Drum Nou, iulie 1967 (Anul 24, nr. 6997-7022)

1967-07-01 / nr. 6997

4 pagini 25 bani ANUL XXIV Nr. 6997 Sîmbăta 1 IULIE 1967 PROLETARI DOT TOATE TARILE, r­NITI­ TA I unman ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL BRASOV Al PCR. Sl al SFATULUI POPULAR REGIONAL SESIUNE JUBILIARA CU PRILEJUL SĂRBĂTORIRII A ŞAPTE SECOLE DE EXISTENŢĂ A ORAŞULUI MEDIAŞ .Oraşul Mediaş, la respectabila virsta de 700 de ani, prilejuieşte ce­tăţenilor săi, o data cu retrospectiva trecutului său istoric şi bilanţul ma­rilor înfăptuiri din anii socialismu­lui, şi o cutezătoare incursiune în viitorul care rezervă imaginea unor luminoase perspective. Oaspeţii pre­­zenţi la festivităţile jubiliare, au re­găsit ieri, Mediaşul, cu turnurile şi contraforturile cetăţii sale, restaura­te în ultimii ani, cu tezaurul como­rilor lui muzeale şi cu edificiile con­temporaneităţii, care îi conferă a­­tributele urbanisticii moderne. Ieri după-amiază, au început fes­tivităţile prilejuite de cea de-a 700-a aniversare a atestării documentare a oraşului aflat pe Tîrnava Mare. In sala casei de cultură, a avut loc se­siunea jubiliară a sfatului popular orăşenesc, prilejuită de acest memo­rabil eveniment. Au participat to­varăşii : Mihai Gere, secretar al C. C. al P. C. R., vicepreşedinte al Consiliului de Stat, Gheor­­ghe Pană, prim­-secretar al Comite­tului regional de partid Braşov, Ioan Mărcuş, preşedintele Comitetului e­­xecutiv al Sfatului popular regional Braşov, reprezentanţi ai sfaturilor populare ale oraşelor Constanţa, Cluj, Iaşi, Craiova, Brăila, Timişoa­ra, Tg. Mureş, Braşov, Sibiu, Sighi­şoara şi Făgăraş, reprezentanţii unor organe regionale de stat şi economi­ce, ai unor organizaţii de masă re­gionale, oameni de ştiinţă, artă etc. Lucrările sesiunii jubiliare a Sfa­tului popular orăşenesc Mediaş au fost deschise de deputatul Dumitru Tolciu, prim-secretar al comitetului orăşenesc de partid. Expunerea consacrată împlinirii a 700 de ani de la întemeierea oraşu­lui Mediaş a fost prezentată de de­putatul Dumitru Popa, preşedintele Comitetului executiv al Sfatului popular al oraşului. Vorbitorul, a e­­vocat trecutul glorios al Mediaşului, elogiind marile figuri de cărturari care au trăit şi muncit aci, a subli­niat semnificaţia marilor evenimen­te din istoria patriei noastre de care este legat şi numele Mediaşului. De-a lungul unei întregi istorii, lo­cuitorii oraşului, români, germani şi maghiari au desfăşurat o luptă apri­gă împotriva asupritorilor. In a­­nul 1424, Mediaşul devine oraş, iar în 1552 i se conferă rangul de oraş cu judecătorie regală. In secolul al XVI-lea se termina construcţia ce­tăţii sale din iniţiativa şi cu spriji­nul lui Matei Corvin. In vremurile de pace, negustorii medieşeni duceau pînă departe, pe drumurile comer­ciale ale lumii de atunci, produsele breslelor lor, care-şi cuceriseră o binemeritată faimă. Breslele de aci produceau arme pentru oştirile vo­ievozilor români de peste Carpaţi, cu care aceştia au stăvilit nu o dată invazia otomană. Pe aci, prin Me­diaş, a trecut Vlad Ţepeş şi mai apoi Petru Rareş, a cărui intervenţie sal­vează localitatea de pericolul cotro­pirii otomane, la 1534. Mediaşul îşi aduce contribuţia sa şi la înfăptuirea revoluţiei burghez­o-democratice de la 1848. Două busturi înălţate în centrul urbei, cinstesc memoria u­­nor figuri de seamă ale oraşului, participante la revoluţie : Axente Sever, cel mai apropiat tovarăş de luptă al lui Avram Iancu şi Stephan Ludwig Roth, cărturar şi publicist de seamă, luptător de frunte ce şi-a dat viaţa pentru cauza revoluţiei, pentru eliberarea şi înfrăţirea româ­nilor, maghiarilor şi germanilor din Transilvania. Din cei 700 de ani de existenţă (Continuare în pag. a 4-a) Decorarea oraşului cu Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România" clasa I Cuvîntarea tovarăşului Mihai Gere, secretar al G.G, al P.G .,( vicepreşedinte al Consiliului de Stat îmi revine azi plăcuta însărcinare de a vă transmite un călduros salut din partea Comitetului Central al P.C.R., a tovarăşului secretar gene­ral, Nicolae Ceauşescu, a Consiliu­lui de Stat şi a Consiliului de Miniş­tri al Republicii Socialiste România, cu prilejul împlinirii a 700 de ani de existenţă a frumosului dumnea­voastră oraş. Totodată, vă adresez dv. şi tutu­ror locuitorilor acestei străvechi a­­şezări româneşti, felicitări pentru înalta distincţie conferită oraşului — Ordinul „Steaua Republicii So­cialiste România“ clasa I. Felicit, de asemenea, pe toţi acei locuitori ai Mediaşului a căror hărnicie a fost răsplătită cu înalte distincţii ale Republicii Socialiste România. De la prima atestare documenta­ră, scrisă în limba latină în iunie 1267 şi pînă în vremurile noastre, Mediaşul este legat de evenimente însemnate din istoria patriei noas­tre. Timp de 7 veacuri, locuitorii de pe aceste meleaguri, români, ger­mani, maghiari, au muncit şi au luptat împreună pentru triumful ideilor de libertate şi progres so­cial, aducîndu-şi contribuţia lor ac­tivă la închegarea unităţii moral­­social-politice a statului român. Toa­te bunurile materiale şi spirituale făurite în existenţa multiseculară a Mediaşului, sunt rodul muncii în­frăţite a populaţiei fără deosebire de naţionalitate. Breslele fierarilor, dogarilor, pielarilor, armurierilor şi postăvarilor, a căror existenţă este atestată de documentele voievozilor transilvăneni din secolul al XVI-lea, au contribuit — prin munca şi pri­ceperea lor — la transformarea ce­tăţii într-un puternic centru eco­nomic. Locuitorii acestei aşezări munci­toreşti cu tradiţie au fost părtaşi activi la luptele conduse de partid în anii regimului burghezo-moşie­­resc, pentru dreptate socială, pentru independenţă şi suveranitatea patriei noastre. In anii luminoşi ai socialismului, Mediaşul a devenit un puternic cen­tru economic, social şi cultural al ţării, ocupînd un loc însemnat pe coordonatele economiei naţionale, în acest oraş, se află azi 12 între­prinderi de interes republican, pre­cum şi alte întreprinderi de indus­trie locală şi unităţi ale cooperaţiei meşteşugăreşti. In aceste întreprin­deri lucrează azi peste 26.000 de salariaţi, adică mai mult decit în­treaga populaţie a oraşului din anul 1944. Oamenii muncii din oraşul Me­diaş, sub conducerea comitetului oră­şenesc de partid şi a organizaţiilor de bază, şi-au adus aportul la suc­cesele de seamă obţinute de întregul nostru popor în edificarea României socialiste. Ca urmare, Mediaşul este azi o adevărată cetate a industriei, de unde iau drumul ţării şi al lumii nenumărate produse. Amploarea actualei dezvoltări a o­­raşului este ilustrată elocvent şi de numărul şcolilor şi al instituţiilor sale culturale : trei licee, 8 şcoli de cultură generală, şcoli profesionale, numeroase edificii culturale. Dragostea medieşenilor pentru o­­raşul în care trăiesc şi muncesc, pri­ceperea şi hărnicia lor, şi-au aflat o minunată întruchipare în iniţiati­vele şi acţiunile desfăşurate spre bi­nele obştei, pentru buna gospodări­re şi înfrumuseţare a oraşului. Ală­turi de noile blocuri de locuinţe, din cartierele „Gh. Gheorghiu-Dej“ şi „Vitrometan construite de sta­t s-au amenajat prin muncă patrioti­că parcuri şi zone verzi, s-au moder­nizat străzile şi s-au întreprins multe acţiuni gospodăreşti. Nu de mult, oraşul dv. a avut cinstea de a primi înalţi oaspeţi, cu prilejul vi­zitei conducătorilor de partid şi de stat în regiunea Braşov. Realizările harnicilor locuitori ai Mediaşului, succesele lor în lupta pentru înde­plinirea sarcinilor trasate de cel de-al IX-lea Congres al partidului, au primit înalta apreciere ce li se cuvenea din partea conducerii de partid şi de stat, a tovarăşului Ni­colae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R. Sintem­ convinşi că această apreciere constituie un pu­ternic imbold în munca locuitorilor oraşului Mediaş, români, germani, maghiari, care, alături de întregul nostru popor, nu-şi vor precupeţi eforturile pentru înfăptuirea politi­cii partidului şi guvernului, de de­săvârşire a construcţiei socialismului în scumpa noastră patrie. Oraşul dumneavoastră are mari perspective de dezvoltare. In anii ce urmează, se vor investi peste 400 milioane lei pentru dezvoltarea in­dustrială şi social-culturală a Me­diaşului. Conducerea partidului şi statului nostru este încredinţată că harnicii locuitori ai Mediaşului vor urca noi trepte spre culmile înalte ale civilizaţiei şi progresului. Măsu­rile continue pe care le ia partidul şi guvernul pentru sporirea necon­tenită a puterii economice a ţării, pentru creşterea sistematică a nive­lului de trai al celor ce muncesc, găsesc un puternic ecou în rîndurile medieşenilor. Suntem­ convinşi că locuitorii a­­cestui centru industrial cu tradiţie, vor aduce o şi mai mare contribuţie la consolidarea şi desăvîrşirea cons­trucţiei socialiste în scumpa noas­tră patrie — Republica Socialistă România ! Vă dorim din toată inima succese depline, fericire şi sănătate dv. tuturor locuitorilor Mediaşului ! p din Mediaşul contemporan. 4» Sărbătorirea „­Zilei învăţătorului" In sala Teatrului de stat din Braşov, a avut loc ieri o festivi­tate prilejuită de sărbătorirea „Zilei învăţătorului“. Cei peste 800 de educatori, învăţători, pro­fesori şi cadre didactice universi­tare au fost felicitaţi pentru ac­tivitatea rodnică şi rezultatele ob­ţinute în munca de instruire şi educare a tinerei generaţii, de către conducători ai organelor locale de partid şi de stat. Cu prilejul „Zilei învăţătoru­lui“ 30 de cadre didactice au fost distinse cu Ordinul Muncii, Me­dalia Muncii şi titlul de Profesor Emerit. Printre aceştia se numără Pavel Nicolae, Marin Velicu, Tra­­ian Tudor, Ion Gavrilă, Rusilă Ecaterina, Gabriela Stacovici, Ilie Tomescu şi alţii. Festivitatea s-a încheiat cu un bogat program artistic susţi­nut de actori ai Teatrului muzi­cal din localitate. Manifestări asemănătoare au a­­vut loc ieri în întreaga regiune. Citit­ în pag. a 2-a inspectorul B. I. - element dinamic al pielii șantierului Flori şi felicitări pentru unul dintre sărbătoriţi, profesorul emerit Nicolae Pavel. DIN ŢARĂ 0 Lucrările de întreţinere a culturilor prăşitoare au fost inten­sificate în ultima săptămînă in toate regiunile ţării. Aceste lu­crări sînt în general mai întîr­­ziate comparativ cu anul trecut. Timpul mai ploios a intîrziat atit vegetaţia, cit şi lucrările de între­ţinere a culturilor prăşitoare. A­­ceste lucrări sunt rămase în urmă îndeosebi la porumb şi cartofi în regiunile Crişana, Maramureş, Hu­nedoara, Cluj, Suceava şi Mureş- Autonomă Maghiară. „ Recent, întreprinderea româ­nească de comerţ exterior Ma­şinexport” a încheiat un nou contract pentru exportul in R.P. Bulgaria a 15 locomotive Diesel electrice de 2100 C.P. In ultima perioadă au fost livrate de către aceeaşi întreprindere 400 electro­motoare asincrone, de diferite pu­teri, unor firme din Austria, Bel­gia şi Franţa. In R.D. Germană au fost expediate 70 de maşini de găurit de tip G-40 şi G-16, iar în Elveţia, Iran, Italia, Japonia şi Libia diferite maşini-unelte. întreprinderea „Auto-Tradtor" a livrat 274 remorci basculante de 5 tone tip RK-5 în R.S. Ceho­slovacă, 230 remorci basculante de 4 tone tip R.B.L.-4 în R.F. Ungară, precum şi peste 100 auto­camioane de 3 tone tip S.R.-132 în R.P. Chineză. Cu parteneri din Uniunea Sovietică, întreprinderea „Cartimex“ a încheiat un contract în valoare de peste 500.000 de ruble pentru vînzarea de bluze cu motive naţionale româneşti. r Arta ca element de civilizaţie Mai este necesară arta în epoca noastră dominată de tehnică şi de ştiinţă ? Iată o întrebare la care se răspunde uneori negativ. Argumen­tele ce sprijină această negaţie nu se revendică doar din speculaţiile he­geliene asupra caracterului inevita­bil al dispariţiei artei (Hegel soco­tea­ că arta efectă doar o cunoaştere confuză şi imperfectă a lumii şi, din aceste motive, trebuie să dispară, lă­­sînd locul ştiinţei) ci şi din analiza unei serii de aspecte obiective ale panoramei sociale contemporane. Realităţile actuale din ţările capi­taliste generează, în adevăr, un anu­me declin al interesului pentru artă. Frămîntările sociale, servituţile ine­rente unei societăţi bazată pe inega­litate socială, alienarea din ce în ce mai accentuată a omului faţă de esen­ţa sa, existenţa unei industrii de diver­tismente excesiv dezvoltată, ce per­verteşte gusturile, efortul impus sis­tem­ului nervos uman de diviziune a muncii şi de necesitatea utilizări continue a unor cunoştinţe stric­­t specializate, procesul de dezumani­zare generat prin spiritul de negoţ inffiltrat în toate compartimentele existenţei sunt doar cîteva dintre a­­ceste realităţi. Civilizaţia capitalistă oferă, într-adevăr, indivizilor înles­niri ce ţin de dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii ; coloratura acestei civiliza­ţii este însă preponderent materială. Latura ei spirituală înregistrează o curbă descendentă și faptul acesta este explicabil prin caracteristicile cele mai generale ale sistemului so­cial. Este perfect explicabil, deci, faptul că într-o conjunctură socială in care individului i se reduce în mod progresiv personalitatea prin delimitarea strictă a rolului său pro­ductiv şi social, arta tinde din ce în ce mai vizibil să ia forme comer­ciale, să se transforme într-un de­conectant psihic, într-un instrument de miraje moderne, ce intenţionează să scoată temporar pe om din ostila ambianţă socială în care trăieşte. Este evident că aceste forme sunt, de fapt, fenomene de anti-artă, ce caută să imprime o dominantă psihologică, avantajoasă pentru grupurile re­­strînse de exploatatori, unor întregi colectivităţi umane. Adevărata artă, care îşi are, fi­reşte, reprezentanţii săi şi în ţările capitaliste, tinde însă (tendinţa fiind în zilele noastre mai evidentă decît oricînd) să dea publicului un rol ac­tiv, să contribuie la dezvoltarea per­sonalităţii fiecărui individ. Postura pasivă a spectatorului sau cititoru­lui este pe cale de a fi depăşită. Brecht descria în mod sugestiv a­­cest fel, totalmente inactiv, de a gusta arta . ... ei au, este adevărat, ochii deschişi dar nu privesc, ei se uită fix, cu un aer rătăcit ; de ase­menea ei nu aud, sunt în ascultare. Ei privesc scena ca fascinaţi şi este în aceasta o expresie, ce vine din Evul Mediu, din epoca vrăjitoarelor VOICU BUGARIU (Continuare în pag. a 2-a) TREI ŞANTIERE SUB TIRUL CRITICII In cea de-a cincea zi a raidului, am revenit pe şantierul de la Fabrica de cauciuc Cum aruncă constructorul BANII ÎN VÎNT Ce s-a întîmplat pe şantier în trei zile? Şeful de lot, Kurt Mahat, a organizat ceva mai bine munca. Re­zultatul ?! Volumul producţiei realizate zilnic a cres­cut de la 18.000 lei la 20.000 lei. Din păcate însă, aceste îmbunătăţiri fac în con­tinuare casă bună cu o serie de deficienţe care, pe de o parte, frantează accelerarea ritmului de execuţie, iar pe de altă parte, încarcă nejustificat preţul de cost. Să ne explicăm. De pildă, ieri, 30 iunie, a fost adusă pe şantier pentru montarea stîlpilor o auto­macara de 5 tone, în loc de o macara pe şenile de 0,5. Macaraua adusă este impropie pentru specificul lucrărilor de aici. Pe puţin cu 6—7 zile se va pre­lungi montajul stîlpilor din această pricină. In plus, chiria plătită pentru macaraua de 5 tone e mult mai mare în comparaţie cu celălalt utilaj. Tot ieri, excavatorul închiriat de la T.U.G., mai mult a stat decît a lucrat. Cauza? S-a defectat des. îl întrebăm pe tov. ing. Iosif, de la Trustul de utilaj greu — care răspunde de funcţionarea utilajelor : oare cît timp va fi nevoit constructorul să plătească chirie pentru un utilaj care mai mult stă decît lucrează? Echipele care execută lucrările de organizare pe şantier s-au întrecut în a... risipi timpul. Maistrul Ion Faiih, care răspunde de controlul şi îndrumarea acestei echipe, ne rămîne deci dator cu o explicaţie : ce va face pentru ca şi aceste formaţii de lucru să folosească mai bine tir­pul de muncă, să nu mai pre­lungească la nesfîrşit terminarea lucrărilor de or­ganizare ? In concluzie : deşi constructorul a făcut progrese simţitoare, există pe şantier resurse interne care aş­teaptă să fie valorificate. Totodată, conducerea şantierului trebuie să chib­­zuiască nu nimai asupra a CE şi CIT construieşte, ci şi LA CE PREŢ DE COST SE LUCREAZĂ. Vom reveni ! Miine, din nou, pe şantierul de l* uzina „Electro­precizie“, IS­­U*M* 'entar Desen C. CAZACU u mm Prietenul meu T.R. îşi petrece con­cediul de odihnă la Covasna, printre rude. 11 atrage acest oraş de la poa­lele Carpaţilor din mai multe puncte de vedere : aerul ozonat, apa mine­­rală, neamurile şi, in sfîrşit, celebrul ştrand din centrul oraşului. Nu-mi rămîne decit să vă repro­duc scrisoarea pe care am primit-o de la prea fericitul meu amic. „Dragul meu, După cum vezi, îţi scriu din Co­vasna. Azi dimineaţă am ieşit în o­­raş şi am făcut o burtă de apă mine­rală. Mai apoi am intrat să-mi cum­păr un costum de baie, pe care mi l-am probat la vestitul ştrand din centrul urbei. Merită să-ţi povestesc despre acest ştrand, pe care îl con­sider un veritabil unicat... Bazinul este aşezat pe malul rîu­­lui Covasna. In ciuda acestei aşezări SCRISORI PE TEME ACVATICE pro-acvatice, bazinul e gol-goluţ. N-are nici atîta apă în el incit să acopere un... broscoi Soarele se­ uită contrariat în bazin, fiindcă nu-şi găseşte chipul oglindit in apă. Noaptea, luna e bosumflată din aceeaşi pricină. De vreo cîţiva ani mimai apele ploilor măi clătesc ba­zinul, din­ cînd in cină. M-am interesat de soarta ştrandu­lui la sfatul popular orăşenesc şi mi s-a recomandat să fac baie în gîrlă, căci in bazin este însilozat aer. De vreme cc n-am unde­ să fac baie, am încercat să restitui costu­mul magazinului de baştină. Vinză­­torul de aici m-a convins că fac o greşeală de neiertat daca nu vizitez şi ştrandul din Tg. Secuiesc. Ştii că nu .­rezist ispitei, cînd e vorba de ştrand. Plec, aşadar, la Tg. Secuiesc şi-ţi voi scrie negreşit. Al tău, T.R." Ieri seara am primit scrisoare de la prietenul T.R. şi mă grăbesc să v-o mijlocesc. „Dragul meu, Iţi scriu chiar de la ştrandul din Tg. Secuiesc. Pot spune că vînzăto­­rul din Covasna a avut dreptate. Ştiand ca ăsta n-am mai văzut şi caută şi tu să nu­ vezi, cite zile vei avea.­­ aşezat la un kilometru de oraş. Chiar alaltăieri au slobozit apa în el, dintr-o gîrlă din apropiere. La culoare apa­­seamănă cu Cabernetul. La gust însă diferă de renumitul vin. Eu am intrat în bazin, alb ca lap­tele, şi am ieşit definitiv bronzat. Mă spăl cu săpun şi a doua oara nu mai intru, nici dacă voi fi pus la frigare. Am aflat lucruri, foarte interesante despre istoria acestui ştrand imens, care seamănă cu un hangar răsturnat cu sinul în jos. S-a lucrat la el mai mulţi­­ani, cheltuindu-se multe sute de mii de lei. Lucrarea este o „o­­peră“ colectivă a unui grup de spe­cialişti de reputaţie locală. Un amă­­­­nuint semnificativ : cînd bazinul a fost gata, specialiştii s-au uitat unul la altul şi au exclamat cu gravitate: „11 făcurăm, dar cu ce-l umplem?“. „Cu apă“ — a rostit , unul, cu o • ATTILA SOCACIU (Continuare în pag. a 3-a)

Next