Drum Nou, decembrie 1980 (Anul 24, nr. 7126-7152)
1980-12-01 / nr. 7126
!" BIBLIOTECA CEttI? SB ■ U Proletari din toate ţările, uniţi-vorum nou ORGAH AL COmiTETULUI REGIONAL BRAŞOV Al P.C.R. Şl AL SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XXIV Nr 7126 Vineri, 1 decembrie 1967 4 pagini 25 bani DOCUMENTELE PLENAREI C.C. AL P.C.R. A ____ _____ _____ _________________________________ _____ din 5—6 octombrie IN DEZBATERE Un raport just între in toate ramurile producţiei aplicole rezultatele obţinute şi cheltuielile de muncă socială Documentele PlenareiC.C. al P.C.R. din,5—6 octombrie relevă pregnant, cu o fundamentare profund ştiinţifică, necesitatea şi posibilitatea sporirii eficacităţii fiecărei activităţi economice. Este un adevăr incontestabil că socialismul oferă condiţii pentru ca orice activitate economică să fie rentabilă, să ducă la îmbunătăţirea neîntreruptă a raportului dintre rezultatele obţinute şi cheltuielile de muncă socială. Fireşte ca în acest context pierderile planificate reprezintă o anomalie, legată de tolerarea pe alocuri a unor neajunsuri în gospodărirea fondurilor — anomalie pentru lichidarea căreia în proiectul de Directive sunt indicate căile cele mai eficiente. Aş vrea sa relev că experienţa întreprinderii noastre, în special din acest an, confirmă că pierderile planificate nu au nici o bază reală de existenţă, că ele nu sunt o fatalitate. Sarcinile trasate de conducerea partidului, pe baza programului elaborat de Congresul al IX-lea, de a se trece încă din acest an la rentabilizarea tuturor produselor, au polarizat atenţia colectivului nostru, fapt ce a declanşat o acţiune susţinută pentru depistarea rezervelor existente, în vederea lichidării totale a pierderilor planificate. De ce să nu recunoaştem deschis că pînă nu de mult însuşi faptul că la anumite produse sau întreprinderi, existenţa pierderilor era legiferată, că ele se prevedeau prin plan, facilita o atmosferă de automulţumire, de tolerare a unor anomalii în gospodărirea fondurilor materiale şi băneşti. Aşa, de pildă, întreprinderea noastră, în anul în care a trecut, a fabricat un număr de 162 produse nerentabile, cu o pierdere de peste 1.700.000 lei. Cu toate acestea noi ne-am îndeplinit sarcinile de plan, am obţinut un beneficiu suplimentar, de peste un milion lei, iar nivelul de rentabilitate a producţiei a fost cu mult superior prevederilor. Trecute însă prin prisma cerinţelor ridicării calitative a întregii noastre activităţi economice, rezultatele de anul trecut au fost departe de a fi mulţumitoare. Dovada cea mai elocventă o oferă faptul că în urma acţiunii întreprinse în acest an, am reuşit să rentabilizăm toate produsele întreprinderii noastre. Pe scurt, rezultatele noastre sunt o urmare firească a educării,a dezvoltării unei noi atitudini în gospodărirea fondurilor. N-aş vrea să se înţeleagă prin aceasta că pînă în prezent ne era indiferent cu ce preţ producem. Şi acum cîţiva ani ne interesa să reducem preţul de cost al produselor, să depăşim prevederile planificate la beneficii. Eram şi cointeresaţi pentru aceasta. Dar parcă preocupările noastre erau plafonate, frînate de o anumită cifră de plan, care uneori făcea să ne scape de sub priviri anumite rezerve interne. Ceea ce a apărut nou în ultimul timp în concepţia noastră este tocmai depăşirea acestui plafon, trecerea oricărei activităţi economice prin prisma eficacităţii şi tendinţa de a obţine o eficienţă maximă. Acest principiu, care este incontestabil, şi, în primul rînd, un rezultat firesc al muncii politice desfăşurate de organizaţia de partid, ne-a ajutat să depistăm rezerve inestimabile pentru lichidarea pierderilor. SILVESTRU MOLDOVAN, director al întreprinderii „Flamura roşie“ Sibiu (Continuare în pag. a 2-a) [la suplex, a cooperativei agarul“ din Mediaș, se conază obiecte de artizanat, firreclame industriale. In iinatul atelierului, Herţa Nicolae, la decoraţii interioare pentru localuri Foto : O.ROATIS CITIŢI ÎN PAGINA A 4-A O.N.U. • Intervenţia reprezentantului ţării noastre în Comitetul pentru problemele economice şi financiare • Un nou stat independent pe harta lumii: Republica Populară a Yemenului de Sud Constructorii de tractoare au îndeplinit planul anual In aceste zile de puternic avînt în muncă, determinat de apropiata Conferinţă Naţională a P.C.R., muncitorii, inginerii şi tehnicienii uzinei „Tractorul“ raportează realizarea cu mult înainte de termen a principalilor indicatori de plan. Astfel, ieri, la numai cîteva zile de la îndeplinirea planului anual la producţia globală, constructorii de tractoare au făcut cunoscut realizarea sarcinii anuale şi la producţia marfă. înainte de termen au fost îndeplinite şi prevederile planului de export şi de investiţii. In graiul sobru, dar edificator al cifrelor, bilanţul activităţii uzinei va reprezenta la sfîrşitul anului importante surplusuri atît la producţia globală şi marfă, cît şi la beneficii amintite o găsim, printre altele, în ansamblul de măsuri aplicate pentru organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii în vederea sporirii eficacităţii activităţii economice. Totodată e vorba de preocuparea permanentă pentru introducerea tehnicii noi, pentru modernizarea proceselor tehnologice. La secţia oţelărie, de pildă, prin îmbunătăţirea organizării muncii, producţia pe anul acesta a sporit cu circa 30 la sută, fără nici un fel de investiţii şi, ca urmare, s-au putut livra 1.200 tone piese turnate peste prevederi. Tot în această secţie, îmbunătăţirile tehnologice aduse în turnarea a peste 3O de repere, a contribuit la reducerea volumului rebutului la circa un sfert faţă de anul trecut. Călăuzit de documentele Plenarei C.C. al P.C.R. din 5—6 octombrie a.c., şi folosind experienţa bună dobindită în producţie, întregul colectiv al uzinei „Tractorul“ este hotărît să nu precupeţească nici un efort pentru a obţine un viitor rezultate şi mai bune, în secţia montaj motor a uzinei „Tractorul“ din Braşov. Foto : GH. BĂNUŢĂ Explicaţia succeselor Investiţii cu eficientă economica maxima Proiectul Directivelor C.C. al P.C.R. cu privire la perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale, corespunzător condiţiilor noii etape de dezvoltare socialistă a României, a fost primit cu cel mai viu interes de toţi membrii cooperativei noastre agricole, în mod cu totul deosebit ne-a reţinut atenţia problemele referitoare la agricultură, şi mai ales prevederea potrivit căreia în următorii ani trebuie să se continue eforturile pentru ridicarea agriculturii cooperatiste la nivelul resurselor şi posibilităţilor de care dispune. Din proprie experienţă ne-am convins că creşterea puterii economice a cooperativei agricole, crearea unei baze solide pentru sporirea veniturilor băneşti şi a bunăstării membrilor săi, sunt condiţionate în cel mai înalt grad de mărimea investiţiilor care se fac an de an pentru lărgirea producţiei. Din acest punct de vedere este foarte important ca, în funcţie de posibilităţi şi nevoi, să se asigure un echilibru just între fondul de acumulare şi cel de consum. Dar tot atît de important este ca fiecare leu din fondul de acumulare investit pentru lărgirea producţiei să aibă o eficienţă economică maximă, să nu se risipească în lucrări nerentabile. Cum stau lucrurile din acest punct de vedere în cooperativa noastră ? De la înfiinţare şi pînă în prezent, pentru ■ dezvoltarea producţiei s-au investit peste 15 milioane lei, ceea ce a determinat ca la nivelul anului 1966 valoarea mijloacelor fixe, socotite la 100 hectare teren agricol, să se ridice la peste 423.000 lei. Pornind de la premisa că dezvoltarea intensivă şi multilaterală a ramurilor de producţie corespunde atît intereselor cooperativei cît şi celor ale membrilor cooperatori, în ultimii cinci ani, o bună parte din fondurile de acumulare au fost cheltuite pentru extinderea, la nivelul posibilităţilor, a secţiilor anexe pentru producţia proprie şi prestări de servicii. Astfel, s-au construit două mari clădiri în care îşi desfăşoară activitatea mai multe ateliere mecanice, din care unul execută reparaţii la maşini auto şi tractoare, iar alte două la uneltele agricole. Mai funcţionează cîte două ateliere de rotărie, tîmplărie, fierărie, o curelărie, un atelier de împletit frînghii, cîte o secţie de construcţii, vulcanizare, zugrăvit, pictat firme şi respectiv un gater. Pentru a arăta care este eficienţa economică a acestor investiţii, e suficient să amintim că numai în primele 9 luni ale acestui an, secţiile anexe ne-au adus un venit bănesc de peste 320.000 lei. Important de reţinut este şi faptul că în lunile de iarnă, cînd activitatea în cîmp este redusă, o mare parte din membrii cooperatori lucrează în aceste secţii şi ateliere, favorizînd astfel utilizarea echilibrată a forţei de muncă în toate lunile anului. Mare importanţă economică prezintă şi faptul că în atelierele cooperativei se execută toate reparaţiile la mijloacele mecanice şi hipo proprietate obştească. Or, în prezent, în afară de atelaje, cooperativa noastră dispune de numeroase unelte agricole şi patru agregate de irigat prin aspersiune, zece autocamioane şi opt tractoare rutiere. Pentru a li se asigura o bună întreţinere şi adăpostire, am construit garaje corespunzătoare. Mari investiţii am făcut şi pentru GÜNTHER BORGER, preşedintele C.A.P. Hălchiu (Continuare în pag. a 2-a) „Luna cadourior" Decembrie este „Luna cadourilor“, a bucuriilor pentru cei mici şi, în egală măsură, pentru cei mari Fiecare are de primit un dar de la cei dragi şi apropiaţi, cărora le va răspunde cu acelaşi gest cald, de stimă şi afecţiune. Pentru noi, sutele şi miile de cumpărători, începutul „Lunii cadourilor“ coincide cu ziua de 1 decembrie, deci astăzi. Pentru lucrătorii din comerţ, cei care s-au îngrijit din timp să aprovizioneze magazinele cu un surplus de produse specifice anotimpului, să facă vitrinele mai surîzătoare, mai atractive, să organizeze expoziţii ş.a., „Luna cadourilor“ şi-a manifestat prezenţa cu mult înainte, prin pregătirile care s-au făcut. Dintre acestea, am aminti, mai întîi de toate, Ex-poziţia cuvînzare, deschisă la începutul acestei săptămîni în incinta Magazinului de mobilă din Piaţa 23 August, din Braşov, şi cele similare, din Predeal, Codlea şi din multe alte oraşe ale regiunii noastre. Această expoziţie este un fel de sinteză a ceea ce oferă cumpărătorilor O.C.L. Metalo-chimice, cu prilejul „Lunii cadourilor“. Aici, solicitanţii pot găsi cele mai variate produse și sortimente de jucării, ornamente pentru pomul de iarnă, discuri cu muzică, bibelouri şi articole de artizanat, gablonzuri. TONI ALBARU (Continuare în pag. a 2-a) Nu-i de loc uşor de a hotărî ce cadou să iei. Foto : GH. BĂNUŢĂ Vedere parţiala a noii instalaţii de cracare a gazului metan, de la Combinatul chimic din Făgăraş Foto : GH. BĂNUŢĂ Este o realitate recunoscută unanim că sala ele expoziţie —■ ca intermediar intre artistul plastic şi iubitorul de frumos — îndeplineşte o dublă funcţie socială deosebit de importantă : aceea de educator estetic al maselor largi pe de o parte, iar pe de altă parte ea îşi aduce un uriaş aport la dezvoltarea creaţiei unor pictori contemporani, care trec astfel un examen in contactul cu publicul, intr-un asemenea caz, sala de expoziţie capătă importanţa unui factor de vifluinfluentabil al dezvoltării artei plastice. Iată ce ne declară tovarăşul Alexandru Petrescu, de la Fondul plastic : ,,Redeschiderea Galeriilor Fondului plastic — total reorganizate — constituie, fără îndoiala, un eveniment deosebit, cu atit mai mult cu cit, in mod practic, Braşovul nu dispunea pină acum decit de o singură sala pentru expoziţii, sala ,Arta", care, trebuie să recunoaştem, nu e intru totul corespunzătoare. Aş vrea, insă, să insist asupra unui aspect deosebit de important. Nece- Ancheta noastră LOCUL DE EXPOZIŢIE entare a activităţii pe care o desfăşoară un artist plastic sau altul. Şi din acest punct de vedere majoritatea plasticienilor opiniază pentru cît mai fructuoase şi dese confruntări cu marele public, care este chemat să-şi pună pecetea valabilităţii sau nonvalabilităţii asupra unui tablou sau unei sculpturi. Cu cîteva zile în urmă, ziarul nostru consemna redeschiderea Galeriilor de artă ale Fondului plastic din Braşov, prin care oraşul nostru se îmbogăţeşte cu o nouă sală de expoziţie, facilitînd deci un schimb şi mai larg de vederi, între plasticieni şi acei cărora aceştia li se a- dresează prin creaţiile lor. Numai că un asemenea fapt implică cîteva aspecte ce vizează, de asemenea, importanţa care se cere acordată în general sălii de expoziţie privită ca factoritatea unui număr mai mare de săli de expoziţie (Iaşul, Clujul sau alte oraşe de nivelul Braşovului, au cel puţin 2—3 săli corespunzătoare) presupune şi din partea Filialei U.A.P. din Braşov o activitate mai susţinută in această direcţie. Mă gîndesc la acţiuni, menite să sporească numărul vizitatorilor". ,, Consider că ar fi necesar — a afirmat în continuare interlocutorul nostru — să se iniţieze de către artiştii Filialei U.A.P. Braşov expoziţiişcoală, adică săli de expoziţii în care sa existe în permanenţă cineva competent care să dea explicaţii vizitatorilor. Deasemenea, niu trebuie neglijată, nici în N. STOE (Continuare, în pag. a 3-a) „Aveţi copii ?“ Foarte mulţi dintre dumneavoastră veţi răspunde afirmativ. Inchipuiţi-vă că unul dintre ei (eventual chiar unicul), a plecat la un prieten, coleg, sau poate nici nu ştiţi precis unde. A plecat dezbrăcat, lăsîndu-şi uniforma de elev în cui, şi nu s-a mai întors nici seara, nici dimineaţa, nici a treia zi, nici... Trec zile în şir, timp în care în clasă o bancă rămîne liberă, în familie un pat neocupat, iar obiectele copilului stau suspendate undeva intre amintiri răscolitor de proaspete. Vă întreb, ce aţi face într-o astfel de situaţie-limită ? Probabil, cuprinşi de teamă, de bănuieli şi disperare, aţi alerga pe la toţi cunoscuţii, aţi consulta cadrele didactice de la şcoala unde învaţă copilul, aţi anunţa miliţia. Frămîntaţi tot timpul de întrebări chinuitoare, nu aţi mai avea nopţi liniştite. Nu e vorba de nici o întîmplare inventată de imaginaţia reporterului, ci de una autentică, zguduitoare. ...O seară de început de octombrie. La intrarea în Braşov, în partea dinspre Bartolomeu, doi copii, total dezorientaţi de acest oraş nou pentru ei, caută să se aciueze undeva pentru o noapte. Din fericire (tardivă fericire !), nu rătăcesc prea mult, pentru că sunt depistaţi de un miliţian şi duşi la camera minorului. Puştii veneau tocmai din Oraşul Victoria. Primul este Hartman Cornel de 15 ani, iar celălalt Marin Gheorghe, de 14 ani, amîndoi elevi în clasa a VI-a, la Şcoala generală din Oraşul Victoria. Au fugit de acasă la 1 octombrie, într-o zi de duminică, şi s-au întors după 11 zile, aduşi de un miliţian. Este, desigur, interesant de aflat ce i-a determinat pe aceşti copii să părăsească familia, şcoala, oraşul. Hartman Cornel a fugit de mai multe ori de acasă, pentru un timp mai scurt, de o zi, două. Lipsea adeseori şi de la şcoală, unde avea note slabe. O deficienţă atrăgea după sine pe cealaltă şi invers. ,,Cînd mă întorceam acasă, mama mă bătea rău“ (Aşa îşi motivează Hartman fuga la Braşov). Deci, e vorba de o apucătură mai veche, „cultivată“ de familie, şi de şcoală chiar, prin lipsa de supraveghere şi îndrumare, de afecţiune şi tact pedagogic în a se apropia de inima unui copil ceva mai dificil. Am întrebat-o pe Hartman Erna, angajată a Combinatului chimic din OraşulVictoria, cine este dirigintele clasei în care învaţă copilul ei. S-a bîlbîit cîtva timp, pina ce a scos-o din încurcătură fiul ei. Legăturile sale cu şcoala, cu dirigintele clasei, sînt cu totul sporadice. Nu vrem cu orice preţ să-i intentăm mamei proces de conştiinţă, dar se pare, totuşi, că o interesează ceva mai puţin soarta copilului, decît o spun vorbele ei. Dovezi sînt suficiente. Alături de cea arătată mai sus (lipsa legăturii cu şcoala), am mai aminti că, copilul pleca de acasă fără ca mama să ştie unde. Dar cea mai concludentă este aceasta : Cornel a dispărut de acasă la 1 octombrie, iar mama lui declară la miliţie dispariţia lui abia în ziua de 7 octombrie. Care mamă ar fi avut pacienta să aştepte atîta timp, motivînd sieşi că „poate, poate se va întoarce băiatul, cum s-a întors şi altădată“ ? La toate acestea, Hartman Erna ridica neputincioasă din umeri. „Cu ce sínt vinovată de întîmplare ?“ Eu fac tot ce pot pentru copiii mei (mai are unul, mai mic — N.N.) dar sínt singură I. AL. BARBU (Continuare în pag. a. 3-a) DRUMURI RĂTĂCITE