corespunde. De a­­tun­ci şi pînă în prezent au tre­cut luni de zile, dar tov. ing. Nicolae, tărăgănează în mod inadmisibil refacerea documen­taţiei. De această lipsă se face vinovat şi Comitetul executiv al Sfatului popular comunal, care se complace intr-o astfel de si­tuaţie şi nu urgentează începe­rea lucrărilor. (Muncind neobosit pentru re­zolvarea propunerilor alegători­lor, antrenînd în activitatea de zi cu zi masele tot mai largi de cetăţeni, sfaturile populare din raionul Codlea vor realiza cu succese tot mai mari sarcinile trasate de partid şi guvern, în opera de construire a socialis­mului, de ridicare a nivelului de trai al celor ce muncesc. L. DANKU trăiesc o adevărata viaţă Acasă, la pă­rinţi, eram nouă fraţi, toţi mă­runţi şi fără pu­tere de munca. Sărăcia şi mize­ria se cuibărise­ră de-a binelea in căscioara po­nosită ce-o a­­veam. Dar iar­na parca sim­ţeam şi mai mult urgia zilelor negre. N-a­veam ce-ncălţa şi ce-mbrăca şi nu rareori se intimpla să n-a­vem în curte nici o aşchie de lemn. Cînd, am crescut mai mări­şori, ne-am împrăştiat care-n­­cotro, ca pini de potîrniche, ca să ne putem clştiga o fărîmă de pîine amară. Nu aveam decit 14 ani şi am fost nevoit să in­tru ca slugă la un bogătan. Patru ani am slugărit şi nu m-am ales cu nimic. A venit apoi timpul să plec in armată. Am terminat-o şi pe asta cu chiu, cu vai şi din nou am in­trat slugă. în anul 1946, am părăsit sa­tul natal şi am venit la Şoarş, o comună lingă Făgăraş. Nu cunoşteam, pe nimeni. Cineva mă sfătuise să intru ciurdar­ic, vitele comunei. N-aveam alt­ceva mai bun de făcut. Aici,­ în comună, m-am căsă­torit şi­ am fost şi împroprietă­rit. Cînd am văzut în ograda mea 2 boi, car, plug şi gravă, nu-mi venea să cred că sînt stăpîn pe ele. încetul cu înce­tul am început să-mi agoni­sesc toate cele necesare unui bun gospodar. Nu mai duceam grija zilei de mîine. Sosiseră alte timpuri. Aveam pline albă pe masă, haine, mă rog, eram şi eu în fund cu oamenii. După cîţiva ani, prin 1950, în sat un mănunchi de oameni gospodari au înfiinţat, la în­demnul comuniştilor, o gospo­dărie colectivă. Cînd am văzut cum merg rosturile în colectivă, cit cîştigă un colectivist nu m-a lăsat inima pî­nă ce n-am fă­cut şi eu cerere de înscriere. Am şapte ani de cînd lucrez în gospodărie şi trebuie să mărtu­risesc că aşa de fericit şi mul­ţumit nu m-am simţit nicio­dată.. în anul acesta bunăoară, numai la avansul de 40 la sută am dus acasă 800 kg. griu, a­­pr­o­ape 3.000 kg. fin, rachiu, me­re, prune şi altele. De cînd sînt în gospodărie, nu numai că trăiesc o viaţă omenească, dar mi-am făcut o mulţime de lucruri. în anul 1955 mi-am ridicat o casă cu trei camere, o şură, iar în pri­măvară mă apuc să-mi zidesc un grajd. Materialul l-am şi adunat. Mi-am cumpărat două rînduri de mobilă, haine pen­tru mine, soţie şi copii, încăl­ţăminte. Curtea mi-e plină de păsări, am şi trei porci. în gospodărie se cîştigă bine atunci cînd te ţi­ne lucru şi de aceea sînt hotărît să mun­cesc fără preget pentru ca via­ţa familiei mele să fie mereu mai bogată şi mai plină de bucurii. IOAN RAMBA membru al gospodăriei co­lective din comuna şoarş, raionul Făgăraş DRUM NOU Visuri împlinite (Urmare din pag. I-a) clipa cind a fost prins în obiec­tivul aparatului de fotografiat, nu știa încă ce număr va purta motocicleta lui. — Abia am cumpărat-o, acum mă duc cu ea s-o înscriu­ De multă vreme, strungarul Traian Chiru, de la Centrul me­canic Gostat din Orașul Stalin, îşi dorea o motocicletă. „Dacă ar fi trebuit să dau banii deodată, visul mi se împlinea mai tîrziu. Acum însă, în urma hotărîrii partidului, mi-am îndeplinit do­rinţa mai curînd decit aş fi gîndit”. Era mulţumit tovarăşul Chiru. Era fericit, că rînd pe rînd do­­rinţi pe care părinţii lui doar le-au visat, pentru el sunt îm­pliniri. De pildă, nu de mult a terminat de plătit rata la mobi­lă. Şi-a luat un dormitor frumos, au terminat şi rata la radio. So­ţia lui, care­ a absolvit un curs de croitorie în cadrul trustului Gostat, îşi dorea o maşină de cusut. Au cumpărat-o şi pe asta, cu bani gata. Şi uite, acum are şi o motocicletă. Comunistei Traian Chiru ne-a povestit cu emoţie despre tot ce partidul nostru a făcut pen­tru el şi pentru ai lu­i „Părinţii şi un frate sunt întovărăşiţi, în comuna Iacobeni, raionul Agni­ta; un alt frate al meu a absol­vit şcoala medie. Belşug ca azi în casa noastră, n-a,, fost nicicînd”. Niciodată, în vremea burghe­ziei, un om simplu nu cuteza măcar să viseze la tot ce astăzi partidul face , posibil oamenilor muncii. „în ultimii patru ani, vară de vară, am fost la odih­nă în diferite staţiuni balneo­climaterice din ţară — anul ce vine însă, concediul şi zilele de odihnă le vom petrece în bună parte şi în diferite excursii cu motocicleta”. „Vreau să mulţumesc încă o­ dată partidului, pentru tot ce mi-a dăruit şi sînt hotărît ca pe viitor să muncesc mai bine şi mai cu folos decît pînă acum”. Sînt cuvinte simple, necăuta­te, pline de emoţia cu care au fost rostite. Viaţa lui Traian Chiru, împli­­nirile lui, sînt asemenea a altor sute de mii de oameni ai muncii din patria noastră dragă şi li­beră. In comuna de unde a pornit întrecerea patriotică In vederea unei mai bune gos­podăriri a comunelor din raion, Comitetul executiv al Sfatului popular comunal Cornești, ra­ionul Tîrnăveni, a lansat în pri­măvară o chemare la întrecere patriotică către toate sfaturile populare din raion. Luptînd pentru realizarea o­­biectivelor din chemare, comie­tul executiv cu sprijinul deputa­ţilor, al comitetelor de cetăţeni, a obţinut o serie de rezultate bune în ce priveşte îndeplinirea sarcinilor ce-i stau în faţă. Pentru buna aprovizionare a populaţiei de la oraşe cu carne, ei au înde­plinit planul anual la colectări de carne in proporţie de 98 la sută. Deputaţii au fost primii care s-au achitat de această în­datorire patriotică către stat. Planul de contractări la bovine şi mînzaţi a fost realizat în pro­porţie de 350 la sută, la viţei în proporţie de 400 la sută. In ve­derea asigurării fondului cen­tralizat al statului, ţăranii înto­vărăşiţi din Corneşti au contrac­tat cu statul însemnate cantităţi de grîu, porumb şi alte produse agricole. Un aport preţios l-au adus ce­tăţenii la amenajarea şi pietru­irea drumurilor comunale şi în­deosebi la drumul raidical ce tre­ce prin comună, prin transpor­tarea pietrişului şi împrăştierea lui, realizînd astfel planul con­tribuţiei în muncă pe anul 1959 în proporţie de 112 la sută cu a­­telajele şi 100 la sută cu braţele. Ţăranii întovărăşiţi din Cor­neşti dornici de a-şi ridica nive­lul cultural s-au hotărît să-şi construiască prin contribuţia vo­luntară noi lăcaşuri de cultură. Astfel s-a dat în folosinţă în co­muna Corneşti un frumos cămin cultural cu o capacitate de 400 locuri, cabină de proiecţie, bibliotecă etc., iar în satul Orz­­i­eşti in anul trecut tot prin con­tribuţia voluntară a cetăţenilor a fost construită în roşu şi aco­perită o şcoală. Pentru ridicarea acestor edifi­cii cetăţenii în frunte cu depu­taţii au efectuat 800 zile muncă voluntară la săpături, transport şi alte munci necalificate şi chiar la lucrările de zidărie, iar cu atelajele 450 zile la transpor­tal pietriş, material lemnos, rea­lizînd astfel economii faţă de deviz în valoare de peste 80.000 lei, în scopul înlăturării inunda­ţiilor care în fiecare an distru­geau recoltele de pe o suprafaţă de circa 100 ha. teren din cel mai fertil, la chemarea organi­zaţiei de partid şi a Sfatului popular comunal, cetăţenii din Corneşti şi satul aparţinător Crăieşti, au salvat de urgia ape­lor minunata vatră a Tîrnavei, schimbînd cursul rîului Tîrnava Mică pe o lungime de 140 m.l. S-au excavat peste 6700 m.c. pămint la care s-au efectuat 4.600 zile muncă voluntară. Lu­crările însumează o valoare de 48.240 lei. în fruntea acestor acţiuni s-au situat deputaţii Berindei Ispas, Ciuchina Victor, Sas Ioan, Mende­­şan Vasile, Indreica Vaier şi alţii care nu au precupeţit nici un e­­fort pentru înfrumuseţarea co­munei lor. S. BOCHIŞ, coresp. Noul cămin cultural din comuna Corneşti, raionul Tîrnăveni, construit din contribuţia voluntară a cetăţenilor de aici. Cei de la gospodăria agricolă de stat Cincui, raionul Agnita, se mîndresc cu ferma de porci a gospodăriei. Vizitînd-o, oricine poate să-şi dea seama că mîn­­dria harnicilor lucrători din gos­podărie este pe deplin îndrep­tăţită. Primul lucru care atrage atenţia şi-i impresionează pe vi­zitatori este curăţenia desăvîrşi­­tă ce domneşte aici peste tot, dovedind spiritul de buni gos­podari al celor care răspund de îngrijirea porcilor. Cine sînt a­­ceştia, nu este greu de aflat, deoarece îngrijitorii Ilica Mihai şi Ilica Ana pot fi găsiţi chiar la locul de muncă. Dar să-i cunoaştem mai de a­­proape. Ilica Mihai este al şaptelea copil al părinţilor săi. Şapte co­pii, şapte iugăre de pămint! Ia­tă toată averea lor. De mic copil Ilica Mihai a învăţat munca pă­­mîntului, dar în mod deosebit a îndrăgit creşterea animalelor. Muncind ca slugă la diferiţi chia­buri şi moşieri a gustat din viaţa amară a celor exploataţi. Azi în­să toate acestea au rămas de do­meniul trecutului întunecos. în anul 1950 a venit la Cin­cul, unde s-a angajat la gospo­dăria de stat, ca îngrijitor de porci. Cu toată dragostea s-a pus pe treabă, îngrijind conştiin­cios şi cu mult simţ de răspun­dere animalele ce i-au fost date în primire. La Cincui a făcut cunoştinţă şi cu viitoarea lui soţie, o fetiş­cană germană, blondă şi cu ochi albaştri. Viaţa Anei pînă în 1948 nu se deosebea cu nimic de a lui Mihai. Fată săracă, fără nici o avere, a fost nevoită să munceas­că ca servitoare la diferiţi bogă­taşi din Făgăraş. Din anul 1948 a fost angajată ca îngrijitoare de porci la gospodăria de stat Cincui. Aceeaşi viaţă, aceeaşi soartă şi aceleaşi năzuinţi i-au apropiat pe aceşti tineri. Căsă­­torindu-se soţii Ilica au muncit cu şi mai multă rîvnă. Şi munca lor însufleţită şi conştiincioasă n-a­ rămas fără rezultat. Colec­tivul gospodăriei, apreciind mun­ca depusă de aceşti harnici lu­crători, i-a evidenţiat în repe­tate rînduri, iar Ilica Mihai a fost distins cu insigna de „Frun­taş in creşterea de animale“. Mare a fost bucuria soţilor Ili­ca, cînd în anul trecut gospodă­ria agricolă de stat a cumpărat 150 scroafe pentru prăsilă de ra­să Landrace şi le-a dat lor în primire. La început munca cu a­­ceste animale de prăsilă n-a fost de loc uşoară, deoarece nu erau aclimatizate la condiţiile speci­fice Cincului. Datorită însă în­grijirii atente nu s-a îmbolnăvit nici un animal, iar astăzi scroa­fele au în medie 160 de kg. Foarte modest din fire, tov. Ilica Mihai explică „secretul“ a­­cestei performanţe. „ O grijă deosebită acordăm administrării furajelor la timp fix, la orele 6,10, 14 şi 17,30. De asemenea un accent mare este pus pe plimbatul porcilor. Dar fără o perfectă curăţenie a bo­xelor şi a animalelor, toate ce­lelalte măsuri şi-ar pierde din e­­fect. Tocmai pentru aceasta lo­zinca noastră numărul 1 este: cu­răţenia! La întrebarea dacă îi place munca cu porcii, tov. Mihai Ilica a răspuns hotărît: — Aceasta este o muncă foarte frumoasă, dar numai pentru cine cunoaşte meseria. înainte de a încheia, vom arăta că în anul acesta soţii Ilica şi-au cumpărat o casă cu 3 camere, curte şi grădină, unde trăiesc fe­riciţi, fără grija zilelor de mîine, cu cei doi copii: Mihai și Ion. D. LADISLAU aSCOL­ IN CLIŞEU: O parte din scroafele îngrijite de tov. Ilica Mihai si Ilica Ana. Construcţii noi în gospodăriile colective Pentru, dezvoltarea, sectorului zootehnic gospodăriile agricole colective din raionul Mediaş, şi-au prevăzut încă la începutul anului în planurile lor de pro­ducţie o serie de noi construcţii. Pînă acum au fost terminate 4 grajduri pentru vite mari, două maternităţi pentru scroafe, două magazii de cereale cu o capaci­tate de 50 vagoane. Alte 16 graj­duri şi 4 maternităţi sunt pe ter­minate. Colectiviştii din comuna Moşna de pildă au construit un grajd pentru 80 de vite. Execu­­tind cărămida şi dînd mină de lucru, preţul de cost al construc­țiilor pe cap de vită mare a fost redus la 1.000 lei. Nr. 4645 NOTE (1)F&p.im.£FiLe. unei keutăeii 1M-am hotărît să folosesc a­­ceastă cale pentru a arăta ne­cazurile mele, deoarece repeta­tele plîngeri către întreprinde­rea raională mixtă Agnita şi secţiunea comercială a Sfatului popular raional n-au fost luate in seamă. Sper și sînt convins că în acest fel pot trezi din a­­morţeală pe acei care m-au a­­dus într-o astfel de stare. La brutărie, pînă nu de mult, treburile mergeau binişor, ce­tăţenii comunei fiind aprovizio­naţi cu cantităţi suficiente de pline, de bună calitate. De la o vreme însă nu mai pot satisfa­ce cerinţele. De ce ? Fiindcă brutarii în loc să facă pîine, a­­leargă cu bidoane, canistre şi alte vase, pe la unităţile din comună, să împrumute motori­nă pentru a avea cu ce face foc la cuptoare. Dar bine c­ă veni vorba de cuptoare, că altfel ui­tam să spun că unul e gata gata să se dărime. Mai am şi alte necazuri, de care ar trebui să, se ţină seama. Aş dori mult să fac cunoştinţă cu­ cei de la Sanepid sau mai bine-zis să facă ei cunoştinţă cu mine, să vadă cum arăt. Şi-apoi ar trebui reparat cupto­rul. Dar conducerea întreprin­derii raionale mixte Agnita se gîndeşte probabil că e mai bine să-l lase să se dărime, decît să ia măsuri să fie reparat la timp. O singură propunere mai am şi am terminat: să fie traşi la răspundere cei ce în cadrul în­treprinderii raionale mixte răs­pund de această unitate şi cei ce dovedesc atîta nepăsare faţă de gospodărirea unităţii. Rămîn în aşteptarea măsuri­lor care să pună capăt acestei situaţii. 1 BRUTĂRIA COMUNEI NOCRTCH RAIONUL AGNITA Rezoluţii ieftine In primăvara acestui an, mai precis în Luna mai, un grup de ingineri şi tehnicieni specialişti de la Sfatul popular regional s-a deplasat pe teren in toate raioanele pentru a constata la faţa locului ce lucrări se pot face in vederea stăvilirii eroziunilor. Pentru ca să se pornească în mod organizat la treabă, încă din capul locului s-a întocmit în această direcţie şi un plan-schi­­ţă. într-una din zile, comisia a poposit şi la Sighişoara. După cercetări temeinice s-a ajuns la concluzia că aici trebuie să se planteze cu puieţi de pini şi sal­­cîmi o suprafaţă de 70 de hecta­re. S-a stabilit şi necesarul de puieţi: 700.000 bucăţi, precum şi sursele de unde ei se pot procu­ra. în perioada cînd trebuiau în­cepute plantările, secţiile agri­cole au fost din nou incunoştiin­­ţate despre acţiunea ce trebuie luată — de data aceasta direct de Comitetul executiv al Sfatu­lui popular regional, în mod firesc trebuia să se treacă cu hotărîre la muncă. Şi in timp ce în aproape toate ra­ioanele lucrările au început cu toată stăruinţa, la secţia agri­colă a Sfatului popular raional din Sighişoara (şef de secţie tov. Achim Popovici), această sarci­nă a fost privită cu multă uşu­rinţa, existînd, chipurile, dife­rite greutăţi. Şi au stat fără grijă, iar pentru ca şi Sfatul popular regional să cunoască „greutăţi­le“ de care se loveşte, iov. Achim Popovici a întocmit degrabă o depeşă, în care îşi „justifică“ lipsa de iniţiativă şi promite că se va ocupa de problema comba­terii eroziunilor în anul viitor, considered că astfel s-a achitat de sarcini. Şi odată cu aceasta secţia a­­gricolă a Sfatului popular raio­nal Sighişoara şi-a văzut mai departe, de alte treburi. A venit toamna şi a trecut, a sosit şi iarna şi în raio­nul Sighişoara nu s-a plantat nici un pom pe terenurile ex­puse eroziunilor. Comitetul exe­cutiv al Sfatului popular raional Sighişoara n-are nimic de spus în această privinţă? GH. MITREA Pe urmele materialelor publicate la rubrica 1ţAndh­ela noastra11 Probleme privind aprovizionarea oraşului Mediaş Subliniind îmbunătăţirea sim­ţitoare a aprovizionării oameni­lor muncii din oraşul Mediaş, materialul apărut sub titlul de mai sus in numărul 4632 al ziarului nostru, scoate la iveală şi unele lipsuri care mai sunt la diferite unităţi comerciale din oraş. Ast­fel la unele unităţi respectarea sortimentelor şi prezentarea măr­furilor nu se face cu suficient simţ de răspundere; de multe ori se fac cheltuieli mari de trans­port; transportul unor mărfuri se face anevoios. Răspunzînd ziarului nostru, secţiunea comercială a Sfatului popular orăşenesc ne spune că conducerea filialei I.C.R.A., în vederea îmbunătăţirii prezentă­rii mărfurilor va angaja un vitri­­nier şi un călcător care se vor ocupă special de acest lucru, că a şi fost adus un vagon de com­poturi în vederea completării stocului, urmînd ca de acum îna­inte magazinele să fie aprovizio­nate cit mai atent cu mărfurile solicitate, bufetul „Motiş“ va fi zugrăvit, iar în ce priveşte în­fiinţarea unui depozit de textile în oraşul Mediaş, pentru a apro­viziona direct oraşele Sighişoara şi Tîrnăveni, s-au făcut demer­surile necesare. Contractează cer© şi Ic în raionul Agnita comuniştii şi agitatorii desfăşoară muncă po­litică pentru asigurarea fondului central al statului cu grîu pen­tru anul viitor, în prezenţa dele­gaţilor de la U.R.C.C. Agnita şi cei ai sfatului popular comunal, membrii gospodăriei agricole co­lective din comuna Alţîna au în­cheiat contracte pentru 71.000 kg. grîu, iar membrii întovărăşi­rii agricole din satul Beneşti pentru 27.000 kg. grîu. A. BARTOŞ, coresp. Deservirea cît mai bună a populaţiei — sarcină a cooperaţiei meşteşugăreşti (Urmare din pag. l-a­­rilor de radio şi televiziune, so­licitarea unui număr sporit de fotografii, interesul crescut fa­ţă de bijuterii etc., dovedesc creşterea nivelului de trai al populaţiei. Astăzi în Oraşul Sta­lin funcţionează cinci ateliere de reparat aparate de radio şi televiziune. Dar şi acest număr este mic faţă de cerinţele aces­tui mare oraş industrial. Con­ducerea cooperativei „Tehnica“ din Oraşul Stalin, precum şi con­ducerile cooperativelor din ce­lelalte localităţi, vor trebui să se preocupe în mod serios de amplasarea in diferite părţi ale oraşelor, a unor ateliere noi de reparat aparate de radio şi te­leviziune, încadrate cu personal de înaltă calificare. Odată cu dezvoltarea numă­rului centrelor de deservire, coo­perativele au introdus numeroa­se ramuri d­e prestări noi, care în trecut n-au fost de loc prac­ticate în regiunea noastră. în primul rînd trebuie să amintim introducerea sistemului cu mun­că la domiciliu. în multe oraşe avem centre de spălat, reparat şi călcat haine, servicii pentru bunicuţe de zi şi noapte, încadrate cu personal pentru supravegherea copiilor, cursuri de predat ore de pian şi limbi străine etc. Desigur că această dezvoltare nu s-ar fi putut realiza fără ac­ţiuni planificate, iniţiate de con­ducerea U.R.C.M., în strînsă co­laborare cu conducerile coope­rativelor. Printre acestea, tre­buie să m­enţionăm în prim­ul rînd construirea şi darea în fo­losinţă în cursul acestui an, înainte de termen, a unor com­binate pentru deservirea popu­laţiei. Asemenea combinate au început să funcţioneze la Tîr­năveni, în cartierul fabricilor din Sibiu, precum şi în cartie­rele muncitoreşti „Steagul Ro­şu“ şi „Tractorul“ din Oraşul Stalin. în aces­te centre de de­servire am instalat ateliere de croitorie pentru bărbaţi, femei şi copii, frizerii şi saloane de coafură, ateliere foto, de repa­rat încălţăminte şi de comandă, de reparat aparate de radio şi articole de uz casnic, precum şi alte prestări foarte mult soli­citate. Trebuie să recunoaştem că ani de-a rîndul cooperaţia meşteşu­gărească din regiunea noastră a fost pe drept criticată, pentru faptul că nu s-a preocupat de dezvoltarea reţelei de deservire a populaţiei în cartierele mun­citoreşti, îngrămădind secţiile în arterele centrale ale oraşelor. Prin înfiinţarea primelor com­binate am păşit pe calea elimi­nării acestei deficienţe. Dar, combinatele existente constituie numai un început. Am luat mă­suri ca să se înceapă construc­ţia unor combinate asemănă­toare la Predeal, Făgăraş, Ora­şul Victoria, la Mediaş şi în al­te localităţi mai importante, un­de spaţiile existente nu sunt su­ficiente pentru dezvoltarea de­servirii populaţiei cu prestări de servicii meşteşugăreşti. O sarcină importantă a con­ducerilor cooperativelor este şi aceea de a educa cooperatorii să se comporte civilizat cu clienţii, în această privinţă am reuşit să înlăturăm multe neajunsuri mai ales la unele frizerii unde clien­ţii n-au fost serviţi întotdeauna aşa cum se cuvine, precum şi la atelierele de croitorie, unde am reuşit să-i obişnuim pe coope­­ratori să se ţină cu punctua­litate de termenele de execuţie fixate clienţilor. în activitatea cooperativelor meşteşugăreşti din regiunea noastră, un loc destul de impor­tant îl ocupă producţia de o­­biecte de artă populară şi arti­zanat. Covoarele persane şi ro­­mîneşti, executate cu măiestrie de către cooperatoarele din Har­man, Sălişte, Răşinari şi Sighi­şoara, sunt foarte mult solicita­te peste hotare. Cooperativa „Crotextil“ din Sighişoara face export de obiecte din împleţituri de pai. La Tîrnăveni a intrat de curînd în funcţiune o secţie un­de se execută împletituri din foi de porumb. Desigur, pe tărîmul deservirii populaţiei avem încă foarte mult de făcut. Trebuie să introducem activităţi noi pentru prestări so­licitate de clienţi, astfel incit oamenii muncii să se poată a­­dresai cu încredere cooperative­lor meşteşugăreşti ori de cite ori au nevoie de vreo reparaţie sau de un produs nou executat du­pă comandă. Prin deservirea oa­menilor muncii cu prestări ief­tine şi de bună calitate, vom contribui şi mai mult la ridica­rea nivelului de trai al întregu­lui nostru popor muncitor. ION DRAGOȘ preşedintele U.R.C.M. Stalin

Next