Drum Nou, noiembrie 1969 (Anul 26, nr. 7723-7748)
1969-11-08 / nr. 7729
ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV AL P.CR. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN ANUL XXVI Nr. 7729 Simbătă, 8 noiembrie 1969 4 PAGINI 30 BANI OBIECTIVUL PRINCIPAL AL MUNCII DE PARTID LA SATE: Suplimentarea livrărilor de produse agricole la fondul central Dind dovadă de o înaltă conştiinţă patriotică, cooperatorii din tot mai multe unităţi nu numai că îşi achită cu cinste obligaţiile asumate prin contracte, dar suplimentează substanţial livrările către stat. între acestea se află şi cooperativa agricolă din Făgăraş, care pînă acum a vîndut statului peste prevederile contractuale 20 tone de grîu, 14 tone de orzoaică, 23 tone de diferite legume,, din care 5 tone de ceapă uscată, peste 200 111 lapte, 3 tone de carne de bovine, 150 kg. de lină şi alte produse. De curînd, adunarea generală a membrilor cooperatori, reevaluînd posibilităţile de care dispune unitatea, a hotărît să mai vîndă statului încă 10 tone de grîu şi 200 kg. de lină, existînd perspectiva să se depăşească cu mult şi livrările la legume, lapte şi carne. Totodată, ţăranii cooperatori au hotărît ca unitatea să livreze la achiziţii, în contul fiecărui ţăran cooperator, 10 la sută din cantităţile de cartofi ce li se cuvin pentru zile de muncă prestate. Judecată în sine, măsura adoptată este bună, are o bază democratică, constituie expresia asentimentului cooperatorilor. Analizată însă în contextul necesităţilor actuale, rezolvarea ni se pare simplistă, ignorîndu-se posibilităţile reale din fiecare gospodărie personală. Măsura aceasta însă nu trebuie să substituie munca politică care trebuie desfăşurată, în continuare în rîndul ţăranilor cooperatori, astfel ca fiecare să contribuie la achiziţii, corespunzător cu cantitatea de produse de care dispune. Stabilind un procent unic şi a rămîne numai la acesta, înseamnă o rezolvare unilaterală a problemei, ceea ce nu duce la livrarea unor cantităţi de produse pe măsura posibilităţilor reale ale fiecărui cooperator. Consecinţele inconsecvenţei pentru crearea unei opinii de masă, care să impună sporirea contribuţiei fiecărei unităţi, a fiecărui cooperator la completarea fondului central, pe măsura disponibilităţilor, s-au făcut simţite şi la Şoarş. Cooperativa agricolă de aici, spre exemplu, a livrat doar a zecea parte din cantitatea de grîu contractată cu statui, deşi nivelul producţiei medii realizate la hectar arată că posibilităţile sunt mai mari. Lucrurile stau la fel şi cu alte produse. Aşa după cum am fost informat de Ion Bugneriu, primarul comunei, şi Matei Bran, secretarul comitetului comunal de partid, cooperatorii din satele Băicuţ, Senştat, Felmer, Şoarş şi Rotbav au vîndut la achiziţii peste 6 tone de cartofi, existînd premise ca această cantitate să crească. Analizînd însă situaţia contractelor la porcine, se constată că, pe întreaga comună, planul nu s-a realizat cu aproape 150 de capete, din care peste 110 în satul Felmer. Cei doi interlocutori apreciau că sarcinile anuale la livrările de porci graşi se vor realiza numai în satele Soarş, Seliştat şi Bărcut. Cu alte cuvinte, conducătorii comunei, împăcîndu-se cu această idee, socotesc încă de pe acum conturile încheiate. Numai că, a pune astfel problema, înseamnă că dau dovadă de insuficientă răspundere pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, că merg în coada evenimentelor în loc să întreprindă măsuri politice adecvate, pentru realizarea obiectivelor reieșite din chemarea lansată de partid. Perioada ce urmează este hotărîtoare pentru succesul acţiunii de îndeplinire integrală a contractelor şi suplimentare a fondului central cu cantităţi cît mai mari de produse agricole. Iată de ce, organizaţiile de partid, toţi comuniştii din C.A.P., trebuie să combată cu tărie orice încălcare a prevederilor contractuale sau tendinţele de acest fel. Dar pentru a face pe alţii să înţeleagă că respectarea riguroasă a contractelor, livrarea suplimentară la stat este un act de justeţe socială şi de mîndrie patriotică, este necesar ca exemplul lor personal să constituie argumentul cel mai convingător. C. ILIESCU Elevii în uzină Meseria se învaţă pe viu. Este o axiomă confirmată de o practică îndelungată, de întreaga evoluţie a învăţămîntului profesional. Iată de ce conducerea Grupului şcolar al uzinei „Hidromecanica“ din Braşov pune un accent deosebit pe îmbinarea cunoştinţelor teoretice cu cele practice în procesul de formare a viitorilor meseriaşi. Ca o confirmare a acestor preocupări, fotografia noastră a surprins un grup de elevi ai secţiei T.C.M. în plină practică, într-una din secţiile uzinei. t a MUHL linii Utilizarea cu eficienţă maximă a timpului, a mijloacelor de transport, a forţei de muncă, constituie în această perioadă elementul primordial pentru încheierea grabnică a lucrărilor agricole, a livrării produselor datorate statului. La baza de recepţie din Rupea, însă, aceste imperative ale momentului sunt flagrant neglijate. Din cauza slabei organizări a muncii, a lipsei mijloacelor mecanice, aici se pierde extrem de mult timp cu descărcatul porumbului pe care cooperativele agricole din zona Rupea îl transportă pentru onorarea obligaţiilor faţă de stat. Ieri, de exemplu, de o parte şi de alta a pătulelor în care trebuiau depozitaţi ştiuleţii, erau trase zeci de căruţe şi un mare număr de autocamioane şi remorci. Cîţiva cooperatori descărcau porumbul cu... furcile şi coşurile, în timp ce o bandă transportoare de mare capacitate stătea nefolosită. Ion Ţirea, şeful bazei, ne spunea că acest utilaj a fost adus de aproape o săptămînă, dar nu poate fi utilizat din cauză că-i lipsesc... două butoane. Pentru montarea lor este nevoie de o macara, pe care nu are de unde s-o procure. Şi, iată aşa, în timp ce şeful bazei aşteaptă să-i pice de undeva (nu vă gîndiţi la para din proverb) o macara, aici, numeroase mijloace de transport pierd zilnic ore întregi. Situaţia amintită, slaba organizare a muncii la această bază impun conducerii I.V.C. Braşov luarea unor măsuri drastice împotriva celor vinovaţi, ca şi repartizarea de urgenţă a una sau două benzi transportoare la baza de recepţie din Rupea. 1 MH I RI LA U.P.R.U.C. FĂGĂRAŞ: S-au elaborat primele şarje de oţel inoxidabil Ieri, pe adresa redacţiei noastre a sosit următoarea telegramă : ,,In ziua de 6 noiembrie a.c., cu 55 de zile înainte de termen, la U.P.R.U.C. Făgăraş s-au elaborat primele şarje de oţel inoxidabil, în noul cuptor cu inducţie“. Amănuntele le-am aflat, telefonic, de la directorul uzinei, ing. Ion Constantinescu . Oţelul inoxidabil reprezintă principala materie primă pentru confecţionarea armăturilor inoxidabile şi a pieselor de schimb necesare industriei chimice. Vechea noastră turnătorie era departe de a asigura necesarul. O serie de piese de schimb se aduceau din import. Situaţia desigur că nu era avantajoasă. Iată de ce ne-am angajat să dăm în funcţiune înainte de termen noua turnătorie. — Care este capacitatea cuptorului ? — Creuzetul cuptorului cu inducţie are capacitatea de o tonă. Cu ajutorul lui se pot obţine 1.500 tone oţel inoxidabil pe an. Prin intrarea în funcţiune înainte de termen a noului obiectiv vom putea realiza deci, încă în acest an, circa 250 tone oţel lichid inoxidabil. Modificări în programarea vacantei si examenelor tf studentesti £ De la Ministerul învățămîntului aflăm că actualul an univer£ sitarva avea următoarea structură : jtj Cursurile semestrului I vor dura pînă la 31 ianuarie 1970, sub o vacanţă de iarnă între 21 decembrie 1969 și 4 ianuarie 1970. £ Intre 1—17 februarie se va desfăşura sesiunea de examene, înî iar perioada dintre 18—24 februarie va fi afectată pentru odihnă. 1 1. Studenţii care doresc pot susţine între 1 şi 24 februarie şi un ÎJÎ examen parţial, pe baza opţiunilor depuse pînă la data de 15 iabanuarie. Cursurile semestrului II vor începe la 25 februarie şi se vor tli încheia la 30 mai. Sesiunea de examene din vară se va organiza între 1—28 iunie, iar cea din toamnă între 7 şi 21 septembrie. „Salonul de toamnă“ încă de la vernisaj, „Salonul de toamnă", deschis la sala „Arta", s-a bucurat de o foarte bună primire din partea publicului. Expoziţia reuneşte 10 lucrări de grafică, pictură, sculptură, ceramică, aparţinînd plasticienilor din judeţele Braşov şi Covasna. „Salonul de toamnă" este deschis zilnic între orele 11—14 şi 16—19. Reproducem din expoziţie „Nocturnă florentină “ de Friederich Bomches. ■ 1 ———————— Fără nici o altă introducere, înserăm o aşa-zisă diagramă a evoluţiei, din ultimele luni, a creditelor restante la întreprinderea şantiere construcţii şi montaje Braşov. La finele lunii iunie — 211.000 lei.. 30 iulie — 19 milioane lei... 19 septembrie — 23 milioane... Nu mai insistăm şi asupra altor oscilaţii, ,,cota“ acestor credite se menţine şi la ora actuală în jurul a 24 milioane lei. Ei bine, această stare de fapt antrenează un lanţ de efecte negative asupra economiei întreprinderii, dar nu numai a ei. Creditele restante au atras după ele dobînzi penalizatoare, care pînă în prezent se ridică la aproape 800.000 lei. Să lămurim mai în detaliu de ce se tolerează o astfel de situaţie în activitatea unei întreprinderi cu zeci de cadre, cu specialişti de primă mărime. De fapt, la I.S.C.M., postura de restanţiere la creditele acordate de stat nu este inedită., Fenomenul s-a manifestat şi în semestrul I şi în anul trecut şi în anul celălalt... Pe perioade mai lungi sau mai scurte întreprinderea a intrat, cum s-ar zice, în conflict cu statul, deoarece a primit bani cu împrumut, dar nu i-a mai rambursat la scadenţă. Şi de tot atâta vreme preţul de cost duce în spate povara dobînzilor penalizatoare. Un amplu dialog asupra cauzelor acestui fenomen a avut loc de altfel şi în primăvara acestui an (între organele bancare şi factorii de răspundere de la această întreprindere). Aşa că nu este lipsit de interes să ne întoarcem pentru început şi la discuţia de atunci cu conducerea întreprinderii. L-am avut în primăvară ca principal interlocutor pe tov. Mihai Grigoraş, inginerul şef care coordonează activitatea serviciilor plan-materiale şi de aprovizionare. A justificat că starea de lucruri din acest an provine de la stocurile supranormative, care au crescut datorită, chipurile, unui „păcătos de formular“. Adică forul tutelar a trimis la I.S.C.M. o adresă care nu era explicită şi, în consecinţă, de la Braşov la Bucureşti a plecat un formular întocmit în aşa fel că în necesarul de aprovizionat pe '69 s-au inclus şi nişte stocuri iniţiale, ceea ce a dus la aprovizionarea unor cantităţi duble. Evident, aceste explicaţii nu urmăreau decit obişnuita justificare : „s-a greşit, noi nu suntem vinovaţi"... Admitem şi noi că forul tutelar a greşit intr-adevăr. Dar in momentul cînd în întreprindere au început să vină materiale cu duiumul nimeni n-avea voie să stea cu braţele încrucişate, ci să sesizeze, să facă demersuri, într-un cuvînt să prevină transformarea şantierelor în depozite de materiale. La această replică acelaşi interlocutor ne-a spus atunci că acţiunea este în curs, s-au făcut renunţări pentru materialele care prisosesc, s-au început redistribuirile etc., dar că nu se poate face totul peste noapte, materialele de construcţii au volum şi masă, nu pot fi lichidate dintr-un condei. Am fost invitaţi politicos să aşteptăm, să revenim mai spre toamnă în întreprindere pentru a consemna cum şi cît s-a muncit. Ca să scurtăm povestea, dezbaterea din primăvară a avut următorul deznodămînt: Banca a promis să dea bani pentru stocuri, iar tov. ing. şef Mihai Grigoraş să acţioneze în continuare pentru lichidarea stocurilor supranormative pe un termen ceva mai lung, respectiv pînă la 30 septembrie. Am descins în aceste zile din nou la I.S.C.M. Dar în loc de o situaţie redresată am găsit: un stoc total de materiale în valoare de 48 milioane, respectiv cu 2 milioane mai mult decît întreaga sarcină de plan pe trimestrul IV a.c." și cu perspectiva ca întreprinderea să ajingă la dobînzîle penalizatoare respectabila sumă de 2 milioane. Așadar, tot ceea ce se promisese în primăvară, toate angajamentele au fost vorbe în vînt. Am reluat dialogul cu factorii de răspundere din cadrul întreprinderii. Tovarăşii din conducerea I.S.C.M. mai acuză şi acum „păcătosul de formular“. Realitatea este însă că acea „păcătoasă hîrtie“ a devenit calul de bătaie, alibiul prin care se acoperă deficienţe care ţin de natura şi conţinutul muncii multor salariaţi de aici. Iar neajunsurile nu sunt puţine. Ce lipsuri se constată de fapt aici? Este vorba de „alimentarea" cu materiale a şantierelor pe circuite întortocheate, exagerarea necesarelor, stabilirea acestora în neconcordanţă cu documentaţia de execuţie şi posibilităţile reale de consum (şantierul din Miercurea-Ciuc al întreprinderii a fost aprovizionat, de pildă, cu fier beton pentru pardoseli care nu va fi consumat nici în cinci anii, utilizarea neraţională a mijloacelor rutiere. Cantităţile masive de materiale aduse în întreprindere, datorită acestor cauze, au antrenat şi alte consecinţe negative. Numai în 8 luni din acest an, spre exemplu, la un volum de materiale de 46 milioane lei, cheltuielile de aprovizionare-transport-manipulare însumează peste 10 milioane lei. Prezentînd această listă de cauze — cu exemple pe viu — factorilor de răspundere din întreprindere şi în special inginerului şef, Mihai Grigoraş, acesta ne-a mărturisit că „a făcut tot ce a depins de dînsul, dar mai mult nu s-a putut“. Ce anume o fi făcut, din moment ce stocurile au crescut în loc să scadă? Departe de noi de a face proces de intenţie unui singur om pentru această situaţie necorespunzătoare. Nu ! Aici există un lanţ al slăbiciunilor în care sunt angrenate aproape toate compartimentele de activitate din întreprindere. Numai că toată lumea stă calmă, liniştită! Chiar şi conducerii întreprinderii, director ing. Nicolae Veza, se pare că îi prieşte această situaţie, din moment ce nu se iau măsuri energice pentru curmarea ei. Şi încă un „amănunt" care arată ce mult se zbate conducerea întreprinderii pentru lichidarea acestei situaţii. Se prezumă, de pildă, să se „debuteze“ şi în anul 1970 cu suprastocări de materiale în valoare de circa 10.000.000 lei. Cum însă preţul de cost al întreprinderii, adică economia naţională, nu poate să suporte la infinit aceste anomalii, este cazul ca la I.S.G.M. să se facă ordine în sfera aprovizionării cu materiale. intervenţia o aşteptăm, bineînţeles, de la forul tutelar. N-ar fi rău, totodată, ca acesta să reflecteze şi asupra caracterului nemobilizator al sarcinii de reducere a preţului de cost, pe care a fixat-o întreprinderii, pentru că cert este că ea a fost stabilită cu largheţe. Cu o astfel de sarcină (deşi plăteşte milioane lei dobînzi penalizatoare, se încadrează în preţul de cost şi primeşte şi premii trimestriale) se şi explică de ce se acordă prea puţină importanţă problemelor de gospodărire* Rămîne să vedem deci dacă forului tutelar „îi place" modul cum sînt utilizate valorile materiale cu care a dotat această întreprindere din subordinea sa. I. VASILIU, inspector la Sucursala judeţeană Braşov a Băncii de investiţii L. CIUTACU în instanţa eficienţei economice LEUL ACUZĂ! DUPĂ CE RISIPESC BANII STATULUI... ÎNCASEAZĂ PRIME f 122 autocamioane pe zi în cadrul pregătirilor pentru producţia anului viitor, colectivul Uzinei de autocamioane a reuşit să atingă un ritm înalt al fabricaţiei care echivalează cu cel prevăzut pentru 1970. Acum media realizărilor zilnice se ridică la 122 de autocamioane faţă de 100 cît a fost planificat pentru 1969. Ca urmare, pînă în prezent au fost fabricate peste plan 531 autocamioane. F.H.C. Ghimbav cu planul pe 11 luni îndeplinit Ieri am primit un telefon de la F.H.C. Ghimbav în care ni se comunica laconic : „Am realizat 200 tone de confecţii din carton ondulat". Această cifră ne vorbeşte de la sine despre preocuparea acestui colectiv pentru a aduce o contribuţie de seamă la acţiunea „în vederea economisirii celor 100 milioane lei valută". Şi acest succes nu este singular. întreprinderea a îndeplinit înainte de termen planul cumulat pe 11 luni la producţia globală şi marfă, avînd condiţii ca pînă la finele lunii să depăşească prevederile cu 11 milioane lei. AZI A APARUT NR. 46 , supliment al ziarului „Drum nou", cuprinzînd informaţii culturale, sportive şi de larg interes cetăţenesc SITUAŢIA „DRAMATICĂ” A HÂTRULUI DE AMATORI Despre teatrul de amatori s-a scris foarte mult şi totuşi subiectul nu este epuizat. Mai ales că evoluţia actuală a acestui gen al artei amatoare readuce în cîmpul atenţiei o nouă dezbatere pe această temă. Judeţul Braşov dispune de echipe amatoare de teatru valoroase, care, deşi numericeşte nu pot acoperi necesităţile şi posibilităţile locale, se înfăţişează totuşi cu un profil original, dovedindu-se capabile să îmbrăţişeze un repertoriu divers. Astfel, cele trei formaţii dramatice ale Palatului culturii din Braşov (în limbile română, maghiară şi germană), sunt exponentele unei înalte calităţi interpretative, şi ale unei capacităţi de transfigurare scenică a multor lucrări valoroase din dramaturgia românească şi universală. La acest aşezămînt de cultură piesele de teatru într-un act au o mare trecere. De fapt abordarea teatrului scurt a creat aici, în decursul anilor, un veritabil cadru de afirmare a talentelor, incit cele trei colective sunt capabile acum să pună în scenă piese de mare prestigiu, cum sunt „Anton Pann“ sau „Danko Pista“. Despre ponderea acestui gen artistic, în ansamblul activităţilor palatului, vorbesc şi cele peste 3O de spectacole prezentate in acest an, la sediu şi în deplasare, de cele trei colective dramatice. Cît despre valoarea producţiilor furnizate de ele, amintim că la bienala de teatru „I. K. Garagiale“, ediţia 1968, formaţia de limba română a cucerit locul II pe ţară, iar cea de limbă germană, locul III. O altă formaţie dramatică cu o prodigioasă activitate este cea a clubului constructorilor de autocamioane, distinsă la bienala de anul trecut cu locul I şi Medalia de aur. Ea dispune şi acum, după conferirea înaltelor distincţii, de un repertoriu bogat, componenţii ei manifestînd seriozitate, pasiune FLORIN MANEA (Continuare în pag. a 3-a) —N In numărul de mîine Meridiane O indiana învinge mașinile electronice! v___________ _