Drum Nou, ianuarie 1966 (Anul 23, nr. 6533-6557)

1966-01-03 / nr. 6533

PROLETARI DIN TOATE TARILE UNITI VAI um nou ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL BRASOV Al RC.R.­­ — SI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL Anul XXIII, nr. 6533 Luni, 3 ianuarie 1966 4 pagini 25 bani NTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al C.C. al P.C.R., răstită la posturile­­­e radio şi televiziune cu prilejul Anului Nou Dragi tovarăşe şi tovarăşi, Cetăţeni ai Republicii Socialiste România, Peste citeva minute ne vom despărţi de anul 1965 — an de mari înfăptuiri ale po­porului român în toate domeniile activităţii sociale — şi vom întîmpina, cu voie bună şi optimism, anul 1966, care deschide patriei noastre noi perspective de progres şi pros­peritate. Cronica socialismului va rezerva anului care a trecut pagini bogate în realizări şi evenimente de mare însemnătate pentru dezvoltarea orînduirii noastre, pentru mer­sul înainte al ţării, pentru viitorul poporu­lui român. Dînd viaţă politicii partidului, oamenii muncii au încheiat anul acesta cu succes planul de şase ani, au ridicat noi uzine şi fabrici, au sporit producţia de bu­nuri materiale şi valori spirituale, au făcut noi paşi pe calea cunoaşterii ştiinţifice, au îmbogăţit şi mai mult, prin munca lor, pa­tria, făcînd-o mai puternică şi mai înflori­toare. Acest an a intrat în istoria partidului şi a ţării prin Congresul al IX-lea, care a a­­doptat directivele viitorului plan cincinal — programul înfloririi multilaterale a pa­triei, al ridicării pe o treaptă superioară a procesului de desăvârşire a construcţiei so­cialiste. A fost adoptată noua Constituţie care consfinţeşte victoriile istorice ale po­porului. România, stat suveran şi indepen­dent al celor ce muncesc, a fost proclama­tă Republică Socialistă. Poporul român, li­ber şi stăpin pe soarta sa, îşi făureşte, sub conducerea partidului, viitorul fericit, păşind mereu înainte spre culmile înalte ale civilizaţiei — societatea comunistă. Partidul şi guvernul au elaborat măsuri menite să deschidă calea progresului neîn­trerupt în domenii de mare însemnătate a­­le vieţii sociale. Printre acestea se înscriu măsurile privitoare la dezvoltarea bazei teh­­nico-materiale şi modernizarea producţiei agricole, îmbunătăţirea organizării şi plani­ficării agriculturii, precum şi cele cu privi­re la perfecţionarea organizării şi îndrumă­rii cercetării ştiinţifice, la ridicarea rolului ştiinţei în dezvoltarea societăţii. Creşte rolul organizator al statului în con­strucţia socialistă, se perfecţionează activi­tatea organelor de stat, legăturile lor cu masele, se dezvoltă democraţia socialistă. Partidul Comunist Român, urmat cu încre­dere de întregul popor, îşi îndeplineşte cu cinste înalta misiune de forţă conducătoare a societăţii. Zilele trecute, Marea Adunare Naţională a votat planul de stat pe 1966 — primul an al cincinalului — stabilind în toate dome­niile obiectivele de muncă ale noului an, a căror îndeplinire va asigura noi victorii în înflorirea economiei şi culturii, va ridica bunăstarea celor ce muncesc. Muncind cu elan şi abnegaţie, dînd viaţă acestor obiec­tive, poporul român va face să strălucească tot mai puternic chipul scumpei noastre Patrii. îngăduiţi-mi să felicit cu prilejul Anului Nou, în numele conducerii partidului şi sta­tului, pentru marile succese obţinute, eroi­ca noastră clasă muncitoare, harnica şi pri­ceputa ţărănime, valoroasa noastră intelec­tualitate, pe toţi oamenii muncii români, maghiari, germani şi de altă naţionalitate, tineri şi vîrstnici, bărbaţi şi femei, care al­cătuiesc marea familie a României Socia­liste. Angajat într-o intensă activitate con­structivă, poporul român militează pentru dezvoltarea colaborării internaţionale, îşi dă contribuţia la lupta pentru victoria cau­zei socialismului, democraţiei şi păcii în în­treaga lume. Partidul şi guvernul ţării noastre consi­deră de însemnătate vitală pentru soarta o­­menirii întărirea unităţii şi coeziunii siste­mului mondial socialist, a mişcării comunis­te şi muncitoreşti internaţionale, mobiliza­rea în jurul acestora a tuturor forţelor înaintate ale societăţii contemporane, care acţionind unite sunt capabile să zădărniceas­că acţiunile agresive ale cercurilor imperia­liste, să asigure progresul şi securitatea po­poarelor. Fie ca noul an să aducă poporului român bucurii şi împliniri tot mai mari, noi suc­cese în înfăptuirea aspiraţiilor sale de feri­cire şi prosperitate, să sporească şi mai mult puterea materială şi spirituală a pa­triei noastre, să asigure noi victorii forţe­lor care luptă pentru progres social, pentru triumful păcii în lume. Vă urez tuturor, dragi prieteni şi tovarăşi, îndeplinirea dorinţelor şi năzuinţelor dum­neavoastră de mai bine, sănătate şi viaţă lungă, un nou an rodnic şi fericit. La mulţi ani ! Ștafeta cincinalului a fost preluată cu succes ln numeroase întreprinderi din cuprinsul regiunii noul an a fost întîmpinat pe platformele marilor cuptoare în preajma agregatelor al căror proces tehnologic este con­tinuu. Pretutindeni, noul an a cu­noscut primele succese încă în zo­rii cincinalului. în popasurile lor din noaptea Anului Nou, reporterii și-au no­tat în carnete cifrele ilustrînd pri­mele succese în noul an. Sinteza a­­cestor însemnări demonstrează eloc­vent că ștafeta cincinalului a fost preluată cu succes pretutindeni. Pe alocuri noaptea Anului Nou a marcat şi unele evenimente jubilia­re. O parte din muncitorii şi tehni­cienii fabricii „Temelia“ din Bra­şov au întîmpinat anul 1966 la posturile lor. Primele schimburi ale noului an conduse de Iosif Handra, Ştefan Katona şi Albert Iantshi au realizat în prima zi a Anului Nou 20 de tone de ciment. Tot aici, schimburile conduse de Dumitru Vi­­şan, Martin Kajcsa şi Aurel Moldo­van au realizat 8 tone de clinchet peste plan. În noaptea Anului Nou s-au îm­plinit 10 ani de cînd de pe Valea Sadului, din Munţii Sibiului, vă re­latam un eveniment de seamă: in­trarea în funcţiune cu două grupuri energetice a hidrocentralei Sadu V — a doua hidrocentrală ca impor­tanţă economică — construită în anii primului plan cincinal, în deceniul care a trecut de atunci, aici s-au executat noi lucrări. S-a construit noul baraj de la Ne­­govanul cu o capacitate de 6 mi­lioane metri cubi, primul baraj în formă de arc din ţara noastră. S-a montat şi pus în funcţiune un al treilea grup energetic, puterea hi­drocentralei mărindu-se astfel la 25.000 kilovolţi. In cei 10 ani care au trecut de atunci, hidrocentrala a furnizat pentru sistemul energetic naţional 490 milioane kWh energie electrică. Prin construcţia noului baraj s-au deschis drumuri turistice noi şi aici funcţionează acum două cabane ale întreprinderii balneoclimaterice „Păl­tiniş“ din Sibiu. Muncitorii şi tehnicienii colecti­vului de intervenţie care deserveşte hidrocentrala au întîmpinat Anul Nou într-un pavilion al coloniei unde şi-au petrecut revelionul îm­preună cu familiile lor. Se aflau printre ei Aurel Lupşe, mecanic principal de reparaţii, Coman Roş­ca, mecanic principal de exploatare, Horst Schnell, mecanic de exploa­tare, Constantin Roman, electrician. O parte din colectivul hidrocen­tralei însă era prezent la posturile de lucru și în noaptea Anului Nou: loan Suma, electrician principal la pupitrul din sala de comandă, loan Brîncoveanu, mecanic, în sala tur­binelor, iar Augustin Dragoie, me­canic de exploatare, la cel mai înaintat punct în munte, la punc­tul numărul 2 al barajului. Despre ei v-am mai vorbit de multe ori încă de pe cînd hidro­centrala Sadu V se afla în șantier. _ In noaptea Anului Nou, din pri­mele clipe ale lui 1966, hidrocen­trala Sadu V a produs prima can­titate de energie electrici în noul cincinal. Şi fără ca să ştie mulţi ŞT. PETRARU, Z. FORT (Continuare în pag. a 2-a) w REVELION 1966 Anul 1965 şi-au încheiat socotelile cu un bilanţ bogat. Cele 8.760 de ore, din care a fost alcătuit, au curs pe albia timpului, una cite una, aproape pe neobservate. Şi în curgerea lor, orele ne-au adus în anul 1966, căruia nu-i mai spunem, ca acum 3 zile, ,,anul viitor“, ci „anul acesta“. Cu toate că această trecere din prezent în viitor ne provoacă, fără ,să vrem,, şi ■ unele sentimente nostalgice, despărţirea de anul 1965 am oficiat-o, după datina străbună, sărbătoreşte, în atmosfera entuziasmului, a cîntecului şi jocului înaripat, în tovărăşia fastuoasă a pomului de iarnă şi a ghirlandelor, in ambianţa unică pe care ne-o creează tradiţionalul pluguşor de Anul Nou. Noaptea de revelion este de fapt singura noapte albă a între­gului nostru popor. Este singură noapte cînd taţii şi mamele, bu­nicii şi nepoţii, rudele şi cunoscuţii, petrec laolaltă, pînă la ivirea zorilor. Cînd ceasul din perete sau cel de pe micul ecran anunţă hotarul dintre ani, milioane de inimi , tresaltă de emoţie, iar de pe buzele fiecărui om, îşi ia zborul tradiţionala urare: „La mulţi ani! Sănătate, noroc, fericire, pace!“. Milioanele de u­­rări se contopesc cu milioanele de îmbrăţişări. Milioanele de do­­rinţi împlinite, îşi prelungesc aripile către dorinţele de viitor. Şi, în revărsarea aceasta de entuziasm fiecare, rînd al cuvîntării de A­nul Nou, rostită de tovarăşul Nicolae C­eauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, înflăcărează inimile, generează opti­mism, încredere în­ viitor. Şi orele anului 1966 au prins să se depene, în tumultul muncii creatoare, în uzine,­ fabrici, pe şantiere, pe ogoare, în şcoli şi labo­ratoare. Fiecare oră ce se revarsă în albia timpului, ne poartă spre viitorul fericit spre care ne conduce cu înţelepciune partidul. „Să vedem şiruri întregi..." Sala­­ de festivităţi a uzinei „Steagul Roşu“. Mulţi dintre con­structorii de autocamioane petrec revelionul aici, în încăperea în­cărcată de lumină, domină voia bună. La un moment dat, un tînăr, însoţit de interpreţi de muzică populară şi uşoară, urează tradi­ţionalul pluguşor. Am spicuit şi noi două versuri cu valoare sim­bolică. „Să vedem şiruri întregi De „Carpaţi“ şi de „Bucegi“ Sunt concentrate în aceste ver­suri voinţa, mîndria, certitudinea, iscusinţa colectivului. De altfel, în ultima zi de muncă a anului de care ne-am despărţit de cu­­rînd, a fost realizat cel de-al 39.600-lea autocamion românesc de tipul „Carpaţi“ şi „Bucegi“, în atmosfera de voioşie care a cuprins întreaga sală, luăm scurte interviuri cîtorva con­structori de autocamioane. Iată ce ne spunea unul dintre mun- 4, eitorii veteran! din uzină —■ ste­­jarul Ion Bălălău : — Cum văd eu anul 1966 ? Greu de spus în cîteva cuvinte. Ce rol se pare esenţial ? Avem în faţă cartea de aur a drumului ţării spre un vii­tor tot mai lumi­nos — Directivele Congresului al IX-lea al partidului. Uzinei noastre, după cum se ştie. ..îi re­vin sarcini de­­ mare răspundere. Este vorba de perfecţionarea organizării producţiei în sec­ţiile de bază, de efectuarea unor noi studii şi materializarea lor practică, în vederea ridicării per­formanţelor tehnico-economice ale produselor noastre. La cîţiva paşi, mai încolo, ne întîmpină tovarăşul Ion Borbel, directorul clubului, îi adresăm următoarea întrebare : — După cîte ştim, unul dintre evenimentele deosebite de dată recentă din viaţa colectivului uzinei este şi succesul repurtat de formaţia de teatru în cadrul celui de-al IV-lea Festival bie­nal „I. L. Caragiale“. Cum apre­ciaţi acest succes ? — Da. Am cucerit „Medalia de aur şi titlul de laureat“. Este, după părerea mea, un succes cu o profundă semnificaţie, expresie a înfloririi multilaterale a perso­nalităţii muncitorului de astăzi. Şi fără îndoială numai în socia­lism se realizează o asemenea împletire armonioasă. — Dar în ’66, ce vă propu­neţi ? — Fireşte, că ne vom strădui să fim la înălţimea succeselor pe care le-am dobîndit pînă acum la strung, la forjă, dar şi pe scenă. Succese care obligă pe inginerul VASILE SECHEL, directorul tehnic al uzinei „Trac­torul“ Braşov, l-am găsit în mijlo­cul familiei, acasă, alături de soţie şi de cei doi băieţi. — Cu ce gînduri întîmpinaţi noul an ? — In munca pe care o am, in­teresele personale se confundă cu ale colectivului. Ridicînd paharul pentru Anul Nou, îmi doresc, ca oricare altul, îndeplinirea tuturor planurilor. — Vă referiţi la planul de pro­ducţie ? — Ca să fiu sincer, nu numai la acesta ci la toate sarcinile care revin uzinei.Am reuşit să ne afirmăm pe pia-­­ţa internaţională. Medalia de aur obţinută anul trecut, la Tîrgul de la Leipzig, confirmă acest lucru. Pe piaţa mondială însă survin a­­nnual zeci şi zeci de noi tipuri de tractoare.. Datorită faptului că azi fabricaţia de tractoare este în con­tinuă dezvoltare atît în Est cît şi în Vest, problema calităţii şi a re­ducerii preţului de cost, trebuie să fie pe primul plan pentru a face faţă cu succes competitivităţii. Dacă anul trecut a constituit o etapă de perfecţionare a cadrelor din uzină, anul acesta incumbă a­­tît perfecţionarea organizării pro­ducţiei cît şi, mai ales pentru noi, un program de cercetări aplicati­ve, pe baza unui plan, care să ducă la rezolvări tehnologice noi. Dat fiind că uzina este cea mai bună universitate pentru cei ce lu­crează în ea, am fost şi sunt de părere să încurajăm toate căută­rile noi chiar dacă în rezolvarea lor se fac uneori greşeli. Cînd porneşti pe drumuri neumblate nu poţi merge fără tatonări. Soţia, care este inginer în a­­ceeaşi uzină, urmărind discuţia noastră, intervine : — în anul ce vine sperăm ca şi siderurgia să contribuie la efor­turile noastre prin îmbunătăţirea calităţii unor oţeluri. De altfel, cer­cetările întreprinse de noi în­­ la­borator, în anul trecut, urmăresc modificarea materialului la anu­mite repere, în vreme ce discutăm unul din copii se apropie de interjocutor aşteptînd să fie luat în braţe. — Planuri personale ? insistăm înainte de a pleca. Urmărind privirile care alunecă spre cei mai mici membri ai fami­liei, conchidem că unul din prin­cipalele planuri personale se refe­ră, fără nici o îndoială, la copiii care-i asaltează, de o parte și de alta-Dorindu-i îndeplinirea tuturor planurilor ne gîndim la toţi con­structorii de tractoare care în a­­ceastă noapte salută plini de­ spe­ranţe noul an. Tinereţea ... şi-a dat întîlnire, în această noapte de cumpănă între vechiul şi noul an, la restaurantul „Cerbul carpatin”, în saloanele împodobi­te cu ghirlande şi lampioane, cu (Continuare în pag. a 2-a) Cu dans şi voie bună a fost întîmpinat Noul An. In noua clădire a complexului hotelier „Carpaţi“ dar de curînd în folosinţă a fost organizat un frumos revelion pentru oamenii muncii din localitate şi turişti veniţi din ţară şi de peste hotare cu ocazia revelionului. I Reportaj colectiv de: I. CIUTACU, ELEFTERIE VOICULESCU, ALLA CAF­­TANAT, TH. MICLEA, N. STOE, IOSIF GAJDO si M. NADIN. Foto: N. CIRSTEA PRIMA ■ In ultimul număr al anului 1965 v-am promis că-n 1966 vom continua „creionările". Aşadar, asta-i prima. Am fi dorit să nu fie, aşa cum este. Dar dacă a fost, cum a fost, noi n-avem nici o vină. Dar în definitiv ce putea fi­­ Revelionul şi nimic altceva. Eu cu nevasta l-am făcut la restaurantul „Carpaţi". Pe la ceasurile 11 din noapte, văzind că fa­milia cu care hotări­­sem să petrecem îm­preună, nu mai vine, z­ic : „nevastă, la atac, că-s bucate multe şi ne apucă 1966 cu ele pe masă“. Intr-un ceas am făcut curăţenie. Că, de, nu se face să intrăm flămînzi în 1966... Trecusem la „Fetească“ de Tîr­­navă, cînd iată că apare priete­nul meu, cu nevasta şi cu 15­­ospătari după el. — Vă rog părăsiţi salonul — insistau ospătarii. Nu sînteţi în ţinută de rigoare. — Dar am fost în ţinută extra... — Poate la revelionul din 1964. Aici e „Carpaţi“. Trebuie ţinută! Mi s-a făcut milă de el. M-am ridicat şi am mers­ să-l întimpin. Ospătarii aveau dreptate. Hai­nele prietenului erau fără nasturi. O mînecă era plesnită, iar buzu­narul din dreapta desprins. Un pantof al soţiei nu mai avea toc, iar poşeta, era cu toarta ruptă. — Ce-ai păţit amice ? — De-ale I.T.Bv. valuri! Ne-a băgat la sardele. — Unde ! •— In autobuzul „10“. Singurul care circulă... Ne-am îndesat 210 călători. Deasupra mea au venit patru inși. Noroc de nevastă­­mea : ea a călătorit sus, la port­bagaj... Nu știu ce s-a ales de palton... Nu mi-a rămas de la el decit gulerul. — Cum de te-a lăsat portarul înăuntru ? — E­­mustit în lege. Cînd m-a văzut zicea că am cel mai ori­ginal costum ... Era și natural. Că­pătase subit presbitism de feteas­că. Am dat în grija garderobierei gulerul de la palton. M-a rugat însă ca la plecare să n-am pre­tenții la mineri și poate ... Inimos cum sînt, l-am dus pe prieten și pe nevastă-sa acasă la mine și i-am îmbrăcat de „Car­paţi“. La-ntoarcere, altă dandana. Fotoreporterul ziarului­ nostru voia să intre la „Carpaţi“, dar portarul, nu și nu. — Trebuie să fac poză, pentru ziar... — Cît a fost anul de mare, de ce n-ai făcut ? — Măcar purcelul... — Vii mîine, la mine acasă... Am un purcel „Bazna alb“... Încolo, revelionul a decurs foarte frumos. Ce mai ! Nu s-a văzut portar cu portar... ATTILA SOCACIU f

Next