Drum Nou, decembrie 1980 (Anul 24, nr. 7126-7152)

1980-12-01 / nr. 7126

!" BIBLIOTECA CEttI? S­­­B ■ U Proletari din toate ţările, uniţi-vo­­rum nou ORGAH AL COmiTETULUI REGIONAL BRAŞOV Al P.C.R. Şl AL SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XXIV Nr 7126 Vi­neri, 1 decembrie 1967 4 pagini 25 bani DOCUMENTELE PLENAREI C.C. AL P.C.R. A ____ _____ _____ _________________________________ _____ din 5—6 octombrie IN DEZBATERE Un raport just între in toate ramurile producţiei aplicole rezultatele obţinute şi chel­tuielile de muncă socială Documentele Plenarei­­C.C. a­l P.C.R. din,­5—6 octombrie relevă pregnant, cu o fundamentare pro­fund ştiinţifică, necesitatea şi posi­bilitatea sporirii eficacităţii fiecărei activităţi economice. Este un adevăr incontestabil că socialismul oferă condiţii pentru ca orice activitate economică să fie rentabilă, să ducă la îmbunătăţirea neîntreruptă a ra­portului dintre rezultatele obţinute şi cheltuielile de muncă socială. Fi­reşte ca în acest context pierderile planificate­ reprezintă o anomalie, legată de tolerarea pe alocuri a unor neajunsuri în gospodărirea fonduri­lor — anomalie pentru lichidarea căreia în proiectul de Directive sunt indicate căile cele mai eficiente. Aş vrea sa relev că experienţa în­treprinderii noastre, în special din acest an, confirmă că pierderile pla­nificate nu au nici o bază reală de existenţă, că ele nu sunt o fatalitate. Sarcinile trasate de conducerea par­tidului, pe baza programului elabo­rat de Congresul al IX-lea, de a se trece încă din acest an la rentabili­zarea tuturor produselor, au polari­zat atenţia colectivului nostru, fapt ce a declanşat o acţiune susţinută pentru depistarea rezervelor exis­tente, în vederea lichidării totale a pierderilor planificate. De ce să nu recunoaştem deschis că pînă nu de mult însuşi faptul că la anumite produse sau întreprinderi, existenţa pierderilor era legiferată, că ele se prevedeau prin plan, facilita o at­mosferă de­­ automulţumire, de tole­rare a unor anomalii în gospodări­rea fondurilor materiale şi băneşti. Aşa, de pildă, întreprinderea noastră, în anul în care a trecut, a fabricat un număr de 162 produse nerenta­bile, cu o pierdere de peste 1.700.000 lei. Cu toate acestea noi ne-am în­deplinit sarcinile de plan, am obţi­nut un beneficiu suplimentar, de peste un milion lei, iar nivelul de rentabilitate a producţiei a fost cu mult superior prevederilor. Trecute însă prin prisma cerinţelor ridicării calitative a întregii noastre activităţi economice, rezultatele de anul tre­cut au fost departe de a fi mulţu­mitoare. Dovada cea mai elocventă o oferă faptul că în urma acţiunii întreprinse­­ în acest an, am reuşit să rentabilizăm toate produsele în­treprinderii noastre. Pe scurt, rezultatele noastre sunt o urmare firească a educării,­­a dez­voltării unei noi atitudini în gos­podărirea fondurilor. N-aş vrea să se înţeleagă prin aceasta că pînă în prezent ne era indiferent­ cu ce preţ producem. Şi acum cîţiva ani ne interesa să reducem preţul de cost al produselor, să depăşim prevede­rile planificate la beneficii. Eram şi cointeresaţi pentru aceasta. Dar parcă preocupările noastre erau pla­fonate, frînate de o anumită cifră de plan, care uneori făcea să ne scape de sub priviri anumite rezerve in­terne. Ceea ce a apărut nou în ulti­mul timp în concepţia noastră este tocmai depăşirea acestui plafon, tre­cerea oricărei activităţi economice prin prisma eficacităţii şi tendinţa de a obţine o eficienţă maximă. A­­cest principiu, care este incontesta­bil, şi, în primul rînd, un rezultat fir­esc al muncii politice desfăşurate de organizaţia de partid, ne-a aju­tat să depistăm rezerve inestimabile pentru lichidarea pierderilor. SILVESTRU MOLDOVAN, director al întreprinderii „Flamura roşie“ Sibiu (Continuare în pag. a 2-a) [la su­plex, a cooperativei agarul“ din Mediaș, se con­­ază obiecte de artizanat, fir­­reclame industriale. In iina­tul atelierului, Herţa Nicolae, la decoraţii interioare pen­tru localuri Foto : O.­ROATIS CITIŢI ÎN PAGINA A 4-A O.N.U. • Intervenţia reprezentantului ţării noastre în Comitetul pen­tru problemele economice şi financiare • Un nou stat independent pe harta lumii: Republica Populară a Yeme­nului de Sud Constructorii de tractoare au îndeplinit planul anual In aceste zile de pu­ternic avînt în muncă, determinat de apro­piata Conferinţă Na­ţională a P.C.R., mun­citorii, inginerii şi teh­nicienii uzinei „Tracto­rul“ raportează reali­zarea cu mult înainte de termen a principa­lilor indicatori de plan. Astfel, ieri, la numai cîteva zile de la îndeplinirea planu­lui anual la producţia globală, constructorii de tractoare au făcut cunoscut realizarea sarcinii anuale şi la producţia marfă. îna­inte de termen au fost îndeplinite şi prevede­rile planului de ex­port şi de investiţii. In graiul sobru, dar edificator al cifrelor, bilanţul activităţii u­­zinei va reprezenta la sfîrşitul anului impor­tante surplusuri atît la producţia globală şi marfă, cît şi la be­neficii­ amintite o­­ găsim, printre altele, în an­samblul de măsuri a­­plicate pentru organi­zarea ştiinţifică a producţiei şi a mun­cii în vederea spori­rii eficacităţii activi­tăţii economice. Tot­odată e vorba de pre­ocuparea permanentă pentru introducerea tehnicii noi, pen­tru modernizarea pro­ceselor tehnologice. La secţia oţelărie, de pildă, prin îm­bunătăţirea organi­­zării muncii, produc­ţia pe anul acesta a sporit cu circa 30 la sută, fără nici un fel de investiţii şi, ca ur­mare, s-au putut livra 1.200 tone piese tur­nate peste prevederi. Tot în această secţie, îmbunătăţirile tehno­logice aduse în turna­rea a peste 3O de re­pere, a contribuit la reducerea volumului rebutului la circa un sfert faţă de anul tre­cut. Călăuzit de docu­mentele Plenarei C.C. al P.C.R. din 5—6 oc­tombrie a.c., şi folo­sind experienţa bună dobindită în produc­ţie, întregul colectiv al uzinei „Tractorul“ este hotărît să nu pre­cupeţească nici un e­­fort pentru a obţine un viitor rezultate şi mai bune, în secţia montaj motor a uzinei „Tractorul“ din Braşov. Foto : GH. BĂNUŢĂ Explicaţia succeselor Investiţii cu eficientă economica maxima Proiectul Directivelor C.C. al P.C.R. cu privire la perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale, corespunzător condiţiilor noii etape de dezvoltare socialistă a României, a fost primit cu cel mai viu interes de toţi membrii coope­rativei noastre agricole, în mod cu totul deosebit ne-a reţinut atenţia problemele referitoare la agricultu­ră, şi mai ales prevederea potrivit căreia în următorii ani trebuie să se continue eforturile pentru ridicarea agriculturii cooperatiste la nivelul resurselor şi posibilităţilor de care dispune. Din proprie experienţă ne-am convins că creşterea puterii econo­mice a cooperativei agricole, crearea unei baze solide pentru sporirea ve­niturilor băneşti şi a bunăstării membrilor săi, sunt condiţionate în cel mai înalt grad de mărimea in­vestiţiilor care se fac an de an pen­tru lărgirea producţiei. Din acest punct de vedere este foarte impor­tant ca, în funcţie de posibilităţi şi nevoi, să se asigure un echilibru just între fondul de acumulare şi cel de consum. Dar tot atît de impor­tant este ca fiecare leu din fondul de acumulare investit pentru lăr­girea producţiei să aibă o efici­enţă economică maximă, să nu se risipească în lucrări nerenta­bile. Cum stau lucrurile din acest punct de vedere în cooperativa noa­stră ? De la înfiinţare şi pînă în prezent, pentru ■ dezvoltarea produc­ţiei s-au investit peste 15 milioane lei, ceea ce a determinat ca la ni­velul anului 1966 valoarea mijloace­lor fixe, socotite la 100 hectare te­ren agricol, să se ridice la peste 423.000 lei. Pornind de la premisa că dezvoltarea intensivă şi multilate­rală a ramurilor de producţie cores­punde atît intereselor cooperativei cît şi celor ale membrilor coopera­tori, în ultimii cinci ani, o bună parte din fondurile de acumulare au fost cheltuite pentru extinderea, la nivelul posibilităţilor, a secţiilor a­­nexe pentru producţia proprie şi prestări de servicii. Astfel, s-au con­struit două mari clădiri în care îşi desfăşoară activitatea mai multe a­­teliere mecanice, din care­ unul exe­cută reparaţii la maşini auto şi trac­toare, iar alte două la uneltele a­­gricole. Mai funcţionează cîte două ateliere de rotărie, tîmplărie, fieră­rie, o curelărie, un atelier de îm­pletit frînghii, cîte o secţie de con­strucţii, vulcanizare, zugrăvit, pic­tat firme şi respectiv un gater. Pen­tru a arăta care este eficienţa eco­nomică a acestor investiţii, e su­ficient să amintim că numai în pri­mele 9 luni ale acestui an, secţiile anexe ne-au adus un venit bănesc de peste 320.000 lei. Important de reţinut este şi faptul că în lunile de iarnă, cînd activitatea în cîmp este redusă, o mare parte din membrii cooperatori lucrează în aceste secţii şi ateliere, favorizînd astfel utiliza­rea echilibrată a forţei de muncă în toate lunile anului. Mare importanţă economică pre­zintă şi faptul că în atelierele coo­perativei se execută toate reparaţiile la mijloacele mecanice şi hipo pro­prietate obştească. Or, în prezent, în afară de atelaje, cooperativa noa­stră dispune de numeroase unelte agricole şi patru agregate de irigat prin aspersiune, zece autocami­oane şi opt tractoare rutiere. Pen­tru a li se asigura o bună întreţi­nere şi adăpostire, am construit ga­raje corespunzătoare. Mari investiţii am făcut şi pentru GÜNTHER BORGER, preşedintele C.A.P. Hălchiu (Continuare în pag. a 2-a) „Luna cadouri­or" Decembrie este „Luna cadourilor“, a bucuriilor pentru cei mici şi, în egală măsură, pentru cei mari­ Fiecare are de primit un dar de la cei dragi şi apro­piaţi, cărora le va răspunde cu acelaşi gest cald, de stimă şi afecţiune. Pentru noi, sutele şi miile de cumpărători, începu­tul „Lunii cadourilor“ coincide cu ziua de 1 decem­brie, deci astăzi. Pentru lucrătorii din comerţ, cei care s-au îngrijit din timp să aprovizioneze maga­zinele cu un surplus de produse specifice anotimpu­lui, să facă vitrinele mai surîzătoare, mai atractive, să organizeze expoziţii ş.a., „Luna cadourilor“ şi-a manifestat prezenţa cu mult înainte, prin pregăti­rile care s-au făcut. Dintre acestea, am aminti, mai întîi de toate, Ex-­­­poziţia cu­­vînzare, deschisă la începutul acestei săp­­tămîni în incinta Magazinului de mobilă din Piaţa 23 August, din Braşov, şi cele similare, din Predeal, Codlea şi din multe alte oraşe ale regiunii noastre. Această expoziţie este un fel de sinteză a ceea ce oferă cumpărătorilor O.C.L. Metalo-chim­ice, cu pri­lejul „Lunii cadourilor“. Aici, solicitanţii pot găsi cele mai variate produse și sortimente de jucării, ornamente pentru pomul de iarnă, discuri cu mu­zică, bibelouri şi articole de artizanat, gablonzuri. TONI ALBARU (Continuare în pag. a 2-a) Nu-i de loc uşor de a hotărî ce cadou să iei. Foto : GH. BĂNUŢĂ ­ Vedere parţiala a noii instalaţii de cracare a gazu­lui metan, de la Combinatul chimic din Făgăraş Foto : GH. BĂNUŢĂ Este o realitate recu­noscută unanim că sala ele expoziţie —■ ca in­termediar intre artistul plastic şi iubitorul de frumos — îndeplineşte o dublă funcţie socială deosebit de importantă : aceea de educator este­tic al maselor largi pe de o parte, iar pe de altă parte ea îşi aduce un uriaş aport la dez­voltarea creaţiei unor pictori contemporani, ca­re trec astfel un exa­men in contactul cu publicul, intr-un aseme­nea caz, sala de expo­ziţie capătă importanţa unui factor de viflu­influentabil al dezvol­tării artei plastice. Iată ce ne declară tovarăşul Alexandru Petrescu, de la Fondul plastic : ,,Redeschiderea Gale­riilor Fondului plastic — total reorganizate — constituie, fără îndoiala, un eveniment deosebit, cu atit mai mult cu cit, in mod practic, Braşovul nu dispunea pină acum decit de o singură sala pentru expoziţii, sala ,Arta", care, trebuie să recunoaştem, nu e intru totul corespunzătoare. Aş vrea, insă, să insist a­­supra unui aspect deo­sebit de important. Nece- Ancheta noastră LOCUL DE EXPOZIŢIE entare a activităţii pe care o desfăşoară un artist plastic sau altul. Şi din acest punct de vedere majoritatea plas­­ticienilor opiniază pen­tru­ cît mai fructuoase şi dese confruntări cu ma­rele public, care este chemat să-şi pună pece­tea valabilităţii sau non­­valabilităţii asupra unui tablou sau unei sculp­turi. Cu cîteva zile în urmă, ziarul nostru con­semna redeschiderea Ga­leriilor de artă ale Fon­dului plastic din Braşov, prin care oraşul nostru se îmbogăţeşte cu o nouă sală de expoziţie, facilitînd deci un schimb şi mai larg de vederi, între plasticieni şi acei cărora aceştia li se a­-­ dresează prin creaţiile lor. Numai că un aseme­nea fapt implică cîteva aspecte ce vizează, de­­ asemenea,­­ importanţa care se cere acordată în general sălii de ex­poziţie privită ca factor­­itatea unui număr mai mare de săli de expo­ziţie (Iaşul, Clujul sau alte oraşe de nivelul Braşovului, au cel pu­ţin 2—3 săli corespun­zătoare) presupune şi din partea Filialei U.A.P. din Braşov o ac­tivitate mai susţinută in această direcţie. Mă gîndesc la acţiuni, me­nite să sporească numă­rul vizitatorilor". ,, Consider că ar fi necesar — a afirmat în continuare interlocutorul nostru — să se iniţieze de către artiştii Filialei U.A.P. Braşov expoziţii­­şcoală, adică săli de ex­poziţii în care sa existe în permanenţă cineva competent care să dea explicaţii vizitatorilor. De­­asemenea, niu tre­buie neglijată, nici în N. STOE (Continuare, în pag. a 3-a) „Aveţi copii ?“ Foarte mulţi din­tre dumneavoastră veţi răspunde afirmativ. Inchipuiţi-vă că unul dintre ei (eventual chiar unicul), a plecat la un prieten, coleg, sau poate nici nu ştiţi precis unde. A plecat dezbrăcat, lăsîndu-şi uni­forma de elev în cui, şi nu s-a mai întors nici seara, nici dimineaţa, nici­ a treia zi, nici... Trec zile în şir, timp în care în clasă o bancă rămîne liberă, în familie un pat neocupat, iar obiec­tele copilului stau suspendate un­deva intre amintiri răscolitor de proaspete. Vă întreb, ce aţi face într-o ast­fel de situaţie-limită ? Probabil, cuprinşi de teamă, de bănuieli şi disperare, aţi alerga pe la toţi cu­noscuţii, aţi consulta cadrele didac­tice de la şcoala unde învaţă copi­lul, aţi anunţa miliţia. Frămîntaţi tot timpul de întrebări chinuitoare, nu aţi mai avea nopţi liniştite. Nu e vorba de nici o întîmplare inventată de imaginaţia reporteru­lui, ci de una autentică, zgudui­toare. ...O seară de început de oc­tombrie. La intrarea în Braşov, în partea dinspre Bartolomeu, doi copii, total dezorientaţi de acest oraş nou pentru ei, caută să se aciueze undeva pentru o noapte. Din fericire (tardivă fericire !), nu rătăcesc prea mult, pentru că sunt depistaţi de un miliţian şi duşi la camera minorului. Puştii veneau tocmai din Oraşul Victoria. Primul este Hartman Cor­nel de 15 ani, iar celălalt Marin Gheorghe, de 14 ani, amîndoi elevi în clasa a VI-a, la Şcoala generală din Oraşul Victoria. Au fugit de acasă la 1 octombrie, într-o zi de duminică, şi s-au întors după 11 zile, aduşi de un miliţian. Este, desigur, interesant de aflat ce i-a determinat pe aceşti copii să părăsească familia, şcoala, ora­şul. Hartman Cornel a fugit de mai multe ori de acasă, pentru un timp mai scurt, de o zi, două. Lipsea adeseori şi de la şcoală, unde avea note slabe. O deficienţă atrăgea după sine pe cealaltă şi invers. ,,Cînd mă întorceam acasă, mama mă bătea rău“ (Aşa îşi motivează Hartman fuga la Braşov). Deci, e vorba de o apucătură mai veche, „cultivată“ de familie, şi de şcoală chiar, prin lipsa de supraveghere şi îndrumare, de afecţiune şi tact pedagogic în a se apropia de inima unui copil ceva mai dificil. Am întrebat-o pe Hartman Erna, angajată a Combinatului chimic din Oraşul­­Victoria, cine este dirigin­tele clasei în care învaţă copilul ei. S-a bîlbîit cîtva timp, pina ce a scos-o din încurcătură fiul ei. Legăturile sale cu şcoala, cu diri­gintele clasei, sînt cu totul spora­dice. Nu vrem cu orice preţ să-i intentăm mamei proces de conşti­inţă, dar se pare, totuşi, că o in­teresează ceva mai puţin soarta copilului, decît o spun vorbele ei. Dovezi sînt suficiente. Alături de cea arătată mai sus (lipsa legăturii cu şcoala), am mai aminti că, co­pilul pleca de­ acasă fără ca mama să ştie unde. Dar cea mai conclu­dentă este aceasta : Cornel a dis­părut de acasă la 1 octombrie, iar mama lui declară la miliţie dispa­riţia lui abia în ziua de 7 octom­brie. Care mamă ar fi avut pa­­cienta să aştepte atîta timp, mo­­tivînd sieşi că „poate, poate se va întoarce băiatul, cum s-a întors şi altădată“ ? La toate acestea, Hart­man Erna ridica neputincioasă din umeri. „Cu ce sínt vinovată de întîmplare ?“ Eu fac tot ce pot pentru copiii mei (mai are unul, mai mic — N.N.) dar sínt singură I. AL. BARBU (Continuare în pag. a. 3-a) DRUMURI RĂTĂCITE

Next